in perioada anilor '60 - 70, sistemul productiei de masa initial, cunoscut sub numele de "fordism pur", a eluat sub influenta unui complex de factori interni si externi intreprinderii, spre o noua forma, denumita "fordism actual" sau "neofordism" (Krafcik, 1988). Principalele modificari ale tipului de sistem de productie initial se regasesc in nivelul stocurilor de repere, materii prime, subansamble, productie neterminata; in existenta stocurilor de siguranta, inclusiv pentru echipamentele de productie, scule, dispozitive; in cresterea suprafetei zonelor de remediere a defectelor de calitate aparute pe banda de montaj.
Termenul-cheie, care reprezinta esenta acestei variante eluate a sistemului productiei de masa este "facilitatea de tip tampon", avand ca roi asigurarea amortizarii oricarui soc asociat unui eveniment neprevazut ce afecteaza intreprinderea. Practic, intreprinderile sunt asigurate impotriva oricarui eveniment, prin: 1) pastrarea la nivele inalte a stocurilor de orice fel, in vederea amortizarii unor probleme de calitate sau nelivrare la termen; 2) liniile de montaj dispun de stocuri de repere si subansamble in depozite amenajate in cadrul liniei, care sa asigure continuarea montajului produsului finit in cazul in care se produc defectiuni accidentale ale echipamentelor de productie din sectoarele primare; 3) existenta unui numar de angajati permanenti, calificati sa execute orice sarcina de pe linia de montaj, care sa poata inlocui oricand muncitorii absenti de la programul zilnic de lucru; 4) existenta unor zone de remedieri, avand suprafete considerabile, abile cu suprafata afectata liniei de montaj, care reprezinta o facilitate tampon impotriva calitatii reduse a operatiilor executate pe linia de montaj etc.
Strategia managementului intreprinderilor care aplica acest sistem de productie urmareste reducerea riscului pe termen scurt si obtinerea unor rezultate constante, sigure, dar la un nivel relativ redus. Aceasta strategie diminueaza potentialul cresterii performantelor intreprinderii pe termen lung. Numeroase cercetari arata ca multe intreprinderi care aplica in prezent sistemul "neofordist" desfasoara o activitate la nivele inca inalte de eficienta. Explicatia se regaseste in faptul ca acest sistem realizeaza importante economii la costurile de productie, datorita executarii unui lum inalt de productie si/sau realizeaza rate inalte de utilizare a resurselor de care dispun.
Totusi, se poate constata ca, incepand cu anii '80, sistemul productiei de masa stagneaza si raspunde tot mai aneios si cu o eficienta tot mai redusa la cerintele unui mediu economic caracterizat printr-o turbulenta si incertitudine tot mai accentuate ale structurii si marimii cererii.
|
