Ce vor clientii, cine sunt ei?
Orientarea catre client inseamna crearea acelor produse si sisteme de
servicii conexe care sa vina in intampinarea doleantelor, de cele mai multe ori
inca neexprimate, ale consumatorilor. Pe undeva, sintagma se apropie de formula
(mult mai cunoscuta noua) "Clientul nostru, stapanul nostru' 616d38g . Spunem "pe
undeva', pentru ca similitudinea este una grosiera. Clientul trebuie sa
fie, intr-adevar, un fel de stapan, dar unul care primeste si - mai ales -
accepta sfaturi de la cei care il slujesc, in interesul ambelor parti (sau cel
putin asa ar suna varianta idealista).
Sa vedem atunci ce vor clientii. Folosind aceeasi abordare, Scott Adams sustine ca fiecare
consumator urmareste sa obtina cel mai bun produs la cel mai mic pret, de
preferinta gratis, daca asa ceva ar fi posibil.
Ca un fenomen singular, pe
aceasta piata speciala din aproape toate punctele de vedere (doar vorbim despre
"a patra putere in stat' , nu?) termenul de client nu are semnificatia pe care
i-o atribuim de obicei, in mod conventional.
Am fi tentati sa
consideram cumparatorii/cititorii de publicatii, telespectatorii si
radioascultatorii drept clientii mass-media. Ei bine, in aceasta situatie
particulara, termenul amintit este rezervat celor care isi fac publicitate prin
intermediul canalelor media - advertiser-ii sau anuntatorii. Uzual, pentru
"oamenii de rand' ar fi mai nimerit termenul de consumatori sau - cel mai
des intalnit in literatura de specialitate si firesc de altfel - de audienta
sau public. (intre acesti din urma termeni exista unele diferente. Publicul
reprezinta consumatorul tipic, profilul acestuia, iar audienta - dimensiunile
masei de consumatori.)
A priori avem de-a face asadar cu doua categorii de clienti si,
automat; apare dilema: catre care dintre ei sa te orientezi cu precadere ? Ale
cui interese sa le aperi, sa le reprezinti si sa le respecti ? Ce inseamna -
cel putin in teorie orientarea catre client in cazul mass-media ?
Ca mai intotdeauna in astfel de situatii, "optimul' se afla undeva
la mijloc. Formula ideala ar fi ca personale care conduc destinele mass-media
sa se aplece atat spre doleantele celor care investesc sume importante in
publicitate, dar si spre "umilul' public, cu o nota precumpanitoare asupra
celui din urma. Respectandu-si audienta, y compris preferintele acesteia,
institutiile de presa isi vor asigura fidelitatea publicului. Un public fidel
inseamna cvasicertitudinea tintei pentru cel care vrea sa isi trimita sagetile
publicitare prin intermediul canalului respectiv. Bineinteles ca mult dorita
cale de mijloc este mai intotdeauna ocolita, cel mai, frecvent in avantajul
advertiser-ilor, ale caror argumente de ordin financiar decid.
