StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
finante FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » finante internationale » Globalizarea pietelor financiare

Piata internationala a actiunilor



Atragerea capitalului strain este la ordinea zilei. O legislatie permisi in acest sens nu este suficienta. Guvernele implicate in programe de pritizare, in foarte multe tari, au utilizat, in ultimii ani, tehnicile globale de plasament, in scopul atragerii investitiilor de portofoliu. Aceste investitii raspund cel mai bine intereselor complementare manifestate de investitorii nationali si internationali, presupunand restructurare si modernizare cu fonduri atrase de pe pietele internationale. Tehnicile actuale de sindicalizare si plasament, diversitatea produselor financiare la dispozitia emitentilor permit, practic, oricarei societati sa-si largeasca actionariatul, sa cunoasca si sa utilizeze pietele financiare straine, cu conditia sa desfasoare o activitate serioasa si profiila.
In cursul ultimilor ani, tarile cu piete emergente au reusit sa capteze o parte importanta a capitalurilor disponi


bile pe mondial, concentrate pe cele mai importante piete financiare, prin emisiuni de actiuni in cadrul proceselor masive de pritizare. Aceste oferte internationale de actiuni secondeaza, in momentul de fata, ofertele sub forma obligatiunilor.
Sub impulsul, lurilor de pritizari din Europa, America Latina, Asia si chiar din unele tari africane (Nigeria, Zimbabwe) ofertele internationale de titluri din categoria actiunilor au devenit aspectul cel mai complex si interesant al pietei primare de lori mobiliare, intrucat se inscriu cel mai bine in cadrul procesului de globalizare.
Necesitatea unei cooperari mai intense, in vederea armonizarii legislatiilor nationale, respectiv reglementarilor de supraveghere a pietelor si inregistrarii titlurilor emise, a determinat infiintarea, la Londra, in anul 1987, a Organizatiei internationale a comisiilor de lori mobiliare- OICVM sau IOSCO (International Organization of Securities Commi-sion) din care face parte in prezent si CNVM din Romania.
Primul plasament international de actiuni s-a produs in anul 1976, cand 5 milioane de euroactiuni, apartinand grupului industrial canadian ALCAN (Aluminium Canada), au fost plasate simultan pe pietele financiare din SUA, Canada si Europa Occidentala. Produse destul de frecvent in prima parte a deceniului trecut, plasamentele de acest gen au cunoscut o stagnare, datorata crizei bursiere din 1987. Ulterior, foarte multe tari latino-americane au pritizat sectoare intregi ale economiei. Procesul de pritizare a domeniilor specifice, odinioara, sectorului public este, in acelasi timp, caracteristic tarilor cu economie dezvoltata, guvernele actionand in acest sens in Marea Britanie, Franta, Spania, Portugalia, Italia s.a.m.d.. Cate exemple de domenii supuse pritizarii in tari latino-americane sunt edificatoare:
- Argentina: Gas de Estado, ENTEL, Iacimentos Petroliferos Fiscales, aceasta din urma reprezentand singura 3 miliarde dolari, respectiv 20% din capitalizarea bursei din Buenos Aires;
- Mexic: BANCOMER, BANMEX, Mexican de Cobre, Telefonos de Mexico (ultima cu un volum de 4 miliarde dolari) s.a.;


- Brazilia: USIMINAS s.a..
Spre deosebire de celelalte categorii de titluri, astfel de operatiuni iau in considerare specificul legislatiilor nationale, mai precis restrictiile de plasament, prezente indeosebi in SUA si Marea Britanie. Din acest motiv, foarte multe din recent adoptatele legislatii nationale au drept sursa de inspiratie dreptul financiar anglo-saxon.
Efortul intreprins de IOSCO, in vederea armonizarii procedurilor de oferta internationala de actiuni, defineste categoriile posibile de titluri si identifica 4 tipuri de oferta. Astfel, termenul "equity securities" grupeaza:
- titlurile participative la capital (participation certificates)
- certificatele reprezentative asupra actiunilor (depositary receipts) si, in general, toate lorile mobiliare cu caracter de actiune, cu exceptia certificatelor de investitor;
- obligatiunile convertibile in actiuni (debt securities convertible wholly or parly into equities);
- obligatiunile insotite de warrants asupra actiunilor (debt securities with equity warrants).
Conform definitiei IOSCO, oferta de actiuni - equity offer - are caracter international daca plasamentul si, eventual, garantarea acestuia intra, in mod semnificativ, sub incidenta mai multor legislati bursiere. Cele 4 tipuri de realizare a ofertelor, identificate de IOSCO, sunt prezentate in continuare.
Oferta interna cu sindicalizare internationala (internationally underwritten domestic offer)
Oferta se adreseaza, in principal, investitorilor nationali. Sindicatul de preluare ferma si garantare a plasamentului este compus, in primul rand, din institutii straine. In cazul in care subscrierile interne sunt insuficiente, bancile straine garante vor interveni, prin subscrieri in locul investitorilor locali, distribuind ulterior titlurile propriilor clienti.
Oferta publica pe piata interna insotita de un plasament prit international (dual tranche offer)
Oferta fi orientata, in special, pe piata interna (in proportie de 75-80% din volumul de titluri oferit). Soldul se ofera simultan pe piata internationala, printr-un grup de plasament distinct. Documentatia referitoare la oferta internationala este diferita de cea interna. Se pot practica, in general, doua riante:
- nzarea pe piata internationala cu cotarea actiunilor pe o singura piata bursiera straina, procedura fiind, mai mult sau mai putin antajoasa, in functie de locul de cotare ales. De exemplu, bursele din Londra, Luxemburg, Singapore sau Hong-Kong nu solicita depunerea unui dosar prea complicat. in schimb, inscrierea la bursele din New York, Toronto sau Tokyo necesita depunerea unei documentatii voluminoase si foarte complete asupra emitentului in cauza, precum si o situatie a conturilor conile ce fi supusa analizei in conformitate cu normele americane sau japoneze. Angajamentul emitentului cu privire la informarea investitorilor este, la randul sau, pretentios si foarte strict. Rezulta, din aceasta, ca procedura de cotare la o bursa straina trebuie bine gandita si pregatita minutios, implicand, totodata, recurgerea la serviciile firmelor de consultanta financiara prezente pe piata respecti;
- nzarea pe piata internationala cu cotare la bursa pe piata de origine - in acest caz, cumparatorii potentiali de actiuni trebuind sa acorde incredere procedurii de cotare pe local. Emitentul poate proceda fie la o reclasare a actiunilor respective, fie la o majorare de capital. Procedura de reclasare poate fi considerata ca fiind un foarte bun test pentru orice societate care doreste ulterior sa se introduca la o bursa din strainatate. Pe langa obiectivele de obtinere de lichiditati suplimentare si de largire a actionariatului, procedura de majorare a capitalului, spre deosebire de reclasare, urmareste un alt scop si anume, o diluare a controlului asupra societatii in cauza, precum si a drepturilor la dividende, detinute de vechii actionari. Mentinerea puterii acestora se poate asigura, in continuare, doar prin cumpararea titlurilor nou emise.
Oferta plurijurisdictionala (multijurisdictional offer) este practic formula plasamentului global, pe piata interna, concomitent cu plasamente in mai multe tari, de regula pe pietele financiare din SUA, UE si Japonia.
Oferta pe europiata (euro-equity offer) nu vizeaza nici o tara in mod deosebit, piata euro fiind o piata paralela, dirijata si controlata de profesionistii in domeniu. Investitorii internationali realizeaza plasamente prin intermediul institutiilor financiare consacrate - eurobancile, bancile de investitii sau brokerii. Cotarea actiunilor sau inregistrarea acestora nu este obligatorie nici in tara emitentului. Reglementarile UE directi europeana cu privire la oferte publice stipuleaza, in acest sens, ca ofertele de euroactiuni sunt dispensate de obligatia de informare in mass-media, daca aceste oferte au loc in interiorul UE si daca titlurile in cauza sunt eurolori mobiliare, in sensul definit de respecti directi. Oferta nu face, deci, obiectul unei campanii publicitare generalizate.


Organizarea emisiunilor
Globalizarea ofertei de tiluri se caracterizeaza prin formarea de transe specifice zonelor geografice vizate de oferta, ceea ce se traduce printr-un partaj crescand al rolurilor intre diferitele banci din sindicat. Intermediarii financiari organizatori pot fi clasificati in baza functiilor posibile in interiorul unei astfel de structuri. Astfel, conform unui clasament apartinand revistei International Financial Review, ordinea importantei principalilor "chefs de file" - "global coordinators" a fost urmatoarea: pe primul loc, Goldman Sachs, secondat indeaproape de Credit Suisse First Boston, S.G.Warburg, Merryl Lynch, BNP Capital Markets, HSBG Group, Lehman Brothers, Banco Bilbao Vizcaya s.a..
Prestigioasa institutie de consultanta financiara Goldman Sachs si-a confirmat pozitia de lider ca urmare a mandatelor obtinute din partea guvernelor, in cazurile: Credito Italiano, Singapore Telecom, Repsol (Spania), Televisa, Bufete International (Mexic), News Corp si U.S. West. Merryl Lynch s-a remarcat cu ocazia primei oferte globale organizate de un emitent chinez - Shanghai petrochemical - si, ulterior, in cazul Samsung Electronics. Morgan Stanley a condus oferta apartinand Rhone-Poulenc destinata pietei SUA. Modelul cel


mai reusit de oferta globala este considerat a fi cazul British Telecom. A treia transa de pritizare a avut loc in primara anului 1993. Un sindicat, format din 11 banci, a plasat actiuni in loare de 5 miliarde lire sterline, prin intermediul managerilor regionali. Cele 11 banci membre ale sindicatului de directie au conferit, totodata, drept de exclusivitate de plasament, pentru 469 investitori institutionali.
In ceea ce priveste investitorii, este cunoscut faptul ca fondurile de pensii americane si britanice, societatile de asigurari sau institutiile financiare japoneze dispun de capacitati de interventie si investitii impresionante. Spre deosebire de piata obligatara, prezenta investitorilor persoane fizice este ce mai acti, indeosebi pe acele piete considerate a fi mai primitoare.


Categorii de lori mobiliare specifice euroactiunilor
Pe piata eurotitlurilor se disting urmatoarele mari categorii de actiuni:


- titlurile cu caracter de actiune propriu-zisa;
- obligatiile convertibile, cu optiune de schimb;


- obligatiunile insotite de warrants asupra actiunilor;
- la acestea se adauga prezenta asa-numitelor "depositary receipts" care sunt certificate reprezentative asupra titlurilor de mai sus.
Actiunile obisnuite sau convertibile pot fi preferentiale (preferred shares), ceea ce inseamna ca detinatorul beneficiaza de un drept de dividend suplimentar (preciput asupra dividendelor) care se adauga la cel obisnuit, de obicei in schimbul abandonarii dreptului de vot. In situatia absentei dividendului prioritar, timp de 3 exercitii consecutive, dreptul de vot este redobandit.
Obligatiunile convertibile in actiuni obisnuite se refera, in general, tot la actiuni preferentiale (convertible preferred shares) conversia fiind, in general, posibila daca dividendul preciputar a fost rsat.
O serie de emitenti prestigiosi prefera sa utilizeze titluri sub forma euroobligatiunilor convertibile, relenta fiind, in acest sens, prezenta emitentilor asiatici, indeosebi pe piata francului elvetian.
1. Exemplu de emisiune de obligatiuni convertibile cu optiune de schimb SFR/USD


China Textile Machinery Stock Ltd. (R.P. Chineza)
Valoarea emisiunii 35 milioane franci elvetieni


Valoarea nominala a titlurilor 50.000 SFR
Amortizare normala 31 dec. 1998


Pretul de emisiune 3 100%
Comisionul de emisiune 1,75%


Plata din partea subscriptorilor 30 nov. 1993
Cuponul anual 1%


Pretul de conversie 0,43 dolari pe actiune
Prima de conversie 7%


Perioada de conversie 1/01/1994/ 11/12/1998
Cursul de schimb la data emisiunii 1,50 SFR/USD


Put option 110%, la 31/12/1996
Randamentul optiunii de nzare (put) 4,108%
Aceste trei exemple scot in evidenta complexitatea unor astfel de emisiuni. Emitentii actuali, in speta asiaticii, prefera emisiunile de obligatiuni convertibile, datorita antajelor acestora, la care se adauga stapanirea tehnicilor de operatiuni optionale, din prima si a doua generatie. Antajele acestor emisiuni sunt urmatoarele:
- din punct de vedere tactic, emitentul poate obtine resurse mai putin costisitoare, ativ cu emisiunea de obligatiuni clasice sau cea de actiuni propriu-zise;
- din punct de vedere strategic, emitentul isi optimiza structura financiara, prin simpla disparitie a unui debit in bilant, la care se adauga intarirea capitalului propriu, prin conversia obligatiunilor in actiuni. Apoi, pretul emisiunii de titluri convertibile (superior cursului actiunii de suport, prin prima de conversie) permite evitarea unei diluari semnificative a rezultatelor' si respectiv, controlului actionarilor existenti.
Un astfel de produs financiar este adect intreprinderilor care se afla la inceputul unui ciclu investitional si care nu doresc ca aceste costuri ale finantarii sa greveze prea mult asupra contului de rezultate financiare. Aceasta intrucat, in primii ani ai procesului investitional, rezultatele nu sunt vizibile. Din momentul in care se obtine profit, acesta permite cresterea randamentului actiunilor si majorarea cursului lor la bursa de lori.


Obligatiunile insotite de "warrant" asupra actiunilor
Aceste titluri, asemanatoare obligatiunilor cu bonuri de subscriere de actiuni, dau dreptul la detinerea de actiuni apartinand societatii emitente, exprimate de regula in dolari SUA.
Caracteristicile unei obligatiuni de acest gen sunt urmatoarele:
- cupoanele (semestriale, in cazul dolarului american) sunt similare cu cele practicate in cazul euroobligatiunilor convertibile obisnuite;


- pretul de emisiune este, in general, paritar;
- prima de exercitiu (respectiv procentul de supracotare aplicat ultimului curs al actiunii) este de circa 2,5 - 3% si, uneori, chiar 5%;
- perioada de exercitiu a warrantelor este calculata pe toata durata de viata a obligatiunilor in cauza, de obicei 4 ani;
- majoritatea emisiunilor de obligatiuni cu warrant dispun de clauze permitand, fie emitentului (caii option), fie purtatorului (put option), sa renunte la titluri inainte de scadenta obisnuita. Clauza de accelerare (acceleration clause) nu se practica;
- clauza de "refixare" a pretului de exercitiu este, de regula, insotita de un prag, silit la 75-80% din pretul initial;
- cotarea se practica, de obicei, la bursa din Luxemburg. Antajele emitentului sunt dupa cum urmeaza:
- datorita certitudinii asupra scadentelor, emitentul poate sa se gandeasca sa schimbe emisiunea sa intr-o alta deviza, printr-o operatiune de swap, profitand, deci, de oportunitatile de arbitraj;
- se asociaza si de aceasta data o finantare prin datorie cu o finantare prin capital. Prin exercitarea progresi a warranturilor si o dispersie a diluarii in timp a actionariatului, titlurile permit intarirea fondurilor proprii; warrantul poate fi lansat si ndut pe europiata separat, fara obligatiunea de baza; mai poate fi purtator de cupon, reatasabil la scadenta (clauza de protejare a purtatorului), cu un pret de exercitiu glisant care permite conserrea lorii sale.
Depositary Receipt (DR) este un certificat reprezentativ asupra unui numar definit de lori mobiliare, depuse de una sau mai multe persoane la o banca depozitara. Pe baza titlurilor respective, depozitarul emite un numar de chitante (receipts) considerate a fi lori mobiliare. Purtatorul acestor certificate poate solicita, in orice moment, livrarea titlurilor, contra depunerii numarului de certificate aferente. Titlurile detinute de depozitar pot fi lori mobiliare deja existente pe piata sau plasate in depozit in momentul emisiunii.
Spiritul de inore american, la origine aflandu-se J.P.Morgan, in anul 1927, a permis investitorilor institutionali din categoria fondurilor de pensii sau societatilor de asigurari care nu erau abilitate sa investeasca direct in cadrul burselor straine, accesul pe aceste piete.
Tentatia diversificarii internationale a investitiilor de portofoliu a consacrat formula ADR (American depositary receipts), majoritatea titlurilor straine negocite in prezent in SUA fiind sub forma ADR care pot fi cotate, ulterior, la marile burse americane NYSE, AMEX sau reteaua NASDAQ.
In anii '70, bancile americane de investitii anseaza rianta European Depositary Receipt (EDR), rezultata ca urmare a atractiei exercitate de piata japoneza de capital, in plina ascensiune. Putin tentati sa investeasca direct pe pietele asiatice, investitorii institutionali au utilizat bancile de investitii americane drept releu in scopul diversificarii propriilor portofolii. Bancile americane au subscris lori mobiliare japoneze in yeni, eliberand apoi certificate reprezentand titlurile in cauza in dolari, plasate in afara SUA. Investitorii interesati cumpara aceste certificate, antajul fiind evitarea suportarii riscului aferent ratei de schimb JPY/USD si, respectiv, evitarea efectelor fiscalitatii aplicabile investitorilor straini in Japonia.
Asistam, in concluzie, la o aderata revolutie a tehnicilor de plasament, fapt consemnat de eforturile de reglementare adecta, intreprinse de comisiile nationale de lori mobiliare.




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact