Stocurile reprezinta cantitatile fizice de materiale, de produse sau de marfuri necesare fiecarei faze a ciclului de exploatare (aprozionare, productie, desfacere), pentru a asigura desfasurarea continua si ritmica a actitatii de exploatare. Caracterului continuu al productiei (sau al desfacerilor) i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprozionarilor.
Din punct de vedere financiar, stocurile reprezinta alocari de capital ce nu pot fi recuperate pana cand aceste stocuri nu parcurg intregul ciclu de exploatare si sunt valorificate prin vanzarea si incasarea produselor, lucrarilor sau serciilor realizate de intreprindere. Aceasta remarca ne-ar indemna sa credem, la prirria vedere, ca procesul de exploatare cel mai economic ar fi cel care s-ar desfasura fara stocuri sau cu stocuri foarte mici. fnsa, o aprozionare in timp real" sporeste considerabil cheltuielile de aprozionare (transport, manipulare etc).
Pe de alta parte, gestiunea moderna a stocurilor este departe de a mai considera eficienta formarea de stocuri mari peste necesitatile rezonabile ale exploatarii. Stocurile supranormative sunt insotite, pe ul financiar, de pierderi, prin imobilizarea inutila a capitalurilor in aceste stocuri, prin cheltuieli de depozitare mari pe care le ocazioneaza, prin dobanzi peste cele curente, prin deterioarari si degradari de stocuri etc. Cheltuieli suplimentare inutile, in gestiunea stocurilor, pot rezulta atat din stocuri insuficiente, cat si stocuri excesive.
fn aceste conditii marimea optima a stocurilor este cea care armonizeaza relatia contradictorie dintre cheltuielile de aprozionare (Ca), care variaza in functie de numarul de aprozionari si cele de depozitare (Cd), variabile in raport cu marimea stocurilor. Se demonstreaza usor ca aceasta marime optima a stocurilor este cea care minimalizeaza cheltuielile totale (CT) cu formarea stocurilor si maximizeaza renilitatea actitatii de exploatare.
|
