Asigurarile sociale

Asigurarile sociale

Necesitatea si continutul economic al asigurarilor sociale

Necesitatea organizarii ocrotirii cetatenilor, sub diferite forme, a aparut o data cu dezvoltarea factorilor de productie. In Romania, primele forme ale asigurarilor sociale au luat fiinta catre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, din initiativa lucratorilor din fabrici.

Necesitatea asigurarilor sociale decurge din faptul ca participarea cetatenilor la desfasurarea procesului de productie si a oricarei activitati utile societatii poate sa puna salariatii, cooperatorii, agricultorii, intreprinzatorii particulari, in anumite situatii, in imposibilitatea de a mai presta o munca in conditii normale. Deoarece cetatenii pot sa ajunga in imposibilitatea de a mai munci, si, deci, de a-si dobandi prin munca bunurile si serviciile necesare traiului lor si al familiilor lor, din cauza unor: accidente, boli, maternitate, invaliditate, precum si ca urmare a atingerii unei anumite limite de varsta, este necesar ca statul, companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale, unitatile si organizatiile cooperatiste, asociatiile, intreprinderile private, intreprinzatorii particulari etc. sa ia din timp masurile corespunzatoare pentru protectia cetatenilor, asigurandu-le veniturile necesare traiului acestora si familiilor lor.

Asigurarile sociale sunt o institutie obiectiv necesara a societatii chemate sa rezolve protectia salariatilor, cooperatori 545c26f lor, asociatilor, agricultorilor, pensionarilor si a familiilor lor in cazuri de incapacitate temporara sau permanenta de munca.

Sub aspect financiar, asigurarile sociale participa la repartitia unei parti din produsul intern brut, constituind un mijloc de control asupra formarii, repartizarii si utilizarii acestuia, cand se colecteaza, se repartizeaza si se utilizeaza fondurile asigurarilor sociale.

In Romania, sistemul asigurarilor sociale are trasaturi caracteristice, cunoscand o evolutie determinata de stadiul de dezvoltare a economiei si societatii romanesti.

Pana in anul 1992, sistemul national de asigurari sociale era constituit din urmatoarele componente principale:

a)     asigurarile sociale de stat;

b)     asigurarile sociale din cooperatia mestesugareasca si ale mestesugarilor cu ateliere proprii;

c)     asigurarile sociale din asociatiile agricole;

d)     asigurarile sociale ale agricultorilor cu gospodarie proprie;

e)     asigurarile sociale ale avocatilor;

f)      asigurarile sociale ale slujitorilor cultelor.

Incepand cu anul 1992 s-a conturat realizarea unui sistem public national unificat de asigurari sociale, prin integrarea in asigurarile sociale de stat a sistemelor independente de asigurari sociale (asigurarile sociale pentru agricultori, ale cooperatiei mestesugaresti, ale Bisericii Ortodoxe Romane, ale artistilor plastici, ale muzicienilor, compozitorilor si scriitorilor).

Prin instituirea sistemului public national de asigurari sociale s-a creat un cadru unitar de aplicare a legislatiei in domeniu, se economisesc resurse materiale si umane, se creeaza flexibilitate in redistribuirea resurselor disponibile, in functie de cerintele pentru anumite prestatii, se intareste controlul privind constituirea si utilizarea resurselor si calitatea prestatiilor. Sistemul public national al asigurarilor sociale al tarii noastre va trebui sa fie imbunatatit fiind tributar in opinia unor specialisti unor principii inechitabile de "solidaritate sociala".

Principiile si rolul sistemului national de asigurari sociale

Sistemul public national de asigurari sociale este organizat pe baza urmatoarelor principii:

Unicitatea

Obligativitatea

Garantarea de catre stat a drepturilor de asigurari sociale

Cetatenii sunt ocrotiti in toate cazurile si pentru toata perioada pierderii capacitatii de munca

Contributivitatea

Egalitatea

Ocrotirea in concordanta cu cerintele eticii si echitatii sociale

Pensiile sunt scutite de impozite si taxe

Imprescriptibilitatea dreptului la pensie si la indemnizatiile de asigurari sociale

Dreptul de pensie nu poate fi instrainat

Autonomia si descentralizarea asigurarilor sociale

Unicitatea. Potrivit acestui principiu este organizat si functioneaza un singur sistem public national de asigurari sociale, garantat de stat.

Prin instituirea sistemului unic se urmareste diminuarea riscurilor care decurg din existenta mai multor sisteme de asigurari sociale, din care cele mai mici pot prezenta riscul neasigurarii resurselor necesare, necesitand solutii de finantare din partea statului.

Unicitatea este expresia solidaritatii sociale, in general, si a solidaritatii intre generatii, in special. Constituirea sistemului public national unic de asigurari sociale a fost consecinta restructurarii economice, ca urmare a constituirii si functionarii mecanismelor economiei de piata, cu efecte asupra structurii ocupationale a fortei de munca.

Prin existenta unui sistem unic public national de asigurari sociale este incurajata mobilitatea pe piata muncii, fara rigiditatea anterioara a organizarii asigurarilor sociale, inclusiv cu variante de investire.

In paralel, intr-o economie de piata functionala apare necesitatea, posibilitatea si conditiile de organizare si functionare a unor sisteme private, facultative, de asigurari sociale.

Obligativitatea. In concordanta cu cerintele acestui principiu, persoanele fizice care desfasoara activitati aducatoare de venituri si indeplinesc conditiile prevazute de lege sunt cuprinse, prin efectul legii, in sistemul public national de asigurari, beneficiind de drepturi si avand obligatii reglementate.

Asigurarile sociale cuprind: personalul din companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale, cu capital de stat sau privat, cooperatori, asociatii familiale, agricultori, avocatii, slujitorii cultelor etc. Practic, astazi toti cetatenii activi ai tarii, pensionarii si membrii lor de familie sunt ocrotiti prin asigurarile sociale, ceea ce inseamna ca la baza asigurarilor sociale se afla principiul generalitatii, statul garantand aceste drepturi prin Constitutie si prin alte acte normative.

Caracterul obligatoriu al asigurarilor sociale in sistemul public national da consistenta solidaritatii sociale si da posibilitatea garantarii de catre stat a acestui sistem, reduce posibilitatea lipsei veniturilor si, deci, a dependentei persoanei in cazul producerii riscurilor asigurate. El constituie premisa fundamentala a echilibrului financiar al sistemului public national al asigurarilor sociale.

Garantarea de catre stat a drepturilor de asigurari sociale. Statul este garantul acestui drept exercitat prin sistemul public national al asigurarilor sociale. Statul sprijina acest sistem al asigurarilor sociale. In situatii motivate, statul poate acoperi deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului de stat.

Cetatenii sunt ocrotiti in toate cazurile si pentru toata perioada de pierdere a capacitatii lor de munca, iar mamele se bucura si de ocrotire sociala deosebita in caz de sarcina, lehuzie sau pentru cresterea si ingrijirea copiilor.

Contributivitatea. Fondurile sistemului public national al asigurarilor sociale se constituie, in principal, pe seama contributiilor platite de companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat, societatile comerciale mixte si private, institutiile publice, cooperativele, asociatii, de barourile de avocati, institutiile cultelor etc. precum si din contributiile persoanelor fizice angajate.

Pentru someri, contributiile de asigurari sociale se platesc din fondul pentru plata ajutorului de somaj. Prin reforma asigurarilor sociale se preconizeaza ca aproximativ 33% din contributii sa fie trecute in sarcina asiguratilor.

Egalitatea. Acest principiu are in vedere ca persoanele asigurate beneficiaza de aceleasi drepturi si au aceleasi obligatii daca indeplinesc aceleasi conditii prevazute de lege.

Cetatenii sunt ocrotiti prin asigurarile sociale potrivit sistemului de salarizare sau, dupa caz, in concordanta cu venitul realizat. Aceasta inseamna ca nivelul salariului (venitului) reprezinta elementul fundamental in functie de care se determina cuantumul indemnizatiilor, ajutoarelor, pensiilor, etc.

Cetatenii straini sau apatrizii, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei si indeplinesc conditiile legale, sunt cuprinsi in sistemul nostru public national de asigurari sociale.

Cetatenii romani care isi desfasoara activitatea in strainatate, in interesul statului roman, sunt cuprinsi in sistemul public national de asigurari sociale. Persoanele asigurate prin sistemul public national si care isi stabilesc domiciliul sau resedinta in strainatate beneficiaza de drepturile de asigurari sociale in conditiile conventiilor internationale la care Romania este parte.

Ocrotirea cetatenilor se realizeaza in concordanta cu cerintele eticii si echitatii sociale, ceea ce inseamna ca pensiile si celelalte forme de ocrotire sunt reglementate si acordate pe baza contributiei aduse la dezvoltarea societatii noastre, urmarindu-se, concomitent, realizarea unui raport echitabil intre veniturile care provin din salarii si cele realizate din pensii, raport menit sa stimuleze persoanele care lucreaza efectiv in diferite sectoare de activitate ale productiei materiale, in domeniul social cultural etc.; De asemenea, se urmareste realizarea unor proportii echitabile intre pensiile mici si cele mari, au loc trimiteri la tratament balnear in mod gratuit a pensionarilor cu pensii mai mici, trimiteri gratuite la odihna in statiunile balneoclimaterice ale copiilor din familiile cu multi copii etc.

Pensiile de asigurari sociale sunt scutite de impozite si taxe. Pensiile de asigurari sociale, precum si actele procedurale pentru dobandirea lor nu sunt impozabile si nici taxabile.

Face exceptie de la acest principiu impozitarea in sistemul fiscal romanesc a pensiilor in suma de peste 8 milioane lei, lunar, care intra in globalizare, fiind supuse regulilor de impozitare al impozitului pe venitul global.

Cererile care au drept scop stabilirea dreptului la pensie sau indemnizatie de asigurari sociale, introduse in fata oricaror institutii, sunt scutite de taxe.

Imprescriptibilitatea dreptului la pensie si la indemnizatiile de asigurari sociale. Acest principiu este expres prevazut in legislatia de asigurari sociale. Salariatii, membrii cooperatori, asociatii, agricultorii si ceilalti cetateni care indeplinesc conditiile legale au dreptul sa ceara oricand stabilirea dreptului la pensie, indemnizatie, etc.

Pensiile si indemnizatiile de asigurari sociale nu pot fi cedate nici total nici partial. Pensiile si indemnizatiile de asigurari sociale constituie un drept personal si nu pot face obiectul vreunei tranzactii, nu pot fi cedate nici total, nici partial, deoarece sunt menite sa asigure conditii decente de viata persoanei careia i-au fost acordate.

Autonomia si descentralizarea, potrivit acestui principiu asigurarile sociale se realizeaza pentru asigurati prin structuri proprii si institutii competente. S-a infiintat Casa Nationala de Pensii si alte drepturi de asigurari sociale, organism autonom, care asigura aplicarea legislatiei in domeniul asigurarilor sociale, intocmeste proiectul bugetului public national al asigurarilor sociale se preocupa de realizarea veniturilor, de efectuarea cheltuielilor, de stabilirea si de plata drepturilor de asigurari sociale.

Rolul sistemului public national al asigurarilor sociale rezulta din natura noua si din principiile care stau la baza lui, precum si din modul cum se constituie si se folosesc fondurile banesti respective. Pe masura dezvoltarii economiei nationale, s-au dezvoltat si perfectionat si asigurarile sociale. Concomitent, au crescut rolul si importanta lor.

Asigurarile sociale stimuleaza reproductia sociala, contribuie la progresul economiei nationale in general, la asigurarea echilibrului social al cetatenilor.

Sursele de constituire a fondurilor asigurarilor sociale

Formarea fondurilor asigurarilor sociale se realizeaza prin contributiile ce se platesc de catre agentii economici si institutiile statului prin aplicarea unor cote procentuale asupra fondului de salarii brut al acestora, insa si pe baza unor contributii individuale platite de asigurati.

Cuantumul fondurilor asigurarilor sociale de stat depinde, in principal, de marimea veniturilor realizate de personalul incadrat in munca, deoarece agentii economici si institutiile platesc contributiile pentru asigurarile sociale in functie de aceste venituri. Cresterea veniturilor personalului angajat determina majorarea continua a veniturilor colectate in sistemul asigurarilor sociale de stat.

Sursele de constituire a fondurilor asigurarilor sociale sunt:

Contributiile pentru asigurarile sociale

Contributia pentru asigurarile sociale datorate de unitatile particulare bazate pe libera initiativa

Contributiile diferentiate ale salariatilor si pensionarilor care merg la tratament balnear si odihna

Contributiile pentru constituirea fondului de somaj, ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de sprijin

Alte venituri

Contributia pentru pensia suplimentara

Contributiile pentru asigurarile sociale se calculeaza asupra fondului total de salarii folosit de catre agentii economici, in care se cuprind:

Ø       salariile tarifare al personalului unitatilor (personal permanent, temporar sau zilier);

Ø       drepturile banesti pentru concediile legale si suplimentare;

Ø       salariile cuvenite lucratorilor scosi din productie pentru a urma o scoala profesionala si cele care se acorda elevilor scolilor profesionale pentru perioada de practica in productie;

Ø       onorariile platite specialistilor pentru expertizele efectuate;

Ø       sporurile de salarii (sporul pentru vechime in munca, pentru conditii nocive de munca sau periculoase, pentru munca prestata suplimentar peste programul de lucru, sporul pentru munca de noapte etc.);

Ø       indemnizatiile de conducere;

Ø       sumele din fondul de participare a personalului la realizarea profitului;

Ø       drepturile banesti ce se acorda personalului in perioada de timp cat indeplineste diferite obligatii de stat si obstesti;

Ø       premiile prevazute sa se acorde personalului in cursul anului (premii pentru realizari deosebite, pentru economii la materiale, energie, forta de munca).