StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Sa facem proiecte sanatoase
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » management » management strategic » Formarea strategiei si stakeholder-ii organizatiei
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Comportamente tipice si asteptari ale stakeholder-ilor



Pentru numeroase categorii generice de stakeholder-i, exista un set de comportamente identificate, cu un grad relativ de tipizare. Se cunosc asteptarile care definesc un grup generic dat sau o persoana cu o pozitie specifica fata de organizatia analizata. De asemenea, se mai cunosc alte elemente asociate, cum ar fi:
» conuratia sau lista stakeholder-ilor pentru diferite tipuri de organizatii;
» conflictele ce pot aparea intre stakeholder-i si evolutia acestora;


» coalitiile dintre diferitii stakeholder-i;
» arena uzuala de desfasurare a conflictelor sau a aranjamentelor dintre stakeholder-i.
Chiar daca exista o experienta trecuta privind elementele mentionate, in cazul


unei situatii prezente raman numeroase incertitudini legate de comportamentul stakeholder-ilor. Incertitudinea apare din cauza posibilitatilor nelimitate de variatie a caracteristicilor individuale si de grup. Este probabil ca un individ sa apartina mai multor grupuri de interese, ceea ce va genera asa-zisul conflict de interese. Pentru ca nu se poate cunoaste modul de rezolvare a acestuia, comportamentul sau devine imprevizibil. Este posibila identificarea conflictelor de interese ce vor aparea, dar experienta se poate utiliza doar in rezolvarea unui numar restrans de cazuri. in consecinta, granitele grupurilor devin deseori difuze.
Unele probleme ce afecteaza organizatia au caracter de unicitate absoluta - nu au mai existat cazuri similare pentru alte organizatii -, si acest fapt este de natura a genera si el comportamente greu de prognozat.
Stakeholder-ii care sunt mai bine definiti din punctul de vedere al comportamentului si al asteptarilor lor si care apar cel mai frecvent sunt :
» actionarii;


» managerii;
» salariatii;


» sindicatele;
» investitorii;


» furnizorii;
» consumatorii;


» colaboratorii;
» guvernele straine;


» grupurile sociale de interes ;
» asociatiile profesionale;


» asociatiile patronale;
» creditorii;


» asociatiile comerciale;
» guvernul statului in care este rezidenta organizatia de studiat;


» organizatiile publice locale (primarii etc.);
» organizatiile de reglementare nationale ;


» organizatiile de reglementare internationale.
Existenta lor in raport cu organizatia analizata poate sa fie permanenta sau sa se manifeste pentru o perioada data, dupa un model temporal oarecare. La fel se poate manifesta influenta organizatiei asupra stakeholder-ilor. Pentru evenimentele previzibile, s-ar putea concepe un raspuns adecvat.
O parte a acestor stakeholder-i, furnizorii si consumatorii, a fost deja analizata indirect, cand s-a discutat, de exemplu, despre mediul inconjurator concurential. Evident ca se mai pot discuta numeroase aspecte despre comportamentul acestora, cu implicatii asupra performantei organizatiei, iar perspectivele stiintifice sunt si de alta natura decat manageriala.
Un loc deosebit in teoriile actuale, cu o legatura imediata in managementul strategic al firmei, il detin actionarii si managerii. Se considera ca acestia au rolul cel mai important, pentru ca au puterea cea mai mare si sunt cei mai interesati. De aceea, s-au dezvoltat modele si teorii cu ajutorul carora sa se realizeze prognoze privind comportamentul lor.
Preocuparea pentru actionari s-a manifestat odata cu dezvoltarea teoriei economice clasice. La momentul actual exista o serie de modele de natura economica, dar nu numai, care explica preferintele acestora pentru un anumit set de performante ale firmei sau legatura dintre comportamentul actionarilor si strategia firmei. Un segment consistent al analizei financiare a firmei, continand inclusiv modele matematice optimizatoare, ii este destinat actionarului. Acesta este ajutat sa decida intr-o maniera economic rationala, astfel incat sa transforme firma intr-o entitate predictibila. La prima vedere, s-ar crede ca studiul sau este facil.
Simplificand la extrem comportamentul actionarului, se presupune ca acesta actioneaza rational ghidat de interese economice, adica este interesat de valoarea actiunilor detinute si de dividendele asociate. Se observa imediat ca si pentru aceasta simplificare cele doua marimi de interes se afla intr-o relatie complexa, greu de modelat intr-o maniera unanim acceptata. in consecinta, acest stakeholder generic se va dovedi neomogen din punctul de vedere al interesului, volatil si putin predictibil.
Managerul reprezinta subiectul special de analiza al unui numar mare de stiinte ce au tangenta cu managementul - economia, psihologia, sociologia etc. Paleta larga de abordari este suficienta pentru a oferi o imagine sugestiva a complexitatii comportamentale si a acestui stakeholder. Dintre acestea, o atentie deosebita merita asa-numita teorie a agentului, dezvoltata, printre altii, de Jensen si Meckling (1976) - care au introdus si conceptul de cost de mandat, ce fundamenteaza, de altfel, teoria -, dar si de Allaire si Firsirotu (1990, 1998). Ea este importanta pentru ca demostreaza ca acest stakeholder nu poate fi inclus in schema simplista prin care interesul sau coincide cu cel al proprietarului (al actionarilor), vizand maximizarea profitului. Desi, din punct de vedere numeric, acest stakeholder este reprezentat la nivelul unei firme de cateva persoane, sau cel mai adesea, chiar de o singura persoana, importanta sa este primordiala in orice proces strategic. Asimetria informationala in favoarea managerului ii confera acestuia in practica un rol mai important decat cel al proprietarului, mai ales in situatia in care acesta din urma se concretizeaza intr-o masa relativ atomizata de actionari.
Alaturi de stakeholder-ii mentionati, ce joaca roluri de stele" in teorii si in numeroase studii empirice, exista si altii care pot prezenta un interes particular in diferite contexte. Dintre aceste contexte, cel al tarilor est-europene aflate in tranzitie spre o economie de piata este cel mai interesant pentru Romania. in acest context, in prim-ul unei analize



a stakeholder-ilor apar sindicatele si statul, personalizat atat prin guvern, cat si printr-o serie de organizatii publice, cum ar fi ministerele sau organizatiile de reglementare ori administratie.
Sindicatele reprezinta o entitate de concentrare a intereselor salariatilor, care prin acest proces reusesc sa obtina o crestere a puterii de negociere in postura de furnizori ai fortei de munca. in varianta clasica de pozitionare a sindicatului, acesta se afla in numeroase situatii pe pozitii opuse celor ale actionarilor. Una dintre acestea, in care relatia negativa reprezinta o ipoteza fireasca, este greva. Studiile empirice, intre care cel al lui Davidson, Worrell si Garrison (1988), demonstreaza ca grevele au un efect negativ asupra cursului actiunilor firmelor implicate, dar de mai mica intensitate decat s-ar fi crezut pe baza experientelor trecute si a parerii generale. Faptul avertizeaza ca in orice astfel de situatie de studiu este necesara o abordare de maxima acuratete stiintifica.In tarile foste comuniste ale Europei de Est sindicatele au depasit granitele modelului clasic in ceea ce priveste interesele lor si au fost stakeholder-i activi in definirea strategiilor firmelor, foste de stat inainte de '90. O explicatie ar putea fi aceea ca membrii de sindicat au devenit de facto actionari prin programele nationale de privatizare prin cupoane a proprietatii statului. Legatura aceasta a devenit mai puternica acolo unde privatizarea a fost facuta cu metoda MEBO {Management Employee Buy Out). in cazul noilor firme, autohtone sau filiale ale unor firme straine, sindicatele, daca exista, au o prestatie stearsa, de multe ori neinscriindu-se nici in ceea ce ar fi normal din punctul de vedere al intereselor economice ale salariatilor. Oricum, se poate afirma ca jocul" acestui stakeholder releva o multitudine de comportamente noi in Estul european, ceea ce il face relativ putin predictibil.
Prin prisma teoriilor economice neoliberale, s-ar putea aprecia ca rolul statului este de a asigura un cadru predictibil pentru desfasurarea activitatii organizatiilor, deci el ar fi un stakeholder pasiv. insa realitatea arata ca si statului de tip occidental ii sunt specifice atat forme diverse de interventionism pe piata, cu efecte indirecte asupra formarii strategiei firmelor, cat si implicari directe in calitate de client, investitor sau furnizor de utilitati si servicii. Franta, de exemplu, se remarca prin faptul ca subventioneaza mari proiecte de cercetare private, in cadrul unei politici coerente de incurajare a inovatiei (Broustail si Frery, 1993), dar si printr-o sustinuta campanie de promovare a produselor proprii, in care un rol activ revine presedintiei republicii. in cazul zonei asiatice sau est-europene, rolul statului de stakeholder activ in formarea strategiei firmelor este mult amplificat. China comunista exceleaza in ultimii ani si la acest modul, desi exista semne de restrangere a constrangerilor politice de tip doctrinar, specifice regimurilor comuniste.
Dincolo de interesul pe care il genereaza la nivelul teoriei, stakeholder-ii creeaza preocupari manageriale ce se oglindesc in modul de exprimare a misiunii. O analiza atenta (Bart, 1997) prin aceasta prisma releva ca in exprimarea misiunii se mentioneaza interesul, in ordinea urmatoare, pentru: consumatori, salariati, actionari, societate -la modul general - si furnizori. Daca se studiaza insa modul in care aceste categorii sunt implicate in formularea misiunii, fapt ce ar releva intr-adevar o preocupare pentru ele, atunci se constata ca sunt cel mai putin implicati, in ordine, furnizorii, consumatorii, salariatii obisnuiti si actionarii. Cei mai implicati sunt managerii de nivel superior si consultantii. De aici rezulta o satisfactie redusa a unor stakeholder-i fata de modul in care se tine seama de interesele lor la nivel formal prin exprimarea misiunii.
Faptul devine semnificativ pentru studiul stakeholder-ilor pentru ca argumenteaza dezvoltarea ipotezei conform careia in realitate situatia poate fi chiar mai rea decat in teorie, in sensul ca organizatiile ar putea desconsidera parerile altor stakeholder-i decat managerii. Ideea finala, chiar daca se desprinde dintr-o analiza cu ipoteze multiple, creste interesul pentru manageri si rolul lor in formarea strategiei.
Realitatea arata ca managerii sunt stakeholder-ii cu posibilitatile cele mai mari de a imprima un curs dorit unei strategii. Acestia sunt, de fapt, cei care realizeaza analiza strategica a stakeholder-ilor si o fac cu un scop operational, adica doresc sa transpuna in practica o anumita conuratie de interese. in cazul in care ceea ce rezulta in urma analizei nu lasa sa se intrevada un curs al actiunii conform dorintei managerilor, acestia vor incerca sa intervina pentru corectarea" pozitiei unor stakeholder-i nefavorabili. Aceasta interventie genereaza semne de intrebare de natura etica. Echilibrul dintre manipulare si convingere este deosebit de fragil, fiind greu de sesizat unde se termina bunele intentii asociate credintei ca un curs al actiunii e cel mai bun" si unde incepe jocul politic de maneare a celorlalti stakeholder-i (Ambrosini, Johnson si Scholes, 1998). De aici rezulta ca managerii au o responsabilitate nu numai legata de scopuri, ci si de mijloace. Aceasta este accentuata in cazul organizatiilor publice, in special al firmelor publice care opereaza in regim de monopol (Bacanu, 2002).






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre formarea strategiei si stakeholder-ii organizatiei

Colectarea informatiei pentru management strategic
Declararea misiunii organizatiei
Analiza mediului inconjurator general
Analiza mediului inconjurator concurential
Analiza lantului valorii
Formarea strategiei si stakeholder-ii organizatiei
Analiza swot
Implementarea strategiei prin modificarea culturii organizationale
Matricele de portofoliu
Implementarea strategiei prin modificarea structurii organizationale
Analiza costurilor de interes strategic
Analiza obiectivelor
Benchmarkingul - analiza comparativa
Auditarea responsabilitatii sociale a corporatiei
Analiza segmentarii strategice a afacerii
Analiza segmentarii strategice externe
Analiza resurselor interne
Strategia produsului
Managementul datoriei externe








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics