StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Sa facem proiecte sanatoase
management MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » management » managementul tehnologic » Sisteme flexibile de fabricatie. sisteme flexibile de montaj

Continut, definitii si evolutia sistemelor flexibile de fabricatie (sff)



Istoricul sistemelor flexibile de fabricatieIn 1968, Cincinnatti Milling Machine (din 1970, rebotezata Cincinnatti Milacron) a introdus primul SFF, inregistrat oficial ca marca de fabricatie si comerciala, sub numele de "sistem de fabricatie cu misiune variabila" (Variable Mission Manufacturing System). Noul sistem introducea concepte relutionare pentru acea perioada, larg utilizate astazi in industria de profil, cum ar fi: echipamente modulare cu scule automatizate, schimbarea automatizata a capului de lucru si a paletelor; masinile, conveiorul pentru transportul pieselor, conectate la un computer central; repere diver


se, grupate in jurul unui grup de masini si dirijate automatizat intr-un sir de asteptare. in ordine aleatorie; flexibilitate, pentru a produce o familie de repere in loturi mici: durata scurta de timp, pentru a raspunde modificarilor constructive ale reperelor si schimbarii modelelor.
Situatiile de fabricatie specifice care ar fi potrivite pentru adoptarea SFF-urilor au fost identificate inca din 1973. Ele sunt:
- o varietate de repere de inalta precizie, care sunt prelucrate de obicei intr-un atelier;
- un numar relativ mare de masini cu control numeric direct;
- o forma oarecare de sistem automatizat de manipulare a materialelor, folosit la deplasarea pieselor si reperelor dinspre afara spre inauntru, in interiorul SFF, si dinspre inauntru spre exteriorul SFF;
- computer control on-line, folosit pentru a coordona intregul SFF in conditiile in care sunt variabile mixurile si prioritatile de repere produse.
Primele SFF-uri au executat operatii de prelucrare mecanica prin aschiere, reprezentand un inlocuitor al organizarii traditionale, pe grupe de masini, in fabricatia de repere. Din cele de mai sus, rezulta ca un SFF autentic trebuie sa implice un numar de centre de prelucrare si sisteme de manipulare a materialelor integrate in ierarhia controlului prin computer. Mai mult, chiar un SFF este capabil de silirea unei rute aleatorii a reperelor, in locul actualei situatii, in care reperele sunt prelucrate si deplasate in linie dreapta, intre statii, puncte de lucru, asa cum se intampla in sistemele automatizate specializate, de tip linie de transfer.In perioada de pionierat, termenii "sistem de fabricatie prin computer" (Computer Manufacturing System - CMS) si "fabricatie cu misiune variabila" (Variable Mission Manufacturing - VMM) au fost, de asemenea, utilizate sinonim cu notiunea de SFF. intr-un sistem flexibil de fabricatie, masinile controlate numenc (NC) sunt coordonate de computere; reperele sunt manipulate de roboti; iar produsele finite, transportate la destinatii specifice, prin intermediul vehiculelor ghidate automat (AGV). Magaziile de scule si sistemele de schimbare automata a sculelor sunt o parte componenta a sistemului de fabricatie. Pe masura ce apar schimbari in proiectarea constructiva sau in tehnologia produsului, acestea sunt incorporate in programele computerelor sau in bazele de date.In 1980, Cincinnatti Milacron a fost prima companie care a prezentat un "SFF autentic", la Targul de Masini-Unelte de la Chicago, SUA.In anii '90, Cincinnatti Milacron a introdus un nou concept relutionar in fabricatia flexibila, si anume familia de module tipizate "Celule Flexibile de Fabricatie-CFF", denumita "Chronos". Aceste celule pot fi conurate in functie de cerintele specifice ale fiecarui client individual, in vederea optimizarii prelucrarii mecanice a oricarei familii de repere, cu costuri reduse de investitii in echipamente si cu livrare imediata. in plus, sistemul "Chronos" ofera posibilitatea de extindere a celulei de fabricatie, cu module suplimentare, care pot fi montate impreuna in timp foarte scurt. Modulele includ: utilaje, manipulatoare de palete, transportoare, statii de incarcare-descarcare, sisteme de depozitare a paletelor.
Rata anuala de crestere medie a pietei americane de SFF-uri a fost de circa 27% in perioada 1989 -l992. Cresterea se datoreaza dorintei tot mai mari de schimbare si a interesului tot mai crescut pentru o fabrica automatizata. Investitia de capital necesara pentru un SFF este substantiala; 60% din ea revine echipamentelor tehnologice fizice, iar restul de 40%, partii de programe. Wild (1992) estimeaza ca exista putine SFF-uri autentice in folosinta. Cea mai mare parte a lor dispune de o flexibilitate limitata, intrucat acestea pot procesa doar o varietate limitata sau numai o familie de repere. Cea mai mare parte a lor sunt SFF-uri in procese de prelucrare mecanica. Wild estimeaza ca, in viitorul apropiat, r aparea sisteme mult mai sofisticate, care r executa combinatii de procese de prelucrare mecanica si de montaj ce r constitui parti ale unui sistem de fabricatie integrata prin computer, de tip CIM.In conformitate cu Robert G. Maller, de la John Deere & Co., doua problematici ii r preocupa pe managerii de fabricatie in urmatoarele decade: in primul rand, grija pentru calitate, in al doilea, preocuparea pentru reducerea costurilor presupune cresterea eficientei. Tot ireconciliabile pareau a fi si realizarea unei productii de lum redus, simultan cu obtinerea unor costuri mici. Datorita automatizarii flexibile, producatorii r fi capabili sa urmareasca ambele obiective, concomitent, desi in mod traditional ele au fost considerate conflictuale si de nereconciliat.
Cu toate acestea, trebuie retinut faptul ca acest puternic interes pentru automatizarea fabricilor nu este nou. Exista informatii care arata ca interesul pentru automatizarea fabricilor era crescut inca din anii '50. Apoi, aceasta tendinta s-a redus, aparand din nou, la inceputul anilor '60. Ciclul a continuatjntrucat, la irxeputul anilor 70, exista un interes foarte redus vizavi de acest subiect. in anii '90, titlurile revistelor de specialitate reflecta reinnoirea interesului fata de conceptul de "fabrica automatizata". Dar, de aceasta data, visul fabricii viitorului pare sa fie mai aproape de realitate ca niciodata, in primul rand datorita noilor performante tehnologice din domeniul computerelor, iar in al doilea, datorita perfectionarilor din domeniul robotilor si din alte componente ale Tehnologiilor Avansate de Fabricatie. Opinia noastra este ca un rol important il joaca si experienta acumulata atat de catre producatorii de echipamente, cat si de catre firmele utilizatoare, indeosebi in domeniul implementarii tehnologiilor avansate, concomitent cu ajustarea celorlalte componente ale sistemului de fabricatie, care sunt oamenii si organizarea. Motivul principal aflat in spatele acestei cresteri a interesului pentru SFF si pentru alte forme ale fabricii automatizate il reprezinta cresterea accentuata a concurentei, cu precadere la nivel international. Principalele stimulente sunt reducerea costurilor in productie si adapilitatea la un mediu exterior aflat in continua schimbare. Sistemele automatizate, cum sunt SFF-urile, atat de prelucrare cit si de montaj, au potentialul de a imbunatati pozitia firmelor in ambele directii. Alte motive care pot explica cresterea interesului pentru SFF-uri includ "reducerea ciclului de viata al produsului si cresterea complexitatii sale", care se manifesta tot mai pregnant in lumea contemporana. Problematica motivatiei pentru adoptarea SFF-urilor a fost analizata pe larg in paragraful 4.5.3.


Definitii ale Sistemelor Flexibile de Fabricatie
Nu exista pana in prezent o definitie agreata pe international a sistemului flexibil de fabricatie (SFF). Exista o mare varietate de definitii, care prezinta puncte de vedere ale diverselor firme producatoare, utilizatoare, ale organizatiilor nationale si internationale. Utilitatea acestei diversitati permite explorarea unui evantai deosebit de larg de opinii cu privire la ceea ce reprezinta tehnologia de fabricatie a secolului XXI.
Un sistem flexibil de fabricatie este definit ca fiind "o facilitate autonoma de productie, care poate servi o piata dinamica si eterogena, cu un timp de reactie minim din momentul intrarii in sistem a ordinului de fabricatie pana la finalizarea unui produs vandabil, folosind un lum minim de capital" (Doumeingts s.a., 1986). Este o definitie generala, valabila pentru orice sistem de fabricatie, fie el automatizat sau nu.
O definitie restrictiva in domeniul tehnologiilor de prelucrare este urmatoarea: "un SFF este un complex integrat, controlat de un computer, alcatuit din masini-unelte cu control numeric (NC), echipamente automate de manipulare a materialelor si a sculelor si din echipamente automate de control si testare, care, cu un minim de interventie umana si de timp de schimbare, pot prelucra orice produs apartinand unei anumite familii care este inclusa intre limitele capacitatii sale silite si in conformitate cu un program de fabricatie presilit" (Comisia ONU pentru Europa, 1986).
O definitie mai cuprinzatoare, de tip descriptiv, este cea apartinand Biroului SUA pentru Evaluarea Tehnologiilor, conform careia un SFF este "o unitate de productie capabila sa produca o clasa de produse discontinue, in conditiile unei interventii umane minime. El este format din statii de lucru dotate cu echipament de productie (masini-unelte sau alte echipamente de fabricatie, montaj sau tratamente termice), legate printr-un sistem de manipulare a materialelor, care deplaseaza reperele de la o statie de lucru la alta si care functioneaza ca un sistem integrat, aflat sub un deplin control programabil (Comisia ONU pentru Europa, 1986).
Goldhar si Lei (1995) dau o definitie descriptiva a unui SFF: acesta "reprezinta o combinatie de flexibilitate la nivelul sectiei de fabricatie si de proiectare constructiva si tehnologica, bazata pe folosirea unei game variate de echipamente de productie si de proiectare, cum sunt: roboti, centre flexibile de prelucrare, masini automatizate de inserare pentru componente electronice, precum si de tehnologie de proiectare tehnologica si constructiva asistata de computer. Adaugati ia acestea controlul automatizat si flexibil al fluxurilor de materiale si unelte, folosirea codurilor-bara pentru identificarea tuturor reperelor si activitatilor din fabricatie, precum si automatizarea muncii, bazata pe cunoastere in domeniul ificarii si controlului productiei, si veti obtine un sistem de Fabricatie Integrata prin Computer(CIM). Acest sistem inlocuieste mecanismele de integrare fizica, fixe, rigide, cu sisteme inteligente, usor de schimbat, care realizeaza integrarea prin folosirea de sisteme informationale si tehnologie."
Din analiza definitiei reiese ca ambii autori sunt adeptii unei definitii largi a SFF-urilor, in sensul ca aceasta include si procesele tehnologice de montaj, deci si Sistemele Flexibile de Montaj, ca un tip aparte de SFF. Acest fapt dovedeste deplasarea, in ultima perioada (definitia dateaza din 1995), si a opiniei specialistilor spre o considerare mai cuprinzatoare si, deci, mai reala a SFF-urilor.
Sistemul flexibil de fabricatie reprezinta elementul central al unui Sistem de Fabricatie Integrat prin Computer - CIM. Un CIM include in mod eficace strategia, proiectarea si managementul unui sistem flexibil de fabricatie (Underwood, 1994, p.145).
O definitie extinsa, care include aspecte referitoare la flexibilitatea sistemului, precum si descrierea unor functii specifice, este cea a Comitetului European de Cooperare a Industriilor Producatoare de Masini-Unelte (CECIMO). Conform acestei definitii, un SFF este "un sistem automatizat de fabricatie care este capabil, cu un minimum de interventie umana, sa proceseze orice produs apartinand unei anumite familii sau unui anumit grup de produse. Sistemul este proiectat pentru a fabrica, in conditii de eficienta, un lum redus sau mediu de produse apartinand unei anumite familii, intr-un mix si lum variabile. Flexibilitatea lui este, de obicei, restrictionata la familia de produse pentru care a fost proiectat. Sistemul incorporeaza elemente care permit programarea executiei productiei, precum si elemente care asigura deplasarea produselor in cadrul sistemului. Totodata, incorporeaza elemente care furnizeaza rapoarte si informatii referitoare la functionarea sistemului" (Comisia ONU pentru Europa, 1986). Aceasta definitie introduce variabilitatea mixului de produs si variabilitatea de lum.
Wild (1992) definesteSFF-ul ca fiind un "aranjament de statii de lucru, controlat de un computer, fiecare dintre statii avand facilitati automatizate de incarcare-descarcare, conectate intre ele printr-un sistem automatizat de manipulare a materialelor, de la si catre o zona de depozitare automatizata." Wild (1992) apreciaza ca un SFF opereaza cel mai adesea ca o facilitate lipsita de interventia factorului uman, avand neie de aceasta doar pentru operatii de intretinere si de reparatii. Un SFF poate executa o anumita clasa de repere, in loturi si intr-o secventa aleatorie. Ca atare, stocurile de productie neterminata, durata asteptarii pentru procesare si alte operatii, precum si timpul de masina neutilizat sunt reduse.
Una dintre cele mai comune definitii a unui SFF este urmatoarea: un set de masini unelte legate de un sistem de manipulare a materialelor, toate controlate de catre un sistem de computere (Kusiak, 1986, . 336). Este o definitie care se limiteaza ia procesele de prelucrare. Ea exclude sistemele de asamblare folosind roboti. Consideram ca este recomandabil sa se foloseasca termenul de statie de lucru, care este mai cuprinzator, si, ca atare, surprinde mai bine paleta larga de domenii in care pot fi utilizate SFF-uri. De aici rezulta necesitatea de a defini ce este aceea o statie de lucru. De obicei, o statie de lucru este reprezentata de o unitate de procesare individuala, cum ar fi: o masina-unealta cu echipamentul ei aferent sau, de asemenea, un robot de asamblare.
Un SFF este "un sistem de productie in care una sau mai multe masini sunt capabile sa execute mai mult decat o singura sarcina". Aceasta definitie apartine lui Kung si Marsden (1995). Apreciem ca definitia include si sistemele de montaj, intrucat notiunea de masina, in sens larg, include si statiile de lucru de montaj.
De asemenea, un SFF poate fi definit ca reprezentand un "sistem de fabricatie reprogramabil in cel mai larg sens al sau, care utilizeaza procesarea datelor distribuite la nivel inalt si, totodata, contine un flux automatizat de materiale si utilizeaza un control pe baza computerizata, foarte flexibila, a proceselor materiale si de informatie in cadrul unei arhitecturi de control bazate pe feed-back integrat si cu nivele multiple" (Kermat si altii, 1995). Consideram ca este o definitie deosebit de tehnica, bazata pe tehnologia informatiei, ceea ce, in opinia noastra, ingusteaza considerabil aria de aplicabilitate a sistemelor flexibilitate de fabricatie. Cu toate acestea, definitia contine principalele elemente caracteristice unui SFF.
Orice SFF este un "sistem fizic si logic capabil sa fie reconurat, compus din celule de lucru care pot prelucra si asambla repere in vederea fabricarii de produse adaptate cerintelor clientilor unici, in loturi de dimensiuni mici, si, prin aceasta, asigurand capacitatea producatorilor de a raspunde in mod direct la o cerere variabila provenita de pe piata" (Krieger, 1993). El considera ca o celula de lucru programabila poate fi denumita "celula flexibila de fabricatie", deci "celula flexibila de montaj". Diferenta dintre ele este data de faptul ca o celula flexibila de fabricatie se refera la procesarea si la prelucrarea reperelor, in timp ce o celula flexibila de montaj se refera la operatiuni de asamblare si montaj ale reperelor.
Definitia lui Krieger ridica problema de a gasi un alt nume pentru celulele sau sistemele de procesare si/sau prelucrare, spre a evita confuzia care se face, de obicei, intre fabricatie si procesare. Din nefericire, datorita elutiei istorice a celulelor sau sistemelor flexibile de fabricatie, exista o suprapunere generalizata si, de asemenea, o utilizare eronata a termenului de "fabricatie", ca fiind legat direct de notiunea de procesare/prelucrare prin aschiere a reperelor. Vreau sa reamintesc aici ca primul SFF a aparut in procesarea si prelucrarea mecanica a reperelor, folosind masini cu control numeric grupate in celule si legate intre ele prin echipamente automatizate de manipulare.
O celula de fabricatie consta intr-un "aranjament de mai multe masini-unelte si alte elemente si unelte, scule, ce are ca scop asigurarea conditiilor de lucru pentru mai multe repere, familii sau grupe de repere". Cea mai simpla celula de fabricatie este compusa dintr-o masina-unealta care este deservita manual - referitor la manipularea materialelor si a sculelor. Cea mai sofisticata celula de fabricatie este compusa din mai multe masini-unelte de tip CNC, organizate in jurul unuia sau mai multor roboti de manipulare a materialelor.
Consideram ca SFF poate fi definit ca fiind un grup de doua sau mai multe celule de fabricatie (simple si/sau complexe), interconectate printr-un sistem automat de manipulare si depozitare a materialelor, si care se afla in operatie sub controlul unui computer central.
Cea mai importanta caracteristica distinctiva a unui SFF, fata de un sistem de fabricatie traditional, este flexibilitatea sa, care inca nu areo definitie precisa si pe deplin agreata. Una dintre cele mai citate definitii aleSFF-uriior este data de Ranky,.care defineste un SFF ca fiind "un sistem care are de-a face cu procesarea datelor distribuite la nivel inalt si cu fluxul automatizat de material, folosind masini controlate prin computere, celule de asamblare, roboti industriali, masini de inspectie si control etc., impreuna cu sisteme de transport si depozitare a materialelor, integrate prin computere".
Rus'h si Bessant (1992) definesc SFF-urile ca fiind "acele sisteme care combina doua sau mai multe masini unelte cu un sistem comun de transfer". Parerea noastra este ca definitia e scurta dar eronata, intrucat nu face distinctie intre sistemele rigide, specializate, si cele flexibile. Liniile specializate cu transfer automat nu sunt flexibile pe nici o dimensiune, nici de produs, nici de proces. in al doilea rand, definitia se refera doar la procesele de prelucrare mecanica, ceea ce limiteaza nejustificat aria de cuprindere a unui SFF.
Eaton si Schmitt (1994) arata ca, desi nu exista o definitie general acceptata a fabricatiei flexibile, exista totusi un acord cu privire la anumite elemente ale acesteia. Astfel, Chase si Aquilano (1985), respectiv Milgrom si Roberts (1990) scot in evidenta abilitatea SFF-urilor de a produce o varietate de produse similare, in loturi mici si intr-o ordine aleatorie. Greenwood (1987) considera ca avantajul principal al fabricatiei flexibile este acela ca "face posibila fabricatia aceluiasi produs de baza cu un anumit grad de variatie, selecila de catre client (consumatorul final)". in concluzie, esenta fabricatiei flexibile este "economia de gama ("scope") in producerea de bunuri diferentiate"(Eaton si Schmitt, 1990).
Opinia noastra este ca intre un SFF si o celula flexibila de fabricatie nu exista diferente esentiale din punct de vedere functional. Diferentierea intre o celula flexibila de fabricatie (CFF) si un sistem flexibil de fabricatie (SFF) este data doar de marime (numar de statii de lucru) si complexitate. in literatura de specialitate se considera ca un sistem flexibil de fabricatie reprezinta o celula de fabricatie mare, care cuprinde mai mult de 16 statii de lucru. O celula de fabricatie este, de regula, un sistem de fabricatie flexibil mic, care este compus dintr-im numar de maximum 16 statii de lucru. Subliniem ca numarul de statii de lucru variaza in functie de diverse surse bibliografice, limita referitoare la numarul de statii de lucru fiind cuprinsa in intervalul 4-l6 statii.
Cea mai mare parte a autorilor considera ca limita ar putea i de 4. Aceasta limita, redusa, determina cresterea numarului de asa-numite sisteme flexibile de fabricatie. Apreciem ca nu este necesar sa se faca o diferentiere, doar pe un singur criteriu, intre sisteme flexibile de fabricatie si celule flexibile de fabricatie. Daca impartirea sistemelor flexibile de fabricatie in cele doua categorii, respectiv in celule si sisteme flexibile, este necesara pentru scopuri practice, atunci consideram ca ar trebui sa fie dezltata o metodologie multicriteriala de clasificare a lor.
Apreciem ca un SFF poate fi definit ca fiind un sistem care integreaza celulele ie lucru legate printr-un sistem automatizat de transport, care se afla sub controlul unui sistem computerizat. Un SFF viabil solicita in primul rand ca echipamentul sa fie apt de a fi schimbat rapid si in mod econom, de la un tip de produs la altul; in al doilea rand, sa fie capabil sa lucreze simultan la un numar diferit de produse, chiar daca acestea sunt distincte intre ele.
SFF-urile si robotii
SFF-urile pot fi analizate si din punct de vedere al roboticii. Robotii sunt definiti, de catre Wild (1992), ca fiind "echipamente capabile sa execute o varietate de sarcini de executie, de manipulare si/sau de deplasare, in conformitate cu instructiuni programate si/sau inputuri provenind de la diversi senzori". Un robot poate fi utilizat cu succes in cadrul unei linii de montaj multiprodus (care executa mai multe modele diferite), pentru executarea unor sarcini de executie si/sau deplasare.
Conform opiniei lui Nof si Rajan (1994), robotii pot fi grupati in trei mari categorii: 1. roboti simpli; 2. roboti multipli; 3. celule robotice multiple. Utilizarea robotilor multipli, cu diferite nivele de integrare, este un camp inca nou, aparut relativ recent, de aplicare a tehnologiei robotilor in activitatea industriala.
Autorii articolului au clasificat sistemele "multirobot" in doua mari grupe: a) sisteme multirobot autonome; b) sisteme multirobot cooperative.
Sistemele multirobot autonome constau intr-un grup de roboti independenti, care nu interactioneaza unul cu celalalt. Sistemul de tip multirobot executa o varietate mare de sarcini. Acest tip de sisteme poate fi folosit in conformitate cu ceea ce Nof si Rajan afirma, respectiv "sa mimeze lumele unei productii de masa si a liniilor inalt automatizate cu o flexibilitate mai mare" (p. 290). Opinia noastra este ca, probabil, autorii articolului se refera la flexibilitatea sarcinii.
Consideram ca este foarte dificil sa estimam daca sistemele autonome multirobot pot sau nu sa fie considerate sisteme flexibile de fabricatie, bazadu-ne numai pe acest unic criteriu (flexibilitatea de sarcina). Motivul consta in faptul ca asemenea sisteme, chiar daca beneficiaza de flexibilitatea robotilor de a executa sarcini, sunt inca folosite ca sisteme de fabricatie dedicate (Nof si Rajan, 1994). in opinia noastra, in aceasta situatie robotii sunt folositi mai ales pentru ca au o acuratete si o repeilitate mai mari, determina obtinerea unei calitati imbunatatite si a unor performante mai inalte in atie cu sistemele bazate exclusiv pe operatori umani. Rezultatul este o productivitate mai mare, o calitate imbunatatita si costuri mai mici. Cu toate acestea, sistemul are o flexibilitate potentiala atat de proces cat si de produs, care poate fi folosita daca si numai atunci cand este necesar. Flexibilitatea este o caracteristica a sistemului, care nu este folosita datorita indeosebi caracterului de masa al productiei.
Sistemele multirobot cooperative constau intr-un grup de roboti capabili sa execute sarcini atat independent unul de celalalt, cat si prin cooperare. Conform afirmatiilor lui Rajan si Nof (1994), asemenea sisteme de fabricatie dispun de o flexibilitate suplimentara, determinata de folosirea unor capacitati de tip cooperativ ale robotilor, care se adauga la flexibilitatea fiecarei celule robotice luata separat. in consecinta, un sistem robotic cooperativ este capabil sa execute un numar mare si variat de sarcini de lucru. Robotii sunt folositi indeosebi in productia de serie mica. De aceea, consideram ca aceste sisteme multirobot de tip cooperativ pot fi numite sisteme flexibile de fabricatie.


Concluzii despre definitii
Abrudan (1996) intreprinde o valoroasa sinteza a numeroaselor definitii (45 la numar) referitoare la SFF, atat in sensul restrans, cat si in sensul larg al termenului, pentru toate tipurile de entitati de fabricatie flexibile. in sens restrans, sistemul (atelierul) flexibil de fabricatie SFF este definit ca "o reuniune de CFF interconectate prin sisteme automate de transport pentru piese si scule" (Abrudan, 1996). De asemenea, Abrudan si Opris (1994) considera ca fiecare SFF este "o retea de sisteme de asteptare, fiecare modul de lucru din cadrul SFF fiind el insusi un sistem de asteptare".
Ram si Viswanadham (1992) definesc un SFF ca fiind "un sistem de fabricatie cu un grad inalt de automatizare, bine adaptat pentru a produce simultan o larga varietate de tipuri de repere, in cantitati mici pana la mijlocii, cu un cost redus, simultan cu mentinerea unei calitati ridicate a produselor finite". Tot ei subliniaza faptul ca tehnica denumita "Tehnologia de Grup" (TG) reprezinta o abordare atractiva pentru implementarea SFF-urilor. TG conduce la conurarea SFF ca "SFF Celular" (SFFC) sau, mai simplu, Sisteme Celulare de Fabricatie (SCF). Din analiza bibliografiei reiese ca denumirea propusa de cei doi autori nu a mai fost utilizata. Parerea noastra este ca denumirea propusa nu reflecta decat un aspect al problematicii unui SFF, respectiv organizarea sa celulara, bazata pe tehnica TG, in timp ce exista SFF-uri mult mai complexe, capabile sa proceseze (sa prelucreze, sa sudeze, sa pseasca si/sau sa monteze) repere apartinand mai multor familii de piese. Consideram ca un Sistem Celular de Fabricatie ar putea fi considerat un SFF de complexitate mai redusa, ativ cu un SFF care inglobeaza de obicei mai multe celule de fabricatie.
Ceea ce apreciem ca este punctul de diferentiere intre aceste definitii si elaborari consta in accentul pe care ele il pun pe flexibilitate. Un prim grup de autori pune accentul pe flexibilitatea care se refera la schimbarea conuratiei masinilor, ceea ce permite schimbarea tipului de produs fara o prea mare intarziere. Al doilea grup pune un accent deosebit pe flexibilitate in manipularea de materiale. Primul grup percepe SFF-urile ca avand potentialul de a se adapta la cerere, in vederea obtinerii de beneficii aferente unui stoc redus. Cel de-al doilea grup pune accentul asupra flexibilitatii manipularii materialelor. Primul grup percepe SFF-urile ca avand un potential de adapilitate la cerintele pentru diferite produse, iar beneficiile stocurilor, reduse datorita productiei de a face la comanda, in timp ce al doilea gaseste avantaje in maximizarea gradului de utilizare a masinilor. Opinam ca cele doua puncte de vedere nu sunt neaparat exclusive sau contradictorii, ci mai degraba ele pot sa se sprijine mutual. Cand e definit conceptul de SFF, este important "sa intelegem ceea ce un SFF reprezinta in mod conceptual si ce inseamna el pentru o companie, in termenii unei strategii profiile de fabricatie" (Kaighobadi si Venkatesh, 1994).
Denumirea folosita ar trebui sa reflecte faptul ca un SFF este automatizat, intrucat si alte sisteme de fabricatie neautomatizate, chiar cele de tip om-masina, sunt flexibile, deci pot fi denumite SFF. O denumire corecta ar trebui sa fie aceea de Sisteme Automatizate Flexibile de Fabricatie (SAFF), fiindca, la sistemele de productie/ fabricatie avansate, automatizarea este implicita. Totusi, consideram ca nu este necesara utilizarea acestei denumiri. De aceea, pe parcursul tezei, termenul SFF va fi folosit in acceptiunea lui deja incetatenita, respectiv de sistem automatizat flexibil de fabricatie. ' In concluzie, din analiza definitiilor identificate in bibliografia consultata, reiese ca exista mai multe elemente comune care permit definirea esentei conceptului.Opinam


ca un SFF este un ansamblu de statii de lucru care sunt interconectate prin intermediul unui echipament automat de manipulare a materialelor, componentelor si a sculelor, a caror functionare este coordonata prin intermediul unui computer, in vederea fabricarii unei familii de produse diversificate, in conditii de eficienta.In mod corespunzator, consideram ca un sistem flexibil de montaj (SFM) poate fi definit ca fiind un ansamblu de statii de lucru care sunt interconectate prin intermediul unor echipamente automate de manipulare a materialelor, reperelor componente si a sculelor, a caror functionare este coordonata prin intermediul unui computer in vederea montarii in conditii de eficienta a unor produse apartinand unei familii de produse.
Acestea sunt considerate in continuare definitii de lucru.


Modelul CATWOE (COWPATES) si SFF
Modelul CATWOE scoate in evidenta faptul ca un SFF este mai mult decat un simplu sistem computerizat, intrucat implica si oamenii (Ainger, 1995). CATWOE este, in limba engleza, un acronim care provine din domeniul teoriei sistemelor. Fiecare litera a acestui acronim reprezinta un aspect al oricarui sistem, care trebuie mentionat intr-o definitie precisa a sistemului. in procesul de dezltare a modelului CATWOE, a devenit clar ca sunt necesare alte doua elemente, si anume: scopul, notat cu P (Purpose), si altul, referitor la elementele de soft, notat cu S. Acestea doua au fost adaugate celor sase elemente initiale ale CATWOE.
Conferinta de la Longborow, din 1993, organizata de NATO sub genericul "Oameni si computere", a decis sa schimbe acronimul initial in COWPATES. "C" provine de la clientii sau beneficiarii sistemului (Customers, in engleza); "O" provine de la proprietate asupra sistemului (Ownership);" W", de la imaginea generala a lumii din punct de vedere al sistemului (World); "P", de la scopul sistemului (Purpose); "A", de la actorii sistemului (Actors); "T", de la procesul de transformare care are loc (Trans-formation); "E", de la mediul inconjurator si restrictiile acestuia (Environment con-strains); "S", de la probleme de Soft (Software isues).
Un sistem de productie consta intr-un "grup de oameni (A) care executa diferite activitati de fabricatie (T), de proiectare, ificare si, in general, de afaceri, care proceseaza ordinele si solicitarile clientilor (C) cu ajutorul unor instrumente bazate pe computer, intr-o maniera ce furnizeaza clientului informatie exacta si realista (S), in vederea imbunatatirii capacitatii companiei de a raspunde cu rapiditate si eficacitate la solicitarile clientilor (P), in cadrul unui mediu inconjurator (E) si al unei piete orientate spre client (W), pentru a satisface interesele proprietarilor (O)". (Ainger, 1995).In consecinta, consideram ca un SFF consta intr-un grup de oameni, avand o viziune proprie asupra lumii, care executa diverse activitati de fabricatie, utilizand echipamente diverse, bazate pe computer, in vederea executarii de produse, servicii, in conformitate cu comenzile si solicitarile clientilor, prelucrand si furnizand informatii exacte si realiste, in vederea imbunatatirii capacitatii sistemului de a raspunde cu rapiditate si eficacitate solicitarilor clientilor interni sau externi firmei, in cadrul unui mediu inconjurator si al unei piete orientate spre client, pentru a satisface interesele proprietarilor sistemului flexibil de fabricatie respectiv.
Modelul este important pentru a surprinde in mod corect toate componentele unui Sistem Flexibil de Fabricatie, precum si relatiile dintre ele si dintre sistem si mediu inconjurator.
O alta modalitate de analiza a oricarui sistem complex, asa cum este un sistem flexibil de fabricatie, este abordarea numita "modelul canonic" (Kermats.a., 1993). Aceasta abordare imparte orice sisteme in trei nivele, si anume: 1. nivelul decizional; 2. nivelul informational; 3. nivelul operational, respectiv sistemul decizional, sistemul informational si sistemul operational.
Folosind acest model in situatia unui SFF sau a unui sistem flexibil de montaj, precum si in situatia in care acesta este amplasat intr-un mediu de productie, este posibil sa identificam in primul rand sistemul decizional ca fiind reprezentat de managementul productiei, cel care decide despre produsele care trebuie fabricate, despre cantitati, timpi de livrare, solicitari ale clientilor s.a.m.d. in al doilea rand, se identifica sistemul operational care este insusi sistemul flexibil de fabricatie. Acesta consta in statii de lucru, roboti, senzori, mijloace de transport automatizate, mijloace de control si, de asemenea, actorii participanti in activitatea sistemului. in al treilea rand, sistemul informational corespunde sistemului de control al SFF. El executa procesarea informatiilor care provin dinspre si se indreapta spre sistemul decizional, dinspre si inspre sistemul operational. De asemenea, sistemul informational este cel care inregistreaza comportamentul intregului sistem, transformandu-l in informatii referitoare la starea sistemului, pe care le transmite in orice moment si le pune la dispozitia sistemului decizional.
Componente ale SFF. Mod de operare
De fapt, orizontul si varietatea fabricatiei flexibile sunt puternic discutate si reprezinta punctul central al multor eforturi de cercetare. Cu toate acestea, componentele si caracteristicile unui SFF, descrise de diferiti cercetatori si autori, sunt, in general, urmatoarele:
- masini unelte NC, potential independente;


- un sistem de manipulare automata a obiectelor;
- o metoda globala de control, care coordoneaza functiunile atat ale masinilor unelte, cat si ale sistemelor de manipulare a materialelor, astfel incat sa atinga si sa realizeze flexibilitatea.In practica, un SFF sau un sistem flexibil de montaj (SFM) opereaza utilizand una sau mai multe dintre modalitatile urmatoare:
1) folosind conceptul de tehnologie de grup, care limiteaza varietatea reperelor ce pot fi executate de catre sistem la asa-numita "familie de repere"; de aceea, flexibilitatea produsului in cadrul acestui sistem este mai redusa decat flexibilitatea produsului in cazul unei amplasari de tip functional;
2) folosind un grup de elemente speciale, care au fost proiectate specific, pentru un numar presilit de tipuri de repere;
3) folosind diferite dispozitive care sa asigure schimbarea rapida a sculelor, in vederea minimizarii timpului fizic de schimbare a sculei si de reglare a intregului sistem;
4) echipand sistemul flexibil de productie cu un numar mare de scule cu schimbare rapida, pentru a fi capabil sa faca fata varietatii de operatiuni tehnologice de procesare, deci necesare pentru a produce intreaga familie de repere;
5) incarcarea rapida in sistem a unor programe existente pregatite anterior, pentru a putea produce orice tip de repere care au fost deja executate;
6) reprogramarea intregului sistem dinainte si/sau off-line, pentru a evita intreruperea procesului de productie pentru reprogramare (Groover, 1994).
Un SFF este un grup de masini si echipamente anexate, puse impreuna pentru a procesa un grup sau o familie de repere completa si care include urmatoarele componente primare sau secundare, pentru a forma un SFF complet:
1) Componente primare:
- masini: masini-unelte, roboti, echipamente de fabricatie;
- sistem de manipulare a materialelor, reperelor, subansamblelor;


- o retea de control supervizata de computer;
2) Componente secundare:


- tehnologie de procesare pe baza de control numeric (NC);
- scule prinse de coada;


- sisteme de prindere si tinere a reperelor;
- managementul productiei fabricatiei.
Clahorst indica faptul ca semantica precisa a acestor componente depinde de tipul de aplicatie la care se refera problema si pe care SFF incearca sa o rezolve. Astfel, elementele primare ale unui SFF, de tipul module de prelucrare prin aschiere, ar putea sa includa anumite utilaje, cum ar fi schimbatorul de scule, centrul de prelucrare, centrul de prelucrare maxima, freza care lucreaza vertical, masini cu comanda numerica de macinat; strunguri NC etc, in timp ce componentele primare ale unui modul SFF, de tipul deplasarea materialelor, include, de exemplu, diverse situatii, cum ar fi: conveior cu role, naveta in interior si in afara, naveta care trece prin sistem, sistem ghidat, masina care trece prin sistem etc.
Caracteristici. Selectarea SFF-urilor
Exista mai multe pareri cu privire la trasaturile caracteristice ale SFF. Opinia noastra este ca abordarea lui Abrudan (1996), bazata pe sase caracteristici ale acestora, descrie in mod corect elementele unui SFF. Aceste caracteristici sunt:
1) elementele sistemului pe care le asimileaza masinilor, respectiv statiilor de lucru pentru procesele de montaj;
2) comanda si supravegherea functionarii sistemului din punct de vedere al echipamentului (computer), dar si al unor atribute ale acestuia;
3) sarcina de fabricatie, referitoare la produse;


4) aprovizionarea cu piese si scule;
5) controlul fabricatiei;
6) alte aspecte legate de timp, costuri, interventia omului, economicitate. McPherson (1994) considera ca o caracteristica esentiala a definitiei SFF este
"abilitatea de a combina microelectronica cu ingineria mecanica intr-un mod care sa asigure obtinerea economiilor de scara in productia de serie mijlocie si mica, concomitent cu utilizarea unor elemente de flexibilitate organizationala, cum ar fi "fabricatia exact-la-timp" si utilizarea celulelor de fabricatie bazate pe munca policalificata. Un scop strategic al implementarii SFF se refera la expansiunea vanzarilor prin dezltarea de nise multiple de clienti pentru produse inalt specializate si diferentiate.


Selectarea unui SFF
Utilizarea SFF de catre o firma serveste la amplificarea competitivitatii acesteia. Totusi, cel mai adesea, selectarea unui SFF nu este inteleasa in toata complexitatea ei. Alegerea unui SFF adecvat trebuie abordata in mod holistic, intrucat impactul implementarii sale se manifesta asupra celorlalte componente ale sistemului de fabricatie al firmei, dar si asupra celorlalte functiuni. Procesul de selectie ar trebui sa ia in considerare nu numai aspectele operationale - tehnice, organizatorice si umane -ci si pe cele financiare, dar si aspecte referitoare la industrie, piata, organizatie, precum si cu alte aspecte strategice ale activitatii firmei (Elango si Meinhart, 1994).
Myint si Tabucanon (1994) propun o metodologie de selectare a celor mai adecvate echipamente pentru un SFF, dupa ce, in principiu, decizia de a implementa un SFF a fost luata.in prima faza, denumita faza de selectare, se realizeaza reducerea numarului de conuratii posibile, prin intermediul "procesului de ierarhizare analitica", folosind diverse criterii ierarhizate in functie de importanta atasata fiecaruia. in etapa a doua, se foloseste un model de programare a obiectivelor pentru a sili candidatii satisfacatori din cadrul listei selectate in etapa intai. in etapa a treia, se reia procesul de ierarhizare analitica, pentru efectuarea unei analize a costurilor si a beneficiilor diferitelor scenarii pentru conuratia aleasa, in functie de diferite tipuri de masini si grade de flexibilitate ale sistemului.
Owen (1993) propune utilizarea sistemului "costuri pe baza de activitate" (activity-based costing - ABC), care se bazeaza pe structurile operationale ale firmei, si mai putin pe structurile financiare ale ei. Acest sistem de costuri furnizeaza date despre costurile aferente consumului de resurse, care nu adauga sau adauga putina valoare in valoarea produsului final. Opinam ca este necesara o abordare in primul rand holistica, strategica, apoi financiara si, in final, conila, pe baza costurilor activitatii. Parerea sa este ca abordarea pe baza costurilor directe sufera de aceeasi limitare majora precum cea financiara, respectiv exprima doar elemente care sunt masurate conil in expresie monetara, neglijand celelalte consumuri si efecte de alta natura, nemasurabile in bani. Totusi, este demn de remarcat faptul ca ABC reprezinta o incercare de a utiliza metode de management al costurilor, care sa reflecte cu mai multa acuratete contributia atat a fiecarei activitati care adauga valoare produsului finit, cat si a celor care nu adauga.
Reguli recomandate de catre producatorii de SFF pentru alegerea unui SFF
Alegerea unui SFF este deosebit de importanta, dar, in acelasi timp, dificila. Importanta, pentru ca poate duce la irosirea unor resurse masive ale firmei, la esuarea implementarii strategiei firmei. Dificila, pentru ca exista numeroase firme producatoare, o varietate deosebit de mare de variante constructive. De aceea, consideram ca este utila prezentarea rezultatelor unor cercetari efectuate in randul producatorilor. Un prim aspect care trebuie subliniat este ca un SFF trebuie sa urmareasca pastrarea simplitatii sale. Noaker (1994) prezinta unele reguli recomandate de catre producatorii de SFF-uri:


1) Nu solicitati mai multa capacitate decat aveti neie;
2) Nu va inchideti posibilitatea de crestere viitoare a capacitatii pentru a face fata unei cresteri viitoare a cererii:
3) Accentuati capabilitatea sistemului de a functiona fara intreruperi si avarii, precum si mentenabilitatea sa;
4) SFF trebuie sa poata fi instalat si pornit cu usurinta;
5) SFF trebuie sa permita un control simplu si usor, monitorizare si feed-back in timp real, ajustarea sculelor, executia cu acuratete a reperelor.
Motive si criterii pentru introducerea si utilizarea sistemelor de fabricatie flexibile automatizate

Consideram ca exista trei factori care trebuie luati in considerare cand o companie intentioneaza sa introduca automatizarea flexibila:
1) Pretul de achizitie pentru echipamentul automatizat, pentru programele de soft si pentru alte servicii livrate de catre furnizori si care trebuie sa fie justificabile;
2) Echipamentul de automatizare trebuie sa fieadapil la numarul de piese produse, cu conditia ca produsul respectiv sa fi fost proiectat pentru asamblare automatizata;
3) Echipamentul de automatizare (partea de hard a sistemului) trebuie sa fie reutilizabil, cu schimbari minore.
O companie care ia in considerare posibilitatea de a investi in sisteme flexibile automatizate de productie ar trebui sa-si puna trei intrebari, si anume:
1) Aceasta investitie va determina obtinerea unui lum de afaceri sporit ?
2) Va duce ea, in mod real, la reducerea costurilor activitatii ?
3) Va fi capabila sa imbunatateasca mult calitatea, sa reduca timpul de livrare catre client, sa reduca timpul de productie si sa determine cresterea satisfactiei clientilor?
Daca raspunsul nu este "da" la una dintre intrebarile de mai sus, atunci Howard (1994) sfatuieste pe managerii firmelor sa nu cheltuiasca banii respectivi.
Automatizarea si integrarea prin intermediul CIM a condus arareori la o reducere a costurilor totale de munca. Beneficiile reale sunt regasite de obicei intr-o calitate mai mare, in costuri fixe mai reduse si intr-un timp de raspuns la solicitarile clientilor mult mai scurt.
Folosirea masinilor unelte programabile si a robotilor a facut posibila cresterea rapiditatii cu care pot fi fabricate produse inalt adaptate la solicitarile unor clienti particulari. Raspunsul rapid este esential in fabricatia flexibila (Howard, 1994).


Software pentru SFF si relatia cu flexibilitatea
SFF-urile devin mai flexibile datorita dezltarii de programe soft pentru uz comercial, care sunt capabile sa reprogrameze, intr-un timp foarte scurt, un SFF pentru executia unui nou tip de piese. in primul rand, SFF-ul poate sa execute o gama mai larga de repere in timp mai scurt, reducand cu circa 30-40% costurile aferente productiei de serie mica. De obicei, echipamentul fizic al unui SFF costa, in SUA, 8 milioane de dolari americani, in timp ce costurile aferente reglarii, programarii si testarii initiale ajung la 12 milioane de dolari. Un SFF este capabil sa fabrice opt pana la 10 repere diferite ca tip (Machine Design, May 4, 1994). Dorim sa subliniem faptul ca sursele de date indica cifre contradictorii referitoare la extindere, costuri, succese sau esecuri. Opinia noastra este ca acest fapt se datoreaza acceptiunii extrem de largi si diferite pe care o are notiunea de SFF.


Relatia dintre SFF si flexibilitatea fabricatiei
Orice SFF poseda opt forme de flexibilitate (Tidd, 1993). Referitor la robotii industriali, autorul arata ca flexibilitatea lor este determinata de elemente precum dexteritatea, productivitatea si programabilitatea. Tidd este de acord cu faptul ca flexibilitatea este inca un termen relativ, foarte dificil de cuantificat. El propune pentru aceasta, similar cu modul cum este cuantificata cealalta masura a eficientei industriale, care este "productivitatea", folosirea unei baze cantitative care este singura capabila sa permita organizatiilor sa-si coordoneze coerent propria flexibilitate. Nu am avut acces la aceasta sursa bibliografica, dar subliniem faptul ca Tidd (1993) a identificat diverse forme ale flexibilitatii, factori de influenta si principalele probleme implicate de masurarea diverselor forme ale flexibilitatii la nivelul unei firme.
Un SFF foloseste echipament automatizat pentru a fi capabil sa-si coordoneze flexibilitatea de ruta, tehnologie a echipamentului. Lenz (1994) considera ca automatizarea si flexibilitatea sunt doua caracteristici separate ale productiei. Cu toate acestea, automatizarea reprezinta o modalitate mai usoara si mai rapida de a coordona potentialul de flexibilitate de ruta tehnologica a unui sistem de productie. Automatizarea implica un sistem automatizat de manipulare a materialelor si o ierarhie computerizata, pentru a coordona operatiile tuturor componentelor unui SFF.
In opinia noastra, problematica unui sistem automatizat de manipulare a materialelor, bazat pe do furnizate de cercetare (Cummins. Calsonic, Bonas), este mai putin importanta pentru definirea unui sistem flexibil de fabricatie de montaj. Elementele componente ale acestui echipament sunt folosite mai ales pentru a manipula reperele, subansamblele, intre statiile de lucru, si ele sunt extrem de costisitoare. Acestea reduc, de asemenea, flexibilitatea intregului sistem de fabricatie. Operatorii umani dotati cu echipament traditional intr-un anume sens, dar adecvat sarcinii, pot sa execute acest tip de sarcina mult mai ieftin. Firmele Cummins si Calsonic au extins aceasta abordare pana la a inlocui cu si/sau a mentine operatorii umani in sistem, pentru executarea de operatii complexe si delicate in domeniul productiv, cum este, de exemplu, montajul. Motivul care a generat aceasta abordare se refera mai ales la necesitatea de a obtine cresterea flexibilitatii produsului dincolo de limitele sistemului existent, precum si la necesitatea de a creste permanent eficienta operatiunilor de fabricatie. Echipamentul automatizat de manioulare este perceput ca reprezentand o investitie initiala inalta in conditiile in care este necesara recuperarea investitiei intr-o perioada scurta
Pe de alta parte, corelatia intre un SFF si un mod de productie dat este extrem de importanta si trebuie silita inainte sa fi fost facute investitiile. Pentru a ajunge la posibilitatea de a determina potrivirea dintre SFF si mediul inconjurator, trebuie luat in considerare tipul de SFF. Clasificarea sistemelor de fabricatie (din punct de vedere al tipului, gradului de flexibilitate si capabilitatii de manipulare a lumului) determina cand si unde este cel mai eficient un SFF. In cea mai larga acceptiune, SFF-urile pot fi clasificate in: SFFspecializate, SFF secventiale si celule de fabricatie.
O alta intrebare legata de alegerea SFF-urilor se formuleaza astfel: care este calitatea sistemelor furnizate? Acesta este un punct critic. Trebuie verificat daca firma este certificata din punctul de vedere al ISO 9000, daca are un program de imbunatatire a calitatii etc.
Cumparatorul trebuie sa identifice raspunsul la intrebarea: care este nivelul si costul serviciului si sprijinului, atat acordat cat si necesar? Exista diferite abordari ale acestei probleme. Recomandarea este ca, in primul rand, sa fie preferata tehnologia, echipamentele deja verificate in practica unor tehnologii si echipamente noi, experimentale. Acelasi lucru se aplica si pentru elementele de soft.
Exista numerosi furnizori de echipamente si de software pentru sisteme flexibile de fabricatie si alte metode avansate de fabricatie. Underwood (1994) recomanda utilizarea unui set de intrebari pentru a putea selecta dintre acestea pe cei mai potriviti furnizori pentru fiecare firma. Aceste intrebari sunt:


1) Poate solutia sa permita o abordare pas cu pas?
2) Cat de "flexibil este flexibilul" din sistemul respectiv? in multe situatii. flexibilitatea supermasinilor nu poate fi exploatata si este, cel mai adesea, aparenta. Aceasta conduce la faptul ca prea putina flexibilitate reprezinta o constrangere; prea multa flexibilitate, la fel ca si prea multa automatizare, este o risipa, intrucat adauga complexitate si incertitudine, si de aici costuri suplimentare. Cumparatorul ar trebui sa evite achizitionarea tehnologiei de dragul tehnologiei. Recomandarea este ca firma sa gaseasca furnizorul care va instala si va permite utilizarea celui mai simplu sistem posibil pentru necesitatile firmei respective
3) Cat de legat vei fi de un singur furnizor? Nici un furnizor nu este bun la toate si, intr-o situatie in care tehnologia se schimba rapid, nu este bine ca o companie sa lucreze cu un singur furnizor.
4) Poate firma furnizoare sa demonstreze, in sistemele sale in functiune, aparitia unor situatii similare si nu neaparat numai in propriile ei uzine? Cate surit acestea si, daca ea fabrica asemenea sisteme, le si utilizeaza?


Exemple in elutia SFF-urilor
Raspandirea pe tari a SFF-urilor
Rush si Bessant (1992) analizeaza ratele de raspandire, intensitatea utilizarii si tipul de activitati in care sunt aplicate, in Japonia, SUA si Europa, trei Tehnologii Avansate de Fabricatie, si anume: SFF, robotii si proiectarea asistata de computer (CAD). in esenta, concluziile lor sunt:
a) in 1989 erau instalate circa 800 de SFF, conform datelor FMA World Daank de la NASA (International Institute for Applied Systems Analysis). Japonia detinea 25,8% dintre ele, urmata de SUA, cu 16,8%, Marea Britanie, cu 11,7%, Germania, cu 10,3% si Franta, cu 8.7%.
b) referitor la traiectoria utilizarii lor, se observa ca primele sisteme au fost implementate in firmele mari din industria aerospatiala. La inceputul anilor '90, exista o varietate larga de SFF, pentru diverse firme, bugete, marimi ale loturilor, grupuri de repere etc. Exista potentialul ca orice firma sa gaseasca o conuratie care sa ii satisfaca necesitatea specifica. Pe primul loc se situa industria producatoare de echipamente de transport (50% din SFF implementate), urmata, in ordine descrescatoare, de industria aerospatiala, masini-unelte, echipamente electrice si electronice.
c) in Japonia, un SFF producea, in medie, 120 de repere pe zi, ativ cu 88 in SUA, precum si mult mai multe tipuri diferite de repere. Japonezii introduceau in fabricatie 22 de repere noi pe an, in timp ce americanii, doar unul. SFF americane sunt concentrate in zona 1-l0 tipuri de repere diferite, ceea ce arata ca flexibilitatea lor de produs este redusa. Cele japoneze sunt distribuite aproape egal pe cele trei categorii considerate: 1-l0, 11-50 si peste 50 de tipuri de repere. in Europa, cea mai mare concentrare era gasita in categoria 11-50.
d) pretul mediu al unui SFF a scazut de la 7,5 milioane dolari SUA, in 1980, la 1 milion dolari SUA, in 1989. Alte informatii arata ca pretul mediu este mult mai mare, diferenta fiind explicata de sfera diferita de cuprindere a unui SFF.
e) principalii clienti erau firmele specializate in productia de lum mediu, cu diversificare inalta a productiei, cu marimi ale loturilor variind intre zeci si sute.


Exemple de SFF-uri implementate
Mai multe exemple de SFF implementate cu succes sunt prezentate de Hill (1994, a): o celula flexibila de fabricatie produsa de Cincinnati Milacron pentru firma United Container Machinery, un producator de utilaje si echipamente pentru productia de containere, celula instalata in 1993 si dotata cu un software extrem de puternic, denumit CINCRON, de tip controlor de celula in sistemul CIM, care opereaza pe o platforma UNIX. Acesta controleaza toate programele folosite deSFF. Opinia autorului este ca, desi SFF au aparut cu mult timp in urma, cand au fost produse masini-unelte cu subansamble si scule interschimbabile, doar recentele avansuri ale tehnologiei, in special in domeniul software-ului tehnologic, au facut ca SFF-urile sa fie mai viabile.
Tot Hill (1994, b) prezinta un studiu de caz referitor la asa-numitul sistem de fabricatie RAMP-FCIM. Numele provine din initialele programului Marinei Militare a SUA, denumit Rapid Acquisition of Manufactured Parts (Achizitia Rapida de Piese Fabricate), combinate cu tehnologia .numita Flexible Computer Integrated Manufac-turing (Fabricatia Flexibila Integrata prin Computer). Sistemul reprezinta o varianta de solutie totala de fabricatie, intrucat combina elemente de MRP II, CAD-CAM si control la nivelul atelierului de productie, urmarind dezltarea unei "firme integrate".
Aviation Week & Space Technolgy (iulie 1995) informeaza cu privire la punerea in functiune in Lexington, Massachussetts, USA, a unei "fabrici flexibile" apartinand firmei Loral Vought. Linia de fabricatie include cele mai avansate tehnologii de fabricatie. Investitia a fost de 44 milioane USD si produce radare focalizate pentru diverse scopuri, civile si militare. Fabrica este capabila sa produca o gama larga de tipuri de produse, in cantitati mici, la preturi reduse ativ cu fostul sistem, in care costurile de fabricatie erau inalte in conditii de serie mica si unicat.
Publicatia de specialitate "Production" (august 1994) prezinta un SFF instalat la uzina Chrysler, care prelucreaza si asambleaza motorul Chrysler V-l0 folosind 13 centre de prelucrare produse de Heller Machine Tools (Elk Grove, Illinois). Ceea ce deosebeste acest SFF de o linie de transfer traditionala sunt urmatoarele aspecte legate de factorul uman, operatorii sistemului, precum si de elementul organizational. Astfel, operatorii au o responsabilitate mai mare pentru control, incarcarea sculelor si reglare, decat ar fi necesar in mod obisnuit. Aceasta a determinat necesitatea organizarii de cursuri de pregatire pentru angajati, care au dus la cresterea calificarii individuale, dar si la beneficii pentru firma, legate de avantajele de a avea o forta de munca cu calificare inalta. Dupa primul an de functionare, lumul de productie realizat a sporit cu 50% utilizandu-se acelasi numar de masini.
Firma americana FMI Food Equipment Group a implementat un SFF simultan cu trece



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact