 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MARKETING
Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde". |
| StiuCum
Home » marketing
» marketing modern
» Comportamentul rational al agentilor
|
|
Curba de productie (de investitii) |
|
| In virtutea obiectivului major urmarit, respectiv cresterea patrimoniului net, agentul economic rational va plasa capitalul economisit in cea mai renila oportunitate de institie existenta pe piata. Se admite ipoteza (realista, de altfel) ca posibilitatile de instire au randamente (renilitati) descrescatoare. Este firesc ca agentul nostru sa insteasca mai intai in oportunitatile cele mai renile si numai dupa aceea sa aloce capital in oportunitatile mai putin renile ( .nr. 3.3.). fn ipoteza initiala a comportamentului rational, agentul economic va inceta sa insteasca in oportunitati cu renilitati negati (cu pierderi), in care si-ar diminua capitalul initial alocat. Numai institiile renile dau posibilitatea agentului economic de a creste niturile viitoare si-n baza lor sa-si creasca consumul viitor si satisfactia totala. Spre exemplu, un agricultor, care detine o cantitate de seminte suficienta si 10 parcele de fertilitati diferite, va insamanta mai intai parcelele cele mai roditoare, lasand la urma (chiar neinsamantate) ultimele trei parcele de teren nisipos. Daca nu ar exista nici o posibilitate de a pastra cantitatea de seminte ramasa dupa cele 7 parcele fertile (sau de a o valorifica pe piata), atunci agricultorul ar continua insamantarea parcelelor 8, 9 si 10, chiar daca stie ca, anterior, a inregistrat pierderi pe aceste terenuri (pastreaza totusi speranta modificarii favorabile a factorilor de sol si de clima). Curba randamentelor descrescatoare ale institiilor succesi (pe cele 7 parcele ) se numeste curba productiei sau curba institiei. Ea se caracterizeaza printr-un coeficient unghiular (panta) al tangentei la curba, care exprima renilitatea marginala a institiei in punctul de tangenta. Renilitatea marginala a institiei (RMI) reprezinta cresterea niturilor din institii (V) la o crestere cu o unitate a capitalului instit (I). Semnul minus are semnificatia unei pante negati a tangentei randamentelor descrescatoare ale institiilor succesi. Transpunem acum agricultorul de mai inainte intr-un institor pe piata financiara, piata care-i ofera 7 institii renile si 3 nerenile. Acesta se va orienta, in primul rand, asupra institiilor celor mai renile.In raport cu piata de capital, care nu ofera decat 9 variante de instire (1-3 si 5-l0), piata monetara se considera a aa o singura varianta de atragere a capitalului economisit, cu o rata medie a dobanzii de 15% (in termeni reali), fn aceste conditii, institorul nostru va abandona nu numai variantele nerenile (in transporturi, in constructii si in agricultura), ci si variantele cu renilitati mai mici de 15% (cele doua obligatiuni si depozitul la CAR), chiar daca renilitatile, oferite de acestea, sunt poziti. Institiile succesi vor fi selectionate dupa criteriul maximizarii valorii actuale nete (VAN). Se observa usor ca, la o rata de actualizare egala cu rata medie a dobanzii de 15%,singurele variante de retinut sunt primele patru care determina o crestere progresiva a VAN, pana la un maxim de 24,3 mii lei. Urmatoarele variante conduc progresiv la diminuarea VAN si deci la respingerea lor din programul de institi. Concluzia principala, care se degaja, este ca decizia de instire se intemeiaza pe un criteriu obiectiv fixat de piata financiara, respectiv pe rata medie de dobanda. Aceasta actioneaza si ca factor de actualizare a niturilor viitoare din institii de capital. Aceasta concluzie a determinat dezvoltari noi ale teoriei firmei, fn primul rand este relevata independenta deciziei de consum fata de decizia de institie, independenta care legitimeaza separarea calitatii de proprietar al capitalului de aceea de gestionar (de manager) al capitalului. in baza acestei independente a criteriilor de fundamentare a deciziilor, proprietarul poate incredinta linistit managerului responsabilitatea institiilor din societatea sa. fn al doilea rand, aceasta conrgenta a punctelor de dere (maximizarea VAN, maximizarea arii) intre proprietari (actionari) si gestionari (manageri) este susceptibila sa creeze conflicte de semnalizare si de mandatare, asa cum se va dea in modulele urmatoare care trateaza teoria semnalului si teoria de agent. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
