StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
management MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management general

Probleme privind managementul mediului



PROBLEME PRIVIND MANAGEMENTUL MEDIULUI


DEZVOLTAREA - PRAGURILE SCHIMBARII



a.      Impactul dezvoltarii

O societate viabila isi satisface nevoile fara a diminua perspectivele generatiei urmatoare. In multe privinte societatea contemporana nu este in stare sa faca fata acestei cerinte.

Pe intregul glob se ridica probleme de viabilitate ecologica.

Amploarea activitatii umane a inceput sa ameninte insasi masura in care Pamantul mai poate fi locuibil.

Numai anumite ajustari fundamentale in politica demografica si energetica vor putea stavili avalansa de schimbari costisitoare aflate acum in plina desfasurare, schimbari ce ar putea sa reduca la zero eforturile intreprinse de multa vreme pentru imbunatatirea conditiei umane"

Lester Brown - Sandra Postel

Putem considera ca eforturile constante ale ultimelor decenii, menite sa imbunatateasca nivelul de trai, incep sa ameninte, din interior, sanatatea lumii, in ansamblu si sanatatea economica, in particular.

S-ar cere redefinita, in aceste conditii, chiar notiunea de progres - si aceasta in stransa legatura cu toate consecintele de neacceptat pe care le genereaza urmarirea necontrolata a unui unic tel - un nivel de trai cat mai ridicat.

Raporturile noastre cu Terra sunt in continua schimbare. De cele mai multe ori nici nu intelegem bine ce se intampla cu noi si sistemele naturale ale Pamantului. Modurile in care actionam - raspunzand unei schimbari - sunt adesea gresite sau tardive.


Ex

mai 1985

Un grup de cercetatori britanici "descopera" reducerea drastica a stratului de ozon deasupra Antarcticii.

Consecintele acutizarii fenomenului ar fi catastrofale.

Cum s-a ajuns aici? Cine este vinovat?

Sunt incriminate doua substante: Freon-11 si Freon-12 - aflate in stare gazoasa in lichidele pentru racire si in aerosoli. In cea mai mare parte acestea ajung in atmosfera, fara sa produca schimbari vizibile, observabile si imediate (nu intra in reactie cu elementele componente ale atmosferei). Intr-o perioada mai lunga de timp insa (10‑15 ani) gazele intra in stratosfera (aproape in aceeasi cantitate cu cea initiala) si, sub influenta razelor ultraviolete se descompun, eliberand atomi de clor.

Se produce o reactie intre clor si ozon (O3); ozonul este descompus in simple molecule de oxigen (O2). Reactia este in lant: un atom de clor poate distruge sute de molecule de ozon. Efectul: scaderea catastrofala a capacitatii stratosferei de filtrare a razelor cosmice. Si mai teribil este faptul ca freonul actioneaza in stratosfera timp de 50-100 de ani. Intarzierea reactiei noastre este distrugatoare.

Primele masuri: interzicerea utilizarii substantelor, dar nu la nivel global .


Deja, pe Pamant suntem 6,1 miliarde de oameni.

Am putea presupune ca, la nivelul actual al cunostintelor noastre stiintifice si tehnice, realizam cu adevarat ce inseamna aceasta cifra si suntem pregatiti sa-i facem fata.

Si totusi nu!

Doar cateva din consecintele cresterii demografice sunt suficiente sa ne trezeasca:

repartitia geografica neechilibrata a populatiei in raport cu resursele disponibile; problema saraciei

securitatea alimentara

securitatea mediului - mentinerea diversitatii genetice si institutionalizarea problemei protectiei speciilor si ecosistemelor amenintate

problema energiei in stransa (si indivizibila de acum) legatura cu protectia mediului

asezarile urbane - controlul dezvoltarii, problemele supraaglomerarilor

(cf. Raportului Comisiei mondiale ONU pentru mediu si dezvoltare)


Intrebari pe care trebuie sa ni le punem

Putem aprecia impactul fiecarei probleme asupra dezvoltarii globale? Putem lua in considerare, real, toti factorii esentiali in definirea fenomenelor si identificarea corecta a tendintelor?

Dispunem de capacitatea intelectuala si tehnica necesara sa percepem schimbarea si sa o asimilam?

Ce putem face pentru ca raspunsul sa nu fie nici gresit, nici tardiv?

Putem face ceva si la nivelul microeconomic, indiferent de domeniul de activitate sau de marimea firmei in care lucram?


b.          Dezvoltarea durabila


concepte

Dezvoltarea durabila este definita ca un proces de transformare in care exploatarea resurselor, orientarea investitiilor, dezvoltarea tehnicilor si tehnologiilor, precum si schimbarile la nivel institutional se desfasoara in mod armonios, neconcurential.


De altfel, in Declaratia de la Rio de Janeiro (1992- Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare) se definesc 27 principii care ar trebui sa stea la baza relatiilor interumane si a relatiilor om-mediu astfel incat sa asigure o dezvoltare durabila (v. Anexa).

Reperele evolutiei in timp a procesului de constientizare a problemelor mediului ar putea fi urmatoarele:

  • In sec. 19 oamenii incep sa-si dea seama de importanta unor aspecte locale ale mediului inconjurator, cu impact direct asupra vietii lor (problemele erau legate mai ales de starea de sanatate individuala si colectiva sau de cea de siguranta personala si a bunurilor); drept urmare sunt luate in calcul si se aplica pe plan local, pe o scara mult mai larga, solutii tehnice (ex: canalizarea) sau juridice (restrictii de folosinta, sistemul autorizatiilor, legislatie, sanatate etc.)
      • Pana la mijlocul secolului nostru nu se constata nici o actiune importanta care sa puna problema conservarii mediului sau sa vorbeasca de riscurile majore ale dezvoltarii
  • Dupa al doilea razboi mondial a aparut tendinta de a "deplasa" practic problemele locale ale mediului contra alte zone, ca o consecinta a cresterii numarului si dimensiunilor surselor poluante si a sesizarii efectelor cumulative la distante mari [substante poluante dispar evident mult mai incet decat ritmul in care sunt produse, avand loc, de fapt, o deplasare "pasiva" catre viitor a efectelor nocive; in cazul in care deplasarea pasiva este dublata si de o "deplasare activa" a poluantilor, problema deja capata dimensiuni globale - ex: utilizarea incorecta a pamantului, tehnici si tehnologii de exploatare agricola care favorizeaza eroziunea, sisteme artificiale de retentie a apei care blocheaza sau schimba radical circuite naturale, produse care, ingloband tehnologii poluante si constituenti rari, accentueaza exploatarea necontrolata a resurselor si transfera "suprasarcina" pe zone sau populatii defavorizate etc.]
  • Dupa anii '60 (si in deceniul imediat urmator) s-a constatat , din ce in ce mai pregnant, faptul ca "rezolvarile" locale nu sunt suficiente, ba chiar tind sa produca efecte inverse, "deplasarile" factorilor perturbatori ai mediului fiind frecvente si mult mai puternice ca inainte (economia tinde spre globalizare); se dezvolta in acest interval de timp o legislatie specifica, la nivel sectorial, incluzand prevederi asupra sanatatii publice si a calitatii factorilor de mediu.
  • La sfarsitul deceniului al optulea, factorii de decizie din imensa majoritate a tarilor lumii constientizeaza faptul ca sursele locale ajung sa genereze, de fapt, efecte la scara mondiala. Astfel, dupa ce la mijlocul anilor '80 preocuparile se concentrau pe constrangere si pe integrare, in doar cativa ani apare conceptul de dezvoltare durabila, concept incluzand, initial, trei directii principale de analiza si, implicit, de actiune:

Integrarea principiilor ecologiei si ale economiei mediului in legislatia curenta

Dezvoltarea de noi politici si instrumente economice, sociale, administrative

Sanatatea publica, natura si productia sunt indisolubil legate si trebuie tratate unitar, agregat [6]


Sintetizand, putem spune ca, de fapt, conceptul de dezvoltare durabila a fost consacrat definitiv de Conferinta de la Rio, in 1992.

Scopul declarat al Conferintei a fost acela al elaborarii de strategii si programe concrete de actiune care sa faciliteze protectia mediului inconjurator in toate tarile, in contextul in care satisfacem nevoile prezentului fara a compromite nevoile generatiilor viitoare de a-si satisface propriile lor nevoi si aspiratii.


Obiectivele dezvoltarii durabile

Relatia actuala economie - mediu trebuie sa fie reconsiderata; calitatea mediului devine prioritara in conceperea politicilor globale ale dezvoltarii.

Se precizeaza faptul ca intr-o definitie generala a conceptului dezvoltarii durabile trebuie gasit un optim relational intre patru sisteme:


Economico-financiar

Tehnologic

Mediul inconjurator

Social-uman


Cerintele minime pentru realizarea dezvoltarii ar include o serie de actiuni concrete si anume [2], [3]:

Regandirea cresterii economice si stabilirea unor limite posibile ale acesteia (coroborata cu sistematizarea "pasilor" concreti pentru conservarea resurselor si utilizarea echitabila a acestora); cresterea economica trebuie sa se bazeze, in primul rand, pe calitate

Asigurarea unui minim de subzistenta si limitarea efectelor devastatoare asupra mediului ale saraciei/subdezvoltarii; aceasta inseamna crearea de locuri de munca (in general in sectoarele tertiare), energie din surse slab poluante si alternative, asigurarea necesarului de apa menajera si industriala, locuinte, conditii minime de sanatate colectiva si individuala

Controlul resurselor la nivel global si transferul actiunilor de intretinere a biodiversitatii asupra marilor consumatori

Controlul cresterii demografice si slabirea presiunilor asupra zonelor deficitare prin politici de transfer neingradit de tehnologie si acces nerestrictiv la solutii viabile si unanim acceptate

Reorientarea tehnologiilor si conceperea produselor si serviciilor ca o componenta a mediului si nu exclusiv prin prisma eficientei strict economice

Descentralizarea si democratizarea deciziei politice si economice


Pentru ca ideea dezvoltarii durabile sa poata fi transpusa in practica este necesara cunoasterea si rezolvarea unor aspecte ale relatiei complexe economie-mediu [5], [6]:

Inchiderea ciclului material "productie - deseuri" (in special prin recurgerea la tehnologii curate de prelucrare integrala)

Economia de energie (diminuarea cerintelor energetice; cresterea eficientei energetice; utilizarea surselor regenerabile de energie)

Imbunatatirea calitatii produselor (verificarea necesitatii produsului; cresterea durabilitatii bunurilor prin imbunatatirea calitatii si a fiabilitatii de-a lungul intregului ciclu de productie - deseuri; separarea usoara in stadiul de deseu; alte masuri)

Evaluarea scarilor de timp (timpul de "descoperire" si recunoastere a problemei; timpul de frictiune intre identificarea problemei si solutionarea sa prin politici de mediu, inovarea tehnologica si implementarea la sursa; timpul de manifestare a efectelor; timpul de reactie la schimbare ; timpul de declin al efectelor; timpul de viata a conceptelor si produselor).

Toate acestea depind de:

Mecanismele de pret

Stimulentele economice

Modelele de optimizare

Suveranitatea consumatorului

Inlocuirea produselor/serviciilor (substituire/ bariere)

Totodata nu trebuie neglijat faptul ca dezvoltarea durabila poate fi prezenta daca se intelege corect relatia dintre urmatorii trei factori [3], [2], [4], [5]:


Cultura - ce nevoi prioritare se asteapta a fi satisfacute si ce functii ale societatii si schimbari de comportament sunt esentiale pentru dezvoltarea durabila?

Structura - cum va fi organizata actiunea de "realizare" a dezvoltarii?

Tehnologia - ce tehnologie se va folosi, cum, cand si cu ce costuri?





ANEXA I


LEGEA PROTECTIEI MEDIULUI


- extrase -


Art. 3. - Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, in scopul asigurarii unei dezvoltari durabile, sunt:

a)     principiul precautiei in luarea deciziei

b)     principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor

c)      principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural

d)     principiul "poluatorul plateste"

e)     inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor

f)        crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului

g)     utilizarea durabila

h)      mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate

i)        crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor.

Art. 5. - Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos, garantand in acest scop:

a)     accesul la informatiile privind calitatea mediului

b)     dreptul de a se asocia in organizatii de aparare a calitatii mediului

c)      dreptul la consultare in vederea luarii deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislatiei si a normelor de mediu, eliberarea acordurilor si a autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului si urbanism

d)     dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociatii, autoritatilor administrative si judecatoresti in vederea prevenirii sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect

e)     dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit

Art. 6. - Protectia mediului constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.

Art. 7. - Responsabilitatea privind protectia mediului revine autoritatii centrale pentru protectia mediului si agentiilor sale teritoriale.

Art. 8. - Autoritatile pentru protectia mediului conduc procedura de autorizare si emit acorduri si autorizatii de mediu

Art. 9. - Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza procedura specifica de autorizare pentru activitatile economice si sociale (). Valabilitatea acordului si a autorizatiei de mediu este de maximum 5 ani.

Art. 11. - Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din fazele: preliminara, propriu-zisa si cea de analiza si validare.

Autoritatea pentru protectia mediului organizeaza si decide aplicarea fazelor procedurii, dupa cum urmeaza:

a)     cererea, insotita de descrierea proiectului, adresata in scris autoritatii pentru protectia mediului de catre titularul proiectului sau al activitatii

b)     incadrarea actiunii propuse in tipurile de activitati care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; daca sunt necesare informatii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar

c)      analiza scopului actiunii propuse, cu participarea autoritatii pentru protectia mediului, a titularului, a unor experti si reprezentanti ai administratiei publice locale, care pot fi afectati de modificarile de mediu generate de punerea in aplicare a acesteia

d)     intocmirea de catre autoritatea pentru protectia mediului a indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform lit.c) si care trebuie urmarite in raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia catre titular, o data cu lista celorlalte avize necesar a fi obtinute

e)     prezentarea, de catre titularul proiectului sau al activitatii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, tinand seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renuntare la actiunea propusa

f)        analiza preliminara a raportului de catre autoritatea pentru protectia mediului si acceptarea sau dispunerea motivata a refacerii acestuia

g)     aducerea la cunostinta si dezbaterea publica a raportului; consemnarea observatiilor si a concluziilor rezultate

h)      decizia finala a autoritatii pentru protectia mediului, facuta publica si motivata pe baza celor constatate la lit.f) si g)

i)        eliberarea sau respingerea motivata a acordului sau autorizatiei in maximum 30 de zile de la decizia finala.

Art. 12. - Procedura de autorizare este publica. Mediatizarea proiectelor si activitatilor pentru care se cere acord sau autorizatie si a studiilor de impact, precum si dezbaterea publica se asigura de catre autoritatea pentru protectia mediului. Studiile de impact se realizeaza prin unitati specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activitatii si atunci cand i se cere refacerea sau reluarea studiului.

Art. 18. - Autoritatea centrala si agentiile pentru protectia mediului, dupa caz, supravegheaza si controleaza respectarea reglementarilor privind substantele si deseurile periculoase.

Art. 19. - Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa ia masuri de prevedere si limitare a impactului asupra mediului al substantelor si deseurilor de orice natura si sa anunte autoritatile teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconforma cu reglementarile legale.

Art. 21. - Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:

a)     sa tina evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substantelor si deseurilor periculoase, inclusiv recipientii si ambalajele acestora care intra in sfera lor de activitate si sa furnizeze lunar, autoritatilor competente pentru protectia mediului datele necesare

b)     sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu si sa aplice reglementarile legale privind substantele si deseurile periculoase

c)      sa asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizatie, pentru identificarea si prevenirea riscurilor, sa tina evidenta rezultatelor si sa anunte iminenta sau producerea unor eliminari neprevazute sau a accidentelor, autoritatilor competente pentru protectia mediului si de aparare impotriva dezastrelor.

Art. 34. - Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea autoritatilor centrale de specialitate care gestioneaza resursele naturale, elaboreaza, pe baza prezentei legi, reglementari tehnice privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodarire durabila a resurselor naturale si pentru asigurarea sanatatii umane.

La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere a zonelor de habitat natural, de conservarea functiilor ecosistemelor si de ocrotire a organismelor vegetale si animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei si a conditiilor impuse prin acordul si/sau autorizatia de mediu, precum si monitorizarea proprie pana la indeplinirea acestora.

Suprafetele terestre si active supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica sunt gestionate de detinatorii ilegali numai in cazul cand acestia se angajeaza sa aplice masurile de conservare stabilite de autoritatea centrala pentru protectia mediului.

Detinatorii cu orice titlu, care aplica aceste masuri, sunt scutiti de impozit; detinatorii particulari vor fi compensati, in raport cu valoarea lucrarilor de refacere intreprinse.

Protejarea unor specii si organisme rare amenintate cu disparitia, conservarea biodiversitatii si instituirea de arii protejate, precum si masurile stabilite de autoritatile pentru protectia mediului sunt prioritare in raport cu alte interese.

Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane si a Comisiei Nationale UNESCO, stabileste criteriile pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitatii.

Art. 35. - Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale.

Art. 36. - Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza reglementarile privind:

a) normele tehnice referitoare la protectia apelor si a ecosistemelor acvatice ()

c) standardele de emisie

d) standardele de calitate a apelor

e) cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a evacuarii de efluenti in ape.

Art. 37. - Controlul respectarii reglementarilor de protectie a apelor si a ecosistemelor acvatice este organizat si exercitat de catre autoritatile de mediu, de ape, sanatate si de alte autoritati, potrivit competentelor legale.

Art. 38. - Autoritatile pentru protectia mediului, pentru gospodarirea apelor supravegheaza si controleaza respectarea prevederilor si aplica masurile legale privind protectia apelor.

Art. 40. - Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale.

Art. 46. - Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:

a)     sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand masurile tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor atmosferici

b)     sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de masura, sa asigure corecta lor functionare, sa asigure personal calificat si sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autoritatilor pentru protectia mediului, datele necesare

c)      sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii emisiilor si sa nu puna in exploatare instalatiile prin care se depasesc limitele maxime admise

d)     sa asigure la cererea autoritatilor pentru protectia mediului, diminuarea, modificarea sau incetarea activitatii generatoare de poluare

e)     sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, sa verifice eficienta acestora si sa puna in exploatare numai pe cele care nu depasesc plafonul fonic admis.

Art. 47. - Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare a teritoriului este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent cu ce titlu.

Art. 51. - Detinatorii de terenuri cu orice titlu, in scopul asigurarii protectiei calitatii solurilor, au urmatoarele obligatii:

a)     sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea calitatii solurilor

b)     sa asigure la amplasarea, proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivelor de orice fel, ca si la schimbarea destinatiei terenurilor, conditiile prevazute in acord si in autorizatia de mediu

c)      sa nu arda miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara autorizatie din partea autoritatii competente pentru protectia mediului.

Art. 52. - Detinatorii, cu orice titlu, ai padurilor, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier si pajistilor au urmatoarele obligatii:

a)     sa mentina suprafata impadurita a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor si pajistilor existente, fiind interzisa reducerea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege

b)     sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatii padurilor, stabilita de amenajamentele silvice si aprobata prin lege

c)      sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, in scopul mentinerii biodiversitatii padurilor si echilibrului ecologic

d)     sa respecte regimul silvic pentru impadurirea suprafetelor exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura, in acord cu conditiile de utilizare durabila a padurilor, prevazute de autoritatea centrala pentru protectia mediului

e)     sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru padurile cu functii deosebite de protectie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare si eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioara de altitudine a vegetatiei forestiere, precum si pentru alte asemenea paduri

f)        sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pasunile impadurite care indeplinesc functii de protectie a solului si a resurselor de apa

g)     sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea pajistilor, in functie de capacitatea de refacere a acestora

h)      sa exploateze resursele padurii, fondul cinegetic si piscicol, in limitele potentialului de regenerare, potrivit prevederilor legale

i)        sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre accidente sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

Art. 54. - Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii care defineste cadrul biogeografic al tarii, precum si a structurilor si formatiunilor naturale cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica, se mentine si se dezvolta reteaua nationala de arii protejate si monumente ale naturii.

Ariile protejate si monumentele naturii se declara prin acte sau reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice, cele declarate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi pastreaza aceasta calitate.

Ariile protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.

Art. 58. - Detinatorii de suprafete terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe ale caror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligati sa respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generatiilor viitoare.

Art. 60. - In procesul de dezvoltare social-economica, al planurilor de urbanism si amenajare a teritoriului si a localitatilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viata sanatos. In acest scop consiliile locale raspund pentru:

b) amplasarea obiectivelor industriale, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale fara a se prejudicia salubritatea, ambientul, spatiile de odihna, starea de sanatate si de confort a populatiei

g) initierea pe plan local a unor proiecte () de intretinere si dezvoltare a canalizarii stradale

Art. 72. - Ministerul Invatamantului asigura adaptarea planurilor si programelor de invatamant, la toate nivelurile, in scopul insusirii notiunilor si principiilor de ecologie si de protectia mediului, pentru constientizarea, instruirea si formarea in acest domeniu.

Art. 75. - Ministerul Turismului si Ministerul Tineretului si Sportului elaboreaza programe educationale in scopul formarii unui comportament responsabil fata de mediu si incurajeaza aplicarea principiilor ecoturismului.

Art. 76. - Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele atributii si raspunderi:

b) supravegheaza pe agentii economici din subordine pentru prevenirea eliminarii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deseuri si dezvolta sisteme de colectare a deseurilor refolosibile

c) adopta programe pentru dezvoltarea retelelor de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apa potabila, pentru spatii de epurare a apelor uzate ale localitatilor.

Art. 79. - Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice, in care scop:

a)     solicita autoritatilor pentru protectia mediului acord si/sau autorizatie de mediu, dupa caz, potrivit prezentei legi

b)     asista persoanele imputernicite cu inspectia, punandu-le la dispozitie evidenta masuratorilor proprii, toate documentele relevante si le faciliteaza controlul activitatilor si prelevarea de probe

c)      se supun ordinului de incetare temporara sau definitiva a activitatii

d)     suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului



e)     asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si proceselor tehnologice si pentru analiza si controlul poluantilor pe raza de incidenta a activitatilor desfasurate si evidenta rezultatelor, in scopul prevenirii si evitarii riscurilor tehnologice si eliberarii accidentale de poluanti in mediu si raporteaza lunar rezultatele supravegherii mediului autoritatii competente pentru protectia mediului

f)        informeaza autoritatile competente si populatia in caz de eliminari accidentale de poluanti in mediu sau de accident major

g)     restructureaza, pentru activitatile existente, si propun, la solicitarea autorizatiei, programe pentru conformare, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi

h)      adopta solutii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activitatilor noi, precum si pentru modificarea celor existente

i)        nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate de deseuri de orice fel.

Art. 80. - Raspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa. In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara.

In cazul activitatilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.

Art. 87. - In sensul prezentei legi autoritatea centrala de protectia mediului este Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.



ANEXA II


ASPECTE SPECIFICE PRIVIND LEGEA PROTECTIEI MEDIULUI

PRINCIPIUL "POLUATORUL PLATESTE"


Consacrarea principiului

Principiul este de curand consacrat de Legea pentru protectia mediului nr. 137/1995, in articolul 3 litera d.

Aceasta consacrare legala laconica ascunde, totusi, probleme economice si juridice complexe. Dupa Michel Prieur, intr-o acceptiune mai larga, acest principiu urmareste imputarea in sarcina poluatorului a costului social al poluarii pe care el o provoaca. Aceasta conduce la antrenarea unui mecanism de raspundere pentru prejudiciul ecologic care sa acopere toate efectele negative ale poluarii nu numai cat priveste bunurile si persoanele, ci si mediul insusi.

In termeni economici, acest principiu s-ar putea traduce prin internalizarea cheltuielilor externe (teoria externalizarilor). Intr-o acceptiune mai limitata retinuta de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica O.C.D.E. si Comunitatea Europeana C.E., acest principiu urmareste asumarea cheltuielilor privind lupta impotriva poluarii de catre poluator.


Punerea in aplicare a principiului poluatorul plateste

Punerea in aplicare a acestui principiu ar trebui sa aiba in vedere asigurarea unei veritabile depoluari, care sa permita colectivitatilor si fiecarei persoane sa traiasca intr-un mediu satisfacator. Pentru suportarea unei asemenea depoluari de catre poluator s-ar putea avea in vedere o serie de instrumente care, conjugate, ar putea deveni eficiente.

In acest sens se poate institui un sistem de taxe de poluare, impunerea unor norme restrictive (antipoluare) si punerea in aplicare a unor mecanisme financiare diverse (compensatii, scutiri de impozite etc.).

Principiul poluatorul plateste ar trebui, de asemenea, sa se traduca juridic prin abolirea drepturilor castigate in materie de poluare.

Taxele de poluare reprezinta, in principal, o prelevare obligatorie in sarcina poluatorului si care sa fie destinata pentru restaurarea si supravegherea mediului.

Normele antipoluare menite sa reduca poluarile, impunand un prag obligatoriu poluatorului (norme tehnice antipoluare)

Mecanisme financiare. In dreptul mediului inconjurator se face din ce in ce mai mult apel la anumite facilitati financiare care sa incurajeze investitiile pentru reducerea poluarii sau pentru depoluare

Abolirea drepturilor castigate si anume acelea care aduc atingere mediului. Astfel, titularii unor autorizatii administrative in materie de mediu au adeseori tendinta sa considere ca se afla in posesia unui act administrativ individual creator de drept si, deci, intangibil. Interventia reglementarilor legale fata de care conditiile din autorizatia eliberata anterior nu mai corespund atrage invalidarea respectivei autorizatii.

Alte opinii care incearca sa sustina inaplicabilitatea noii reglementari la situatiile deja existente ar consacra un drept castigat de a polua.

De altfel, principiul general al aplicarii urgente a acestei legi ori a reglementarilor noi, sub rezerva drepturilor castigate, este transat chiar de Legea protectiei mediului in acest domeniu, care prevede reautorizarea obligatorie a activitatilor existente, cererea de reautorizare trebuind depusa in termen de un an de la intrarea in vigoare a acestei legi.

Chiar art. 10 al aceluiasi act normativ prevede in mod expres posibilitatea revizuirii acordului sau autorizatiei de mediu, daca apar elemente noi ce nu au fost avute in vedere la eliberarea acestora.

(Popovici, Ov., Ciobanu, D., Antonoaie, N. Dreptul si managementul mediului inconjurator. Editura PACO, Bucuresti, 2001, pag. 59-61)


ANEXA III


LEGEA APELOR


- extrase -


Art. 1. - (1) Apele reprezinta o resursa naturala regenerabila, vulnerabila si limitata, element indispensabil pentru viata si pentru societate, materie prima pentru activitati productive, sursa de energie si cale de transport, factor determinant in mentinerea echilibrului ecologic.

(2) Apele fac parte integranta din patrimoniul public. Protectia, punerea in valoare si dezvoltarea durabila a resurselor de apa sunt actiuni de interes general.

Art. 2. - Prevederile prezentei legi au ca scop:

a)     conservarea, dezvoltarea si protectia resurselor de apa, precum si asigurarea unei curgeri libere a apelor

b)     protectia impotriva oricarei forme de poluare si de modificare a caracteristicilor resurselor de apa

c)      refacerea calitatii apelor de suprafata si subterane

j)        valorificarea complexa a apelor ca resursa economica si repartitia rationala si echilibrata a acestei resurse, cu mentinerea si cu ameliorarea calitatii si productivitatii naturale a apelor

Art. 6. - (1) Activitatea de gospodarire unitara, rationala si complexa a apelor se organizeaza si se desfasoara pe bazine hidrografice, ca entitati geografice indivizibile de gospodarire a resurselor de apa ()

Art. 7. - (1) Elaborarea strategiei si politicii nationale in domeniul gospodaririi apelor, asigurarea coordonarii si controlului aplicarii reglementarilor interne si internationale in acest domeniu se realizeaza de catre Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.

(2) Gestionarea cantitativa si calitativa a apelor, exploatarea lucrarilor de gospodarire a apelor, precum si aplicarea strategiei si politicii nationale in domeniu se realizeaza de Regia Autonoma "Apele Romane" si filialele sale bazinale

Art. 12. - (1) Utilizatorii de apa sunt obligati sa respecte normele de consum de apa pe unitatea de produs sau pe activitate si sa economiseasca apa prin folosire judicioasa, recirculare si folosire repetata. De asemenea, au obligatia sa asigure intretinerea si repararea instalatiilor proprii si a celor din sistemele de alimentare cu apa si canalizare-epurare.

Art. 15. - (1) Poluarea in orice mod a resurselor de apa este interzisa.

(2) Normele de calitate a resurselor de apa se aproba prin standarde, la propunerea Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului ()

(5) Limitele de descarcare inscrise in avizul sau autorizatia de gospodarire a apelor reprezinta limitele maxime admise, iar depasirea acestora este interzisa.

Art. 16. - (1) Pentru protectia resurselor de apa, se interzic:

a)     punerea in functiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente () fara punerea concomitenta in functiune a retelelor de canalizare si a instalatiilor de epurare ori fara realizarea altor lucrari si masuri care sa asigure, pentru apele uzate evacuate, respectarea prevederilor impuse prin autorizatia de gospodarire a apelor

b)     realizarea de lucrari noi pentru alimentare cu apa potabila sau industriala ori de extindere a celor existente, fara realizarea sau extinderea corespunzatoare si concomitenta a retelelor de canalizare si a instalatiilor de epurare necesare.

Art. 19. - (1) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia asigurarii gospodaririi eficiente a apei distribuite in localitati, precum si colectarea apelor meteorice, canalizarea si epurarea apelor uzate.

Art. 24. - (1) Utilizatorii de apa din aval, care au suferit daune materiale cauzate de o poluare accidentala, produsa in amonte, au dreptul la despagubire de la persoana fizica sau juridica ce se face vinovata, potrivit legii.

(2) Cheltuielile efectuate de persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv de catre Regia Autonoma "Apele Romane" pentru inlaturarea efectelor poluarii accidentale, se suporta de catre cel care a produs poluarea.

Art. 61. - Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului va stabili:

a)     procedura si competentele de emitere a avizelor si autorizatiilor de gospodarire a apelor

b)     procedura de modificare sau de retragere a avizelor si autorizatiilor de gospodarire a apelor

c)      procedura de suspendare a autorizatiilor de gospodarire a apelor

d)     procedura de notificare

e)     procedura de instituire a regimului de supraveghere speciala

f)        normativul de continut al documentatiilor tehnice supuse avizarii sau autorizarii


Art. 81. - (3) Regia Autonoma "Apele Romane" este singurul furnizor al apei prelevate direct din sursele de apa de suprafata ()

(4) Pentru activitatile mentionate la alin. (3), Regia Autonoma "Apele Romane" este singura in drept sa aplice sistemul de plati specific gospodaririi apelor

Art. 84. - (1) In scopul participarii la finantarea in lucrari si masuri cu contributie importanta la imbunatatirea asigurarii surselor de apa, la protectia calitatii apelor, precum si la cheltuielile pentru intocmirea de studii si cercetari aplicative in domeniul apelor, se constituie un fond special, extrabugetar, denumit Fondul apelor.

(4) Fondul apelor, impreuna cu alte surse va fi folosit pentru sustinerea financiara a:

c)      participarii la realizarea sau modernizarea statiilor si instalatiilor de epurare a apelor uzate pentru imbunatatirea calitatii resurselor de apa.

Art. 85. - Finantarea investitiilor privind lucrarile, constructiile sau instalatiile de gospodarire a apelor se asigura, total sau partial din:

a)     bugetul de stat sau bugetele locale, pentru lucrari declarate de utilitate publica, potrivit legii

b)     fondurile utilizatorilor de apa

c)      fondul de dezvoltare al Regiei Autonome "Apele Romane"

d)     fonduri obtinute prin credite sau prin emitere de obligatiuni, garantate de Guvern sau de autoritatile administratiei publice locale, pentru lucrari de utilitate publica sau pentru asociatii de persoane care vor sa execute astfel de lucrari

e)     Fondul apelor


Art. 110. - Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului este menit sa emita norme, normative si ordine cu caracter obligatoriu in domeniul apelor ().


ANEXA IV


NORMATIVELE ADOPTATE IN ROMANIA

PENTRU MENTINEREA CALITATII APELOR


4.1. Normativ privind stabilirea limitelor de incarcare cu poluanti a apelor uzate evacuate in resursele de apa

NTPA-001/1997

Articolele semnificative ale prezentului normativ sunt urmatoarele:

Art. 1. - (1) In scopul protectiei impotriva oricarei forme de poluare si al refacerii calitatii apelor, evacuarea in resursele de apa a apelor uzate cu continut de substante poluante se poate face numai in conditiile prevederilor Legii apelor nr. 107/1996 si cu respectarea prezentului normativ.

(2) Prezentul normativ are drept scop stabilirea conditiilor de calitate a apelor uzate inainte de evacuarea acestora in resursele de apa, precum si a valorilor limita admisibile ale principalilor indicatori de calitate ai acestor ape.

Art. 3. - (1) Prezentul normativ este un instrument de lucru () pentru autoritatile de gospodarire a apelor si de protectie a mediului in activitatea de reglementare si control.

Art. 6. - (1) Evacuarea apelor uzate in reteaua de canale, de desecare sau, dupa caz, de irigatii, ori pe terenurile agricole se va face numai in conditiile realizarii unei epurari corespunzatoare.

Art. 9. - Detinatorii statiilor de epurare sau, dupa caz, al sistemelor de evacuare a apelor uzate in resursele de apa sunt obligati sa asigure montarea si functionarea corespunzatoare a mijloacelor de masurare a debitelor, sa prevada facilitati de prelevare a probelor de apa pentru analiza, in locuri accesibile, si, pe cat posibil, sa instaleze sisteme automate de determinare a calitatii apelor uzate evacuate.

LIMITE

de incarcare cu poluanti a apelor uzate evacuate in resursele de apa

Nr. crt.


Indicator de calitate


U.M.

Limite maxime admisibile


Temperatura

ºC



Concentratia ionilor de hidrogen (pH)

unit. pH



Materii totale in suspensie (MTS)

mg/dm3



Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5)

mg/dm3



Consum chimic de oxigen - metoda cu permanganat de potasiu (CCO-Mn)

mg/dm3



Azot amoniacal (NH4+)

mg/dm3



Azot total (N)

mg/dm3



Azotati (NO3)

mg/dm3



Azotiti (NO2)

mg/dm3



Sulfuri si hidrogen sulfurat (H2S)

mg/dm3



Sulfiti (SO32- )

mg/dm3



Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH)

mg/dm3



Substante extractibile cu eter de petrol

mg/dm3



Produse petroliere

mg/dm3



Fosfati (PO43-)

mg/dm3



Fosfor total

mg/dm3



Detergenti sintetici anion activ, biodegradabili

mg/dm3



Arsen

mg/dm3



Aluminiu (Al 3+)

mg/dm3



Calciu (Ca 2+)

mg/dm3



Plumb (Pb 2+)

mg/dm3



Cadmiu (Cd 2+)

mg/dm3



Crom trivalent (Cr3+)

mg/dm3



Crom hexavalent (Cr6+)



mg/dm3



Fier total ionic (Fe2+ + Fe3+                      

mg/dm3



Cupru (Cu2+)

mg/dm3



Nichel (Ni2+)

mg/dm3



Zinc (Zn2+)

mg/dm3



Mercur (Hg2+)

mg/dm3



Argint (Ag+)

mg/dm3



Fluoruri (F)

mg/dm3



Molibden (Mo2+)

mg/dm3



Seleniu (Se2+)

mg/dm3



Mangan (Mn2+)

mg/dm3



Magneziu (Mg2+)

mg/dm3



Cobalt (Co2+)

mg/dm3



Cianuri (CN)

mg/dm3



Clor liber (Cl2)

mg/dm3



Cloruri (Cl- )

mg/dm3



Reziduu filtrat la 105 ºC

mg/dm3



Bacterii coliforme totale

nr./100 cm3

1 mil.


Bacterii coliforme fecale

nr./100 cm3



Streptococi fecali

nr./100 cm3



Salmonella

nr./100 cm3

absent


4.2. NORMATIV PRIVIND CONDITIILE DE EVACUARE A APELOR UZATE IN RETELELE  DE CANALIZARE ALE LOCALITATILOR

NTPA-002/1997

Articolele semnificative ale prezentului normativ sunt urmatoarele:

Art. 1. - (1) Dispozitiile prezentului normativ se refera la calitatea apelor uzate provenite din activitati sociale sau economice, ce urmeaza a fi evacuate in retelele de canalizare ale localitatilor. Normativul se refera si la apele uzate, evacuate direct in statiile de epurare. Normativul are ca scop stabilirea conditiilor in care se accepta evacuarea apelor uzate in canalizarile publice ale localitatilor, astfel incat sa se asigure protectia si functionarea normala a acestora, precum si protejarea mediului de efectele descarcarilor de ape uzate.

Art. 4. - Evacuarea apelor uzate in retelele de canalizare ale localitatilor este permisa numai daca prin aceea:

a)     nu se degradeaza constructiile si instalatiile retelei de canalizare si ale statiilor de epurare

d)     nu se perturba procesele de epurare din statiile de epurare sau nu se diminueaza capacitatea acestora

Art. 13. - Acceptarea evacuarii in retelele de canalizare ale localitatilor a unor ape uzate ce implica modificarea tehnologiei sau a parametrilor de functionare a statiei de epurare aferente poate fi luata in considerare numai dupa realizarea, in statia de epurare a tuturor lucrarilor necesare asigurarii respectarii conditiilor de evacuare in resursele de apa.

Art. 15. - Nerespectarea conditiilor de evacuare a apelor uzate, stabilite prin prezentul normativ si precizate prin acordul de racordare si prin contractul-abonament de preluare a apelor uzate in retelele de canalizare, atrage, potrivit legii, raspunderea disciplinara, materiala, civila, contraventionala sau penala.


Indicatori de calitate a apelor uzate, evacuate in retelele de canalizare ale localitatilor


Nr. crt.


Indicator de calitate


U.M.

Valorile limita admisibile


Temperatura

ºC



Concentratia ionilor de hidrogen (pH)

unit. pH



Materii in suspensie

mg/dm3



Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5)

mg/dm3



Consum chimic de oxigen - metoda cu permanganat de potasiu (CCO-Mn)

mg/dm3



Azot amoniacal (NH4+)

mg/dm3



Fosfor total (P)

mg/dm3



Cianuri (CN)

mg/dm3



Sulfuri si hidrogen sulfurat (H2S)

mg/dm3



Sulfiti (SO32- )

mg/dm3



Sulfati (SO42-)

mg/dm3



Fenoli antrenabili cu vapori de apa (C6H5OH)

mg/dm3



Substante extractibile cu eter de petrol

mg/dm3



Detergenti sintetici anion activ, biodegradabili

mg/dm3



Plumb (Pb 2+)

mg/dm3



Cadmiu (Cd 2+)

mg/dm3



Crom trivalent (Cr3+)

mg/dm3



Crom hexavalent (Cr6+)

mg/dm3



Cupru (Cu2+)

mg/dm3



Nichel (Ni2+)

mg/dm3



Zinc (Zn2+)

mg/dm3



Mangan (Mn2+)



mg/dm3



Clor liber (Cl2)

mg/dm3







4.3. REGIMUL DE PROTECTIE SI UTILIZARE DURABILA A APELOR


In sens larg, protectia apelor se realizeaza sub doua forme principale: protectia cantitativa si protectia calitativa.

Astfel, potrivit legii, in vederea protectiei cantitative a resurselor de apa se stabileste prin autorizatia de gospodarire a apelor dreptul de folosinta a apelor de suprafata sau subterane si obligativitatea respectarii de catre utilizatorii de apa a normelor de consum de apa pe unitatea de produs sau pe activitate stabilite la nivelul celor mai bune performante ale tehnologiilor folosite si economisirii apei prin folosire judicioasa, recirculare si folosire repetata (conform art. 12 din Legea apelor 107/1996).

Protectia calitativa a apelor se realizeaza prin interzicerea poluarii in orice mod a resurselor de apa, stabilirea de norme de calitate a resurselor de apa, referitoare la limitele de incarcare cu poluanti a apelor uzate evacuate in resursele de apa.

Un alt instrument de prevenire si combatere a poluarii apelor il reprezinta controlul prealabil al activitatilor poluante pe calea obligativitatii unor avize, notificari si/sau autorizatii administrative. Astfel, avizul de amplasament si avizul de gospodarire a apelor sunt avize conforme, cerute pentru efectuarea lucrarilor care au legatura cu apele.

Principala inovatie adusa de Legea apelor 107/1996 reprezinta instituirea unui mecanism economic specific, in sensul incurajarii activitatilor de conservare, refolosire si economisire a apei prin aplicarea de stimuli economici si sanctionarea prin aplicarea de penalitati celor care risipesc sau polueaza resursele de apa. Acesta este constituit din sistemul de plati, bonificatii si penalitati.

Sistemul de plati bazat pe regula "beneficiarul plateste", in functie de serviciile prestate si de cele privind folosirea rationala a resurselor de apa, asigurand stimularea economica a utilizarii durabile si a protectiei calitatii apelor.

Bonificatiile se acorda utilizatorilor de apa care demonstreaza, constant o grija deosebita, pentru folosirea rationala si pentru protectia apelor, evacuand, o data cu apele uzate epurate, substante impurificatoare cu concentratii si in cantitati mai mici decat cele inscrise in autorizatia de gospodarire a apelor.

Penalitatile se aplica acelor utilizatori de apa la care se constata abateri de la prevederile contractelor de furnizare a apelor, atat pentru depasirea cantitatilor de apa prelevate, cat si a concentratiilor si cantitatilor de substante impurificatoare evacuate.


ANEXA V


5.1. FUNCTIA HIDROLOGICA A PADURII


CAAP - costul mediu anual al unui mc de apa [lei]

QTAP - productia anuala totala de apa asigurata de padure [mc]

Ke - coeficient de eficienta economica

EAI - efectul economic al exercitarii functiei hidrologice de prevenire a inundatiilor

ES - efecte ale functiei hidrologice de prevenire si evitare a pierderilor de recolta datorate secetei

EPCE - efectul economic al padurii ca factor de protectie impotriva eroziunii eoliene

EHI - efectele realizate prin evitarea deficitelor de apa in lacurile de acumulare si sisteme de irigatii

VH - valoarea economica de ansamblu efectelor functiei hidrologice a padurii



5.2. Functia padurii de protectie a terenurilor / solului


ECT - valoarea economica a protectiei contra eroziunii eoliene

ETA - valoarea economica a protectiei contra eroziunii provocate de apele superficiale (mai ales asupra terenurilor arabile si a pasunilor)

EA - idem - protectie contra alunecarilor

EC - idem - protectie contra colmatarii lacurilor de acumulare

EM - idem - protectia malurilor

EN - idem - protectie prin fixarea nisipurilor sau terenurilor nisipoase

EFD - idem - protectie asigurata cailor ferate si drumurilor


5.3. Rationalizarea costurilor mediului. Maximizarea bunastarii sociale

(Negrei, C.C. Bazele economiei mediului. E.D.P., Bucuresti, 1996, pag.154)



Restrictii

DR/Dt = G(R) - Xt

Xt  = X + Cr

Ct = C + Cr

DK/Dt = F(K,X) - C

R - stocul unei resurse reinnoibile

DR/Dt - cresterea neta in timp) a resursei R

G(R) - cresterea naturala a resursei R

Xt - gradul de exploatare a resursei in timpul t

X - cantitatea de resursa utilizata ca factor de productie

Cr - cantitatea de resursa utilizata pentru consumul final

C - consumuri tehnologice

r - rata profitului

DK/Dt - investitia sau cresterea neta a capitalului

F(K,X) - volumul productiei

t - timpul

Conditia de optim: egalizarea ratei de crestere a resursei cu rata profitului


5.4. Rationalizarea costurilor mediului. Maximizarea bunastarii sociale cu luarea in considerare a efectelor poluarii

/Negrei, C.C. Bazele economiei mediului. E.D.P., Bucuresti, 1996, pag. 155)



Restrictii

DP/Dt = F(K,P) - b Ke - a P

DK/Dt = F(K,P) - C - Ie

DP/Dt - variatia nivelului poluarii

DK/Dt - investitia (cresterea capitalului productiv)

P - nivelul poluarii

Ie - volumul investitiilor in domeniul depoluarii

Ke - volumul capitalului in domeniul depoluarii

a,b - parametri de stare sociala

ANEXA VI



















Schema simplificata a circuitului resurselor

(adaptare dupa Barde, J.P. Economie et politique de l environnement. Presses Universitaire de France, Paris 1992)


ANEXA VII


Fluxul material

(adaptare dupa Mäler, K.G. Environmental Economics.

University Press, London, 1974)

Productie               S + Zt + D = C + G + Ve + Zp

Consum       C = Zt + Zh

Gestiunea mediului Ve = e

implica S + D = G + Zp + Zh + e

S - (Zp + Zh + e) = G - D = N

(Negrei, C.C. Bazele economiei mediului. E.D.P., Bucuresti, 1996, pag. 21)


ANEXA VIII


DECLARATIA DE LA RIO DE JANEIRO

(Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare, 1992)


8.1. PRINCIPII (selectie)

  1. Fiintele umane sunt in centrul preocuparii pentru o dezvoltare sustinuta. Ele sunt indreptatite la o viata sanatoasa si productiva in armonie cu natura.
  2. Statele au, in concordanta cu Carta Natiunilor Unite si cu principiile reglementarilor internationale, dreptul suveran de a exploata propriile resurse, urmarind propria lor politica privind mediul inconjurator si dezvoltarea.
  3. Dreptul la dezvoltare trebuie in asa fel indeplinit ca sa intruneasca echitabil nevoile dezvoltarii si mediului inconjurator ale generatiilor prezente si viitoare.
  4. Spre a realiza o dezvoltare sustinuta, protectia mediului inconjurator trebuie sa constituie parte integranta a procesului de dezvoltare si nu poate fi considerat distinct de aceasta.

***

8. Spre a realiza o dezvoltare sustinuta si o mai inalta calitate a vietii pentru toate popoarele, statele trebuie sa reduca si sa elimine modelele de consum ce nu pot fi sustinute si sa promoveze politici demografice corespunzatoare.

9. Statele ar trebui sa coopereze spre a intari capacitatea de dezvoltare prin schimburi de cunostinte stiintifice si tehnologice si, intensificand dezvoltarea, adaptarea, difuzarea si transferul, inclusiv tehnologii noi si novatoare.

***

Nota.    In cadrul celor 27 principii ale democratiei, ca si in celelalte documente adoptate la Rio de Janeioro in 1992 (Agenda 21; Conventia privind schimbarile climatice; Conventia privind diversitatea biologica; Declaratia de principii asupra conservarii si exploatarii padurilor) se fac numeroase referiri privind rolul factorului educational si al mijloacelor de informare in intelegerea, sustinerea si punerea in practica a conceptului dezvoltarii durabile.



8.2. AGENDA 21

(Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio, 1992)


Analizeaza posibilitatile de aplicare ale celor 27 principii definite in Declaratia de la Rio.

Ia in considerare urmatoarele aspecte [1]:

Dimensiunile sociale si economice

Conservarea si gestionarea resurselor in scopul dezvoltarii

Intarirea rolului principalelor organisme internationale

Mijloace de realizare



ANEXA IX




PREOCUPARILE UNIUNII EUROPENE

PRIVIND MANAGEMENTUL MEDIULUI

Principalele documente elaborate si adoptate [1]

Tratatul de la Maastricht (7.02.1992) privind promovarea unei dezvoltari durabile in cadrul U.E.

Rezolutia CEE (1.02.1993) privind programul de actiune "Catre o dezvoltare durabila"

Reglementarea CEE nr. 1836 (29.06.1993) referitoare la participarea voluntara a intreprinderilor din sectorul industrial la un sistem comunitar de management de mediu si de audit (EMAS; reglementarea a intrat in vigoare la 13.04.1995)




ANEXA X

10.1. STANDARDELE  ISO seria 14000 privind MANAGEMENTUL FIRMEI

Standardele ISO 14000 referitoare la sistemele de management de mediu sunt concepute pentru a putea fi aplicate de orice organizatie economica sau sociala, din orice parte a lumii:

ISO 14001 Model de sistem de management de mediu, aplicabil in scopuri externe

ISO 14004           Model de sistem de management de mediu, aplicabil in scopuri interne

ISO 14010-12      Audit pentru evaluarea conformitatii sistemului de management de mediu

ISO 14014           Analiza preliminara de mediu

ISO 14015           Evaluarea de mediu a amplasamentului

ISO 14031-32      Evaluarea performantei de mediu

ISO 14050           Termeni si definitii cu privire la managementul de mediu


10.2. STANDARDELE ISO seria 14000 referitoare la ASPECTELE DE MEDIU ale PRODUSELOR SI SERVICIILOR

Aceasta grupa de standarde este destinata "tinerii sub control a impactului produselor si serviciilor asupra mediului" [].

ISO 14020-24      Marcarea ecologica pentru demonstrarea de catre furnizor a caracteristicilor ecologice ale produsului

ISO 14040-43      Analiza ciclului de viata ca instrument de evaluare a caracteristicilor ecologice ale produsului

ISO 14060         Ghid pentru includerea aspectelor de mediu in standardele de produs

BIBLIOGRAFIE


  1. Istrate, I., Bran, Fl., Rosu, A.G. Economia turismului si mediul inconjurator.Editura Economica, Bucuresti, 1996
  2. Negrei, C.C.  Bazele economiei mediului. E.D.P., Bucuresti, 1996
  3. Olaru, M., - Orientari actuale privind managementul de mediu. In volumul "Managementul calitatii si protectia consumatorilor", ASE Bucuresti, 1997, pag. 273-305;
  4. Popovici, Ov., Ciobanu, D., Antonoaie, N. Dreptul si managementul mediului inconjurator. Editura PACO, Bucuresti, 2001
  5. Rojanschi, Vl., Bram, Fl., Diaconu, Gh., - Protectia si ingineria mediului. Editura Economica, Bucuresti, 1997;
  6. *** Manual de aplicare in practica a unui program de protectie a mediului inconjurator. Programarea implementarii. Centrul Regional al Mediului Inconjurator Bucuresti. Editura Sic Press, Bucuresti, 1993.




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact