Particularitati manageriale ale intreprinderilor mici si mijlocii

Particularitati manageriale ale intreprinderilor mici si mijlocii

Esenta proceselor manageriale, metodele si tehnicile folosite sunt aceleasi indiferent de dimensiunea intreprinderii, de domeniul in care actioneaza, respectiv de forma proprietatii.

Dimensiunea intreprinderii determina pe plan managerial elemente distinctive pentru intreprinderile mici si mijlocii comparativ cu intreprinderile mari, intre care mentionam:

♦ Situatia de proprietar-manager a celor care conduc majoritatea intreprinderilor mici si mijlocii.

Aceasta situatie este facilitata de dimensiunea lor redusa, de specializare si de gama relativ restransa a activitatilor desfasurate. Reunirea de catre aceeasi persoana a celor doua functii (de proprietar, respectiv de manager) prezinta urmatoarele avantaje:

Ø      motivatia este maxima pentru ca intreprinzatorul isi conduce singur propria afacere, fiind interesat de dezvoltarea si succesul acesteia;

Ø      concentrarea prerogativelor decizionale la o singura persoana;

Ø      intreprinzatorul dispune de toate informatiile necesare, fara ca ele sa fie dispersate la alti manageri, deci exista o concentrare a informatiilor.

Apar insa si dezavantaje care pot afecta profund functionarea si competitivitatea intreprinderii, cum ar fi:

Ø      lipsa pregatirii manageriale adecvate a proprietarului intreprinderii (aceasta fiind cauza cea mai frecventa a ratei inalte a falimentului intreprinderilor mici si mijlocii);     

Ø      incapacitatea proprietarului-manager de a acoperi la un nivel corespunzator al competentei toate activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii;

Ø      riscul ca proprietarul-manager sa se inconjoare de rude sau prieteni care nu au o contributie utila in cadrul intreprinderii;

Ø      riscul ca proprietarul-manager sa aplice modele de actiune si gandire folosite in activitatea sa anterioara, dar inadecvate noilor conditii.

♦ Functia de previziune a conducerii intreprinderilor mici si mijlocii

Aceasta functie prezinta particularitati fata de intreprinderile mari. In conditiile restrictiilor pe care le genereaza dimensiunea si potentialul lor economico-productiv, strategiile adoptate de intreprinderile mici si mijlocii sunt:

Ø      de diversificare a produselor si serviciilor oferite;          

Ø      de stabilitate daca intreprinderea este multumita de pozitia sa pe piata si de situatia

economico-financiara;

Ø      de lichidare daca intreprinderea are pierderi.     

Pe plan investitional strategiile cele mai frecvent adoptate de intreprinderile mici si mijlocii sunt urmatoarele:

Ø      strategia dependenta, adoptata de intreprinderile care isi desfasoara activitatea in calitate de subcontractanti ai intreprinderilor mari, carora le furnizeaza piese si subansamble;

Ø      strategia imitativa bazata pe preluarea prin licente si achizitii de "know-how" a realizarilor investitionale a intreprinderilor apreciate ca leaderi in domeniu;

Ø      strategia defensiva folosita de intreprinderile care urmaresc mentinerea pozitiei dobandite pe plan tehic si comercial.

Intrucat intreprinderile mici si mijlocii au o mobilitate mare, putand sa treaca rapid de la o activitate la alta in functie de perspectivele pietei, managerii acorda o atentie insuficienta strategiei de dezvoltare a intreprinderii.

Materializarea functiei de previziune consta in: prognoza, planificare si programare. Majoritatea intreprinderilor mici si mijlocii nu elaboreaza prognoze proprii, spre deosebire de intreprinderile mari, luand in considerare numai tendintele din studiile de prognoza intocmite de institutii specializate sau de catre intreprinderile mari. Intreprinderile mici si mijlocii isi elaboreaza planuri de activitate, iar pe baza lor fac o programare a activitatii, intrucat au un contact nemijlocit cu piata (clienti, furnizori). Desigur ca activitatile de planificare si programare sunt usurate de dimensiunea intreprinderii.

♦ Functia de organizare la nivelul intreprinderilor mici si mijlocii are anumite particularitati. Structura organizatorica in majoritatea cazurilor este flexibila, dand angajatilor libertate de actiune pentru a face fata situatiilor in schimbare cu care se confrunta (in sensul de a le stimula creativitatea), iar gradul de descentralizare a activitatilor variaza in functie de dimensiunea intreprinderii (adica creste pe masura sporirii dimensiunilor). La intreprinderile mici deseori lipsesc fisele posturilor si organigrama.

Sistemul informational al intreprinderilor mici si mijlocii corespunde structurii lor organizatorice, fiind simplu, deschis spre mediu; circulatia informatiilor este mai ales pe orizontala, liniile ierarhice fiind scurte si slab formalizate; existenta mijloacelor de prelucrare automata a datelor dinamizeaza culegerea si prelucrarea informatiilor.

♦ Functia de antrenare gaseste in intreprinderile mici si mijlocii cadrul cel mai propice de exercitare. Dimensiunea redusa faciliteaza si obliga Ia relatii interpersonale stranse ale managerului cu fiecare dintre subordonatii lor, ceea ce ofera baza exercitarii functiei de antrenare, adica a influentarii lor pentru a contribui la realizarea obiectivelor stabilite.

La intreprinderile mici si mijlocii exista o personalizare a relatiilor interumane (situatie care nu se intalneste in intreprinderile mari decat la nivelul conducerii operationale).

Acest fapt da posibilitatea managerului sa evalueze gradul de implicare a subordonatilor in realizarea obiectivelor si sa-i recompenseze (material si moral).

Motivarea efectiva si adecvata a personalului din intreprinderile mici si mijlocii se face mai rapid decat in intreprinderile mari si ofera suportul dobandirii satisfactiei in munca si a atasamentului fata de intreprindere. Motivatia si satisfactia in munca se asigura prin stimulare baneasca, aprecierea obiectiva a rezultatelor muncii, participarea la luarea deciziilor majore care vizeaza viitorul intreprinderii, diversificarea continutului muncii.

♦ Functia de coordonare are conditii foarte propice de exercitare in cadrul intreprinderilor mici si mijlocii. Dimensiunile reduse ale intreprinderilor mici si mijlocii ofera posibilitatea unor contacte nemijlocite intre angajati, ceea ce faciliteaza indeplinirea functiei de coordonare. Comunicatiile intense pe verticala (intre manageri si subordonati), orizontala (intre persoanele aflate pe acelasi nivel ierarhic) constituie un avantaj al intreprinderilor mici si mijlocii datorat dimensiunii si explica viteza de reactie la modificarea cererii (ca urmare a capacitatii rapide de mobilizare).

O consecinta a caracterului mai putin formalizat al organizarii structurale determina existenta cu preponderenta a comunicatiilor informale. Ele constau in opinii, pareri (situatie similara cu cea din intreprinderile mari), in dispozitii, ordine si informatii de control (care in intreprinderile mici si mijlocii sunt mai putin formalizate, adica mai putin reglementate).

In privinta barierelor de comunicare si a cailor depasirii lor nu exista diferente intre intreprinderile mici si mijlocii, respectiv intreprinderile mari. Acest fapt se explica prin aceea ca barierele de comunicare tin de natura firii umane si nu de dimensiunea intreprinderii. Principalele bariere care produc distorsiuni, blocaje sau bruiaje constau in urmatoarele: tendinta de a auzi numai lucruri cu care ne-am obisnuit, ignorarea informatiilor care sunt in dezacord cu ceea ce cunoastem, perceperea diferita a mesajelor in functie de situatia concreta a receptorului de mesaje, intelegerea in sensuri diferite a acelorasi mesaje de catre persoane diferite, etc.

Modalitatile de depasire a barierelor de comunicare sunt aceleasi indiferent de dimensiunea intreprinderii, si anume: precizarea scopului fiecarei comunicari, clarificarea ideilor inaintea comunicarii, folosirea limbajului simplu si direct, asigurarea ca mesajul a fost receptat (conexiunea inversa), asigurarea concordantei dintre mesajele comunicate si actiunile desfasurate in urma receptarii lor.

♦ Functia de control beneficiaza de conditii favorabile de exercitare in intreprinderile mici si mijlocii. Atributiile de control ale managerului in cadrul intreprinderilor mici si mijlocii sunt facilitate de dimensiunile intreprinderii si de volumul activitatii desfasurate. Controlul se poate efectua direct, fara intermediari, iar riscurile de deformare a realitatii supuse controlului sunt practic inexistente. Consecinta acestei situatii este ca cele doua laturi ale functiei de control (cea pasiva de inregistrare si evaluare a situatiei reale, respectiv cea activa de corectare a abaterilor) constituie atributii ale aceleiasi persoane. Cu cat dimensiunea intreprinderii este mai redusa, cu atat managerul-proprietar poate sa tina sub control intreaga situatie.

Metodele si tehnicile de control folosite in intreprinderile mici si mijlocii sunt cele practicate si de catre intreprinderile mari, dar complexitatea lor este mai redusa. Principalele metode de control aplicabile in intreprinderile mici si mijlocii sunt:

Ø      metode de control nebugetar (analiza datelor statistice, analiza pragului de rentabilitate, revizia contabila facuta regulat);

Ø      metode de control bugetar (balanta de venituri si cheltuieli, bugetul de ore-munca, bugetul de materiale).