StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » piata obligatiunilor » Curba randamentului
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Ce este o obligatiune?



O obligatiune este un titlu de valoare de credit pe termen lung. Ea reprezinta o datorie deoarece cumparatorul obligatiunii imprumuta de fapt emitentului obligatiunii valoarea nominala. Certificatul, daca exista, este dovada relatiei debitor - creditor. Obligatiunea este un titlu de valoare deoarece, spre deosebire de un imprumut pentru masina sau pentru casa, datoria ca atare poate fi cumparata si vanduta pe piata deschisa. O obligatiune este in realitate un imprumut conceput pentru a fi cumparat si vandut. El este, prin definitie, pe termen lung. Pentru a fi denumit „obligatiune" (bond), el trebuie sa aiba, in general, un termen mai lung de cinci ani. Titlurile de valoare de credit cu scadente sub cinci ani sunt, in general, denumite bonuri (bills), bilete (notes) etc.
Deoarece obligatiunile sunt imprumuturi concepute pentru a fi cumparate si vandute, toate certificatele unei emisiuni de obligatiuni, daca exista certificate, contin contractul principal de imprumut (master loan agreement). Acest contract intre emitent si insti


tor, adica intre debitor si creditor, denumit contractul obligatiunii (indenture) sau contractul fiduciar (deed of trust), contine toate informatiile pe care, in mod normal, va asteptati sa le gasiti intr-un contract de imprumut, cuprinzand urmatoarele:
1. Valoarea imprumutului. Valoarea nominala, valoarea par sau principalul este valoarea imprumutului - valoarea pe care emitentul obligatiunii este de acord sa o restituie la scadenta obligatiunii. O valoare nominala tipica este de 5.000$, desi unele obligatiuni emise de gurnul Statelor Unite si alti emitenti au valori nominale mult mai mari.
2. Rata dobanzii. Obligatiunile sunt emise cu o rata specificata a cuponului sau o rata nominala care este determinata, in mare masura, de conditiile pietei la momentul ofertei primare a obligatiunilor. Odata determinata, ea ramane fixata contractual pe durata de viata a obligatiunilor. insa, unele obligatiuni au rate ale dobanzii care fluctueaza in timpul existentei obligatiunii; acestea sunt denumite obligatiuni cu rate variabile ale dobanzii (variable rate bonds/variable rate demand obligations).
Valoarea in dolari a platii dobanzii poate fi usor calculata inmultind rata dobanzii sau rata cuponului cu valoarea nominala a obligatiunii. De exemplu, o obligatiune cu o valoare nominala de 1.000$ si un cupon de 8%, plateste detinatorului obligatiunii o dobanda de 80$ per an (1.000$ inmultit cu 0,08).
3. Programul platilor dobanzii. Pentru majoritatea obligatiunilor din Statele Unite, dobanda este platita la intervale de sase luni, de obicei pe intai sau cincisprezece ale lunii. In multe tari europene, dobanda este platita anual. in alte locuri, dobanda poate fi platita la alte intervale. in Statele Unite, dobanda anuala de 80$ a obligatiunii din exemplul precedent va fi platita in doua rate semestriale a cate 40$.
4. Termenul pana la scadenta. Scadenta unei obligatiuni sau intervalul de timp pana cand este rambursat principalul variaza mult, insa de obicei este mai mare de cinci ani. O datorie care ajunge la scadenta in mai putin de un an este un instrument al pietei monetare, cum ar fi un bon al Trezoreriei SUA, un efect de comert, un certificat de depozit sau un accept bancar. O obligatiune pe termen scurt are o maturitate de aproximativ cinci ani. O obligatiune pe termen mediu are o scadenta de aproximativ sapte, pana la cincisprezece ani. O obligatiune pe termen lung poate aa o scadenta de pana la treizeci de ani, iar unele obligatiuni de corporatie emise in 1995 au maturitati de pana la o suta de ani. Scadenta unei obligatiuni este predeterminata si specificata in certificatul obligatiunii, daca acesta exista si in contractul obligatiunii, daca acesta exista.
5. Clauza de rascumparare, daca exista. O clauza de rascumparare (caii feature), daca este specificata in contractul obligatiunii, permite emitentului sa rascumpere obligatiunile inainte de maturitate si sa le achite la un pret predeterminat. Emitentii de obligatiuni folosesc aceasta clauza pentru a se proteja de plata unei dobanzi mai mari decat ar fi avantajos pentru banii pe care ii iau cu imprumut. Emitentii isi rascumpara obligatiunile cand ratele generale ale dobanzii devin mai mici decat rata cuponului obligatiunii, retragand astfel o datorie costisitoare si refinantand-o la o rata mai mica. Proprietarul unei case face acelasi lucru cand



refinanteaza o ipoteca pe casa, daca ratele ipotecilor scad. in astfel de cazuri, se spune ca prima emisiune este refinantata (refunded) sau rascumparata pentru re finantare (cal led for refunded).
De exemplu, sa presupunem ca o obligatiune de 1.000$ si 10% are in prezent un randament mai mare cu doua puncte procentuale decat ratele generale ale dobanzii (adica ratele dobanzii platite pe alte tipuri de datorii) si de aceea emitentul vrea sa uzeze de clauza de rascumparare din contractul obligatiunii. in acest caz, sa presupunem ca pretul de rascumparare este 110, adica 1.100$ pentru obligatiunea de 1.000$. Emitentul rascumpara obligatiunea la 1.100$ si, in acelasi timp, vinde o noua emisiune de 8%. Venitul noii emisiuni 6


Capitolul 1
este folosit pentru a achita chea emisiune. in acest fel, emitentul beneficiaza acum de un cost mai mic pentru imprumutul sau.
Unele obligatiuni ofera protectie impotriva rascumpararii, adica garantia ca nu vor fi rascumparate in cinci sau zece ani. Clauzele de rascumparare pot afecta valorile obligatiunilor, actionand ca un plafon pentru preturi. in general, daca nu exista suficient de mult timp pana la data rascumpararii, institorii nu sunt dispusi sa plateasca pentru o obligatiune mai mult decat pretul ei de rascumparare, deoarece sunt constienti ca obligatiunea le-ar putea fi rascumparata la un pret mai mic. De regula, cand emitentul obligatiunii isi exercita clauza de rascumparare a obligatiunilor, detonatorului obligatiunii i se plateste o prima peste valoarea nominala, pentru inconnienta. in exemplul din paragraful precedent, pretul de rascumparare era 110, din care prima de rascumparare era 10.
Uneori, daca obligatiunile sunt tranzactionate sub valoarea lor nominala, emitentul ar putea intra pe piata deschisa pentru a-si rascumpara propriile obligatiuni. Aceasta tranzactie este numita „cumparare pe piata deschisa" (open market purchase).
6. Clauza de restituire, daca exista. Uneori, o obligatiune are o clauza ce-i permite detinatorului sa o inapoieze emitentului si sa-i ceara in schimb valoarea nominala. Aceasta este numita clauza de restituire (put option), deoarece detinatorul obligatiunii poate sa o „restituie" (put) emitentului. Evident, detinatorul obligatiunii va face acest lucru numai daca banii pot fi reinstiti in alta parte, la o rata mai mare a renilitatii. Obligatiunile de Economii Seria EE au o astfel de clauza. Detinatorul le poate restitui dupa sase luni, contra pretului de cumparare plus dobanda acumulata.
7. Refinantarea. Daca emitentul nu dispune de numerar pentru plata detinatorilor de obligatiuni cand acestea ajung la maturitate, el poate sa emita noi obligatiuni si sa foloseasca nitul fie pentru a achita obligatiunile mai chi, fie pentru a-si exercita o clauza de rascumparare. Acest proces este numit refinantare (refunding).
8. Colateralul. Daca obligatiunea este garantata de un colateral, la fel cum o ipoteca pe casa este garantata de casa, contractul obligatiunii va specifica natura colateralului. Acesta poate fi uneori o proprietate imobiliara, cum ar fi o cladire sau un teren ori acti intangibile: actiuni, obligatiuni ori alte titluri.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre curba randamentului

Curba randamentului
Piata venitului fix
Sistemul rezervei federale
Piata titlurilor de valoare ale guvernului statelor unite. titlurile de trezorerie
Piata titlurilor de valoare
Obligatiunile municipale
Obligatiunile de corporatie
Piata secundara a obligatiunilor
Managementul portofoliului








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics