StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Management bun inseamna oameni de CALITATE
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » managementul intreprinderii
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Initierea unei afaceri



INITIEREA UNEI AFACERI

CONTINUT:         1. Decizia de angajare intr-o afacere

                                    2. Alegerea modului de intrare intr-o afacere                                                     3. Alegerea formei juridice a fir 141f53b mei



4. Test de autevaluare

Rezumat:

Crearea unei IMM este rezultatul luarii de catre intreprinzator a unor decizii importante, optiunile efectuate cu aceste prilejuri dovedindu-se, dupa putin timp, determinante pentru perspectivele de supravietuire si dezvoltare a intreprinderii nou create. Deciziile majore care jaloneaza viitorul unei afaceri noi, deci al IMM nou create, privesc angajarea in afacere, alegerea modului de intrare in afacerea respectiva si a formei juridice pe care o va imbraca intreprinderea.

Obiective:

            Dupa parcurgerea acestei teme veti invata:

  • ce reprezinta afacerea
  • motivatiile celor care initiaza afaceri
  • factorii care conditioneaza infiintarea unei afaceri
  • ce reprezinta proprietatea

1.     Decizia de angajare intr-o afacere

C

Definitie

 
Afacerea reprezinta, potrivit definitiilor prezentate in Micul dictionar  enciclopedic: 1. Activitate comerciala industriala sau (mai ales) financiara. 2. Actiune (importanta), indeletnicire'[1]. in lumea moderna afacerile ocupa,  asadar, in lumina acestor definitii, un loc foarte important in cadrul vietii sociale, in societatea bazata pe economia de piata, lumea afacerilor constituie, pe drept  cuvant, motorul economiei, o componenta primordiala a intregii vieti socioeconomice, cea care determina, in masura decisiva, prin dinamismul si  eficienta ei, progresul societatii, prosperitatea acesteia si bunastarea cetatenilor.

Prezente in activitatile productive, comerciale sau financiare, publice sau private, afacerile implica, deopotriva, perspective promitatoare de dezvoltare profesionala si prosperitate materiala, dar si riscuri mari, ambele diferite pentru domenii variate de afaceri, asa cum releva tabelul urmator.

Tabelul nr. 11.1.

Avantajele si dezavantajele prezentate de diferite domenii de afaceri

Domeniul

Avantaje

Dezavantaje

Productiv

Stabilirea pietei in cazul produselor de baza

Posibilitatile de dezvoltare rapida

Oportunitati numeroase de fructificare a ideilor originale

Nevoia de capital initial mare

Accesul uneori dificil la sursele de materii prime si materiale

Riscul mare al initierii afacerii

Comercial

Nevoia de capital initial mic

(Perspectiva profiturilor rapide             

Servicii

Nevoia de capital initial mic Perspectiva profiturilor sigure si constante Gama ofertelor practic nelimitata Oportunitati numeroase de fructificare a ideilor originale

Dependenta de variatiile cererii Concurenta puternica pe piata anumitor sectoare

Financiar

Piata sigura si constanta Perspectiva profiturilor mari si constante Posibilitati de penetrare in alte domenii de afaceri

Nevoia de capital initial mare Riscul mare al initierii si dezvoltarii afacerii

B

 
Cu avantajele si dezavantajele pe care le prezinta, lumea afacerilor atrage numeroase persoane din societate, dornice sa prospere material, sa se afirme profesional, sa dobandeasca un statut social superior. Numeroase studii au pus in evidenta gama larga a motivatiilor care anima initiatorii afacerilor, sistematizate in trei categorii:

-  Psihologice

# dobandirea independentei de actiune;

#  dobandirea statutului de „propriul stapan';

#  dobandirea statutului de conducator al unei colectivitati;

#  cresterea prestigiului social;

#  afirmarea personalitatii proprii;

#  extinderea relatiilor in societate;

-          Morale si profesionale

# afirmarea competentei profesionale;

#   cresterea prestigiului profesional;

#   nevoia de schimbare a statutului profesional;

#   posibilitatea de a materializa o idee;

#   dorinta de a oferi produse / servicii noi;

#   impunerea in lumea afacerilor;

#   dorinta de a realiza lucruri deosebite;

#   dorinta de a contribui la progresul general;

-          Materiale   

# perspectiva de a realiza castiguri mari;

# posibilitatea de a ridica standardul de viata al familiei;

# nevoia de schimbare a locului de munca, determinata de perspectiva somajului.

B

 
Decizia de angajare intr-o afacere, care implica o profunda responsabilitate fata de sine, de propria familie si sociala, presupune efectuarea unei informari prealabile temeinice privitoare la o gama larga de probleme:

-  caracteristicile fizice, psihice, profesionale, sociale ale propriei persoane si a masurii in care acestea asigura capacitatea de a opera in viitor cu succes in afacerea initiata;

- cadrul legislativ - normativ in vigoare, cu incidenta asupra afacerii;

- piata pe care se va desfasura afacerea;

-          resursele financiare, umane si materiale disponibile;

-          produsul / serviciul avut in vedere ca obiect al viitoarei afaceri;



-          concurenta de pe piata respectiva;

-          alte aspecte - relatiile avute in prezent care pot fi folosite in cadrul viitoarei afaceri, posibilitatea de mentinere a actualei ocupatii in paralel cu desfasurarea afacerii, consultantii la care se poate apela pentru demararea afacerii etc.

2. Alegerea modului de intrare intr-o afacere

C

 


Optiunea privitoare la calea pe care se va merge pentru infiintarea afacerii este conditionata de urmatorii factori:

-         natura afacerii (productiva, comerciala, de servicii);

-         obiectul afacerii (profilul acesteia);

-         fondurile disponibile;

-         riscul asumat de catre intreprinzator.

Ultimii doi factori au un puternic caracter restrictiv si determinant disponibilitatea intreprinzatorului de a initia afacerea in diferite domenii, asa cum releva tabelul urmator.

Tabelul nr. 11.2.

Cerintele afacerilor de diferite profiluri

Disponibilitatile financiare initiale

Modul de asumare a riscului

Nivelul riscului

Profiluri de afaceri corespunzatoare

Reduse

Individual

Redus

Croitorie,Reparatii incaltaminte, Atelier foto, Legatorie - toate la domiciliul intreprinzatorului

Moderate

Individual

Redus

Intretinere si reparatii de instalatii sanitare, aparatura electromenajera, aparatura audio-video

Mari

Individual

Mare

Mari Individual Mare

Magazine mici de articole diverse

Restaurante familiale

Minihoteluri, campinguri

Ateliere mici productive (de mobila, de articole de materiale plastice, de obiecte de artizanat etc.)

Reduse

Parteneriat

Redus

Birouri de consultanta (tehnica, economica, manageriala, de marketing, financiara, contabila, juridica)

Mari

Parteneriat

Mare

Magazine mai mari de articole diverse

Restaurante mici

Ateliere productive mai mari

Foarte mari

Colective

(societate pe actiuni)

Mare

Afaceri de anvergura - banci private, societati de asigurari, unitati productive mari etc.

Factorii restrictivi mentionati - disponibilitatile financiare si riscul asumat de intreprinzator - sunt determinanti pentru alegerea modului de initiere a afacerii, optiunile posibile putandu-se face intre cele trei cai prezentate in tabelul urmator.

Tabelul nr. 7.3.

Avantajele si dezavantajele modurilor posibile de initiere a unei afaceri

Modul

Avantaje

Dezavantaje

Initierea unei afaceri

Alegerea libera a naturii si profilului afacerii

Posibilitatea achizitionarii celor mai recente tehnologii

Posibilitatea alegerii personalului

Evitarea preluarii unor probleme, dificultati, datorii etc.

Beneficierea de facilitati fiscale si logistice acordate creatorilor de intreprinderi

Posibilitatea dimensionarii afacerii dupa disponibilitati

Riscul ,,noului”

Alegerea dificila a profilului afacerii

Necesitatea procurarii in termen scurt a resurselor

Angajarea personalului nou, necunoscut

Existenta barierelor la intrarea pe piata puternic concurentiala

Penetrarea pe o piata puternic concurentiala

Accesul dificil la canalele de distributie existente

Dificultatile crearii sistemului de management al noii intreprinderi

Lipsa dec experienta a intreprinzatorului

Cumparare a unei afaceri existente

Folosire a personalului specializat care lucreaza in continuare

Existenta facilitatilor fizice

Productia in curs a unor bunuri/servicii, comercializarea acestora pe o piata testata

Preluarea unor relatii comerciale si financiare existente

Preluarea amplasarii existente

Perspectiva castigurilor imediate

Fructificarea in continuare a experientei dobandite

Personalul preluat poate fi plafonat

Facilitatile fizice pot fi uzate fizic si/sau moral

Afacerea cumparata preluata poate fi neprofitabila

Stocurile preluate pot fi constituite din bunuri nevandabile sau cu miscarea lenta

Localizarea intreprinderii poate fi necorespunzatoare

Relatiile preluate pot fi incordate

Afacerea cumparata nu este ,,creatia” intreprinzatorului

Cumparare a unei franchise (conexiuni)

Pentru franchisee:

-          Beneficiaza de asistenta franchiserului

-          Utilizarea unei marci de produs/serviciu bine cunoscuta

-          Beneficierea de reclamam facuta la scara nationala de franchiser

-          Comercializarea unor

Pentru franchisee:

- Obligatia platii periodice a onorariului prevazut in contractul de franchise

- Obligatia de a se conforma unor proceduri si operatii standardizate

- Obligatia de a se limita la produsele/serviciile concedate de

-         produse/servicii standardizate

-          Posibilitati de aprovizionare si potential de venituri considerabil amplificate

-          Perspective de succes asigurate de renumele franchiserului

 franchiser

- Dispunerea de competente limitate in probleme de aprovizionare

- Suportarea unor restrictii in vanzari




C

 

In cazul cumpararii unei afaceri existente, riscurile pot fi diminuate in masura semnificativa daca intreprinzatorul cauta cele mai realiste raspunsuri la urmatoarele intrebari:

-  De ce se vinde afacerea ?

-  Cine vinde afacerea ?

-  Facilitatile fizice existente sunt corespunzatoare pentru viitor ?

-  Realizarea actuala a afacerii este corespunzatoare ?

-  Situatia financiara actuala a afacerii este corespunzatoare ?

-         Care este pretul de vanzare a afacerii ? (un pret scazut poate stimula cumpararea afacerii, dar poate fi si o incercare de escamotare a starii precare a acesteia)

-         Ce investitii sunt necesare pentru imbunatatirea afacerii ?

-         Care este venitul estimat din aceste investitii ?

In ceea ce priveste modurile de cumparare a unei afaceri, acestea pot fi:

>        Cumpararea intregii afaceri de catre un intreprinzator (buy - in);

>        Cumpararea afacerii din interiorul acesteia (buy - out)

In Romania, acest mod de cumparare s-a desfasurat potrivit „Normelor metodologice privind procedura standard de privatizare a, societatilor comerciale mici prin vanzarea de actiuni' sau MEBO - management employees by out (cumpararea societatii de catre conducerea si salariatii ei, conform prevederilor art. 25, lit. a din Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale, ale Ordonantei Guvernului nr. 10/1992, aprobata prin Legea nr. 114/1992, ale art. 23, lit. h din Hotararea Guvernului nr. 643/1992, si normelor elaborate de Fondul Proprietatii de Stat, Fondurile Proprietatii Private si Agentia Nationala pentru Privatizare)

> Cumpararea partiala a unei afaceri din exterior;

> Cumpararea afacerii concomitent din interior si din exterior (metoda BIMBO - buy - in management by - out).

Cel de al treilea mod de intrare intr-o afacere mentionat, cumpararea unei franchise, necesita unele explicatii si detalieri.

Franchise reprezinta un contract in baza caruia se acorda dreptul de a face o afacere si se precizeaza conditiile si obligatiile sub care se desfasoara afacerea.

Asociatia Internationala de Franchise defineste franchisingul (sistemul de concesionare) ca o „relatie continua in care franchiser-ul (concendentul, cel care acorda concesiunea) ofera sub licenta unui intreprinzator - franchisee (concesionarul, cel care primeste concesiunea) privilegiul de a face o afacere, acordandu-i asistenta in organizare, formarea personalului, comercializare si management, in schimbul unei prestatii a intreprinzatorului'.

B

 
In mod obisnuit, franchiser-ul acorda franchisee-ului drepturile exclusive de distributie a unui produs sau tehnologii intr-o arie specifica, potrivit conceptiei sale proprii.

In sistemul franchising exista doua tipuri de contracte:

- franchise de produs sau de marca comerciala, prin care se pun bazele relatiei pe linie de vanzari intre furnizor si dealer (revanzator); .    

- franchise   pentru   ansamblul   afacerii   (business   format I franchise), prin care se stabileste un sistem integrat de relatii franchiser - franchisee ce acopera ansamblul operatiilor efectuate de acesta din urma ,(este un tip mai restrictiv decat primul).

3. Alegerea formei juridice a fir 141f53b mei

B

 
Pentru efectuarea judicioasa a acestei optiuni este indicata apelarea la un consultant de specialitate in problemele crearii si dezvoltarii IMM.

Factorii de influenta in alegerea formei legale de constituire a intreprinderii si elementele de comparare intre diferitele forme posibile sunt:

-         avantajele / dezavantajele prezentate de diferitele forme juridice posibil de adoptat;

-          nivelul impozitului pe profit;

-          concentrarea sau descentralizarea responsabilitatilor;

-          timpul disponibil ce poate fi consacrat afacerii;

-          disponibilitatea membrilor familiei pentru afacere;

-      posibilitatile oferite de diferitele  forme  pentru   demararea intreprinderii;

-      riscurile financiare implicate de demararea  si   functionarea intreprinderii.

B

Definitie

 
Forma juridica este strans legata de regimul juridic al dreptului de proprietate.

Proprietatea reprezinta raportul social care ia nastere intre oameni in legatura cu insusirea si stapanirea deplina a bunurilor materiale si spirituale si care este guvernat de norme sociale specifice.

Atributele juridice ale dreptului de proprietate sunt:

- posesiunea - stapanirea de fapt a unui bun material sau spiritual;

- folosinta - posibilitatea proprietarului de a trage dintr-un bun toate foloasele corespunzatoare destinatiei lui;

-  dispozitia - dreptul proprietarului de a dispune cum doreste de bunul sau;

-  uzufructul - dreptul care confera titularului (uzufructuarul) uzul si foloasele unui bun proprietate a altei persoane (nudul proprietar), cu obligatia celui dintai de a conserva substanta bunului si de a-1 restitui celui de al doilea la incetarea dreptului.

B

 
Cedarea tuturor acestor atribute ale dreptului de proprietate da nastere la relatii de vanzare - cumparare, iar cedarea unuia, a doua sau trei atribute genereaza relatii de inchiriere, arendare, concesionare, locatie de gestiune.

Principalele elemente ale proprietatii sunt:

-  obiectul proprietatii - bunuri materiale sau spirituale (idei, brevete, informatii);

-  subiectul acesteia - persoane fizice sau juridice.

In functie de natura proprietarului se disting formele de proprietate detaliate in continuare.

- proprietatea privata, care poate fi

             individuala;

             asociativa, care imbraca forma

Ø                  asociatiilor de proprietari individuali (cooperative, asociatii);

Ø                  societatilor de capitaluri;

-  proprietatea publica;

- 

C

 
proprietatea mixta (publica si privata).

a) Proprietatea individuala

Este cea mai veche forma de proprietate existenta, cea mai simpla si mai frecvent intalnita.

C

 
In Romania, functionarea intreprinderilor mici in care exista aceasta forma a fost reglementata prin Decretul - lege nr. 54/1990 asupra organizarii si conducerii activitatii economice bazate pe libera initiativa, pe baza caruia s-au creat unitati mici antreprenoriale in urmatoarele forme: intreprinderi mici cu pana la 20 salariati; asociatii cu scop lucrativ, cuprinzand pana la 10 parteneri ce urmaresc realizarea activitati profitabile; asociatii familiale; activitati desfasurate independent de persoane fizice, intreprinderile mici si persoanele juridice organizate pe baza acestui decret au putut sa-si continue activitatea pe o perioada limitata dupa promulgarea Legii nr. 31/1990 a societatilor comerciale, fiind ulterior obligate sa se reorganizeze intr-una dintre formele de organizare a afacerilor recunoscute de codul comercial.

b) Proprietatea asociativa

Parteneriatul reprezinta asocierea voluntara a doua sau mai multe persoane in scopul realizarii, in calitate de coproprietari, a unei afaceri

Comparativ cu proprietatea individuala, parteneriatul prezinta avantaje si dezavantaje evidente.

Potrivit Legii nr. 31/1990, forma de parteneriat se regaseste in intreprinderile societare ce functioneaza ca societati de persoane sau de interese si au forma:

- societatii in nume colectiv, ale carei obligatii sociale sunt garantate patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatilor;

C

 
- societatii in comandita simpla, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor   comanditati, care  asigura gestiunea societatii; asociatii comanditari (care  asigura   capitalul  intreprinderii cu parti sociale transmisibile  numai  cu  acordul  tuturor  asociatilor)  raspund  pana  la concurenta aportului lor.



c) Corporatia

Aceasta forma juridica, mai complexa decat formele precedente de proprietate, este formalizata prin proceduri prescrise de cadrul legislativ si corespunde societatii de capitaluri, in care responsabilitatea persoanelor care aduc capitaluri este limitata la nivelul capitalului adus. Societatea de capitaluri, denumita societate pe actiuni sau societate anonima, este caracterizata prin impartirea patrimoniului in parti denumite actiuni, fiecare cu o anumita valoare nominala; posedarea de catre o persoana a unui numar de actiuni constituie baza juridica a dreptului de proprietate al acelei persoane asupra unei parti corespunzatoare din patrimoniul societatii. Personalitatea asociatilor nu prezinta importanta, societatea avand un patrimoniu propriu, distinct de cel al asociatilor, responsabilitatea acestora limitandu-se la nivelul capitalului adus.

Societatea pe actiuni prezinta o serie de avantaje evidente:

-  este o entitate juridica separata si distincta de proprietari;

-  permite colectarea economiilor cetatenilor si investirea acestora intr-o afacere;

-  permite practicarea conducerii competente a afacerii;

-  permite gestiunea flexibila a afacerii, in sensul ca remunerarea capitalului este functie de profitul obtinut;

-  raspunderea fiecarui proprietar este limitata la capitalul depus;

- 

B

 
permite atingerea unui volum apreciabil al capitalului investit.

In acelasi timp, dezavantajele prezentate de aceasta forma juridica sunt:

-  este „impersonala', caracter accentuat de cresterea numarului de actionari;

-  necesita proceduri complexe de creare si dezvoltare;

- necesita rapoarte si declaratii catre administratia publica foarte complexe;

- prerogativele proprietarilor sunt limitate.

Detaliile privind organizarea, conducerea si functionarea societatii pe actiuni sunt prevazute in Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale. Astfel, organul suprem al societatii pe actiuni este Adunarea generala a actionarilor, la care trebuie sa participe detinatorii a cel putin jumatate din capital. Fiecare actiune este echivalenta cu un vot, dar contractul de infiintare a societatii poate limita numarul voturilor unui actionar. Operatiile societatii sunt conduse de unul sau mai multi administratori numiti de Aduna generala a actionarilor. Daca exista doi sau mai multi administratori, acestia formeaza Consiliul de administratie, care se intruneste cel putin o data pe luna. Societatea pe actiuni trebuie sa aiba un numar impar de revizori („auditori') alesi de Adunarea generala pe termen de trei ani. in toate societatile comerciale pe actiuni in care Statul detine cel putin 20% din actiuni, unul dintre revizori este numit de Ministerul Finantelor.

B

 
Tot in categoria corporatiei pot fi incluse si societatile de tip intermediar care constituie o forma adecvata intreprinderii de dimensiune medie, situata intre forma intreprinderii individuale si a societatii de persoane, adoptata de intreprinderile mici, si cea a societatii pe actiuni, adecvata intreprinderilor mari. Societatile de tip intermediar prevazute de legislatia romaneasca sunt:

-         societatea in comandita pe actiuni, ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; capitalul social al societatii este impartit in actiuni, asociatii comanditari fiind obligati numai la plata actiunilor lor;

-         societatea cu raspundere limitata (SRL), ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai la plata partilor sociale. Partile sociale nu sunt negociabile, transferurile de parti intre asociati sunt libere, dar transferurile catre terti trebuie aprobate de un numar de asociati care sa reprezinte cel putin 3/4 din capitalul inregistrat. O SRL nu poate avea mai mult de 50 asociati sau nu poate fi capitalizata sub o anumita suma, fiecare parte avand o anumita valoare nominala minima. Contributiile in natura nu pot reprezenta mai mult de 60% din capital. Organul principal de conducere a SRL este Adunarea generala a asociatilor; pentru luarea deciziilor in aceasta adunare este necesara majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale. Conducerea curenta a SRL este incredintata unuia sau mai multor administratori alesi de Adunarea generala. Revizorii, desemnati de catre asociati, trebuie sa existe in societatile cu mai mult de 15 asociati.

C

 
Tema de dezbatere 11.1.

Materializarea initiativei  intreprenoriale

Un reputat specialist in domeniul managerului intreprenorial afirma ca procesul intreprenorial incumba parcurgerea etapelor figurate in schema urmatoare.                          

11.

Identificarea oportunitatii afacerii

22.

Structurarea

afacerii

33.

Obtinerea

resurselor

44.

Declansarea

activitatii

55.

Fructificarea

valorii

a. Dezvoltati continutul fiecarei etape si comentati modelul prezentat!

b. Propuneti eventual un alt model si argumentati-va punctul de vedere!

c. Definiti variabilele care influenteaza cel mai puternic activitatea antreprenoriala ?

C

 
Studiul de caz 11.3.1.

 Euro Disney

Nu este de mirare ca planul „Disney', valorand miliarde de dolari de a realiza in Europa un parc de distractii, a fost initial salutat cu entuziasm de catre investitori si oameni de afaceri. Disney ocupa un loc special nu numai in inimile a milioane de copii de toate varstele, dornici de distractie, dar este foarte important si pentru adultii implicati in afaceri intrucat constituie pentru ei o sursa substantiala de castiguri.

Entuziasmul s-a transformat foarte curand in scepticism. Comunitatea internationala de afaceri se intreaba de ce visul Euro Disney s-a schimbat intr-un cosmar dupa inaugurarea sa langa Paris, la 12 aprilie 1992. Motivele sunt legate de o problema fundamentala si dificila, pe care orice corporatie multinationala o intampina cand formuleaza o strategie globala: a determina in ce masura cultura specifica unui popor va afecta evolutia pe piata a unui produs sau serviciu.

In SUA, Disney reprezinta o forma culturala larg acceptata; in Europa, este o imagine a „Americanei' ! Pare a fi acelasi lucru, dar in realitate nu este ! Pentru ca separe ca Disney nu a inteles aceasta distinctie critica; poate a facut o greseala strategica, foarte costisitoare de altfel, amplasand in Franta un parc de distractii tipic american, care trebuia sa se integreze intim in forma culturala europeana pentru a constitui cu adevarat o reusita.

Dupa aproximativ un an de la deschidere, Euro Disney a atras mult mai putini vizitatori decat se preconizase. Numai o treime dintre ei sunt francezi si acest aspect continua sa fie criticat. Euro Disney si-a remaniat corpul managerial, punand in fruntea sa un francez. De asemenea, planurile pentru realizarea unor profituri prin utilizarea terenului au fost afectate de o cadere a pietei proprietatilor imobiliare si de ratele inalte ale dobanzilor in Franta.

Drept rezultat, Euro Disney inregistreaza pierderi mari, desi parcurile Disney larg raspandite aduc profituri record, si nici nu se asteapta un profit in viitorul apropiat. Aceasta in ciuda unor investitii masive, de 5 miliarde $, a unui suport puternic din partea guvernului, a absentei unei competitii reale si a unei formule de parc de distractii bine verificate !?

Problematica:

1. Apreciati ca stiintifica decizia ca Euro Disney sa fie conceput ca o copie fidela a parcurilor similare americane ? Argumentati !

2. Realizati   o   analiza   culturala   comparativa   intre   Europa occidentala si SUA, din care sa rezulte in mod explicit diferentele culturale au transformat succesul sperat intr-un esec !

 
3. Care este dupa opinia Dvs. fisura grava in strategia europeana a Companiei Disney? Considerati ca exista sanse de redresare ? Detaliati si intentati raspunsul!



[1] 'Mic dictionar enciclopedic', Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972, pag.







Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre managementul intreprinderii









































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics