Titlurile de stat si obligatiunile municipale

Titlurile de stat si obligatiunile municipale

                     131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                                 131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                      131j98b                                      131j98b                      131j98b                      131j98b         

Titlurile de stat sunt instrumente financiare sau de credit emise de catre stat pentru acumularea capitalului necesar finantarii proiectelor de investitii publice.

Regulamentul CNVM nr. 6/1999 a calificat drept "valori mobiliare" titlurile de credit emise de catre stat, judet, oras, comuna si de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale. In aceste conditii, operatiunile de intermediere a acestor "valori mobiliare" au intrat sub incidenta fostei Legi nr. 52/1994.

Legea nr.297/2004 califica titlurile de stat cu o scadenta mai mica de un an drept instrumente ale pietei financiare, care se tranzactioneaza pe aceasta piata. Aceste titluri de stat cu sadenta mica pot deveni instrumente financiare daca sunt tranzactionate pe o piata de capital reglementata, solutie care rezulta din interpretarea per a contrario a art.1 alin.4 din Legea nr.297/2004, potrivit caruia titlurile de stat emise de Ministerul Finantelor pentru a fi tranzactionate pe alte piete decit pietele reglementate de capital nu sunt supuse Legii nr. 297/2004. Daca aceste titluri fac obiectul unei optiuni, ele capata calificarea de instrument financiar derivat.

Titlurile de stat cu o scadenta mai mare de un an, negociabile pe o piata de capital, sunt, insa, expres calificate de Legea nr.297/2004 drept valori mobiliare (art.2 pct.33 lt.b), Legea nr.297/2004). Si in acest caz, insa, Ministerul Finantelor poate decide ca titlurile de stat respective sa nu fie tranzactionate pe o piata de capital, ci pe alte piete financiare.

Pe baza unei politici economice si fiscale eronate, titlurile de stat nu s-au tranzactionat pe pietele reglementate de capital pina in prezent, ci pe piata bancara si interbancara. Prin natura lor, titlurile de stat sunt oricum tranzactionate sporadic, dar ele concureaza cu alte instrumente de credit, dispunand de avantajul riscului scazut si al faptului ca dobanzile sunt supuse unui impozit de doar 1%. In practica bugetara si fiscala din ultimii ani, statul a oferit investitorilor in titlurile de stat o rata a dobanzii mai mare decit cea a dobinzii bancare. Intr-o economie de piata functionala, rata dobanzii aferenta instrumentelor guvernamentale este cea mai mica, pentru ca practic riscul investitional aferent este zero (statul este considerat a fi totdeauna solvabil) iar profitul obtinut din dobinda este redus sau eliminat. Statul roman practica, in acest fel, o concurenta neloiala fata de banci si alte institutii financiare, inclusiv fondurile de investitii, de pensii, de asigurari de sanatate etc., care, toate, sunt nevoite, pentru a-si acoperi costurile, sa se situeze pe o rata a dobinzii fixata de piata.

Titlurile de stat sunt inscrisuri ce atesta datoria publica sub forma de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare, constituind imprumuturile statului in moneda nationala sau in valuta, pe termen scurt, mediu si lung. Aceste titluri pot fi emise in forma materializata sau dematerializata, pot fi nominative sau la purtator, negociabile sau nenegociabile. Pot fi identificate mai multe categorii de titluri de stat: (i)titluri de stat cu dobanda, cu o valoare nominala la care se plateste o dobanda stabilita la date specificate; (ii) titluri de stat cu discont (cu cupon zero), care este acel titlu de stat fara cupon de dobanda, vandut la o valoare mai mica decat valoarea sa nominala; (iii) titluri de stat dematerializate, care se evidentiaza prin inregistrare in cont si care este inregistrat pe suport de hartie sau pe un alt tip de suport stabilit de Ministerul Finantelor.

Banca centrala poate finanta bugetul de stat prin emiterea unor instrumente de credit, care sunt fie instrumente pe termen scurt (Bonuri de tezaur sau Certificate de depozit cu dobanda ale statului), fie instrumente pe termen mediu (Note de tezaur), fie instrumente pe termen lung (Obligatiuni de stat).

Titlurile de stat pot fi puse in circulatie prin procedeul subscriptiei publice (prin care se urmareste dobandirea acestor titluri de catre un numar mai mare de investitori) sau prin acela al licitatiei (prin care se urmareste dobandirea acestor valori mobiliare de catre investitori selectati pe criteriile care stau la baza licitatiei respective).

Emisiunile de titluri de stat lansate pe pietele financiare externe se aproba de Guvern, la propunerea Ministerului Finantelor, cu avizul consultativ al Bancii Nationale a Romaniei. La Ministerul Finantelor functioneaza un Registru al datoriei publice externe in care se evidentiaza angajamentele de datorie publica externa.

La datoria publica sunt evidentiate si garantiile de stat ale unor credite externe pentru realizarea de obiective de investitii de catre societatile comerciale, regiile autonome si autoritatile publice locale. Garantia se aproba pe baza unei analize speciale ale Bancii de Export-Import a Romaniei, cu aprobarea unui Comitet Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior.

In privinta obligatiunilor municipale, este de remarcat faptul ca, desi in legea valorilor mobiliare nu este stipulat ca obligatiunile emise de societatile coemerciale trebuie sa fie garantate, CNVM pare sa impuna acest lucru prin regulament . Art 46 alinetul 2 litera c) din Regulamentul nr. 5/2003 privind oferta publica de valori mobiliare si alte instrumente financiare precizeaza ca emitentul obligatiunilor trebuie sa depuna in vederea autorizarii ofertei, si documentele care atesta modul de garantare a imprumutului obligatar. In realitate, dispozitia nu poate fi interpreta in sensul instituirii unei obligatii de garantare sau a altor mijloace de garantare, ci a unei obligatii de informare asupra garantiei, in cazul in care acestea exista. Garantarea nu este decat un factor de atractivitate in plus pentru investitori.

Totusi, investitia in obligatiuni municipale este mai riscanta decit investitia in titluri de stat . In situatia in care autoritatea locala emitenta refuza sa rascumpere obligatiunile municipale la scadenta sau sa plateasca dibanzile aferente, posesorii acestor titluri pot actiona in judecata debitorul pentru obtinerea unui titlu executoriu, avand la baza prospectul de oferta si certificatul de investitor. Nu se pot urmari silit fondurile sau activele datorate de municipalitate in cazul in care in bugetul sau nu sunt prevazute cheltuielile cu privire la plata ratelor din principal si a dobanzilor, chiar si ca urmare a emiterii de obligatiuni. Dar, in conditiile Legii finantelor publice locale, creditorii obligatari pot cere chiar si insolventa debitorului (autoritatea publica locala - debitor al obligatiunilor).