Institutia culturala

Institutia culturala

Institutia culturala este principalul agent cultural care actioneaza in cadrul marilor comunitati socio - umane moderne, este "organismul" ce materializeaza forma specifica de structurare a unor raporturi sociale de factura deosebita reprezinta o entitate organizatorica relativ simpla, de regula specializata in combinarea "factorilor de productie culturala" si are ca principala functie realizarea si /sau propagarea de bunuri si servi 737e47h cii (valori) destinate satisfacerii necesitatilor de ordin cultural - artistic.

Reperele definitorii ale unei organizatii culturale sunt:

a)      grupul de oameni, impreuna cu sistemul tehnico - material si cu intreg mecanismul de finantare

b)      ansamblul scopurilor relative sau finalitatea spirituala artistica, estetica

c)      statutul juridic prin care i se stabileste rolul si cadrul esential

prin prisma teoriilor cunoscute pana in prezent institutia de cultura ca orice organizatie de altfel poate fi analizata in diferite variante6:

Posibila ca un sistem socio - uman deschis ce se dezvolta in cadrul unui ansamblu de relatii cu numeroase alte entitati mediul sau: esalonul superior si unitatile socio- culturale cu care se afla in contact, .., sponsori, furnizori, clienti, publicul, mediile culturale, elitele, mass media etc. Intre organizatie si mediul sau are loc un intens si permanent schimb de oameni, idei, fonduri, bunuri materiale etc. Dimensiunea preponderent operationala a unitatii de cultura determina, inainte de toate o conduita flexibila si adaptabila, iar in al doilea rand, o continua preocupare pentru autoreglare intregului sistem in functie de finalitatea sa principala - valoarea de ordin spiritual, estetic, artistic si circulatia acesteia in societate.

Privita ca structura organizatorica - institutia de cultura prinde contur in functie de obiectul sau de activitate si de natura proceselor sale interne. Functionalitatea unei institutii de cultura este profund influentata de configuratia sa organizatorica de relatiile stabilite intre compartimente si nu in ultimul rand de calitatea managementului.

Nevoia acuta de flexibilitate impune deseori proiectarea unor interventii organizationale, menite sa sprijine procesul intern si /sau pe cel de adaptare la mediu. Structura organizatorica reprezinta "anatomia" interna a unei entitati culturale, "arhitectura" sa interioara si totodata unul din principalele instrumente manageriale, menit sa sustina efortul convergent care vizeaza atingerea obiectivelor prestabilite.

Privita ca agent dat fiind caracterul operativ al activitatilor curente, unitatea de cultura reprezinta un instrument de realizare a scopurilor social - culturale care ii compun misiunea, ratiunea, existentei sale. Orientata catre o finalitate, organizatia culturala este profund interesata in a selecta, prin forul sau decizional si volitiv, managementul, cele mai judicioase si mai adecvate mijloace pentru atingerea telurilor sale.

Oricare agent cultural este in o "inventie" sociala care permite omului de cultura sa-si exprime vocatia si creativitatea in mod plenar, contribuind la imbogatirea patrimoniului de valori spirituale si la circulatia acestora in societate.

Scopurile institutiei de cultura sunt marcate de o bipolaritate evidenta. Pe de o parte, finalitatea sa preponderent estetica, artistica, spirituala, morala etc. Si pe de alta parte aspectele de ordin material ce tin de supravietuirea organizatiei ca entitate, de realizarea unor venituri de  gestionarea resurselor etc. Din acest unghi organizatia de cultura reprezinta un hibrid in care se impletesc preocuparile de ordin estetic, artistic, spiritual etc. Cu cele de natura economica. Prin specificul sau aceasta simbioza solicita un management bicefal, "dominat de cele doua mari categorii de comandamente" (scopuri principale).