Forme de organizare sociala a productiei

Forme de organizare sociala a productiei

Prin organizarea productiei se intelege un ansamblu de masuri, metode, forme si mijloace cu caracter economic si tehnico - organizatoric care se refera la o astfel de alegere, asigurare si coordonare a mijloacelor 444e46e de productie si a fortei de munca incat folosirea lor sa aiba eficienta maxima.

Organizarea stiintifica a productiei de baza vizeaza o serie de aspecte, cum sunt determinarea amplasarii optime a utilajului pe suprafete de productie; rationalizarea fluxurilor de fabricatie, pregatirea productiei in cazul asimilarii unor noi produse sau modernizarii produselor in curs de fabricatie, programarea si urmarirea operativa a productiei pe baze moderne.

Formele de organizare a productiei sociale sunt: specializarea, combinarea, cooperarea si concentrarea.

Specializarea productiei reprezinta o forma calitativ superioara a diviziunii muncii intre intreprinderi sau in interiorul intreprinderii intre sectii, ateliere, locuri de munca, prin care se asigura o inalta eficienta a cheltuielilor de munca. Specializarea productiei este procesul de separare a  productiei unor produse finite, parti din produse sau faze de executie, in intreprinderi sau sectii specializate dotate cu mijloace de productie adecvate si incadrate cu forta de munca specializata in domenii delimitate. Intreprinderii sau sectiei i se stabileste o nomenclatura redusa de produse asemanatoare din punct de vedere constructiv sau apropiate sub aspectul tehnologiei de fabricatie. Operatiile tehnologice se repeta in mod neintrerupt la fiecare masina si utilaj, iar la legaturile dintre sectii sunt determinate astfel incat drumul parcurs de piese ramane constant.

Conditia de baza a specializarii este posibilitatea fabricarii in serie sau in masa a produselor sau pieselor respective.

Caile specializarii productiei sunt:

specializarea in fabricarea unui produs finit, simplu sau cu un grad de complexitate diferit, de exemplu diverse tipuri de masini, fire si fibre sintetice;

specializarea in productia de subansambluri sau piese componente ale unui produs finit complex, realizate de intreprinderi independente a caror productie este folosita de catre alte intreprinderi care fabrica produse complexe;

specializarea tehnologica, consta in separarea utilizarii unor anumite operatii sau a anumitor procese tehnologice (de exemplu: turnarea, forjarea) de catre sectii independente.

Cooperarea in productie este o forma de organizare sociala a productiei bazata pe existenta unor legaturi permanente de productie intre intreprinderile independente care participa impreuna, fie la producerea unui produs complex, a unui subansamblu sau a unei piese, fie la realizarea pe faze a unei tehnologii.

Pe masura ce specializarea se adanceste este necesara largirea cooperarii.

Corespunzator specializarii, cooperarea poate fi:

cooperare de produs, in cadrul careia intreprinderile conexe livreaza intreprinderilor coordonatoare produsele sau subansamblurile necesare obtinerii unui produs finit complex;

cooperare pe piese, respectiv mai multe intreprinderi specializate in producerea anumitor piese le livreaza intreprinderii coordonatoare pentru fabricarea produsului finit;

cooperare tehnologica, in cadrul careia are loc colaborarea anumitor intreprinderi in executarea unor prelucrari tehnologice pentru productia altor intreprinderi;

Cooperarea influenteaza nivelul de organizare a proceselor de productie si ritmicitatea productiei.

Combinarea productiei este acea forma de organizare a productiei care consta in reuniunea acelorasi intreprinderi, a mai multor activitati de productie apartinand unor ramuri distincte, intre care exista o stransa legatura tehnologica, economica sau teritoriala.

Concentrarea productiei este procesul organizat si programat de crestere a proportiilor productiei prin concentrarea de mijloace de productie si de forta de munca in mari intreprinderi. Gradul de concentrare a productiei este conditionat de nivelul eficientei economice si determinat, pentru fiecare caz concret, pe baza factorilor tehnici, economici si sociali.

Intreprinderea de productie industriala, obiect al Managementului Productiei, este veriga organizatorica unde are loc fuziunea dintre factorii de productie, resurse umane, materiale, organizatorice, cu scopul de a produce si desface bunuri economice in structura, cantitatea si calitatea impusa de cerere pe piata si obtinerea de profit.