Fiecare proiect de investitii se caracterizeaza printr-o renilitate sperata, ca medie a renilitatilor estimate a se obtine in diferite stari ale naturii (crestere economica mare, moderata sau recesiune economica). Aceasta rata de renilitate este privita ca o rata interna (RIR). Investitorii de capital analizeaza RIR ca un criteriu de acceptare sau de respingere a proiectelor de investitii, in raport cu o referinta exterioara intreprinderii. Aceasta referinta poate fi reprezentata de rata dobanzii fara risc sau rata medie a dobanzii de piata. Alte referinte externe pot fi date de renilitatea medie a sectorului industrial din care face parte intreprinderea sau chiar de renilitatea medie de exploatare a intreprinderii insesi. Dificultatea consta, insa, in faptul ca toate aceste referinte au asociate riscuri diferite (risc zero, risc de piata, risc de sector, risc economic), care nu sunt specifice proiectului de investitii.
Riscul unui proiect de investitii este, in primul rand, un risc de afaceri (operational), privind riabilitatea fluxurilor viitoare de trezorerie (cash-flow-urile). Aceasta riabilitate este determinata, mai intai, de impactul nzarilor suplimentare cu piata concurentiala si mai apoi de imprevizibilitatea conditiilor noi de exploatare (aprovizionare, fabricatie, desfacere). De aceea, am afirmat ca proiectele de investitii ce propun produse noi, tehnologii noi, extinderi de activitate, au cel mai mare risc de afaceri, cu mult mai mare decat riscul economic al intreprinderii in ansamblul ei. Proiectele de investitii, pentru inlocuirea unor tehnologii sau pentru modernizarea celor existente, prezinta adesea un risc de afaceri egal cu riscul economic al intreprinderii. Numai in acest caz si in absenta riscului financiar, norma de referinta, pentru renilitatea proiectului, poate fi renilitatea medie a intreprinderii.
fn al doilea rand, riscul unui proiect de investitii este un risc financiar al surselor suplimentare de capital pentru finantarea proiectului. Riscul financiar este determinat de rata de indatorare solicitata de finantarea proiectului, indatorare care determina aprioric un risc de insolbilitate al intreprinderii. Acest risc fi discutat in modulul urmator, intrucat ramanem inca in cadrul ipotezei de independenta a deciziei de investitii fata de cea de finantare.
Preocuparea analistilor financiari este, deci, determinarea unei rate de renilitate cerute (normate), care sa remunereze corect riscul asumat de investitorii de capital, in acceptarea proiectelor de investitii. Aceasta rata fi folosita ca rata de actualizare in calculul VAN. Modelul de eluare a activelor financiare (CAPM = Capital assets pricing model, in engleza) ofera o alternati la nevoia de fundamentare a unei rate corecte de actualizare. Utilizarea CAPM, in eluarea proiectelor de investitii, presupune totusi ca alte doua ipoteze sa fie confirmate:
1) proiectul de investitii analizat sa poata fi integrat intr-un portofoliu eficient de proiecte, respectiv un portofoliu suficient de diversificat pentru ca riscul specific sa fie complet eliminat;
2) - coeficientul de volatilitate beta al proiectului de investitii sa fie sil in timp sau sa rieze foarte putin.
|
