 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale ˇ Fise fiscale ˇ Situatii financiare ˇ Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» sisteme fiscale
» Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
|
|
Baza legala a politicii fiscale in uniunea europeana |
|
| In Uniunea Europeana, responsabilitatea pentru politica fiscala apartine statelor membre care o pot delega de la nivel central catre nivelul regional sau local, in functie de structura constitutionala sau administrativa a guvernului. Uniunea Europeana joaca doar un rol subsidiar104 in ceea ce priveste impozitele, taxele si contributiile pentru asigurarile sociale. Scopul este nu de a standardiza sistemele fiscale nationale^ ci de a asigura compatibilitatea impozitelor conform Tratatului UE. Articolul 269 din Tratatul CE105 cere bugetului Comunitatii Europene sa fie finantat integral din resurse proprii, acestea depinzand in buna masura de capacitatea statelor membre de a contribui cu resurse. in prezent, acestea sunt constituite din impozitele agricole, ta Actiunea in domeniul fiscalitatii in general este justificata de prevederile Tratatului CE, cuprinse in articolul 3, care elimina intre statele membre accizele si alte masuri cu efecte echivalente" si asigura ca competitia pe piata comuna nu este distorsionata"107. Se observa ca, in interiorul pietei interne a Uniunii Europene, impozitele si taxele statelor membre nu trebuie sa afecteze libera miscare a bunurilor si serciilor si, de asemenea, sa nu distorsioneze competitia. Armonizarea impozitelor este insa un proces destul de lent din cauza complexitatii problemelor din acest domeniu si faptului ca articole relevante din Tratatul Comunitatii Europene cer umanitate pentru orice schimbare. Practic, orice decizie pritoare la impozitare necesita acordul unanim al Consiliului de Ministri, fapt prevazut intocmai in Actul Unic European, care a largit in mod substantial aria deciziilor supuse aprobarii prin vot cu majoritate calificata. Prin urmare, fiscalitatea este considerata ca fiind un subiect rezervat suveranitatii statelor membre, dar incidenta sa nu trebuie sa afecteze concurenta la nivei intracomunitar si nici sa nu genereze discriminari impotriva cetatenilor celorlalte tari ale Uniunii Europene. Comisiei Europene i se atribuie, in domeniul politicii fiscale, rolul de gardian al Tratatului CE"108. Se considera ca, in situatii de incalcare a legilor fiscale comunitare, Comisia nu poate fi indulgenta. De altfel, articolul 96 ale Tratatului CE109 prevede baza legala conform careia Comisia poate sa actioneze pentru a eta distorsiunii ale competitiei din piata interna a Uniunii Europene. Opinia autorului este ca notiunea de suveranitate fiscala cunoaste in prezent o noua dimensiune (o dimensiune europeana"), aceastei fiind determinata de interactiunea actuala a sistemelor fiscale nationale in cadrul procesului de definitivare a Europei Unite. Nu se mai poate vorbi despre o suveranitate fiscala in sensul pur. Desi Uniunea Europeana joaca in materie de politica fiscala doar un rol subsidiar, influentele sale sunt de natura sa ingradeasca considerabil suveranitatea fiscala a statelor membre si a tarilor aflate in curs de aderare la Uniunea Europeana, care nu isi mai pot sili impozitele pe baza unor conceptii pur interne, ci cu respectarea contextului actualei globalizari economice europene. Conceperea politicilor fiscale ale statelor membre cunoaste asadar o dubla orientare: pe de o parte, realizarea cerintelor politicilor proprii ale guvernelor, iar pe de alta parte, atingerea obiectivelor silite prin tratatele Comunitatii Europene. Conceptul de aquis comunitar Notiunea de aquis comunitar" prone din limba franceza si inseamna ceea ce a fost realizat"'10. intr-o definitie restransa, aquis-ul comunitar reprezinta pachetul de drepturi si obligatii comune care unifica statele membre in cadrul Uniunii Europene""1. O definitie uzuala112 considera aquis-ul comunitar ca fiind corpul drepturilor si obligatiilor comune, care trebuie respectate de toate statele membre ale Uniunii Europene si care cuprinde: a- continutul, principiile si obiectivele politice ale tratatelor; a- legislatia adoptata pentru aplicarea tratatelor si jurisprudenta Curtii de Justitie; B declaratiile si rezolutiile adoptate de Uniune; a- masurile referitoare la politica externa si de securitate comuna; a- masurile referitoare la justitie si afaceri interne; AŤ acordurile incheiate de Comunitate si cele incheiate de statele membre intre ele.. Prin urmare, aquis-ul comunitar contine atat legislatia comunitara in sens strict, cat si toate actele adoptate de Uniunea Europeana, precum si obiectivele comune ale Tratatelor. Acceptarea si adoptarea aquis-ul ui comunitar de catre tarile candidate la Uniunea Europeana este conditia esentiala pentru aderarea in Comunitate. in circumstante exceptionale, aceste tari beneficiaza de scutiri si derogari de la aquis-ul comunitar, dar acestea sunt limitate ca arie de acoperire. Uniunea Europeana s-a angajat a mentine aquis-ul comunitar in integralitatea sa si urmeaza sa il dezvolte in continuare. Bazata pe aceleasi elemente definitorii este si prezentarea notiunii de aquis comunitar intalnita la autorul Tiberiu Gabriel Savu"3: Prin aquis comunitar se intelege totalitatea normelor juridice care reglementeaza actitatea institutiilor Uniunii Europene, actiunile si politicile comunitare, care constau in: a- continutul, principiile si obiectivele politice ale tratatelor originare, precum si cele ulterioare; a- legislatia adoptata de catre institutiile Uniunii in baza acestor tratate: * jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatii Europene; a- declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniunii Europene, precum si actiunile si pozitiile comune, conventiile semnate si declaratiile, actele ori rezolutiile adoptate in cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna si a cooperarii in cadrul Justitiei si Afacerilor Interne; a- acordurile internationale la care Comunitatea Europeana este parte, in conditiile in care Uniunea Europeana nu dispune inca de personalitate juridica, ca si acordurile incheiate intre statele membre ale Uniunii cu prire la actitatea acesteia. Un studiu aprofundat asupra notiunii de aquis comunitar este realizat de autoarea Niculina Vranceanu114, care abordeaza intr-o maniera originala acest termen, pornind de la conceptul de arrmonizare a legislatiei si, integrat acestuia, termenul de aquis comunitar. Asfel, analiza porneste de la precizarea continutului conceptului de armonizare, care este apreciat drept susceptibil de diferite definitii si interpretari, alaturi de cel de aliniere, apropiere, coordonare, unificare (a legislatiilor)". Dupa precizarea acestor notiuni, autoarea se opreste asupra aquis-ului comunitar, despre care mentioneaza ca este un termen cu o incarcatura mai mult juridica, a carui complexitate de definit, deriva din insusi structura si functionalitatea sui generis" a organismelor care l-au elaborat (institutiile comunitatilor europene) si din functionalitatea lui ca atare. El reprezinta un concept relativ nou, nu numai in limbajul juridic romanesc, dar si international, fiind preluat ca atare - acquis communautaire - chiar si in textele redactate in limba engleza.". Interesant este ca, in continuarea studiului intreprins de aceeasi autoare, se realizeaza o scurta istorie a notiunii de aquis. Astfel, se arata ca acest termen nu se regaseste in cadrul Tratatului de la Roma prind Comunitatea Economica Europeana, din 1952, dar apare de mai multe ori in Tratatul de la Maastricht, din 1992. in legislatia romana, termenul de aquis comunitar a fost definit in cadrul Hotararii Guvernului nr. 1367 din decembrie 2000 prind constituirea si functionarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozitiilor si principiilor Constitutiei Romaniei cu aquisul comunitar in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Un aspect ce se cune a fi subliniat este faptul ca aquis-ul comunitar incorporeaza un volum considerabil de acte legislative, estimate 15 in mare la 60.000 - 70.000 de ini din Jurnalul Oficial (alte lucrari" apreciaza a fi peste 80.000 de ini de texte legislative). Toate aceste documente reprezinta asadar, corpul legislativ exprimat in tratatele de infiintare a Uniunii Europene, precum si legislatie secundara, adica regulile si legile detaliate, adoptate in baza acestor tratate, impreuna cu politicile comunitare. Cadrul general al adoptarii cerintelor de aquis este oferit de Acordul European si de sectiunea Alba a Pietei Unice. Aceste doua documente identifica domeniile principale in care urmeaza sa fie adoptat aquis-ul comunitar. De asemenea, trebuie precizat ca aquis-ul comunitar cunoaste, din ratiuni metodologice, o impartire pe 31 de module. Aceste module constituie cadrul de negociere dintre statele candidate si Uniunea Europeana. in momentul in care se ajunge la o pozitie comuna intre statul candidat si Uniunea Europeana, modulul respectiv este inchis prozoriu. Fiscalitatea este incadrata la modulul X din lista modulelor in care este impartit aquis-ul comunitar, fiind cunoscuta sub denumirea de Capitolul X Impozitarea. Deosebit de semnificative pentru tarile candidate sunt amintitele parteneriate de aderare. Aceste partenierate sunt o parte importanta a strategiei Uniunii Europene de pre-aderare. in baza analizei prezentate de Rapoartele Periodice (Regular Raport), ele silesc prioritatile pentru fiecare tara in vederea indeplinirii criteriilor de aderare. Ele indica, in plus, si asistenta financiara disponibila din partea Comunitatii in sprijinul acestor prioritati si a conditiilor legate de aceasta asistenta. Prin urmare, partenierate de aderare reprezinta un sprijin suplimentar in descrierea prioritatilor si obiectivelor intermediare pe cale adoptarii acquis-ului de catre tarile candidate. Concluzionand cele prezentate, apreciez ca aquis-ul comunitar reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii comune care se aplica tuturor statelor membre, si care cuprinde atat legislatia primara, adica tratatele Comunitatii Europene, cu toate modificarile si completarile ulterioare, cat si legislatia secundara, respectiv toate actele juridice comunitare (directive, regulamente, decizii, regulamente, aze, etc.) adoptate de institutiile comunitare in, temeiul tratatelor. Aquis-ul comunitar se afla intr-o continua dezvoltare, iar acceptarea lui este o pre-conditie a aderarii de noi state in Uniunea Europeana. Legislatia comunitara prind impozitele indirecte Exceptand chestiuni de etarea dublei impuneri, deciziile Comunitatii Europene in domeniul fiscal au zat aproape exclusiv impozitarea indirecta: taxele vamale, pe de o parte, TVA si accizele, pe de alta parte117. De altfel, preocuparea in domeniul impozitelor indirecte se regaseste inca din primele articole ale tratatului de constituire a Comunitatii Europene (articolul 3), acesta deoarece inca de la inceput incidenta fiscalitatii indirecte asupra conditiilor de functionare a pietei interne a UE a fost edenta. Articolul 90 din Tratatul CE interzice orice discriminare fiscala care ar putea, direct sau indirect, sa avantajeze produsele unei natiuni in defavoarea produselor altor state membre. Acesta prevede obligatitatea pentru tarile UE de a nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne superioare celor care se aplica produselor nationale similare. Articolul 93 din Tratatul CE cheama la armonizarea impozitelor indirecte, subliniind necesitatea armonizarii legislatiilor fiscale in vederea asigurarii instituirii si functionarii pietei interne a Uniunii Europene. Obiectivul principal al tratatului CEE este crearea in cadrul unei uniuni economice a pietei comune in cadrul careia domina concurenta loiala si ale carei caracteristici sunt similare cu cele ale unei piete nationale. Procesul armonizarii impozitelor indirecte in cadrul Comunitatii, potrit art. 99 al Tratatului, cuprinde mai precis acele masuri care sunt necesare pentru garantarea crearii si functionarii acelei piete interne, prin prevenirea distorsionarii concurentei si desfiintarii obstacolelor din calea liberei circulatii a bunurilor si serciilor. Principala modificare de ordin fiscal a reprezentat-o aplicarea generala a taxei pe valoarea adaugata, care a inlocuit o multime de impozite indirecte percepute de statele membre118. Doua directive adoptate in 1967 (nr.67/227 si 67/228) prevedeau ca acele tari care nu aplicau deja TVA vor fi obligate sa o introduca intr-un anumit interval de timp, iar noilor membrii ai Comunitatii Europene"9 li s-a cerut sa-si schimbe in mod corespunzator sistemele fiscale. Statele membre au ajuns la un acord in anul 1977 asupra unei baze comune de caicul al TVA120, desi aceasta a facut subiectul multor exceptii'"11. Acordul a fost totusi suficient pentru a-i permite Comunitatii sa colecteze o parte a resurselor proprii, procentul maxim de TVA fiind de 1%, majorat din 1986 la 1,4%. Taxa pe valoarea adaugata a fost asadar primul impozit armonizat, iar adoptarea TVA a fost facuta pentru a putea intampina nevoile pietei unice, impreuna cu accizele, care au fost armonizate in acelasi timp. Aceste etape au fost insotite de o aliniere a celor doua tipuri de impozite indirecte si de aranjamentul pentru o stransa colaborare intre autoritatile nationale. Realitatea este ca piata unica are o eficienta maxima in acele zone in care armonizarea Comunitatii Europene cu legislatia nationala este completa. Directivele Comunitatii Europene prind taxa pe valoarea adaugataIn printa TVA, procesul de reglementare a cunoscut mai multe etape. Prima etapa se inregistreaza in anul 1967, prin inlocuirea impozitelor cumulative in cascada aplicate pana atunci de statele membre cu o taxa pe valoarea adaugata, necumulativa, care se aplica in toate stadiile productiei si comercializarii. Astfel, a fost introdusa o taxa generala de consumatie in toate statele membre, care s-a bazat pe principiul ca impozitul pe bunuri si sercii este direct proportional cu pretul, indiferent de numarul tranzactiilor care au avut loc in procesul de productie si de distribuire inainte de faza in care impozitul a fost perceput. Rezultatul acestui proces initial a fost adoptarea si implementarea Directivei a Sasea a Comunitatii Economice Europene prind TVA nr. 77/388, care sileste definitiile majore si principiile, lasand insa pe seama statelor membre o serie de optiuni. A doua etapa a fost marcata de abolirea controlului fiscal la frontierele interne ale Comunitatii. Legislatia in acest sens este Directiva Consiliului nr. 91/680 ( .IO L376/12/91) care amendeaza Directiva a Sasea prind TVA, punand capat impunerii de impozite la import si ameliorand impozitele la export in comertul din cadrul Uniunii Europene. Regimul TVA astfel rezultat este cel care se aplica in Uniunea Europeana cu incepere din 1 ianuarie 1993. In scopul punerii in practica a legislatiei mentionate, statele membre au gasit necesar sa asigure conditiile necesare prin intermediu! urmatoarelor structuri administrative122: » centru TVA la nivei central pentru conceperea si implementarea legislatiei TVA si a regulamentelor si supravegherea structurii administrative nationale; » centru sau centre pentru colectarea si prelucrarea declaratiilor, platilor bancare si efectuarea rambursarilor; » retea la nivel regional/local de oficii TVA pentru coordonarea relatiei dintre comercianti si administratia TVA cu prire ia informarea si orientarea comerciantilor cu prire la drepturile si obligatiile lor; » garantarea conformarii comerciantilor cu obligatiile lor; » controlul corectitudinii impozitelor datorate; » registru al persoanelor impozabile cu numar de inregistrare pentru fiecare persoana; » formulare si reguli pentru declararea regulata si plata taxelor; » sistem de sanctiuni si penalitati pentru non-conformare etc; » procedura legala si/sau tribunale pentru solutionarea disputelor dintre comercianti si administratie; » mijloace de investigare a fraudelor; » infrastructura telematica pentru conectarea elementelor centrale, regionale, locale ale administratiei de control TVA. Alaturi de aceste masuri, pentru asigurarea bunei functionari a pietei interne s-a considerat ca necesara, de asemenea, efectuarea pregatirilor pentru cooperarea administrativa si asistenta mutuala a statelor membre. in cadrul cooperarii administrative existente in Comunitate se cere in mod curent crearea unui Oficiu Central de Legatura cu un sistem pentru colectarea regulata si prelucrarea datelor cu prire la circuitul comerciantilor si conectarea la Sistemul de Schimb de Informatii TVA (VIES). Legislatia Uniunii Europene in materie de TVA este axata pe A Sasea Directiva TVA nr. 77/308/CEE. Realizam o scurta prezentare a acesteia: » scopul regimului TVA (conform art. 2): TVA se aplica pentru livrarile de produse si prestarile de sercii efectuate in cadrul teritoriului tarii, de catre o persoana impozabila, actionand ca atare, precum si pentru importurile de produse; » definirea actitatii economice si a persoanei taxabile (art.4): o persoana impozabila inseamna oricare persoana care efectueaza in mod independent si oriunde o actitate economica, ce include toate actitatile producatorilor, comerciantilor si ale celor care presteaza sercii, indiferent de scopu! sau rezultatul acelei actitati. Astfel, corespunzator naturii TVA, este irelevant daca prestatia este contra cost sau nu. Cerinta, conform careia persoana impozabila trebuie sa actioneze independent, excepteaza angajatii de plata TVA. pentru serciile facute celor ai caror angajati sunt; » definirea tranzactiilor impozabile ( art. 5. 6 ,7): » livrarea de bunuri inseamna transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale ca proprietar. Sunt considerate bunuri corporale si electricitatea, gazul, caldura, si cele asemanatoare. Livrarea de bunuri include, de asemenea, transferul facut in legatura cu achizitiile obligatorii sau cele legate de contracte de cumparare in rate, sau vanzarile conditionate. Utilizarea bunurilor de catre o persoana impozabila sau alta folosire a bunurilor, pentru scopuri care nu sunt de natura celor de afaceri, poate fi tratata, de asemenea, ca livrare. » prestarea de sercii se defineste ca oricare tranzactie, ce nu constituie livrare de bunuri. Include transferul de proprietate necorporala. Autoserrea si utilizarea in scop non-profit poate fi tratata, de asemenea, ca serciu impozabil. » importul de bunuri in teritoriul tarii constituie, de asemenea, tranzactie impozabila: » locul unde se percepe impozitul ( art. 8 si 9): » bunurile care nu sunt trimise in forma de colet sau transportate, vor fi tratate ca fiind livrate la locul unde se afla bunurile in momentul cand livrarea are loc. Cand bunurile sunt transportate sau trimise de catre livrator sau de catre cumparator, se va considera ca locul livrarii este acela in care incepe transportul. » pentru sercii, in general, locul livrarii va fi considerat locul unde prestatorul de sercii are sediul sau de actitate sau are inregistrat sediul sau de actitate sil, de unde sunt prestate serciile. in context international pot exista anumite exceptii de la principiul mentionat. Astfel, serciile prestate in legatura cu bunurile imobile, inclusiv serciile de agentie imobiliara, contractarile, lucrarile de arhitectura vor fi considerate ca fiind prestate la locul unde sunt materializate. Alte sercii, cum ar fi actitatile culturale, artistice, sportive, stiintifice, educationale sau de amuzament, sau actitati desfasurate asupra bunurilor mobile vor fi considerate ca fiind prestate la locul unde se desfasoara. Acest principiu se aplica si cu prire la serciile de transport, tinand cont de distanta la care se refera. » actele care se impoziteaza si scadenta impozitelor ( art. 10): livrarea de bunuri sau prestarea de sercii constituie acte care se impoziteaza. Actul impozabil ta nastere, si deci si obligatia de a plati taxele, intotdeauna cand livratorul elibereaza azul pentru bunuri sau sercii. In general, persoana impozabila, care efectueaza tranzactia care se impoziteaza, este obligata sa plateasca TVA; » definirea marimii impozitelor (art. 10): cota impozitelor va fi exprimata ca procent al valorii impozabile, definit ca orice actitate care constituie contraprestatie. Prevederi separate exista pentru autoserre si alte utilizari non-profit; » principiile silirii ratelor ( art. 12): doua principii generale se recomanda sa fie aplicate pentru ratele TVA, de la inceput: primul este ca aceeasi cota se va aplica produselor importate ca si celor similare din tara, al doilea este ca rata aplicata livrarilor va fi destul de inalta, astfel incat sa acopere impozitele deduse la compensarea acelor livrari123; » exceptii de baza ( art. 13,14 si 15): exceptii de la TVA, in cadrul teritoriului tarii, pot fi prevazute in doua domenii (art. 13). Unul se refera la actitatile exceptate in interesul public, cum ar fi serciile postale, medicale, sociale, educationale si culturale; altul se refera la actitatile exceptate, cum ar fi asigurarile, reasigurarile, leasing-ul sau inchirierea bunurilor imobile, inchirierea dependintelor sau locurilor pentru autovehicule, inchirierea seifurilor si tranzactiile financiar-bancare. in cadrul relatiilor internationale, exceptia de la TVA este garantata pentru anumite importuri (art. 14), ca si pentru livrarile pentru export si tranzactii asemanatoare (art. 15); » exercitarea dreptului la deduceri (art. 17-20): esenta TVA este deducerea TVA din amonte de catre toti ceilalti in afara de consumatorul final. Persoana impozabila poate avea, astfel, dreptul sa deduca din taxa pe care trebuie sa o plateasca cu prire la bunul care este impozabil, impozitul de pe factura, pentru bunul care i-a fost livrat sau serciul prestat sau importat de catre el. Acest drept va lua nastere in momentul in care taxa deductibila dene scadenta ; cu alte cunte, de indata ce factura a fost eliberata. Dreptul persoanei impozabile de a cere deducerea TVA poate fi restrans la cazurile cand bunurile si serciile sunt utilizate in scopul tranzactiilor sale impozabile. Astfel, nu se va putea permite deductia pentru bunurile si serciile prestate in legatura cu tranzactiile exceptate, sau pentru scopuri non-profit; » persoane obligate la plata impozitelor (art.21): in general, persoana impozabila, care efectueaza tranzactiile impozabile este obligata sa plateasca TVA. Cand persoana impozabila, care livreaza bunul sau presteaza serciile, are resedinta in strainatate, poate fi aplicata asa- numita taxa inversa, in cazul in care taxa care se va plati de catre altcineva decat persoana impozabila, a carei resedinta se afla in strainatate sau pot raspunde in comun sau indidual pentru plata impozitului. Persoana obligata la plata TVA la import trebuie sa fie desemnata sau acceptata ca atare de catre tara in care bunurile sunt importate; » obligatiile administrative (art.22): toate persoanele impozabile vor tine edente, vor elibera facturi, vor intocmi rapoarte periodice si vor oferi alte informatii prescrise in acest articol, pentru a face posibila silirea impozitelor corespunzatoare. Mai mult, trebuie avut in vedere faptul ca, aplicarea TVA nu impiedica tarile UE sa mentina sau sa introduca alte impozite, in conditiile in care acestea nu sunt caracterizate drept impozite pe profitIn legislatia comunitara prind TVA. importanta deosebita prezinta si Directiva Consiliului nr. 83/181, Directiva permite exceptiile de la TVA pentru importurile finale din terte tari a bunurilor calificate pentru exceptii de plata taxelor vamale, altele decat cele prevazute in Tariful Vamal Comun. Directiva a fost aplicata inainte de 1993 intre statele membre si implementarea sa trebuie considerata ca un prim pas al integrarii, fiind mult mai liberala decat prevederile aplicabile produselor similare, importate din terte state. Aceasta Directiva prevede o exceptie de la TVA, accize sau alte taxe de consumatie si impozite pe circulatie pentru importul temporar de autovehicule, incluzand trailerele lor, caravanele, barcile de placere, aoanele private , bicicieteie si caii de calarie. Mai amintim de asemenea: » Directiva Consiliului nr. 86/560, care se refera la demersurile pentru returnarea TVA persoanelor impozabile, care nu sunt silite pe teritoriul Comunitatii. Statele Membre pot conditiona returnarile de taxe de garantarea de catre statele terte a unor avantaje abile, cu prire la impozitele pe cifra de afaceri; » Directiva Consiliului nr. 69/169 modificata: in scopul de a permite un anumit grad de integrare a facilitatilor calatorilor, trebuie sa fie introduse prevederi similare cu cele existente inainte de 1993, pentru calatorii Comunitatii, cu prire la tranzactiile transfrontaliere. Directiva sileste prevederile referitoare la exceptiile de la TVA si accizele pentru bunurile care nu au caracter comercial, constituind continutul bagajelor personale ale calatorilor provenind din terte tari. Exceptia se aplica in cadrul unor limite cantitative pentru produse pe baza de alcool, produse pe baza de tutun, parfumuri, apa de colonie, ceai, cafea si in cadrul unor limite de valoare. * Directiva Consiliului nr. 85/362: aceasta directiva prevede exceptiile de la aplicarea TVA in cazul importului temporar de bunuri, altele decat mijloacele de transport, saltelele si containerele. Cu toate ca ideea trecerii la sistemul definitiv a TVA, bazat pe principiul impozitarii in tara de origine a bunurilor si serciilor este o prioritate strategica a Comunitatii, s-a dovedit a fi foarte dificil de a gasi consens intre Statele Membre in aceasta printa. Din aceasta cauza Comisia a propus la data de 14 iunie 2000 o noua strategie pentru asigurarea unei operari mai eficiente a sistemului TVA in piata comuna. Aceasta strategie, recunoscandu-se imposibilitatea trecerii in scurt timp la sistemul comun definitiv al TVA, se identifica principalele actitati ce urmeaza a fi intreprinse in vederea eficientizarii sistemului existent, asa ca: marirea veniturilor fiscale prin imbunatatirea controlului si cooperarii administrative dintre autoritati, combaterea fraudei, silirea ratei minime standard a TVA; micsorarea costurilor de administrare pentru subiectii impozabili si simplificarea procedurilor de plata, edenta si restituire a TVA, silirea aranjamentelor speciale pentru unele categorii de bunuri si sercii etc.In principiu, majoritatea masurilor intreprinse dupa 1995 au prit modificarea si completarea Directivei a Sasea a TVA nr. 77/388 prind armonizarea legislatiei tarilor membre cu prire la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun de aplicare a taxei pe valoare adaugata: uniformizarea bazei de impozitare. in asa fel, s-au intreprins eforturi serioase in ceea ce priveste aproximarea ratelor TVA in statele Membre, regimul fiscal special al serciilor de telecomunicatii, serciilor ce necesita eforturi de munca mari, simplificarea sistemului de administrare, prevenirea evaziunii fiscale si consolidarii cooperarii administrative. Noutati prind tratamentul TVA-ului au fost extrase dintr-un articol recent publicat in Resta Ernest/Young nr. 13/lunie 2006. Conform acestuia, ultimele progrese ale Uniunii Europene zeaza urmatoarele aspecte: - pachetul TVA-ului: Orientare politica: Presedentia austriaca a prezentat intr-o adunare ECOF1N programul de lucru pentru diferite propuneri inaintate de Comisia Consiliului pe tema pachetului TVA. Acest pachet are drept obiectiv silirea regulilor bine definite pentru determinarea situatiei fiscalitatii si pentru minimizarea sarcinii regulamentare a societatilor implicate in comertul extern. Consiliul trebuie sa se puna de acord asupra programului de lucru pentru adoptarea diferitelor propuneri, precum si asupra pachetului unitar. in aceasta etapa, a avut loc o dezbatere subiectul fiind reprezentat de obiectiile fundamentale politice, urmarindu-se obtinerea unui acord politic la intalnirea ECOFIN din iunie. Pachetul este compus din: » Directiva "Comertul Electronic" trebuie sa asigure o impozitare corecta in Uniunea Europeana a produselor downloadate de genul "Afacere catre Consumator" (B2C), furnizate dintr-o alta tara UE, folosind un simplu portal electronic. Regulile in goare expira la data de 30 iunie 2006. » Propuneri care zeaza locul de livrare al tranzactiilor B2C si B2B ("Afacere catre Afacere"); » Doua elemente ale "propunerii de simplificare a TVA-ului" si anume the one stop shop-magazine pentru o singura oprire ale caror obiectiv il reprezinta un sistem simplificat de inregistrare si dechirare a TVA-ului in statele membre uncie o afacere nu este silita), celelalt element fiind reprezentat de reguli simplificate pentru restituirea taxei pe valoare adaugata persoanelor impozabile care nu sunt silite pe teritoriul tarii, dar silite intr-un alt stat membru. - taxa pe valoarea adaugata aplicata sericilor postale: Comisia a lansat proceduri juridice Impotriva Germaniei, Suediei si Marii Britanii: Ca un prim pas, Comisia a trimis solicitari formale de informare in printa aplicarii taxei pe valoarea adaugata in serciile postale. in Marea Britanie si Germania sunt scutite de TVA toate sau majoritatea serciilor postale furnizate de fostele lor lor monopoluri postale. Acest lucru se intampla pe motivul ca acesti operatori au distribuit obligatii particulare pentru furnizarea de sercii postale universale. Vor rezulta distorsiuni ale competitiei cu alti operatori privati care sunt impozitati integral. Comisia considera ca scutirea se aplica numai serciilor si se refera la obligatia serciilor universale. Suedia nu ofera scutiri serciilor postale. Toti operatorii, inclusiv cei care sunt insarcinati cu furnizarea serciilor universale-Posten AB- trebuie sa plateasca TVA. Asigurandu-se in acest fel ca TVA-ul nu distorsioneaza competitia, Suedia a esuat totusi in aplicarea unei degrevari, care trebuie aplicata intr-o maniera armonioasa in Comunitatea Europeana. Legislatia actuala a TVA-ului nu este inca adaptata pietei postale care a fost liberalizata prin Directiva 97/67/EC. "Directiva Postala" a silit regulile care guverneaza piata interna din sectorul postal. Comisia, asteptand rezuirea legislatiei actuale in conformitate cu propunerile sale, trebuie sa asigure o aplicare corecta a scutirii sercilor postale de la TVA, cu scopul de a eta distorsiunile competitiei intre vechile monopoluri si noii intrati pe piata. - evaziunea fiscala in domeniul TVA: in acest domeniu, articolul pleaca de la un caz concret: Curtea Europeana de Justitie si-a elaborat decizia in cazul Federatiei Industriilor Tehnologice (C-384/04) - un transfer de la Curtea de Apel a Marii Britanii. Fundalul acestui caz il constituie lupta guvernului britanic impotriva comerciantilor evazionisti in domeniul TVA-ului sau "frauda carusel" cum este denumita uneori. Marea Britanie introducand noi clauze in legislatia Autoritatile britanice au considerat ca masurile au fost justificate de art. 21(3) si 22(8) ale Directivei a Vl-a. Apelantii au sustinut ca legislatia europeana nu permite statelor membre sa impuna aceste obligatii decat acelor persoane direct implicate in oferta imediata din domeniul lor de actitate. Curtea Europeana de Justitie a hotarat ca statele membre pot sub incidenta Directivei a Sasea, sa determine persoanele din lantul ofertei pe care stiu sau le banuiesc a fi suspecte de neplata TVA-ului, responsabile pentru TVA-ul neplatit. Totusi, orice presupunere ca o persoana trebuie sa fi stiut ca taxa pe valoarea adaugata nu a fost sau nu va fi platita (de exemplu in rtutea preturilor mici ale bunurilor si serciilor oferite) este netemeinica. Curtea a mai adaugat ca societatile comerciale comerciante care isi iau orice precautie rezonabila posibila pentru a se asigura ca tranzactiile lor nu fac pane dintr-un lant care include o tranzactie frauduloasa trebuie sa fie capabile sa se connga de legalitatea propriilor tranzactii fara riscul de a fi facuti responsabili in comun sau separat pentru TVA-ul datorat de o alta persoana impozabila. Kste datoria Curtii Nationale, in acest caz. concret al Curtii de Apel (Anglia si Wales), de a determina daca legislatia britanica este in conformitate cu aceste cerinte. Practic acesta reprezinta un caz juridic important al Curtii Europene de Justitie care rezolva un litigiu prind aplicarea celui mai important impozit indirect din zona UE. Dupa cum se observa problemele sunt complexe, cel anterior fiind doar una dintre ele, problema care ramane este: Va reusi Comisia Europeana sa realizeze o baza fiscala comuna in Uniunea Europeana? Desigur ca acest lucru necesita eforturi considerbile, dar uneori lucrurile nu par a fi rezovabile decat intr-un interval foarte mare de timp. - cote reduse de TVA: Opozitia statelor membre in realizarea unei politici fiscale comune se intalneste si in acest aspect analizat. Astfel, sase state membre doresc sa-si modifice cotele reduse de TVA la care sunt indreptatite pentru anumite sercii care presupun munca intensiva. Pana la termenul limita de la sfarsitul lunii martie 2006, Republica Ceha, Finlanda, Ungaria, Lituania si Slovenia au anuntat Comisia Europeana ca solicita modificarea listelor lor cu rate reduse pentru TVA. Grecia, care aplica deja cote de impunere reduse pentru anumite sercii, doreste sa modifice lista serciilor respective. Cotele scazute de TVA vor afecta urmatoarele sercii: » sercii de reparatii usoare (biciclete, carpeli, croitorii si panzeturi) pentru Finlanda,Grecia si I Ingaria; » renovarea si repararea locuintelor private pentru Republica Ceha, Grecia, Lituania si Slovenia, » curatenia geamurilor pentru Grecia; » serciile de menaj pentru Republica Ceha, Grecia si Ungaria; » sercii de coafare a parului pentru Finlanda si Lituania Se asteapta din partea Comisiei prezentarea unui proiect de directiva in fata Consiliului ECOFIN care sa amendeze Sectiune K a Directivei 77/388/EEC reieritor la o taxa pe valoare adaugata comuna si care sa reprezinte un final pentru aceasta problema actuala. - Lantul tranzactiilor de TVA: Editorialul citat drept sursa de informare studiaza un progres realizat de Curtea Europeana de Justitie in anul 2006: La data de 6 aprilie 2006, Ciulea Europeana de Justitie a dat sentinta in cazul EMAG Handel Eder OHG (C-245/04). Cazul dezbate tratamentul TVA-ului pentru "tranzactiile in lant", adica furnizari consecutive de bunuri intre trei sau mai multe entitati juridice, in care obligatiile contractuale ale tuturor partilor din lant sunt descarcate printr-o singura miscare de bunuri de la primul furnizor din lant catre consumatorul final. Sentinta confirma ca, daca in cadrul unei tranzactii in lant este necesara o miscare de bunuri peste granita in cadrul Uniunii Europene, atunci doar o singura furnizare din lant trebuie scutita de la impozitare ca fiind o furnizare intracomunitara. Cu toate acestea, Curtea Europeana de Justitie nu ofera nici o informatie in sensul modalitatii de identificare a acestei furnizari. in mod semnificativ. Curtea Europeana de Justitie a ales sa nu abordeze aspectele materiale ale analizei inaintata de Procurorul General Kokott, in expunerea sa din data de 10 noiembrie 2005. in particular, sentinta nu tine cont de propunerea Procurorului General, conform careia, in absenta altor indicii, persoana insarcinata cu aranjarea transportului bunurilor este persoana care efectueaza achizitia acelor bunuri in statul membra de destinatie. In mod cert, consecinta sentintei, este ca cel putin pe termen scurt, indidual statele membre vor continua sa-si aplice propriile criterii pentru identificarea furnizarii (dintr-un lant de tranzactii) care se califica pentru degrevare ca fiind o furnizare intracomunitara. Totusi din moment ce hotararea judecatoreasca ofera prea putine informatii referitor la aceasta problema, este foarte probabil ca in itor cazul sa fie retrimis la Curtea Europeana de Justitie, sau va conduce la o interpretare oficiala a Regulamentului TVA-ului. - prevederi legislative prind taxa pe valoarea adaugata in cazul filialelor : Un progres apreciat in cadrul articolului face referire la sentinta Curtii Europene de Justitie in cazul FCE Bank pic (C-210/04) in data de 23 martie 2006; ' Cazul zeaza oferta de management, consultanta, procesare de date, trainingul angajatiilor si oferta de management al software-ului de la sediul central al bancii britanice FCE Bank, catre sediul permament de afaceri din Italia, FCE Italia o filiala a Bancii FCE, care nu nu constituie o persoana juridica autonoma. Conform regulilor TVA din teritoriu, astfel de sercii ar fi supuse TVA-ului in Italia. Totodata, silimentul fix conteaza in sistemul de aplicare TVA-ului pentru mecanismul taxei inverse, dar deoarece silimentele fixe nu au dreptul total de a deduce TVA la intrare, compania a suportat TVA-ui irecuperabil in Italia pentru tranzactiile sale. Argumentand ca filiala este parte a aceleiasi entitati legale si ca tranzactiile nu au fost efectuate doar pentru TVA, compania a completat o solicitare de restituire prin silimentul fix din Italia. Curtea Europeana de Justitie si-a concentrat atentia pe statutul filialei FCE Italia ca persoana impozabila si a descoperit ca FCE Italia nu desfasoara o actitate economica independenta. Ca filiala a Bancii FCE, nu reprezinta un risc economic si nici nu poseda capital de dotare separat. Era dependenta de Banca FCE si impreuna cu aceasta constituie o singura persoana impozabila. Curtea a mai adaugat ca decizia nu a fost influentata de art.9(I) al Directivei a Vi-a, si ca Tratatul OECD invocat de Marea Britanie si Italia nu este relevant intr-o discutie referitoare la TVA. Curtea Europeana de Justitie a hotarat ca un siliment fix, care nu reprezinta o entitate juridica distincta a companiei din care face parte, companie silita intr-un alt stat membru si catre care aceasta furnizeaza sercii, nu trebuie tratata ca o persoana impozabila in printa costurilor necesare pentru aceste furnizari. Sentinta confirma faptul ca furnizarile de sercii intracomunitare intre filialele aceleiasi entitat juridice nu sunt furnizari supuse TVA-ului si nici impozitarii inverse.In continuare se subliniaza ca sentinta ii va afecta pe platitorii de impozite sili, sau care au un loc sil pentru afaceri, in acele state membre, cum ar fi Grecia, Italia si Portugalia, care considera furnizarile de sercii intre sediul central sau filialele situate in afara teritoriului lor si locurile sile de afaceri, constituite in filiale ale aceleiasi entitati juridice din teritoriul lor, cazand sub incidenta TVA-ului. Majoritatea satelor membre au considerat astfel de tranzactii, furnizori care nu trebuie supuse TVA-ului, punct de vedere adoptat si de Comisia Europeana. Conform cu aceasta concluzie, furnizarea de sercii in cadrul eceleiasi entitati legale nu intra in incidenta taxei pe valoarea adagate si, in consecinta nu reprezinta o tranzactie impozabila, cu exceptiile mentionate expres de Directiva a Vi-a. Am apreciat aceasta dezbatere prind litigiile existente in cadrul zonei UE si solutionate in cadrul unor cazuri juridice importante de catre Curtea Europeana de Justitie ca fiind deosebit de interesante, fiind un rezultat al evolutiilor recente prind problematica fiscala cu care se confrunta Comisia Europeana. Experienta dezvolta asadar cazuri concrete care trebuie analizate: ideal ar fi ca acestea sa fi fost anticipate in cadrul prevederilor legislative ale Comunitatii Europene, dar daca nu s-a intamplat asa, este cazul ca ele sa fie rezolvate si remediate. Norme ale Uniunii Europene in materie de accize Ca parte a crearii pietei interne a fost introdus un sistemul comunitar prind accizele pe data de 1 ianuarie 1993. Bunurile cuprinse in sistemul comunitar al accizelor sunt uleiurile minerale, produsele pe baza de tutun si cele alcoolice. Legislatia comunitara defineste acele produse, pentru care pot fi percepute accizele impreuna cu un sistem minim de cote pentru fiecare grup de produse. Statele membre pot mentine sau introduce accize cu prire la alte produse, cu conditia ca ele sa nu presupuna formalitati legate de trecerea frontierelor interne ale Comunitatii Europene si in conditiile obligatiilor silite prin Tratatul CE. Potrit legislatiei comunitare prind accizele, bunurile sunt impozabile cand sunt produse in cadrul Uniunii Europene sau importate in Comunitate din terte tari, dar acciza trebuie platita numai cand bunurile sunt puse in circulatie pentru consum. Astfel, accizele sunt incasate de statului membru, in care bunurile sunt consumate si la cotele care se aplica in acel stat membru.In continuare se realizeaza o succinta prezentare a legislatiei in domeniu: Apropierea legislativa in domeniul accizelor presupune un grad de consens prind produsele pentru care se aplica. Sistemul comunitar al accizelor este creat sa se incadreze in sistemele nationale existente, care aveau multe aspecte comune. Ca rezultat, sistemul comunitar prind accizele cere statelor membre sa concentreze impozitarea speciala a bunurilor pe trei categorii de produse, respectiv: uleiurile minerale, tigaretele si produsele pe baza de tutun si bauturi alcoolice. Celelalte bunuri pot constitui obiectul impozitelor nationale, dat, din moment ce nu se aplica controlul de frontiera, nu mai exista sistemul comunitar de control al circulatiei lor si nu mai este sistemul de asistenta mutuala pentru lupta impotriva fraudelor, cotele acestor impozite nationale au tendinta de a fi mici si venitul obtinut in urma lor neglijabil -sunt pe cale de disparitie. Exceptie de la regula constituie taxele asupra mijloacelor de transport. Acestea sunt in mod unic identificabile si clar zibile, si unele state membre sunt capabile sa perceapa impozite ridicate, fara a impune orice fel de control de frontiera. Nu exista proiecte curente pentru armonizarea taxelor asupra automobilelor. Chiar inainte de 1992, toate tarile UE au ridicat nivelul accizelor aplicate prin sistemul national al taxelor de inmagazinare. Sistemul de depozitare include productia si pastrarea bunurilor impozabile in conditiile suspendarii taxelor in cadrul spatiilor aprobate. Taxa se plateste la scoaterea bunurilor din sistemul de inmagazinare, care, in general interne la distribuirea din faza en-gross catre nivelul en-detail. Fara acest sistem national, existent ca baza, sistemul comunitar n-ar fi putut fi pus in aplicare. Dupa introducerea sistemului comunitar de accizare, in Uniunea Europeana procesul de armonizare al acestor impozite indirecte a fost unul lent, pana la momentul cand desfiintarea frontierelor nationale a fost necesara si de aceea, procesul de armonizare a fost accelerat. Ca urmare, dreptul comunitar prind accizele nu consta dintr-o succesiunea logica a directivelor care asigura trecerea de la sistemul national autonom la cel comunitar, in schimb, cuprinde un pachet de directive, toate adoptate in 1992 (cu exceptia tigaretelor), facand trecerea la sistemul comunitar intr-un singur salt. Prezentam cateva directive comunitare care reglementeaza problematica accizarii in UE: » Directiva nr. 92/12 - referitoare ia procedurile generale pentru produsele care constituie obiectul accizelor, pastrarea, circulatia si urmarirea acestor produse: Prevederile se refera la un sistem de inmagazinare national, conform caruia bunurile care constituie obiectul sistemului comun de accize sunt impozabile in momentul scoaterii ior din sistem. Exista o limita pana la care administratia, lucrand singura poate crea sistemul de inmagazmare. Trebuie solicitat ca producatorii existenti sa accepte statutul de proprietari de depozite si ca sistemul va functiona in mod adecvat numai daca celui mai mare numar de importatori si altor detailisti li se garanteaza statutul de depozitar. Oricum sistemul comunitar lasa. in anumita masura, pe seama comerciantilor indiduali sa decida daca sa opereze sau nu intr-o formula libera de taxe. in principiu, statele membre pot sili doar cadrul juridic, fiind problema comerciantilor sa beneficieze de facilitatile legale, solicitand aprobari pentru spatii si altele. Subliniez urmatorul fapt: cand un nou stat doreste sa adere la Comunitate, este important pentru propriile sale industrii supuse accizelor, ca structura sa de accize sa fie aliniata la cerintele Comunitatii, cat mai rapid posibil. Este astfel, pentru ca accizele sunt frecvent atat de inalte incat, spre deosebire de TVA, nu pot pretinde neutralitatea totala. Aceasta fiind situatia, toate industriile nationale conditioneaza productia lor pana la eficienta fiscala maxima. Ca rezultat, daca frontierele prind taxele dispar brusc noile structuri sunt impuse in toate statele membre, propria industrie va fi dezavantajata ativ cu importurile, modelate sa fie cat mai eficiente posibil sub aspect fiscal, potrit noului sistem. » COM nr. 94(355) - cu prire la impozitarea tigaretelor si a tutunului: in articolele 2-7 se silesc bunurile supuse accizelor. Pentru ca accizele sunt mari si variaza in mod considerabil intre categorii similare este important ca acestea sa fie respectate strict, exceptand cazul cand apar probleme de eficienta fiscala". » Directiva nr. 92/81 se refera la armonizarea structurilor accizelor pentru uleiurile minerale: articolul 2(3), prevede cheia sistemului impozitarii uleiurilor - toate hidrocarburile utilizate pentru motoare sau uleiurile utilizate pentru incalzire sunt impozabile. Ať Directiva nr. 92/83 sileste armonizarea structurilor accizelor care se aplica pentru alcool si bauturi alcoolice: ca si in cazul tigaretelor si tutunului, experienta arata ca eficienta fiscala" risca sa creeze probleme daca exista diferente in printa anumitor reguli structurale de baza. Aderarea la cerintele silite prin aceasta directiva, intr-un stadiu timpuriu, pare a eta problemele industriilor nationale, atunci cand frontierele vor disparea; » Directiva nr. 92/79 sileste apropierea accizelor la tigarete: in articolul 2 se cere un nivel minim de accize, care, insa, este destul de ridicat pentru productia si comercializarea produselor in cauza. Sistemul comunitar cere atat taxe specifice pe suta de tigarete cat si taxe ad valorem. (Articolul 8,(13) si 16 ai textului si Articolul 2 al Directivei 92/79/CEE cer ca suma acestor taxe sa reprezinte cel putin 57% din pretul de vanzare cu amanuntul, incluzand toate taxele. Aceste complicatii au cauzat probleme tarilor care au aderat; » Directiva nr. 92/82 se refera la apropierea accizelor pentru uleiurile minerale: Numai petrolul si gazolina pentru autovehicule Diesel sunt supuse unor impozite suficient de mari, incat sa cauzeze probleme in cazul in care in tarile zate nu se trece la apropierea acestora; » Directiva nr. 92/84 cu prire la apropierea accizelor pentru alcool si bauturi alcoolice: in cazul bauturilor alcoolice, altele decat cele spirtoase, sunt silite impozite minime atat de joase, incat pot genera doar probleme nesemnificative. Dupa 1995 reglementarile comunitare au zat apropierea continua a structurii si cotelor accizelor in statele membre, precum si perfectionarea controlului fiscal in vederea aplicarii accizelor si asistentei mutuale a autoritatilor fiscale. in data de 14 martie 2001, Comisia a prezentat propunerea pentru Directiva prind modificarea Directivei nr, 92/79/EEC, Directivei nr. 92/80/EEC si Directivei nr. 95/59/EC in ceea ce priveste structura si cotele accizelor aplicate produselor din tutun. Propunerea are drept scop minimizarea diferentei dintre cotele accizelor aplicate la aceleasi produse in diferite state membre si cresterea generala a cotei accizelor. Masuri specifice in domeniul impozitarii au fost adoptate in Uniunea Europeana in sectoarele transport si energie in vederea promovarii combustibililor biologici si protectiei mediului. Comisia Europeana a adoptat un program de actiuni si propuneri pentru doua directive menite sa impulsioneze utilizarea surselor alternative de combustibil in transport, apeland la promovarea normativa si fiscala a combustibililor biologici. Actiunile propuse vor coordona schemele nationale de impozitare a combustibilului biologic si vor ajuta statele membre sa implementeze premise economice si legale pentru reducerea emisiilor de bioxizi de carbon si asigurarea securitatii energetice a Uniunii Europene. Mai apoi, in data de 24 iulie 2002, Comisia a prezentat o alta propunere pentru Directiva Consiliului in scopul modificarii Directivei nr. 92/81/EEC si Directivei nr. 92/82/EEC in vederea introducerii aranjamentelor fiscale speciale pentru carburantii diesel utilizati in scopuri comerciale si alinierea cotei accizelor la petrol si carburati diesel (COM (2002) 410 final). Aceasta propunere are drept obiectiv principal eliminarea concurentei neloiale pe piata liberalizata a transporturilor auto, prin armonizarea cotelor accizelor la carburantii comerciali. Intentia este e a sili cota centrala" de 3506 per 1000 litri, ajusila la nivelul inflatiei si limitarea posibilitatii statelor membre de a deroga de la aceasta cota de impozitare, pana la unificarea completa estiomata in anul 2002 ca se va produce in anul 2010. Legislatia comunitara in printa impozitelor directe In printa impozitelor directe, Tratatul Comunitatii Europene nu stipuleaza obligatitatea ca acestea sa fie armonizate. Anumite aspecte ale impozitelor directe nu necesita deloc o armonizare sau coordonare si sunt lasate la discretia statelor membre in raport cu anumite principii subsidiare. Situatia este oarecum diferita atunci cand impozitele directe au un impact putem;;; asupra celor patru libertati fundamentale: libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serciilor si capitalurilor, si de asemenea o influenta asupra drepturilor de silire a persoanelor fizice si a societatilor. Legislatia fiscala nationala trebuie sa respecte aceste libertati fundamentale. Legislatia Comunitatii Europene in domeniul fiscal a fost de asemenea adoptata sub prevederile largi ale articolului 94124 si 308125 ale Tratatului Comunitatii Europene. Unii autori126, vorbesc despre situatiile concrete in care impozitele directe pot deveni, in anumite imprejurari, obstacole in calea cooperarii economice si tehnico-stiintifice, a constituirii de sucursale si filiale in strainatate, a investitiilor straine de capital si a acordarii de imprumuturi externe. Astfel, o data cu extinderea si diversificarea relatiilor dintre state, intreprinderile industriale, comerciale, de transporturi, bancile, institutiile financiare si alte persoane juridice, precum si liber-profesionistii, salariatii si alte categorii de persoane fizice obtin venituri, in anumite conditii, din surse externe. Autoritatile publice ale statelor cauta sa profite de aceasta imprejurare, procedand la impozitarea totalitatii veniturilor persoanelor juridice si a celor fizice rezidente ale statelor respective, ca si veniturile obtinute de persoanele nerezidente, pe teritoriul statului luat in considerare. Prin urmare, se ajunge ca anumite venituri sa fie impozitate atat in tara de origine a veniturilor, cat si in cel de destinatie, fapt de natura a impiedica amplificarea pe mai departe a raporturilor dintre state, daca nu se iau masuri de eliminare sau, cel putin, de limitare a fenomenului". Problemele Comisiei Europene prind armonizarea impozitelor directe se regasesc in numeroase lucrari. Dick Leonard127 precizeaza: Comisia fusese ingrijorata ca o serie de impozite au influentat pozitia de pe piata a companiilor din diverse state membre si pare probabil ca ea sa formuleze la un moment dat propuneri de armonizare a impozitelor pe care sunt nevoite sa le plateasca firmele, desi probabil nu a impozitului pe venit, nu in itorul apropiat. in 1989, la cererea guvernului francez, Comisia a incercat sa introduca un impozit la sursa" asupra venitului din investitii, insa propunerea a fost retrasa cand a devenit edent ca majoritatea celorlalte state membre nu-si vor da acordul. Totusi, in 1990, dupa o indelunga amanare, Comisia a reusit sa connga Consiliul de Ministri sa adopte trei directive care aveau sa contribuie la crearea unui sistem comun de impozitare aplicabil fuziunilor si filialelor sau companiilor asociate, atunci cand acestea au sediul in state membre diferite. Pana in 1997, majoritatea statelor membre s-au declarat in favoarea introducerii unui impozit la sursa armonizat si, in mai 1998, Comisia a aprobat un proiect de directiva care propune introducerea unui impozit minim de 20%. De asemenea, in mai 1998, cele 15 state membre au convenit sa aplice un cod voluntar de proceduri pentru a limita concurenta fiscala excesiva." Impozitele directe nu sunt asadar armonizate la nivelul Uniunii Europene. Principalele masuri comunitare in acest domeniu au avut ca scop facilitarea cooperarii administrative dintre autoritatile fiscale nationale si eliminarea obstacolelor in calea actitatii transfrontaliere a intreprinzatorilor. Impozitele sunt administrate la nivel national sau subnational. Cooperarea dintre administratiile nationale are loc, in principal, in temeiul conventiilor bilaterale prind impozitele, dar si conform regulilor armonizate cu prire la asistenta reciproca. Cu toate aceste, coordonarea neoficiala se face mai mult prin OECD decat prin intei*ventia Comunitatii. Principala armonizarea care a avut loc in domeniul impozitarii societatilor comerciale este cea cu prire la impozitul pe capital. Directiva care reglementeaza aceasta impozit este importanta mai ales prin faptul ca reprezinta o bariera impotriva crearii unor impozite similare, decat ca armonizare a impozitelor pe capital. Este, de asemenea, util sa fie mentionate cele doua recomandari existente in domeniul impozitelor directe atunci cand se vorbeste de armonizare a sistemelor fiscale nationale: Recomandarile Comisiei Europene nr. 94/79, cu prire la impozitarea anumitor venituri ale non-rezidentilor si nr. 94/390, care se refera la impozitarea intreprinderilor mici si mijlocii. In descriere legislatiei din acest domeniu, amintim doua masuri de baza a caror implementare este edent benefica pentru tarile UE: Directiva nr. 77/79 cu prire la asistenta reciproca in domeniul impozitelor directe si indirecte si Directiva nr. 65/335 cu prire la impozitul pe capital. Prima dintre acestea determina o integrare a autoritatilor statelor membre intr-un sistem de schimb de informatii, iar a doua va limita pericolul impozitarii infiintarii societatilor comerciale la o rata mai mare decat 1% din active. La sedinta ECOFITM128 din 1 decembrie 1997, ministrii finantelor din statele membre au convenit in unanimitate asupra unui Pachet fiscal pentru combaterea concurentei fiscale neloiaie, inclusiv. » codul de conduita prind impozitarea afacerilor; » elementele cheie ale impozitarii dobanzilor; » acordul de principiu cu prire la necesitatea eliminarii impozitelor asupra platilor transfrontaliere a dobanzilor si redeventelor intre companii. Cod de conduita prind impozitarea afacerilor se refera la acele masuri care afecteaza, sau pot sa afecteze, semnificativ amplasarea afacerilor in Comunitate. Masurile fiscale care presupun nivele efective de impozitare cu mult mai joase decat cele ce in mod normal se aplica in statele membre respective, inclusiv impozitarea la nivelul zero, urmeaza a fi tratate ca prejudiciabile (nedorite). Propunerea pentru Directiva Consiliului cu prire la sistemul comun de impozitare a platilor de dobanzi si redevente efectuate intre companii asociate din diferite state membre a fost prezentata de Comisia Europeana in 1998 si are drept scop abolirea dublei impuneri a platilor de dobanzi si redevente efectuate intre companii asociate (inclusiv filialele) din diferite state membre. Statele membre in care sunt situate companiile (filialele) ce efectueaza platile stipulate in directiva companiilor asociate situate permanent pe teritoriul altor State membre urmeaza sa se abtina de la aplicarea oricaror impozite si retineri acestor plati. Sumele respective se atribuie la baza impozabila a societatilor comerciale in folosul carora au fost transferate, in vederea calcularii impozitului pe venitul societatilor. Exceptia reglementata de directiva se aplica doar platilor transfrontaliere. Propunerea pentru Directiva Consiliului prind asigurarea impozitarii eficiente a veniturilor persoanelor fizice in forma de dobanzi la depozitele bancare pe teritoriul Comunitatii de asemenea a fost prezentata de Comisie in anul 1998, dar discutiile si negocierile pe care le-a generat au dus la elaborarea si prezentarea unui nou proiect al acestei directive in 2001. Directiva se bazeaza pe principiul conform caruia toate veniturile rezultate din plata dobanzilor persoanei fizice rezident al unui stat membru urmeaza se fie impozitate in conformitate cu legislatia acelui stat. Principalul mecanism, prevazut de directiva in vederea atingerii scopului enuntat, este schimbul automat de informatii intre agentii ce efectueaza astfel de plati si autoritatile fiscale ale statelor lor pe de o parte si schimbul automat de informatii intre autoritatile fiscale ale diferitor state membre. Realizarea acordului in printa acestei directive a fost anevoioasa, deoarece implementarea ei si protectia intereselor economice a unor state membre necesita adoptarea unor mecanisme similare de catre statele ce nu fac parte din UE, dar pot sa influenteze scurgerea capitalurilor in rezultatul imbunatatirii transparentei in scopuri fiscale in UE. La data de 28 mai 2001, Comisia Europeana a prezentat Consiliului, Parlamentului European si Comitetului Economic si Social, comunicatul Politica fiscala in Uniunea Europeana. Prioritati pentru anii urmatori" (COM(2001) 260 final, iar la 23 octombrie 2001, Comisia a lansat, de asemenea, comunicatul cu titlul: Catre piata interna tara obstacole fiscale. Strategia prind asigurarea pentru societati a unei baze consolidate a impozitului corporativ pe actitatile cu dimensiune comunitara" (COM(2001) 582 final). Primul comunicat a cuprins o strategie comprehensiva pentru itoarea politica fiscala a Comunitatii Europene. Comisia considera ca Uniunea trebuie sa unnareasca ca politica fiscala sa suporte unele obiective politice mai globale, ca cele silite de Consiliul European de la Lisabona prind transformarea Uniunii Europene in cea mai competitiva economie din lume pana in anul 2010. Consolidarea cooperarii fiscale va ajuta statele membre sa realizeze aceste obiective. Comisia Europeana intentioneaza sa-si concentreze eforturile in mod special asupra problemelor fiscale, pe care le intampina indizii si oamenii de afaceri ce opereaza in cadrul pietii comune. in acest sens ea s-a obligat sa prezinte in continuare propuneri pentru actiuni coordonate in abordarea obstacolelor fiscale si ineficientelor in domeniul impozitarii societatilor, bauturilor alcoolice etc. Tin sa mentionez ca la Consiliul ECOFIN din 21 ianuarie 2003 s-a ajuns la acordul politic asupra Pachetului fiscal pentru combaterea concurentei fiscale neloiale in intregime si s-a convenit ca acesta va fi adoptat inainte de Consiliul European din martie 2003. In cadrul comunicatului Catre piata interna fara obstacole fiscale. Strategia prind asigurarea pentru societati a unei baze consolidate a impozitului corporativ pe actitatile cu dimensiune comunitara", Comisia Europeana a constatat ca sistemul actual de impozitare al societatilor din UE n-a reusit sa coopereze in aceeasi masura ca globalizarea, integrarea economiilor in piata comuna si Uniunea Economica si Monetara, din care cauza este necesara o noua abordare. Variatia semnificativa (pana la 30%) a cotelor impozitarii societatilor comerciale in diferite State Membre, constituie o bariera serioasa in calea actitatii economice transfrontaliere in cadrul pietii comune, fapt ce indreptateste pe deplin interventia Comunitatii. Reiesind din cele mentionate, Comisia a silit drept perspectiva pe termen scurt adoptarea unor masuri pentru extinderea sferei de actiune a directivelor cu prire la dobanzi si fuziuni, deducerea pierderilor transfrontaliere, si a conventiilor prind dubla impunere fiscala. in acelasi timp, Comisia considera ca veniturile societatilor comerciale, in perspectiva, urmeaza sa fie impozitate conform unei baze fiscale consohdate pentru actitatile desfasurate la nivelul Uniunii Europene, pentru a eta ineficienta si pierderile curente, generate de c |
|
|
Politica de confidentialitate
|
