Parlamentul european

Membrii Parlamentului european sunt alesi direct de toti cetatenii Statelor Membre, odata la cinci ani. Functiile principale ale Parlamentului european constau in :

examinarea si adoptarea, impreuna cu Consiliul Uniunii Europene a legislatiei europene, avand, in acest domeniu, autoritate de decizie identica;

apeobarea bugetului Uniunii Europene;

exersarea controlului democratic asupra functiuonarii celorlalte institutii ale Uniunii  Europene, avand posibilitatea de a infiinta comisii de ancheta specializate ;

aprobarea acordurilor internationale importante, cum sunt aderarea altor state la Uniunea Eu, asocierea Uniunii  Europene la diverse uniuni comerciale etc.

Consiliul Uniunii  Europene

Consiliul Uniunii Europene - fostul Consiliu de ministrii - este format din reprezentantii guvernelor State Membre, care sunt alesi la nivel national, ceea ce confera cetatenilor Uniunii Europene ca intereselor lor sunt aparate la nivelul uniunii.

In colaborare cu Parlamentul european, Consiliul stabileste reglementarile care conduc intreaga activitate a Comunitatii europene, urmarind buna functionare a pietei interne, cele mai importante politici comune si comunitare si garanteaza libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor in cadrul Uniunii Europene.

Comisia europeana

Comisia europeana care indeplineste rolul de autoritate executiva in Uniunea Europeana.

In cadrul Comisiei europene sunt elaborate cele mai multe propuneri privind noile reglemetari sau modificarilor celor deja existente. De asemenea, Comisia europeana este institutia abilitata sa vegheze asupra respectarii conventiilor si tratatelor europene, precum si a dreptului comunitar.

Comisia europeana actioneaza independent de guvernele Statelor Membre, dispunand de un corp propriu de functionari publici, care nu sunt angajatii administratiilor publice nationale, ceea ce le confera un statut de autonomie fata de acestia.

Curtea de Justitie

Curtea de justitie, ca garant al respectarii legislatiei europene, reglementeaza diferendele de interpretare a tratatelor si legislatiei Uniunii  Europene, deorece, pentru functionarea coerenta a acesteia este imperios necesar ca dispozitile de drept comunitar sa fie urmate in practica si interpretate la fel, in toate tarile uniunii.

Curtea de Conturi

Curtea de Conturi este institutia europeana care controleaza daca bugetul Uniunii  Europene a fost corect utilizat.

Curtea de Conturi are sediul la Luxembourg (si nu la Bruxelles, ca celelalte institutii centrale ale Uniunii  Europene) si actioneaza de o maniera independenta pentru a stabili daca banii publici comunitari au fost cheltuiti in conformitate cu alocarile votate prin bugetul uniunii, iar folosirea lor s-a facut cu eficacitate.

Comitetul economic si social

Comitetul economic si social, constituit atat din functionari publici, cat si din reprezentanti ai sindicatelor, consumatorilor si ecologistilor exprima, in calitatea sa de organ consultativ, opiniile societatii civile care este organizata pe domeniile economice si sociale.

Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor exprima opiniile colectivitatilor locale si regionale. Prin intermediul Comitetului Regiunilor, Uniunea Europeana sprijina Statele Membre sa accelereze procesul de descentralizare administrativa, economica si financiara, deoarece se considera ca astfel se obtine cea mai buna folosire a banilor comunitari in folosul cetatenilor uniunii.

Comitetul Regiunilor permite consultarea autoritatilor locale si regionale inaintea luarii deciziilor in domeniile importante pentru comunitate, cum sunt educatia, sanatatea, ocuparea fortei de munca si transporturile.

Banca Centrala Europeana (BCE)

Banca Centrala Europeana are in responsabilitate politica monetara la nivelul Uniunii Europene si gestionarea monedei unice EURO. Aceasta inseamna ca BCE intervine pentru fixarea ratei dobanzii pe pietele europene, obiectivul sau principal constand in determinarea unei stabilitati a preturilor, astfel ca economia europeana sa nu suporte un dezechilibru inflationist.

Mediatorul european

Mediatorul european care analizeaza sesizarile cetatenilor europeni privind administratia publica in Uniunea Europeana.

Banca Europeana de Investitii (BEI)

Banca Europeana de Investitii contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii  Europene prin finantarea proiectelor de investitii.

BEI acorda credite, cel mai adesea cu conditii preferentiale fata de piata libera a capitalurilor, pentru proiectele de investitii de interes european, in special in regiunile mai putin dezvoltate si actiuni in domenii de interes major atat pentru regiunea respectiva, cat si pentru dezvoltarea intregii uniuni: constructia de cale ferata, autostrazi, aeroporturi, proiecte privind protectia mediului natural. De asemenea, impreuna cu alte banci internationale si/sau comerciale nationale, BEI finanteaza proiecte de investitii dezvoltate de intreprinderile mici si mijlocii, care sunt creatoare de locuri de munca si contribuie la cresterea economica.

Prin comunicarea intitulata "Agentia 2000 - Pentru o Uniune Europeana mai puternica si mai larga", Comisia europeana s-a implicat, in acelasi timp, in :

reforma politicii agricole comunitare ;

viitorul politicii economice si sociale ;

implementarea unei strategii de pre-aderare ;

analiza consecintelor extinderii prin primirea de noi membrii in Uniunea Europeana ;

finantarea programului la nivelul Comunitatii europene.

Structura noilor perspective financiare prezinta :

rubrica nr.1 « Agricultura », la care plafonul de cheltuieli a fost stabilit in functie de estimarile privind evolutia cheltuielilor pentru agricultura, tinand seama si de reformele preconizate in domeniul de activitate vizat .

In afara cheltuielilor adresate implementarii politicii agricole comune (PAC) se are in vedere :

Y         sprijinirea tarilor candidate prin fonduri de pre-aderare ;

Y         o subdiviziune distincta a rubricii « Agricultura » pentru a finanta masurile ce vizeaza dezvoltarea rurala.

pentru a finanta cheltuielile aferente procesului de largire a Uniunii  Europene, a fost introdusa o rubrica noua pentru cheltuielile necesare sa acopere cele trei instrumente de pre-aderare :

Y           instrumentele pentru agricultura si dezvoltare rurala (SAPARD)

Y           instrumentele structurale (ISPA)

Y           programul PHARE extins pentru toate tarile candidate.

Sub plafonul resurselor proprii este realizata o rezerva (o marja) in vederea finantarii cheltuielilor ce vor aparea la momentul aderarii noilor membrii din tarile Europei Centrale, de Est si Sud.

Istoric

Prin tratatul de la Roma (1957), finantarea celor doua Comunitati:  CEE (Comunitatea Economica Europeana) si CEEA (Comunitatea Europeana pentru Energie AtomicA) era asigurata prin contributia Statelor Membre, fiind, totusi, prevazuta posibilitatea ca bugetul Comunitatii europene sa dispuna de resurse fiscale proprii atunci cand ar fi fost instituita uniunea vamala.

In anul 1970, contributiile nationale au fost inlocuite printr-un sistem de resurse proprii ce contineau:

Y           prelevari din agricultura;

Y           sume din taxe vamale;

Y           resursa ce permitea echilibrarea bugetului prin aplicarea unei cote de 1%, care a crescut la 1,4% in anul 1985, aplicata asietei TVA determinata cu o metotologie unitara in toate Statele Membre;

Y           din cauza necesitatii de finantare neacoperita de resurse corespunzatoare, in anul 1984 si dupa acesta, Statele Membre s-au angajat sa verse Comunitatii sume cu titlul de imprumut, initial rambursabil, apoi nerambursabil.

Reforma sistemului financiar intreprinsa incepand cu anul 1988 a modificat si largit compozitia resurselor proprii ale Comunitatii, astfe:

Y           s-a creat o noua categorie de venituri, bazata pe prelevarea unui procent (1,20% in anul 1992, ajungand la 1,27% in anul 1999) din Produsul National Brut (PNB) al Statelor Membre;

Y           cota uniforma aplicata in cazul TVA a fost diminuata prograsiv, de la 1,4% la 1% in anul 1999, aplicata asietei. De asemenea, asieta a fost diminuata la 50% din PNB, in loc de 55% cat era anterior, iar statele beneficiare ale Fondului de Coeziune - respectiv statele Uniunii Europene ce se confrunta cu dificultati economice mai mari decat media Statelor Membre. De exemplu, inainte de aderarea celor 10 state din Europa Centrala si de Sud, de la 1 mai 2004, erau patru state beneficiare de finantare din Fondul de coeziune: Grecia, Irlanda, Spania si Portugalia - care au inregistrat un PNB/locuitor cu 10% mai mic decat media in Uniunea Europeana, au asieta TVA limitata la 50% din PNB inca din anul 1995.

Agenda 2000 - in cadrul acesteia, Consiliul european, intrunit la Berlin in anul 1999 a realizat un acord politic privind noile perspective financiare pentru perioada 2000 - 2006 si reviziurea sistemului de finantare al Uniunii Europene. Noua baza aresurselor proprii a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2002, dupa ce a fost ratificata de toate parlamentele nationale ale Statelor Membre:

Y           s-a mentinut plafonul resurselor proprii la 1,27% din PNB;

Y           a crescut, incepand cu 1 ianuarie 2001, procentul resurselor proprii traditionale, de la 10% la 25%, retinut de Statele Membre pentru a acoperi cheltuielile de percepere si activitatile conexe;

Y           cota TVA a scazut de la 0,75% in anul 2002 la 0,50% in anul 2004;

Y           ca element de noutate: toate estimarile privind resursele proprii ale bugetului Uniunii Europene trebuie sa se faca pe baza sistemului Conturilor Nationale - SEC 95. In acest sistem, notiunea de PNB a fost inlocuita cu notiunea - identica conceptual - de Venit National Brut.

Veniturile bugetului Uniunii Europene

resurse proprii, care contin:

Y           prelevari agricole, respectiv taxe percepute asupra importurilor de produse agricole provenind din tari din afara Uniunii Europene; cotizatiile pe zahar si izoglucoza, prevazute in cadrul organizatiei din piata comuna a sectorului zahar s.a.;

Y           taxe vamale ce provin din aplicare tarifului vamal comunitar asupra valorii in vama a produselor importate din terte tari;

Y           resurse TVA care provine din aplicarea unei cote uniforme asupra asietei TVA din fiecare Stat Membru, care a fost armonizata potrivit regulilor comunitare;

Y           resursa complementara din PNB, care rezulta din aplicarea unei cote fixe asupra PNB din fiecare Stat membru, in cadrul procedurii bugetare. Aceasta resursa este o resursa destinata echilibrarii bugetului, astfel incat ansamblul veniturilor sa poata acoperi totalitatea creditelor de plata necesare finantarii cheltuielilor prevazute in buget in cursul unui exercitiu bugetar.

alte venituri, in volum mult mai mic decat cele proprii, care cuprind impozite prelevate de la functionarii europeni, amenzi aplicate de Comisia europeana pentru nerespectarea regulilor privind concurenta, excedente ale exercitiilor financiare anterioare etc.

Cheltuielile bugetului Uniunii Europene

Cheltuielile bugetului Uniunii Europene sunt structurate in conformitate cu doua criterii:

criteriul economic, potrivit caruia creditele bugetare prevazute in bugetul general al Uniunii Europene se impart in doua categorii:

Y           credite de functionare, care evidentiaza natura economica a cheltuielilor, respectiv credite alocate pentru cheltuieli de persoanl, credite pentru cheltuieli materiale, publicatii, informatica, credite pentru misiuni specifice etc.;

Y           creditele operationale, subgrupate pe sectiuni, potrivit categoriei de cheltuieli.

criteriul functional, care arata destinatia alocatiilor bugetului Uniunii Europene si care imparte ansamblul cheltuielilor Uniunii in sase sectiuni:

Y           cheltuieli aferente Parlamentului Uniunii Europene (sectiunea I)

Y           cheltuieli aferente Consiliului Uniunii Europene (sectiunea II)

Y           cheltuieli aferente Comisiei Uniunii Europene (sectiunea III)

Y           cheltuieli aferente Curtii de Justitie a Uniunii Europene (sectiunea VI)

Y           cheltuieli aferente Curtii de Conturi a Uniunii Europene (sectiunea V)

Y           cheltuieli aferente Comitetului Economic si Social si Comitetului Regiunilor Uniunii Europene (sectiunea VI)

Creditele bugetare aferente sectiunilor I, II, IV, V si VI sunt exclusiv credite de functionare.

Responsabilitati

Comisia Europeana

Comisia Europeana elaboreaza "schita proiectului de buget", pe baza fundamentarilor privind necesitatile de finantare si avand in vedere prioritatile pe anul de buget, izvorate din politicile de dezvoltare economica si sociala adoptate de Uniunea Europeana.

Comisia Europeana prezinta acest document Consiliului Uniunii Europene , care-l dezbate si-l adopta, sub denumirea de "proiect de buget".

Parlamentul European si Consiliul European

Proiectul este trimis Parlamentului European, ale carui prerogative in ceea ce priveste bugetul comunitar constau in adoptarea de decizii, astfel:

pentru cheltuielile "obligatorii", respectiv pentru cheltuielile aferente actiunilor inscrise in tratatele europene si in actele incheiate in concordanta cu acestea, Parlamentul poate numai sa propuna modificari ale cheltuielilor, dar Consiliul European este cel care decide. In prezent, cheltuielile "obligatorii" reprezinta circa 40% din totalul cheltuielilor, referindu-se, in special, la sustinerea pietelor agricole;

pentru celelalte cheltuieli, denumite "ne-obligatorii", Parlamentul decide asupra nivelurilor anuale.

Dupa doua dezbateri ale proiectului de buget de catre fiecare dintre institutiile deliberative - Parlamentul si Consiliul - Parlamentul adopta forma definitiva, iar presedintele acestuia o semneaza.

Puterea de decizie in ceea ce priveste bugetul comunitar este impartita intre Consiliul si Parlamentul Europene de cand au fost create resursele proprii ale acestuia, adica de la Tratatele de la Luxembourg din 1970 si 1975. Astfel, din punct de vedere al domeniilor carora le sunt destinate interventiile co-finantate prin fonduri comunitare:

Parlamentul hotaraste asupra cheltuielilor urmatoare, putand sa le mareasca pana la plafonul acceptat atat la nivelul Consiliului, cat si al Comisiei:

Y          cheltuielile destinate dezvoltarii regionale (Fondul European de Dezvoltare Regionala FEDER);

Y          programele de combatere a somajului, in special in randul tinerilor si femeilor (Fondul Social European FSE);

Y          programele culturale si de educatie (ERASMUS, SOCRATES etc.).

Parlamentul decide, in general, cresterea creditelor bugetare destinate actiunilor umanitare si refugiatilor.

Consiliul European are puterea finala de decizie in ce priveste cheltuielile agricole.

Dupa adoptarea bugetului Uniunii Europene , Parlamentul:

exercita un control continuu asupra gestiunii creditelor bugetare;

actioneaza permanent pentru prevenirea, depistarea si pedepsirea fraudelor;

evalueaza efectele implementarii programelor co-finantate prin fonduri comunitare;

analizeaza indeplinirea responsabilitatilor Comisiei Europene, ce decurg din programele strategice adoptate in Uniunea Europeana si realizeaza "descarcarea" de executia bugetului.

Ianuarie anul N-1

Institutiile europene (Parlamentul, Consiliul, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi) isi elaboreaza bugetele proprii de functionare.

Comisia Europeana elaboreaza bugetul general al Uniunii Europene si bugetul de functionare propriu.

Mai anul N-1

Comisia Europeana adopta schita de buget pentru exercitiul bugetar N

Iulie anul N-1

Consiliul Europei examineaza schita de buget, o dezbate si voteaza textul proiectului de buget pentru anul N.

Octombrie anul N-1

Parlamentul European examineaza proiectul de buget in prima lectura

Noiembrie anul N-1

Consiliul Europei examineaza proiectul de buget in a doua lectura.

Decembrie anul N-1

Parlamentul European examineaza proiectul de buget in a doua lectura.

Presedintele Parlamentului European ratifica bugetul definitiv al Uniunii Europene.

Ianuarie - decembrie anul N

Comisia Europeana executa bugetul anual, potrivit cu respnsabilitatile sale

Noiembrie anul N+1

Curtea de Conturi analizeaza executia bugetului in anul precedent si isi publica raportul anual.

Martie anul N+2

Consiliul Europei analizeaza raportul Curtii de Conturi si face recomandari Parlamentului European privind executia modul in care se va considera executia bugetara in anul N

Primavara anului N+2

Comisia de control bugetar a Parlamentului European analizeaza observatiile Curtii de Conturi si acorda descarcare de gestiune Comisiei Europene pentru exercitiul bugetar din anul N.

Obiectivul 1

Obiectivul 1 urmareste promovarea dezvoltarii regiunilor cele mai sarace si modernizarea structurilor lor economice.

Aceste regiuni sunt caracterizate de un PIB/locuitor mai mic de 75% din media comunitara - se refera, in special, la zonele geografice situate la periferia Uniunii Europene, cum sunt departamentele franceze de peste mare, arhipelagurile Azore, Madera, Caraibe etc. - sau care au o densitate a populatiei foarte scazuta - de exemplu zonele cele mai nordice ale Uniunii Europene.

Obiectivul 2

Obiectivul 2 sustine reconversia economica si sociala a zonelor in dificultate, care pot fi:

regiuni industriale care sunt confruntate cu mutatii socio-economice importante si greu de depasit;

regiuni rurale care incep sa dispara;

zone urbane in criza;

regiuni confruntate cu restructurarea sectorului de pescuit.

Obiectivul 3

Obiectivul 3 urmareste adaptarea si modernizarea politicilor si sistemelor de educatie, formare profesionala si ocuparea fortei de munca, respectiv ajutorarea somerilor, tinerilor, in general a tuturor celor care muncesc, inlaturarea excluziunii sociale.

Scopul acestor interventii consta in crearea, pentru cetatenii Uniunii Europene, a posibilitatilor de adaptare la noile conditii impuse pe piata muncii, adaptarea la progresul tehnologic si la mutatiile din viata economico-sociala, accederea, de-a lungul intregii perioade active, la educatie si formare profesionala.

Agricultura

Prin programul SAPARD sunt finantate, in special, actiunile de modernizare a exploatatiilor agricole din tarile Europei Centrale si de Est, cu scopul imbunatatirii calitatii si securitatii produselor agricole ale acestora, respectarii mediului natural si diversificarii activitatilor in zonele rurale.

Transport si mediu

Prin programul structural de pre-aderare ISPA, Uniunea Europeana ajuta tarile Central si Est Europene candidate sa-si realizeze si modernizeze infrastructurile de transporturi si mediu pentru a fi compatibile cu cele din Uniune.

Constructia institutionala si administrativa

Prin programul PHARE, Uniunea Europeana sprijina modernizarea si adaptarea institutiilor si administratiei publice din tarile candidate la standardele comunitare.