PRETUL FACTORILOR DE PRODUCTIE

Piata factorilor de productie reprezinta un segment important al pietei. Factorii de productie sunt cumparati pentru contributia pe care o au ei la desfasurarea activitatii economice. Pe o asemenea piata se intalnesc ofertantii de factori de productie cu intreprinza­torii ce au nevoie de asemenea bunuri.

In confruntarea dintre oferta si cerere se stabileste pretul fiecarui factor, intr-un anumit moment pe o anumita piata.

Cererea de factori de productie

Ceea ce este specific in cazul acestei piete este ca cererea de factori de productie este o cerere derivata si, in acelasi timp, o cerere interdependenta.

Daca consumatorul achizitioneaza bunurile finite (paine sau jocuri pe calculator) deoarece acestea ii produc o satisfactie nemijlocita, firma cumpara factori de productie (spatiu de productie sau pentru birou, munca, masini si instalatii etc.) pentru a realiza cu ajutorul lor productia si a obtine venituri. Cu cat cererea pentru bunurile finite produse (paine sau jocuri pe calculator) au un succes mai mare pe piata, cu atat curba cererii pentru factori de productie se muta spre dreapta.

Asadar, pentru ca analiza cererii de factori de productie sa fie corecta, trebuie sa se tina seama de faptul ca cererea consumatorilor individuali determina, in cele din urma, cererea de factori de productie. Din acest motiv, cererea de factori de productie este numita cerere derivata.

Productia este rodul unirii si combinarii factorilor de productie. Un autocamion in sine nu este de nici un folos daca vrem sa transportam o an 515i88f umita cantitate de materiale. Un muncitor - sofer - este la fel de inutil. Dar soferul impreuna cu autocamionul realizeaza transportul. Cu alte cuvinte, productivitatea unui factor, cum ar fi munca, depinde de volumul disponibil din ceilalti factori cu care se combina. Factorii de productie interactioneaza unii cu altii.

Pe piata factorilor de productie se confrunta interesele cumparatorilor care sunt purtatorii cererii de factori, cu interesele ofertantilor.

Cumparatorul isi fundamenteaza cererea pe teoria pro­ductivitatii marginale a factorului de productie. Firma achizitio­neaza un factor de productie si isi creste productia pana la punctul in care ultima unitate de factor variabil utilizata adauga tot atat de mult venitului, cat si costurilor. Adaugarea la costul total ce rezulta din angajarea unei unitati suplimentare de factor este pretul sau. Suma pe care o unitate de factor o adauga la venit este cantitatea pe care unitatea o adauga la productia totala (produsul marginal) inmultita  cu variatia venitului determinata de vanzarea unei unitati suplimen­tare de productie, care este chiar pretul produsului. Cantitatea rezultata este valoarea produsului marginal: .

Ca expresie a legii randamentelor nonproportionale, valoarea produsului marginal (VPM) obtinut prin atragerea unor cantitati suplimentare dintr-un factor, la inceput creste, atinge un punct maxim si apoi scade. Este profitabil pentru o intreprindere sa achizitioneze cantitati dintr-un factor de productie (munca, pamant, capital) pana la punctul in care curba valorii produsului marginal intersecteaza dreapta pretului specific. Cand valoarea produsului marginal (VPM) scade sub nivelul pretului, nu mai este profitabila sporirea cantitatii solicitate din factorul de productie.

In stare de echilibru, pretul fiecarui factor este egal cu valoarea produsului marginal. Cu notatiile obisnuite, profitul este:

π = p. F (x, y) - (xp_x + yp_y)

si devine maxim atunci cand:

adica p . F'_x = p_x si p . F'_y = p_y, ceea ce exprima egalitatea intre pretul pietei pentru factorul de productie, respectiv si productivitatea marginala (in expresie valorica) a factorului considerat.

O firma, pentru a sti ce cantitate dintr-un anumit factor de productie va putea achizitiona si utiliza (spre exemplu munca), in conditiile in care urmareste maximizarea profitului, trebuie sa cunoasca costul marginal al factorului (C_mgf) care este costul unei unitati suplimentare din factorul utilizat. In cazul pietei cu concurenta perfecta, pretul factorului pf (tariful salarial) este egal cu C_mgf, adica: pf = C_mgf

Curba C_mgf pentru factorul munca este, de fapt, curba ofertei de munca pentru firma respectiva si este perfect elastica. Ea apare sub forma unei linii orizontale la nivelul pretului pietei.

Pentru determinarea cantitatii de factor de munca ce va fi cumparata si utilizata de firma este necesar sa se cunoasca efectul folosirii acesteia, adica produsul marginal PM. Pe baza lui, firma trebuie sa determine cat adauga factorul respectiv la venit, deci care este valoarea produsului marginal al produsului (VMP):

VPM = PM . V_m,

unde V_m este venitul mediu obtinut prin vanzarea unei unitati de marfa, adica pretul de vanzare al bunului produs.

Prin utilizarea unor cantitati sporite dintr-un factor se obtine un VPM din ce in ce mai redus. Atat timp cat VPM > C_mgf, firma isi asigura cresterea profitului prin sporirea cantitatii de factori utilizati. Cand pretul factorului (pf = C_mgf) este mai mare decat VPM, atunci nu mai este profitabil pentru firma a angaja si utiliza o cantitate mai mare de factor. Nivelul optim pentru firma este atunci cand:

VPM = C_mgf = persoane fizice.

De aici rezulta ca, in fond, curba VPM este curba cererii pentru factorul respectiv, iar intersectia acesteia cu linia tarifului salarial (egal cu C_mgf) determina cantitatea care este utilizata in conditii de profitabilitate maxima (fig. 6.18).

Formarea preturilor factorilor este un mecanism complex in care se manifesta puternice interdependente rezultate din caracterul derivat al cererii. Determinarea cererii pentru un factor de productie este un proces mai complicat decat pentru un produs oarecare. In acest ultim caz, curba cererii pentru un produs este data de suma curbelor cererii individuale pentru produsul respectiv. Daca in cadrul unei ramuri factorul de productie este munca si tariful salarial a scazut ca urmare a unei oferte sporite, atunci se angajeaza o cantitate mai mare de munca. Efectul este cresterea productiei ramurii si modificarea pretului produsului. Dar se produc efecte in lant in cererea firmei si in cererea pietei pentru un anumit factor de productie.

Fig. 6.18. Cantitatea achizitionata dintr-un factor de productie (munca).

Cand tariful salarial este w₁, piata produsului este in echilibru in E_q1. Cand tariful salarial se reduce, firma angajeaza mai multi lucratori. Se mareste oferta si, la aceeasi cerere, pretul se reduce la p₂, iar echilibrul pietei se stabileste in E_q2 (fig. 6.19).

Fig. 6.19. Piata produsului.

Intrucat pretul produsului determina valoarea produsului marginal (VPM), la scaderea pretului, curba se deplaseaza in jos, de la VPM₁ la VPM₂ (fig. 6.20), ceea ce inseamna ca cererea de munca a firmei nu este m₃, ci m₂, iar echilibrul pe piata factorilor se stabileste in punctul B. Curba care face legatura intre punctul A si B arata modificarea indusa de piata produsului in cererea pe piata factorului. Este de sesizat inclinarea mai mare a curbei cererii pietei (C_mf2) fata de curba cererii firmei pentru un factor (VPM₂). Cererea pietei pentru un factor de productie nu este o simpla multiplicare a cererii firmelor si curba cererii pietei este mai putin elastica decat cererea fiecarei firme individuale (fig. 6.21).

Fig. 6.20. Cererea firmei pentru factorul munca.

Fig. 6.21. Cererea pietei pentru factorul munca.

Elasticitatea cererii este influentata de mai multi factori. In primul rand timpul. Elasticitatea este cu atat mai mare cu cat perioada de timp este mai lunga, ceea ce da posibilitatea firmelor de adaptare in functie de evolutia preturilor factorilor de productie. In al doilea rand, ponderea factorului in costul total de productie. Daca este vorba de un factor cu o pondere redusa, modificarea pretului acestuia influenteaza in mica masura costul total, iar cererea pentru el este putin elastica in functie de pret. Daca factorul are o contributie insemnata in procesul de productie si o pondere mare in cost, atunci o modificare a pretului sau de achizitionare are influenta insemnata asupra costului. Cresterea sau descresterea pretului unui factor conduce la sporirea sau scaderea cererii pentru alti factori atunci cand exista posibilitatea substituirii lor. Acest fapt e cunoscut sub denumirea de efect de substituire.

Totodata, schimbarea pretului unui factor poate determina modificarea nivelului productiei firmei la care se obtine profitul maxim. Astfel, daca pretul unui factor creste, nivelul de productie scade si invers. Aceasta crestere sau descrestere a productiei determina efectul de productie in cererea pentru alti factori. Daca efectul de productie in cererea pentru alti factori este mai mare decat efectul de substituire, atunci cererea pentru un factor va scadea cand pretul unui alt factor creste. Similar, scaderea pretului unui factor duce la cresterea cererii pentru alt factor, daca efectul de productie este mai mare decat efectul de substituire.

Oferta de factori de productie

O analiza completa a modului in care se formeaza pretul factorilor de productie trebuie sa ia in considerare atat cererea, cat si oferta. Atunci cand se analizeaza oferta unui factor de productie, trebuie sa se aiba in vedere cantitatea totala oferita economiei in ansamblu, fiecarei industrii si activitatii fiecarei firme. Elasticitatea ofertei unui factor de productie este diferita pe cele trei niveluri de agregare.

La un anumit moment, cantitatea totala din fiecare factor de productie este data. In fiecare tara forta de munca are o anumita dimensiune, exista o anumita suprafata arabila disponibila si o oferta data de capital. Aceste oferte, se pot modifica insa, ca raspuns atat la fortele economice, cat si la cele extraeconomice. Uneori, schimbarea este lenta, cand o modificare climatica transforma incet terenul arabil in desert sau cand o descoperire stiintifica in domeniul medical scade rata mortalitatii si sporeste oferta de forta de munca adulta. Alteori, schimbarile pot fi relativ rapide, atunci cand un boom in afaceri aduce persoanele post active (pensionate) inapoi in randul fortei de munca sau o crestere a preturilor la produsele agricole incurajeaza lucrari de imbunatatiri funciare care sporesc oferta de pamant.

Majoritatea factorilor de productie se afla in proprietatea privata. Oamenii sunt "proprietarii" fortei lor de munca in sensul ca ei controleaza utilizarea acesteia. Forta de munca ("Capitalul uman") poate fi numai inchiriata, nu si vanduta. Deciziile privind oferta de munca sunt determinate de numerosi factori de natura economica (pretul muncii) si factori extraeconomici, demografici (varsta, sexul, pregatirea, structura familiei). Oferta de pamant si alti factori naturali au determinanti geologici si nu pot fi influentati semnificativ, desi pamantul utilizat in agricultura poate fi influentat sub aspectul calitatii si suprafetei prin lucrari de imbunatatiri fun­ciare. Marimea ofertei de capital depinde de investitiile anterioare. Pe termen scurt, stocul de capital este fix, dar pe termen lung, oferta de capital este sensibila la factorii economici (profit, rata dobanzii).

Majoritatea factorilor de productie au mai multe utilizari. Un teren poate fi utilizat pentru cultivarea unor cereale, poate fi plantat cu pomi fructiferi, sau se utilizeaza pentru constructii de locuinte, sosele etc. Un economist poate lucra pentru o firma, pentru admi­nistratia locala, pentru guvern sau pentru invatamant. In general, este simplu pentru orice utilizator sa achizitioneze o cantitate mai mare dintr-un factor de productie limitat decat ar fi pentru toti utili­zatorii simultan. Utilizatorul unui factor de productie poate lua resurse de la alt utilizator, chiar daca oferta totala din acel factor este fixa.

Pe o piata cu concurenta perfecta, fiecare firma achizitio­neaza, de obicei, o cantitate redusa din oferta totala din fiecare factor de productie pe care il utilizeaza. Ca rezultat, firma obtine factorii la pretul curent al pietei. De exemplu, o firma de consultanta in domeniul financiar-contabil isi poate mari personalul prin publicarea unui anunt in presa locala si plateste salariul obisnuit pentru categoria respectiva de personal. Procedand asa, firma nu influenteaza pretul muncii in zona. Rezulta ca firmele sunt primitoare de pret pe pietele factorilor in situatie de concurenta perfecta.

Ce se poate spune despre elasticitatea ofertei de factori de productie? Curba ofertei de factori poate avea o forma ascendenta, poate fi dreapta, verticala sau poate avea chiar o forma descen­denta. Pentru majoritatea factorilor este de asteptat ca, pe termen lung, oferta sa raspunda pozitiv la modificarea preturilor; in acest caz, curba ofertei are o forma ascendenta. Oferta totala de pamant nu este influentata de pret, oferta este perfect inelastica, reprezen­tata printr-o dreapta verticala. In anumite situatii, cand randamentul unui factor creste, detinatorii acestuia pot reduce oferta: oferta de munca se reduce in momentul cresterii salariului peste un nivel, care face ca oamenii sa fie interesati nu numai de venit, ci si de timpul liber.

Formarea pretului factorilor de productie prin mecanismul cererii si ofertei

Determinarea pretului si a cantitatii de echilibru pentru un factor de productie nu ridica probleme deosebite. Pretul factorilor de productie se determina prin interactiunea cererii si ofertei pietei. Cererea pietei se obtine prin "adunarea" pe orizontala a curbelor individuale ale cererii pentru un anumit factor de productie. Aceasta procedura este valabila pentru orice factor de productie si are la baza valoarea produsului marginal (VPM) pentru factorul considerat.

Aceeasi operatiune se face pentru toate ofertele de factori de productie. Adica, cunoscand pretul unui factor, se aduna toate cantitatile oferite pe piata pentru a obtine oferta pietei. Pretul de echilibru al unui factor de productie se formeaza atunci cand cantitatile oferite si cele cerute sunt egale.

Acest lucru se vede in fig. 6. 22, unde curba cererii derivate intersecteaza curba ofertei factorului de productie in punctul E_q.

La acest pret, posesorii factorului de productie respectiv sunt dispusi sa ofere pe piata o cantitate egala cu cantitatea pe care cumparatorii doresc sa o achizitioneze. La un pret mai mic, cererea creste determinand majorarea pretului factorului. La un pret mai mare, cantitatea ceruta se reduce, iar oferta totala, pe termen lung, sporeste.

In raport cu afirmatiile precedente se impun unele precizari. Daca toate unitatile dintr-un factor de productie ar fi identice si se misca liber intre piete, toate ar fi remunerate la fel in conditii de echilibru. De fapt unitati diferite din oricare factor obtin remuneratii diferite. In  cazul fortei de munca, daca toate muncile ar fi la fel, daca toate beneficiile ar fi banesti si daca indivizii s-ar misca liber intre piete, atunci pretul fortei de munca ar tinde sa fie acelasi in toate domeniile. Lucratorii s-ar muta de la locuri de munca slab platite spre cele bine platite. Oferta de munca ar scadea in ocupatii cu salarii mici, dar penuria rezultata ar forta cresterea acestor salarii. Totodata oferta de munca creste in ocupatii cu salarii mari, ceea ce determina reducerea lor. Miscarea continua pana cand nu mai exista stimuli pentru schimbarea ocupatiilor si salariile se egalizeaza in toate domeniile.

In fond, diferente de pret apar si pot fi impartite in doua tipuri distincte: a) diferente existente in situatii de dezechilibru; b) diferente in conditii de echilibru.

Unele diferente ale factorilor reflecta o stare temporara de dezechilibru pe piata. Ele sunt determinate de cresterea unei industrii si declinul alteia. Diferentele de preturi duc, insa, la realocarea factorilor. La randul lor, realocarile de factori de productie au ca rezultat eliminarea diferentelor de preturi.

Unele diferente ale preturilor factorilor de productie persista in conditii de echilibru, fara a genera alte forte care sa le elimine. Aceste diferente de echilibru pot fi explicate prin diferente intrinseci sau diferente obtinute ale factorilor.

Daca diferite unitati dintr-un factor de productie au caracte­ristici diferite, pretul platit este diferit. Terenul cu fertilitate ridicata utilizat in agricultura are un pret mai ridicat decat un teren mai putin fertil. Un muncitor mai indemanatic este platit mai bine decat altul mai putin indemanatic.

Multe din caracteristici sunt obtinute prin actiuni costisitoare. Fertilitatea unui teren poate fi crescuta prin actiuni amelioratoare. Costul cresterii fertilitatii trebuie sa-si gaseasca reflectarea in pretul terenului. O calificare superioara a unei persoane implica timp si costuri care ulterior trebuie sa se regaseasca in nivelul salariului.

Distinctia intre diferentele de pret in situatie de echilibru si cele de dezechilibru este in stransa legatura cu mobilitatea factorilor de productie. Diferentele de dezechilibru conduc la miscarile facto­rilor de productie, miscari care erodeaza aceste diferentieri. Dife­rentierile de echilibru nu sunt eliminate de mobilitatea factorului de productie, ele persista indefinit.