 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Evaluarea mixta a intreprinderii
|
|
Patrimoniu si rentabilitate in evaluarea intreprinderii |
|
| Situarea intreprinderii intr-un mediu financiar concurential pune problema evaluarii sanselor pe care un institor (din afara ei) le-ar aa de a castiga mai bine decat in orice alt domeniu de instire. Notiunea de institor priste pe actionarii care asigura capitalurile proprii si pe imprumutatorii care asigura capitalurile imprumutate. Fiecare dintre acestia se asteapta la o remunerare cat mai buna a capitalurilor instite. Remunerarea acestor capitaluri este posibila pe seama profitului net, obtinut din activitatea economica a intreprinderii. Renilitatea intreprinderii da, deci, masura valorii acestei,a dar nu orice renilitate ci aceea raportata la capitalurile instite. Aceasta renilitate financiara a capitalurilor instite este ata cu rata medie a dobanzii de pe piata financiara, numita si cost de oportunitate a capitalului. Dezvoltarile precedente pot fi rezumate in doua ecuatii simple, in jurul carora sunt organizate toate evaluarile intreprinderii: A). Valoarea intreprinderii este compusa din valoarea atat a elementelor ei corporale, cat si a celor necorporale. Valoarea = Valoarea elementelor + Valoarea elementelor intreprinderii corporale necorporale Ecuatia traduce natura complexa a intreprinderii ca bun economic. Ea este ,patrimoniul pe care-l putem sesiza de maniera tangibila (elemente corporale), dar care cuprinde, in acelasi timp, si componente nemateriale si intangibile, indispensabile pentru activitatea sa (elemente necorporale sau fond de comert sau Goodwill). B). Trebuie facut un arbitraj pentru a putea sili valoarea finala. Valoarea Valoarea Valoarea = k . +(1 - k ) .Intreprinderii patrimoniala de flux unde, 0< k < 1 Aceasta ecuatie este strict egala cu cea precedenta, numai ca ea abordeaza valoarea, pornind de la metodele de calcul: valoarea va fi obtinuta tinand seama de prezent (valoarea patrimoniala), cat si de viitor (speculatia asupra nitului adus de activitatea intreprinderii). Factorul k da ponderea, care va fi folosita in diferite metode, pentru a traduce arbitrarul fiecarui expert in evaluari. Anticiparea valorii de catre vanzator si de catre cumparator Valorea intreprinderii este, in fapt, o anticipare a sperantei de castig din vanzarea ei imediata sau din cumpararea ei pentru exploatarea viitoare. Cele doua estimari, ale vanzatorului si ale cumparatorului, nu sunt, in mod necesar, egale. Acestea sunt determinate de informatiile de care acestia dispun, de comportamentul fiecaruia vis-a-vis de risc, de capacitatea de previzionare a fiecaruia. Dupa modelul de arbitraj intre institie si consum, pretul de echilibru al intreprinderii poate fi localizat pe curba de indiferenta intre mai multe oportunitati de institii. Prin jocul de interese antagoniste intre vanzator si cumparator, exista un pret minim al vanzatorului de intreprindere si un pret maxim al cumparatorului. Pretul posibil se va gasi intre aceste limite, ca rezultat al procesului de negociere a elementelor patrimoniale, financiare si de renta de suprarenilitate a intreprinderii. Vanzatorul intreprinderii (sau al actiunilor sale) spera sa recupereze capitalul instit /0 , plus profiturile normale, in raport cu renilitatea minima din economie si cu riscurile asumate in detinerea intreprinderii (r). Pentru vanzator aceasta cerinta legitima, privind remunerarea capitalului sau, va reprezenta limita minima (P0 ) la care el va accepta sa vanda intreprinderea. Acest pret minim de vanzare (P0 ) poate fi estimat si pe baza ultimului bilant. Valoarea patrimoniala, astfel determinata, este, insa, afectata de modlitatea adoptata in conilitate pentru evidenta patrimoniului (costuri istorice, rezer si provizioane etc.) Daca ar fi posibil (prin ipoteza) ca in bilant sa se inregistreze toate elementele de activ si de pasiv la valoarea lor de piata, atunci valoarea patrimoniala ar fi egala cu valoarea de piata a intreprinderii. Cum, insa, acest fapt nu este posibil, vor apare intotdeauna diferente ce urmeaza a se negocia intr-un entual act de vanzare-cumparare a intreprinderii. Cumparatorul intreprinderii (sau al unui pachet de actiuni al intreprinderii), in calitate de institor de capital, este interesat de valoarea de randament viitoare a intreprinderii. Daca el va considera ca renilitatea intreprinderii va fi normala la nilul exact al cerintelor de remunerare a capitalurilor instite (renilitatea fara risc + prima de risc), atunci se va afla si el in acelasi "punct mort" al afacerii. Fluxurile de trezorerie, estimate in viitor (CF ) inclusiv valoarea de revanzare (valoarea reziduala = VR ) a intreprinderii actualizate la rata de renilitate normala "r", il vor conduce la o VAN nula, in raport cu pretul de cesiune cerut de vanzator (P0 ). unde t = 1,2 m ani de detinere viitoare a intreprinderii. Expresia de "punct mort" este poate prea dura ca semnificatie, deoarece acesta reprezinta, in fapt, pretul just, de echilibru la care vanzarea-cumpararea intreprinderii remunereaza corect pe vanzatorul care dezinsteste capitalul sau si pe cumparatorul care insteste capitalul sau. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
