Coordonate ale unui management eficient

Coordonate ale unui management eficient

Eficienta procesului de invatamant este influentata de mai multi factori, precum stilul de predare si atitudinea (reactia) elevilor fata de stilul folosit.

In practica zilnica, profesorul se confrunta cu o multime de situatii carora trebuie sa 454i87e le faca fata. De aceea, este recomandabil ca acesta sa-si adapteze stilul pentru rezolvarea fiecarei situatii in parte si sa nu utilizeze in mod rigid un anumit stil. "Cunoscand diversitatea stilurilor, un bun profesor va manifesta creativitate in vederea solutionarii problemelor.Cel mai eficient stil este considerat a fi cel situational." Nu este suficient sa stii ce sa comunici si nici sa cunosti bine elevii. Un profesor bun se caracterizeaza prin simpatii, capacitatea de a sesiza si intelege nevoile si problemele elevilor, de a se identifica cu ei, adaptandu-si comportarea didactica si afectiva la nevoile lor. Pentru a crea relatia de simpatie autentica intre el si elevi, profesorului ii sunt necesare unele calitati: interesul fata de copii si dorinta de a-i ajuta sa se pregateasca pentru viata, pasiunea pentru meserie, echilibru sufletesc, sinceritate, competenta profesionala si o conceptie pedagogica moderna.

In functie de calitatea relatiilor existente intre profesor si elevi, pozitiile specifice ale profesorului fata de colectivul de elevi vor fi diferite: informeaza elevii; permite comentarii; solicita sprijin si modifica decizia; solicita o rezolvare reciproca a problemelor; decizia este luata prin participarea tuturor. Prin consultarea clasei de elevi, profesorul urmareste sa se

informeze sau chiar sa modifice unele decizii. In alte cazuri, urmareste rezolvarea reciproca a problemelor, sau chiar permite ca decizia sa fie luata prin participarea tuturor.

Insa, simpla consultare a colectivului de elevi in procesul decizional nu este suficienta. Este necesara participarea si implicarea efectiva, constructiva si creativa a acestora. Participarea se refera la impartasirea ideilor, aspiratiilor, a strategiilor si a relatiilor la nivelul unui grup, care devin motive pentru implicare in actiune. Deciziile luate au in vedere asigurarea unui nivel de pregatire superior al elevilor, reusita acestora la examene, iar in perspectiva integrarea lor profesionala si sociala.

Reusita scolara

Succesul scolar se defineste prin formarea la elevi, in concordanta cu cerintele programelor scolare, a structurilor cognitive (sisteme de cunostinte), operationale (priceperi, capacitati, abilitati), psihomotrice (deprinderi), afectiv-motivationale si socio-morale (atitudini, trasaturi de vointa si caracter). Succesul scolar trebuie analizat din perspectiva obtinerii de catre elevi a unui randament scolar superior, care sa le permita in viitor integrarea socio-profesionala si realizarea unei personalitati productive, receptive fata de schimbari intelingente, creative, capabile sa ia decizii si sa se adapteze rapid la situatii noi.

Factorii reusitei scolare

Succesul scolar angajeaza intreaga personalitate a elevului; succesul scolar este dependent de interactiunea mai multor factori:

factorii biologici - se refera la starea de sanatate a organismului, la anumite deficiente ale analizatorilor la echilibrul endocrin, la boli cronice si tulburari nervoase si mai ales la bazele biologice ale creierului functiile analitico-sintetice ale acestuia, irigarea sanguina, calitatea neuro-transmitatorilor, legaturile dintre neuroni, rapiditatea formarii reflexelor conditionate etc.

factorii psihologici cuprind procesele psihice (cognitive, afective, volitive), insusirile psihice (temperament, aptitudini, interese), fenomene psihice (atentia si limbajul), nivelul de inteligenta si de aspiratie, atitudinea fata de munca, vointa de a invata, anumite tulburari de personalitate (neliniste, hiperemotivitate, infantilism, nevroze), tulburari de activitate (apatie, dezinteres, oboseala, incetineala).

factorii intelectuali se refera la anumite particularitati ale inteligentei si proceselor

cognitive gandire, imaginatie, limbaj, memorie, atentie etc.) care circumscriu structura intelectuala a personalitatii umane.

factorii pedagogici se refera la stilul didactic al profesorului, eficienta metodelor de predare-invatare alese, ca si a celor de evaluare, proiectarea si realizarea situatiilor de invatare,

interesul fata de rezultatele obtinute de elevi etc.

factorii socio-culturali cuprind mediul psiho-socio-cultural familial si grupul de prieteni ai copilului.

factorii stresanti pot fi de natura fizica (zgomot, aer poluat, iluminare insuficienta, frig, umezeala), de natura fiziologica (boli organice, subnutritie, somn insuficient), de natura psiho-sociala (supraincarcare, lipsa de antrenament in invatare, vizionarea abuziva la T.V. si jocuri pe calculator, anumite conflicte dintre parinti si elevi, intre profesori si elevi si chiar in relatia elevi-elevi).

Acesti factori reduc capacitatea de invatare, elevul stresat trecand prin trei faze:[3]

faza de alarma: stare generala de oboseala, tulburari de memorie si nervozitate.

faza de agitatie, febrilitate si hiperactivitate.

faza de depresie si apatie, cand elevul este epuizat, are dureri de cap, isi pierde capacitatea de munca, devine obsesiv.

Surmenajul intelectual poate fi evitat prin inlaturarea factorilor stresanti, dozarea rationala a eforturilor elevilor, prin sport si prin plimbari in aer liber, respectarea orelor de somn, alternarea muncii cu odihna activa, asigurarea conditiilor de viata si de studiu, pregatirea zilnica a lectiilor. In ceea ce priveste profesorul, acesta trebuie sa se pregateasca pentru activitatile didactice si sa foloseasca metode activ-participative, realizand lectii de invatare deplina si evaluare formativa pentru constatarea progresului si inlaturarea ramanerilor in urma la invatatura.

Reusita scolara presupune : obtinerea de calificative bune la invatatura; integrearea in grupul scolar; asimilarea valorilor sociale corespunzatoare varstei. Elementele care favorizeaza reusita scolara sunt :[4]

a) dezvoltarea intelectuala care presupune: perfectionarea proceselor psihice de cunoastere (gandirea, atentia, memoria, imaginatia); perfectionarea sentimentelor intelectuale (curiozitatea stiintifica, certitudinea adevarului); perfectionarea intereselor cognitive si a motivelor invatarii (pasiunea pentru studiul unui anumit domeniu, tendinta de afirmare); perfectionarea dipozitiei si capacitatii creatoare (inventivitatea, flexibilitatea gandirii) ; perfectionarea abilitatilor si tehnicilor necesare activitatii intelectuale (priceperi, deprinderi, actiuni mentale, algoritm

b) motivatia invatarii care se refera la: starea de tensiune interna, izvorata din confruntarea trebuintelor si tendintelor celui care invata cu modul cum isi reprezinta el diferitele continuturi,

cerinte, situatii si rezultate ale activitatii de invatare.

c)  sentimentele intelectuale: curiozitatea, tensiunea intelectuala. Sentimentele intelectuale depinde de: forta socio-afectiva a obiecte de studiu; dinamica performantelor elevului: succes/esec; relatiile interpersonale si sociale ale elevului.

d) climatul familial poate fi : stimulator sau inhibitor.

e) experienta sociala - bogata sau saraca.

f)   metodele pedagogice - variate, antrenante/monotone, plicticoase.

Principalul factor raspunzator de progresul scolar al elevilor este profesorul.

Intregul evantai al dezideratelor pedagogice legate de succesul/insuccesul scolar poarta pecetea personalitatii profesorului. Dintre componentele personalitatii sale, pregatirea psiho-pedagogica se afla intr-o corelatie ridicata cu rezultatele la invatatura, ea oferindu-i posibilitatea adaptarii procesului de instruire la particularitatile tipologice si individuale ale elevilor. Apeland la aceeasi pregatire psiho-pedagogica, profesorul poate diagnostica anumite dificultati de invatare intampinate de elevi, concomitent cu interventia pentru atenuarea sau inlaturarea lor. Un rol important asupra succesului scolar il au strategiile didactice de tip evaluativ-sumativ. Ele ofera posibilitatea masurarii si aprecierii rezultatelor obtinute in activitatea de invatare. Prin notele acordate, elevul si societatea estimeaza calitatea muncii defasurate.

Un profesor bun trebuie sa fie capabil sa realizeze schimbari profunde in cultura,

climatul si instructia tuturor copiilor, indiferent de nationalitate, in directia fundamentarii tuturor demersurilor didactice pe principii democratice, sa introduca noi strategii instructionale care sa incurajeze colaborarea, toleranta, sporirea increderii in fortele proprii si imbunatatirea performantelor scolare ale elevilor, sa realizeze si sa utilizeze in procesul didactic proiecte ale clasei. Cercetatorii au demonstrat importanta recompensarii comportamentelor pozitive ale elevilor. Atunci cand opteaza pentru un stil de management al clasei, cadrele didactice ar trebui sa foloseasca un stil asertiv de comunicare si de comportament. In plus, ar trebui sa constientizeze in ce masura isi doresc sa ii integreze pe copii intr-o anumita activitate de invatare, in deplina concordanta cu regulamentele impuse clasei si scolii.

Monitorizarea calitatii in educatie se realizeaza pe baza unor indicatori manageriali cum ar fi: eficienta didactica (care ar putea fi cuantificata prin rezultatele obtinute la examene de catre elevi), economicitate (consumul de timp si de resurse materiale), eficacitate (ca relatie intre eficienta si economicitate) si afectivitate definita ca relatia "dintre eficienta prevederilor si adecvarea lor la nevoile existente si incluse ale grupurilor de interese."
Profesorul are posibilitatea de a concepe relativ precis posibilitatile elevilor, de a intelege cunostintele pe care urmeaza sa le predea sau deprinderile pe care pot sa si le formeze elevii. Observatiile de eficeinta sau de eficacitate sunt greu de intreprins, necesitand un timp indelungat. Practic, profesorul evalueaza potentialul de receptare al elevilor, interesul acestora fata de cunostintele predate, deosebirile dintre elevi in ceea ce priveste capacitatea de asimilare si, in functie de informatiile culese, selecteaza din manuale cunostintele pe care le considera cele mai potrivite, straduindu-se sa le adapteze situatiilor de invatare din clasa si chiar potentialului de intelegere al unor elevi. Exista permanent in fata profesorului o multime infinita de combinatii posibile, iar el este pus in situatia stresanta de a alege combinatia pe care o considera cea mai utila.

In cadrul activitatii trebuie sa nu ne multumim cu orice fel de performante, ci cu performante cat mai bune, cat mai inalte, care sa insemne nu doar o simpla realizare a personalitatii, ci o autodepasire a posibilitatilor ei. Stimulul motivational care impinge spre realizarea unor progrese si autodepasiri evidente poarta denumirea de nivel de aspiratie. Acesta trebuie raportat la posibilitatile si aptitudinile elevului (un sapte va fi un nivel de aspiratie crescut pentru elev slav, acceptabil, pentru unul mediocru, dar o deceptie, pentru unul bun). Pentru elevii slabi si mediocri, nivelurile de aspiratie relativ scazute reprezinta succes, in timp ce pentru cei cu aptitudini, un regres, ei vor regresa chiar si sub raportul valorificarii capacitatilor de care dispun. De aceea, este bine ca nivelul de aspiratie - pentru a avea un efect pozitiv - sa fie cu putin peste posibilitatile de moment. Nu trebuie uitat niciodata ca discrepanta prea mare dintre capacitati si aspiratii este periculoasa.