Publicul
Miza finala, esentiala, ar trebui sa fie publicul. Este publicul o miza In sens
comercial, da. Un anumit medium se intereseaza de numarul de
cititori/ascultatori/telespectatori/abonati, pentru a sti pretul pe care sa-l
ceara pentru spatiul de re 828f58i clama oferit. Acesta ar fi utilizarea publicului ca
materie prima din care se storc banii.
Dar cat de corecte sunt stirile pe care le primeste acest public? Cat
de bine selectate sunt informatiile prezentate (stiut fiind ca doar unele
evenimente "incap" in editie), astfel incat imaginea pe care publicul si-o
formeaza despre mediul inconjurator (politic, economic, social) sa fie cat mai
putin distorsionata ? Mai constituie publicul o miza, acum, privind dinspre
interesele lui spre cele ale mass-media ? Nu putem raspunde la aceasta
intrebare , fara a dispune de o imagine clara asupra drepturilor publicului.
Si, din pacate pentru breasla, publicul este tratat ca si cum ar avea un singur
drept fundamental, acela de a consuma ceea ce sogunii presei ii ofera.
Sa recunoastem ca dintre intrebarile fundamentale nu pot lipsi doua :
(1) Cine decide (despre)ce se scrie ? si
(2) Cine culege informatiile?
Este evident, credem, ca nu putem evolua in spatele acestei filosofii -
publicul are dreptul la adevar - fara
a impune conditia unor informatii de calitate.
Cursul nu se refera, insa, la ziaristi,
ci la cei care ii conduc. La directorii canalelor de informatie in masa,
la cei care decid, in ultima instanta, daca
si cum "iese" un produs jurnalistic
spre public
Mesajele presei pot fi considerate bunuri de larg consum. Dar, dupa cum
vom incerca sa demonstram, a conduce o institutie mass-media implica un efort
managerial specific, deosebit. Nu se aseamana deloc cu a conduce o
intreprindere care produce alte bunuri de larg consum, camasi ori pantofi de
sport, de exemplu.
