StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare ξn relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Caile de atac ordinare : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Caile de atac ordinare



CAILE DE ATAC ORDINARE

Sectiunea I

Aspecte generale cu privire la caile de atac

1. Controlul judiciar si corelarea lui cu dreptul la folosirea cailor de atac

Caile de atac constituie un mijloc reparator, un remediu procesual susceptibil de folosire facultativa, prin care se realizeaza o solutionare legala si temeinica a cauzelor penale.



Importanta cailor de atac pentru infaptuirea justitiei a determinat inscrierea in Constitutia Romaniei a principiului potrivit caruia „impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii (art. 128)”. Acest principiu este enuntat si in Pactul international referitor la drepturile civile si politice, in art. 145, care preved 454d31e e ca „orice persoana declarata ca raspunzand de savarsirea unei infractiuni are dreptul, in conformitate cu normele prescrise de aceasta lege, sa ceara examinarea de catre o jurisdictie superioara a declararii vinovatiei sale si a pedepsei aplicate”.

2. Clasificarea cailor de atac

Caile de atac pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

a) In functie de conditiile de exercitare:

– caile de atac ordinare sunt acelea pe care legea le confera in mod normal si care se folosesc contra hotararilor nedefinitive care nu au dobandit putere de lucru judecat;

– caile extraordinare sunt acelea pe care legea le acorda in mod exceptional si pot fi exercitate numai impotriva unor hotarari definitive care au intrat in puterea lucrului judecat.

b)  In functie de consecintele pe care le pot produce in caz de admitere:

– caile de atac de reformare: atunci cand hotararea atacata este viciata de erori de fapt sau de drept, ea este desfiintata si se pronunta o noua hotarare;


– caile de atac de anulare: atunci cand hotararea atacata este viciata de erori de fapt sau de drept, ea este anulata, urmand a se proceda la rejudecarea cauzei de instanta de fond care a pronuntat-o;

– caile de atac de retractare: atunci cand se adreseaza instantei care a pronuntat hotararea atacata pentru pronuntarea unei alte hotarari (revizuirea) sau pentru deschiderea unei noi judecati in prima instanta sau in recurs.

c)   In raport cu natura chestiunilor asupra carora provoaca
controlul judiciar declansat prin folosirea cailor de atac:

– caile de atac de fapt sunt acelea care repun in discutie toate constatarile si solutiile adoptate prin hotararea atacata, atat de fapt, cat si de drept;

– caile de atac de drept provoaca reexaminarea chestiunilor de drept;

d) In raport cu limitele in care pot fi folosite:

– caile de atac comune pot fi folosite in toate cauzele penale, fara nicio limitare;

– caile de atac speciale pot fi foloseste limitat, doar pentru anumite cauze.

Sectiunea a II-a

Apelul

1. Scurt istoric

Apelul a fost cunoscut inca din dreptul roman. Astfel, incepand cu anul 509 inainte de Christos, in baza unei legi a consulului P. Valerius Publicola, condamnatii aveau dreptul de a apela la popor, pe baza unei asa-anumite provocatio ad populum.

In acceptiunea sa moderna, apelul s-a constituit in jurisdictiile imperiale, care aveau dreptul nu numai de a casa, dar si de a modifica hotararile atacate.

In Romania, precizari in materia gradelor de jurisdictie sunt consemnate in Codicele de procedura criminala, care a intrat in vigoare in anul 1865 si care prevedea mentiuni referitoare la apelul in materie corectionala si apelul in materie politieneasca.

Codul de procedura penala Carol al II-lea din anul 1936 prevedea ca apelul poate fi folosit exclusiv impotriva hotararilor date in prima instanta de judecatorie si de tribunal.

Prin reforma justitiei din anul 1947, calea ordinara de apel a fost desfiintata, apelul fiind reintrodus in legislatia noastra procesual penala in anul 1993.


2. Conditii pentru apelarea hotararilor

Pentru exercitarea caii de atac a apelului, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: a) hotararea judecatoreasca sa fie data in prima instanta; b) hotararea sa nu fie definitiva; c) legea sa nu interzica atacarea hotararii; d) sa existe un titular legal al apelului, iar acesta sa aiba interesul sa-l foloseasca si sa-si manifeste intentia in acest sens; e) apelul sa fie declarat in forma si termenul prevazute de lege.

3. Hotararile supuse apelului

Potrivit art. 361, sentintele pot fi atacate cu apel.

Nu pot fi atacate cu apel: a) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; b) sentintele pronuntate de Sectia penala a Curtii Supreme de Justitie; c) sentintele de dezinvestire; d) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate; e) sentintele pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani; f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, precum si cele privind reabilitarea.

4. Titularii dreptului de apel

Potrivit art. 262, persoanele care au dreptul sa faca apelul sunt: a) procurorul, in ceea ce priveste latura penala si latura civila. Apelul procurorului in ceea ce priveste latura civila este inadmisibil in lipsa apelului formulat de partea civila, cu exceptia cazurilor in care actiunea civila se exercita din oficiu; b) inculpatul, in ceea ce priveste latura penala si latura civila. Impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel si in ceea ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal; c) partea vatamata, in ceea ce priveste latura penala; d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ceea ce priveste latura penala si latura civila; e) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora f) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura ori printr-un act al instantei.


5. Termenul de declarare a apelului, repunerea in termen si apelul peste termen

5.1. Termenul de declarare a apelului

Apelul trebuie declarat intr-un termen fix, strict determinat de lege. Astfel, potrivit art. 363, termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.

Momentul de la care curge termenul de apel este diferit, in functie de titularul dreptului de apel, astfel:

– cu privire la procuror, daca acesta a participat la dezbateri, termenul de apel curge, pentru acesta, de la pronuntarea hotararii, iar daca nu a participat la dezbateri, termenul curge de la data inregistrarii la parchet a adresei de trimitere a dosarului (dupa redactarea hotararii, instanta este obligata sa trimita, de indata, dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie dupa expirarea termenului de apel);

– cu privire la parti, termenul de apel curge de la data pronuntarii hotararii, daca acestea au fost prezente, si de la data comunicarii hotararii, daca au fost absente;

– cu privire la martor, expert, interpret sau aparator, care formuleaza cereri de pretentii referitoare la cheltuielile judiciare ce le revin, termenul de apel incepe sa curga imediat dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare si cel mai tarziu in termen de 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza (art. 363, alin. 4);

– pentru persoanele ale caror interese au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei, apelul poate fi declarat cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei.

Termenul de apel se calculeaza pe zile libere, cu prorogarea, daca este cazul, a momentului final. Astfel, daca ultima zi a termenului de apel este zi nelucratoare (duminica, sarbatoare legala etc.), are loc o prorogare legala, in sensul ca termenul va expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

5.2. Repunerea in termen

Repunerea in termen poate fi definita ca fiind mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel care nu a putut declara apel din cauze ce nu i se pot imputa este repus in dreptul din care fusese decazut, dupa expirarea termenului de apel .

Pentru ca repunerea in termen sa poata opera, se cer indeplinite urmatoarele conditii: apelul sa fie declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege; intarzierea in declararea apelului sa fi fost detereminata de


o cauza temeinica de impiedicare; cererea de apel sa fie introdusa in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile

5.3. Apelul peste termen

Potrivit art. 365, apelul peste termen este mijlocul procesual prin care partea care a lipsit atat la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare, poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu de 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.

Pentru ca apelul peste termen sa poata opera, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: partea care declara apelul sa fi lipsit atat la judecata, cat si la pronuntarea hotararii atacate; cererea de apel sa fie introdusa in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau despagubirilor civile; partea sa nu fi folosit calea de atac a apelului in termenul legal.

6. Declararea apelului, renuntarea la apel si retragerea apelului 6.1. Declararea apelului

Potrivit art. 366, apelul se declara prin cerere scrisa, care trebuie semnata de persoana care face declaratia. Aceasta trebuie sa exprime in mod explicit vointa de a declara apel1.

Pentru identificarea apelantului, semnatura pe cererea de apel este o conditie esentiala, fiind obligatorie. Ea poate apartine apelantului, reprezentantului ori aparatorului sau si, in cazul inculpatului, sotului. Daca cererea nu este semnata de apelant, persoanele mentionate trebuie sa precizeze in cerere pentru cine fac apelul, iar daca cererea este facuta de un reprezentant conventional, anexarea procurii speciale este indispensabila.

Persoanele juridice constituite parti civile sau introduse in proces ca parti responsabile civilmente, precum si Ministerul Public declara apelul printr-o adresa oficiala indreptata catre instanta de apel.

Daca apelantul nu poate sa semneze cererea de apel (boala, infirmitate, nestiinta de carte etc.), aceasta trebuie atestata de una din persoanele mentionate limitativ in art. 366, respectiv: un grefier de la instanta la care hotararea se ataca, aparatorul care a asistat la proces, primarul ori secretarul consiliului local sau functionarul desemnat de acestia din localitatea unde domiciliaza persoana care nu stie sa semneze.


Cererea de apel nesemnata si neatestata poate fi confirmata in instanta de apel, prin semnare sau oral, fie de catre titularul dreptului de apel, personal, fie de catre reprezentantul sau.

Declaratia de apel poate fi facuta si oral, in sedinta in care prima instanta pronunta hotararea. In aceasta situatie, presedintele completului de judecata este obligat sa ia act de aceasta declaratie si sa o consemneze intr-un proces-verbal, care are valoarea unei cereri scrise de apel si produce toate consecintele acesteia.

Potrivit art. 367, cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca. Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de apel si la administratia locului de detinere. Daca apelul este declarat oral, acesta se consemneaza printr-un proces-verbal.

Dupa ce primeste cererea, instanta a carei hotarare se ataca este obligata sa o trimita, de indata, dupa redactarea hotararii, impreuna cu dosarul cauzei, la instanta de apel. Daca cererea se depune gresit, la instanta de apel, acest lucru nu atrage anularea acesteia, ci obliga instanta de apel s-o inregistreze, pentru a-i da data certa, si apoi sa solicite dosarul primei instante, in vederea judecarii apelului.

6.2. Renuntarea la apel

Legea procesual penala permite renuntarea la apel. Renuntarea expresa este declaratia prin care un subiect procesual indreptatit sa faca apel arata, in mod explicit, ca nu intelege sa se foloseasca de acest drept.

Potrivit art. 368, facultatea de a renunta in mod expres la apel este recunoscuta partilor. Astfel, toate persoanele carora le este deschisa calea de atac a apelului, pot renunta la dreptul de a o folosi.

Conditiile renuntarii la apel sunt: vointa de a renunta la apel sa se exprime, in modul prevazut de lege, in intervalul cuprins intre data pronuntarii sentintei si data expirarii termenului de apel; renuntarea trebuie facuta expres, adica in termeni neechivoci sau nelegati de indeplinirea anumitor conditii.

Declaratia de renuntare la apel se poate face in scris sau oral.

Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului. Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii se pot face personal de parti sau prin mandatar special.


6.3. Retragerea apelului

Potrivit art. 369, pana la incheierea dezbaterilor la instanta de apel, oricare dintre parti isi poate retrage apelul declarat. Retragerea apelului poate fi totala sau partiala (numai cu privire la latura civila sau la latura penala).

Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel.

Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila.

Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.

Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior. Apelul declarat de procuror si retras poate fi insusit de partea in favoarea careia a fost declarat.

7. Efectele apelului

7.1. Efectul suspensiv

Efectul suspensiv al unei cai de atac consta in aceea ca in cursul termenului de atac si dupa aceea, in cursul judecatii caii de atac, hotararea este impiedicata sa ramana definitiva si executarea ei este suspendata.

Potrivit art. 370, apelul declarat in termen este suspensiv de executare, in ceea ce priveste atat latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.

7.2. Efectul devolutiv



Din punct de vedere etimologic, cuvantul devolutiv deriva din verbul latin devolvo, care inseamna a face sa se treaca, sa se transmita ceva de la un subiect la altul. In cazul cailor de atac, este vorba de transmiterea unui drept, respectiv dreptul de judecata, de la judecatorul de grad inferior (judex a quo) la un judecator de grad superior (judex ad quem).

Potrivit art. 371, instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces. In cadrul acestor limite, instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de drept si de fapt.


7.3. Efectul neagravarii situatiei in propriul apel

Potrivit art. 372, instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apelul. Acest text de lege da expresie unui vechi principiu consacrat de dreptul procesual penal, respectiv non reformatio in pejus, adica nimeni nu-si poate inrautatii situatia prin exercitarea, de catre el insusi, a unei cai de atac. Acest principiu are o aplicabilitate mai larga, in sensul ca, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de judecata nu poate agrava situatia acesteia.

7.4. Efectul extensiv

Efectul extensiv, constand in posibilitatea de rasfrangere a caii de atac fata de partile in privinta carora hotararea primei instante a ramas definitiva prin neatacare, apare ca un remediu procesual pentru inlaturarea erorilor savarsite in infaptuirea justitiei1.

Astfel, potrivit art. 373, instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grava.

Conditiile in care apelul poate fi extins sunt: sa existe un apel valabil declarat; subiectul procesual fata de care opereaza extinderea sa nu fi declarat apel sau sa nu fie vizat prin apelul declarat de un alt subiect procesual; sa existe mai multi subiecti procesuali care au aceeasi calitate sau un interes comun, dintre care unul sau unii au declarat apel; sa existe o unitate procesuala (toate partile sa fie judecate deodata).

8. Judecarea apelului

8.1. Obiectul judecatii apelului

Potrivit art. 378, alin. 1, obiectul judecatii de apel consta in verificarea hotararii atacate in baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe noi, administrate in fata instantei de apel.

Apelul declanseaza, practic, o noua judecata in fond a cauzei, astfel ca instanta de apel are obligatia sa efectueze un control judiciar asupra hotararii atacate, cu privire la toate aspectele de fond, de fapt si de drept, si adiacente.



8.2. Masuri premergatoare judecatii

Dupa primirea si inregistrarea dosarului, presedintele instantei de apel fixeaza termen pentru judecarea apelului.

Judecarea apelului se face cu citarea partilor, care, potrivit art. 375, este obligatorie.

Judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere. Neaducerea inculpatului arestat la judecarea apelului, cu incalcarea dispozitiilor art. 375, alin. 3, este sanctionata cu nulitatea absoluta, conform art. 197, alin. 2. Neprezentarea partilor citate, cu exceptia inculpatului arestat, nu impiedica, in principiu, judecarea apelului.

Compunerea completului de judecata pentru judecarea apelului este sta­bilita, sub aspect numeric, prin lege. Completul de judecata la tribunale si curtile de apel trebuie format intotdeauna, sub sanctiunea nulitatii, din 2 judecatori.

8.3. Desfasurarea judecatii

Judecarea apelului incepe cu unele verificari prealabile, pentru a se constata daca procesul se afla in stare de judecata, respectiv: a) regularitatea constituirii completului de judecata; b) prezenta partilor, indeplinirea procedurii de citare cu privire la partile lipsa si daca este asigurata asistenta juridica obligatorie; c) regularitatea sesizarii; d) legalitatea luarii si mentinerii masurii arestarii preventive; e) rezolvarea oricaror exceptii sau cereri de natura a impiedica desfasurarea judecatii in apel.

Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei.

Potrivit art. 378, instanta verifica hotararea atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe noi, administrate in fata instantei de apel. Astfel, daca la termenul fixat apelul este in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul apelantului, apoi intimatului si in urma procurorului. Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il are acesta.

In situatia in care invoca necesitatea administrarii de noi probe, procurorul sau partile trebuie sa indice probele si mijloacele de proba cu ajutorul carora pot fi obtinute.

Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatul are cel din urma cuvantul.

Procedura de judecata a apelului capata dimensiuni sporite atunci cand instanta de apel procedeaza si la o cercetare judecatoreasca. Aceasta are loc atunci cand procurorul sau partile invoca necesitatea administrarii de noi


probe, iar instanta de apel considera ca probele solicitate sunt admisibile, concludente si utile. Prin probe noi, se inteleg acele probe care nu au mai fost administrate in cauza.

Cercetarea judecatoreasca in apel are urmatoarele caracteristici: a) nu este obligatorie; b) are caracter complementar (de completare a materialului probatoriu existent); c) nu este exclusiva.

Cercetarea judecatoreasca in apel se desfasoara dupa aceleasi reguli ca si cercetarea judecatoreasca la instanta de fond.

Cu ocazia judecarii apelului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci cand acesta nu a fost ascultat la instanta de fond si atunci cand aceasta instanta nu a pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare. In vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere probelor administrate in fata primei instante.

Dupa inchiderea dezbaterilor, completul de judecata delibereaza in vederea adoptarii unei solutii. Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, care se semneaza de toti membrii completului de judecata.

9. Solutionarea apelului 9.1. Respingerea apelului

Daca instanta de apel respinge apelul, hotararea pronuntata de instanta de fond ramane valabila, iar judecata in apel ia sfarsit.

Cazurile de respingere a apelului sunt precizate in art. 379 si acestea sunt:

a)   Apelul este tardiv sau inadmisibil

Apelul se respinge ca tardiv in cazul in care a fost decarat dupa expirarea termenului legal si nu exista temeiuri pentru repunerea in termen sau pentru considerarea lui ca apel peste termen. Apelul tardiv nu are efect extensiv.

Apelul se respinge ca inadmisibil, in urmatoarele situatii: cand apelul a fost declarat impotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel; cand apelul a fost declarat de o persoana care nu are drept sa faca apel sau de catre o persoana care a depasit limitele in care putea ataca hotararea; cand apelul a fost declarat de o persoana care nu are interes personal.

b)   Apelul este nefondat

Apelul se respinge ca nefondat atunci cand instanta de apel, efectuand un examen multilateral al hotararii atacate, constata ca aceasta este legala si temeinica.


9.2. Admiterea apelului

Instanta de apel admite apelul atunci cand constata ca hotararea atacata este nelegala, datorita unei gresite aplicari a normelor de drept penal, material sau procesual, sau netemeinica, din cauza unei aprecieri gresite a situatiei de fapt. Admiterea apelului implica desfiintarea hotararii atacate si pronuntarea unei noi hotarari.

Solutia de admitere a apelului si de desfiintare a sentintei primei instante este insotita, intotdeauna, de una din urmatoarele solutii subsecvente, potrivit dispozitiilor art. 379:

a)   desfiintarea sentintei primei instante si pronuntarea unei noi ho-tarari, procedand conform art. 345 si urmatoarele, privind judecarea in fond;

b)   desfiintarea sentintei primei instante si rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata se dispune si atunci cand exista vreunul din cazurile de nulitate prevazute de art. 197, alin. 2, cu exceptia cazului de necompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.

9.3. Solutii si chestiuni complementare

Potrivit art. 380, daca hotararea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreunuia din cazurile prevazute de art. 332, alin. 2, se dispune restituirea cauzei la procuror, pentru a lua masuri in vederea refacerii urmaririi penale. Art. 332, alin. 2 prevede ca instanta restituie cauza pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator.

Hotararea prin care instanta de apel dispune restituirea pentru completarea urmaririi penale se poate ataca cu recurs de catre procuror sau de catre inculpatul arestat in cauza1.

Potrivit art. 381, instanta de apel delibereaza si se pronunta, cand este cazul, si asupra unor chestiuni adiacente, pe care le denumeste complementare, care privesc: a) repararea pagubei; b) masurile asiguratorii; c) cheltuieli judiciare; d) computarea retinerii si arestarii preventive; e) orice alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului.


9.4. Hotararea instantei de apel

Hotararea prin care instanta de apel se pronunta asupra apelului se numeste decizie (art. 311).

Decizia instantei de apel are urmatoarea structura:

a) Partea introductiva, care trebuie sa cuprinda:
– data si denumirea instantei;

– mentiunea daca sentinta a fost sau nu publica;

– numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului;

– numele si prenumele partilor, aparatorilor si celorlalte persoane care participa la proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii;

– enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta;

– inscrisurile care s-au citit in sedinta;

– cererile de orice natura formulate de parti, procuror si ceilalti participanti la proces;

– concluziile procurorului si partilor;

– masurile luate in cursul sedintei.

b) Expunerea, care trebuie sa cuprinda:

– temeiurile de drept si de fapt care au dus la respingerea sau admiterea apelului;

– temeiurile care, in caz de admitere a apelului, au dus la pronuntarea oricareia dintre solutiile adoptate.

c) Dispozitivul, care trebuie sa cuprinda:
– solutia data de instanta de apel;

– data pronuntarii deciziei;

– mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica;

– timpul care se deduce din pedeapsa, daca inculpatul s-a aflat in stare de detinere;

– ultimul act procedural ramas valabil, de la care procesul urmeaza sa-si reia cursul, daca s-a dispus rejudecarea.

Potrivit art. 4111, hotararile instantei de apel raman definitive: a) la data expirarii termenului de recurs; b) la data retragerii recursului declarat; c) la data pronuntarii hotararii la care s-a respins recursul declarat.

10. Rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii atacate cu apel

Potrivit art. 384, judecarea in fond a cauzei de catre instanta de apel sau rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii atacate se desfasoara potrivit procedurii comune.

Termenul de rejudecare nu desemneaza o noua desfasurare, de la inceput, a intregii activitati procesuale ce se indeplineste de prima instanta,


ci, in majoritatea cazurilor, doar efectuarea unora din actele care se subsumeaza acestei activitati .



Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de apel, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea apelului.

Daca hotararea a fost desfiintata in apelul procurorului, declarat in defavoarea inculpatului sau in apelul partii vatamate, instanta care rejudeca poate pronunta si o pedeapsa mai grea. Cand hotararea a fost desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai in ceea ce priveste latura civila sau penala, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata.

Sectiunea a III-a

Recursul

1. Consideratii generale

In sistemul cailor ordinare de atac, recursul urmeaza apelul, fiind considerat cel de-al treilea grad de jurisdictie. Recursul este o necesitate organica pentru orice sistem procesual penal1.

Potrivit legislatiei in vigoare, unele sentinte nu pot fi atacate cu apel, singura cale de atac ordinara impotriva acestor hotarari date in prima instanta fiind recursul, care in aceste situatii reprezinta al doilea grad de jurisdictie si ultimul.

Parcurgerea gradelor de jurisdictie constituie o posibilitate si nu o obligativitate. Ca atare, nici recursul nu este obligatoriu.

In situatia in care impotriva hotararilor judecatoresti date in prima instanta poate fi folosita calea apelului si apelul nu a fost declarat, a fost retras sau respins ca tardiv, nu se mai poate declara recurs.

2. Trasaturile caracteristice si conditiile exercitarii recursului
2.1. Trasaturile caracteristice recursului

Trasaturile caracteristice recursului sunt:

a) este o cale de atac exclusiv de drept si verifica numai in drept legalitatea hotararii atacate (starea de fapt nu este supusa controlului instantei de recurs);


b)  este o cale de atac ordinara indreptata impotriva deciziilor date in apel sau impotriva sentintelor date in prima instanta care nu sunt supuse apelului. Se efectueaza intr-un termen fix, de regula 10 zile si inlatura posibilitatea ca hotararea din ultimul grad de fond sa devina definitiva si executorie;

c)  este o cale de atac de anulare, adica tinde sa realizeze casarea (desfiintarea) hotararii atacate;

d)  este o cale de atac ireverentioasa, deoarece se adreseaza instantei judecatoresti superioare celei care a dat hotararea atacata;

e)  nu pune in miscare o noua judecata a cauzei de fond, ci verifica doar temeinicia hotararii atacate, sub aspectul legalitatii, pe baza materialului probator din dosar si a inscrisurilor noi prezentate la instanta de recurs;

f)   este o cale de atac usor accesibila, in sensul ca poate fi folosita de oricare dintre parti, in termen fix si cu forme procesuale simple.

2.2. Conditiile exercitarii recursului

Conditiile exercitarii recursului sunt: a) sa fie admisibil, adica hotararea penala sa fie atacabila cu recurs si sa existe un titular al dreptului de recurs; b) sa fie declarat in termenul si in forma prevazuta de lege; c) sa fie motivat.

3. Hotararile supuse recursului

Potrivit art. 3851, hotararile judecatoresti care pot fi atacate cu recurs sunt urmatoarele

a)  sentintele pronuntate de judecatorii, in cazurile prevazute de lege;

b)  sentintele pronuntate de tribunalele militare, in cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;

c)  sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

d)    sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate;

e)    deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curti de apel si Curtea Militara de Apel;

f)  sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, afara de cazul cand legea prevede altfel, precum si cele privind reabilitarea.

Incheierile pot fi atacate cu recurs numai odata cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.


Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii.

Nu pot fi atacate cu recurs:

a) sentintele in privinta carora persoanele indrituite (art. 362 din Codulde procedura penala) nu au folosit calea apelului;

b)  deciziile prin care s-a luat act de retragerea apelului, daca legeaprevede aceasta cale de atac;

c)  deciziile instantei de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor;

d)  deciziile instantei de recurs;

e)  deciziile instantei de recurs in anulare sau de recurs in interesul legii;

f)   deciziile care au solutionat contestatiile in anulare de competenta instantei de recurs;

g)  deciziile prin care au fost solutionate conflictele de competenta.

4. Titularii dreptului de recurs

Potrivit art. 3852‚ pot declara recurs persoanele aratate de art. 362, respectiv:

a)  procurorul, in ceea ce priveste latura civila si latura penala;

b)  inculpatul, in ceea ce priveste latura penala si latura civila;

c)  partea vatamata, dar numai in ceea ce priveste latura penala;

d)  partea civila si partea responsabila civilmente, in ceea ce priveste latura civila;

e)  martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

f)    orice persoane ale caror interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.

5. Termenul de declarare a recursului

Potrivit art. 3853, termenul de recurs este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.

Pentru unele cazuri urgente, legiuitorul a prevazut un termen de declarare a recursului de numai 24 de ore, dupa cum urmeaza: a) incheierile referitoare la masurile preventive (art. 141 din Codul de procedura penala);

b)  incheierea prin care s-a solutionat plangerea impotriva ordonantei de arestare  sau  aceleia  de  obligare  de  a  nu  parasi  localitatea  sau  tara;

c) incheierea prin care s-a hotarat asupra arestarii preventive.


Termenul de recurs se calculeaza pe zile libere, cu prorogarea ultimei zile in situatiile in care ultima zi a termenului este nelucratoare.

6. Cazurile in care se poate face recurs si motivele de recurs

Potrivit art. 3859, cazurile de hotarari supuse casarii, prin recurs, sunt urmatoarele:

a)      nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;

b)      instanta nu a fost sesizata legal;

c)      instanta nu a fost compusa potrivit legii, ori s-au incalcat prevederile art. 292, alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;

d)      sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel;

e)      judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f)       urmarirea penala sau judecata au avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era obligatorie;

g)      judecata s-a facut fara intocmirea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori;



h) cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in conditiile prevazute de lege;

i) hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau aceasta nu se intelege;

j) instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare ori cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului;

k) instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv;

l) cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata, cu exceptia cazurilor prevazute de lege (art. 334-337);

m) cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;

n) cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal, sau in alte limite decat cele prevazute de lege;


o) cand persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului;

p) cand in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit, s-a dispus incetarea procesului penal, pentru motivul ca exista autoritate de lucxru judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata;

q) cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica;

r) cand s-a comis o eroare grava de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare sau de condamnare;

s) cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat;

t)   cand a intervenit o lege penala mai favorabila inculpatului;

u) cand judecata in prima instanta sau in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau care, legal citata, a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a instiinta despre aceasta imposibilitate.

Aceste cazuri de casare pot fi invocate cu privire la solutionarea atat a laturii penale, cat si a laturii civile a cauzei.

Recursul trebuie sa fie motivat. Motivele de recurs se formuleaza in scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.

7. Renuntarea la recurs si retragerea recursului

7.1. Renuntarea la recurs

Potrivit art. 3854 partile pot renunta la recurs. Astfel, partile pot renunta in mod tacit la recurs, lasand sa treaca termenul legal de declarare a recursului, sau expres, printr-o declaratie scrisa facuta la instanta care a pronuntat hotararea, sau verbala, facuta in sedinta publica, dupa pronuntarea hotararii.

Asupra renuntarii la recurs se poate reveni in interiorul termenului de declarare a recursului, cu exceptia recursului care priveste latura civila a cauzei.

7.2. Retragerea recursului

Retragerea recursului presupune introducerea prealabila a unei cereri de recurs. Potrivit art. 3854, retragerea recursului se poate face pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de recurs. Retragerea recursului trebuie facuta personal,


de parte, sau prin mandatar special. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de recurs.

8. Efectele recursului

8.1.   Efectul suspensiv

Potrivit art. 3855, recursul este suspensiv de executare, atat in ceea ce priveste latura penala, cat si in ceea ce priveste latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Pentru ca efectul suspensiv sa opereze, declaratia de recurs trebuie sa fie admisibila, declarata in termen si sa nu existe vreo dispozitie legala care prevede altfel.

8.2. Efectul devolutiv

Potrivit art. 3856, instanta judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de recurs si numai in raport cu calitatea pe care recurentul o are in proces.

Astfel, efectul devolutiv al recursului este limitat de: a) persoana care l-a declarat; b) persoana la care se refera declaratia de recurs; c) calitatea pe care o are recurentul in proces; d) motivele de casare, prevazute expres de lege.

8.3. Efectul extensiv al recursului

Potrivit art. 3857, instanta de recurs examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea asupra acestor parti o situatie mai grea. De asemenea, recursul procurorului produce efect extensiv, astfel ca procurorul, dupa expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el in termen si fata de alte persoane decat acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea.

8.4. Efectul neagravarii situatiei in propriul recurs

Potrivit art. 3858, instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recurs. In recursul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de recurs nu poate agrava situatia acesteia.


9. Judecarea recursului

9.1. Obiectul judecatii

Recursul este o cale de atac exclusiv de drept, ceea ce inseamna ca instanta de recurs nu poate controla fondul cauzei, cu exceptia hotararilor care potrivit legii nu sunt atacabile cu apel. Astfel, judecarea recursului se va face numai cu privire la chestiunile de drept.

9.2. Procedura de judecata

Judecarea recursului se face potrivit normelor procesuale comune. Partea care a declarat recursul se numeste recurent, iar partea la care se refera recursul se numeste intimat. Etapele judecatii in recurs sunt:

a)   Masuri premergatoare

Aceste masuri sunt asemanatoare cu cele de la judecata in prima instanta.

Potrivit art. 38511, judecarea recursului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere. Aceste dispozitii nu sunt aplicabile la judecarea recursului impotriva incheierilor privind masurile preventive.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie in toate cazurile.

Judecarea recursului se face cu citarea partilor.

Dupa ce a primit dosarul si a fixat termenul de judecata, presedintele instantei de recurs poate sa delege pe unul din judecatorii care compun completul de judecata sa faca un raport scris asupra recursului. La Inalta Curte de Casatie si Justitie, raportul poate fi intocmit de un judecator sau de un magistrat asistent.

Raportul intocmit de magistrat trebuie sa cuprinda urmatoarele date: obiectul procesului; solutiile pronuntate de instante; faptele retinute de ultima instanta, in masura in care sunt necesare solutionarii recursului; observatii, cu referiri, daca este cazul, la jurisprudenta interna si la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

In raport nu se arata opinia raportorului. In raport se mai semnaleaza, din oficiu, cazurile de casare prevazute de lege. Raportul se depune la dosarul cauzei cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.

b)   Sedinta de judecata

In cazul judecatii de recurs, etapa cercetarii judecatoresti lipseste.


In recurs nu se audiaza martori. Verificarile prealabile care se efectueaza se refera la ridicarea de exceptii sau cereri care impiedica desfasurarea judecatii in recurs, la unele imprejurari care ar putea constitui chestiuni prealabile sau preliminare, precum si la alte activitati cu caracter preponderent organizatoric, menite sa asigure buna desfasurare a judecatii.

Potrivit art. 38513, dupa citirea raportului, cand s-a dispus intocmirea acestuia, presedintele completului da cuvantul recurentului, apoi intimatului si in cele din urma procurorului. Daca intre recursurile declarate se afla si cel al procurorului, primul cuvant il are acesta.

Daca pe timpul dezbaterilor se ivesc chestiuni noi, procurorul si partile au dreptul la replica, cu privire la aceste chestiuni. Ultimul care are cuvantul este inculpatul.

Deliberarea trebuie sa aiba loc de indata dupa ce dezbaterile s-au incheiat. Aceasta are loc in camera de consiliu, in secret, numai in prezenta si cu participarea exclusiva a membrilor completului in fata carora a avut loc dezbaterea. Toti membrii completului au obligatia sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni.

Atunci cand se realizeaza acordul intre membrii completului de judecata, se da solutia asupra recursului in cauza judecata, prin intocmirea unei minute care constituie dispozitivul deciziei. Aceasta se semneaza de toti membrii completului care a judecat cauza, atunci cand exista unanimitate de pareri, sau de membrii care au format majoritatea, urmand ca acela care a format opinie separata sa semneze solutia pe care a adoptat-o.

Hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presedintele completului de judecat, asistat de grefier.

10. Solutionarea recursului 10.1. Respingerea recursului

Potrivit art. 38515, respingerea recursului si mentinerea hotararii atacate poate avea loc in urmatoarele situatii:

a) Respingerea recursului ca tardiv si inadmisibil. Recursul este tardiv atunci cand declaratia de recurs a fost facuta peste termenul legal (intre 24 ore si 10 zile).

Recursul este considerat inadmisibil in raport de: cazurile si conditiile in care se poate declara recurs; hotararile ce pot fi atacate in recurs; vocatia procesuala a celui care face recurs.

Recursul tardiv si inadmisibil nu produce efecte, el fiind considerat ca inexistent.


b) Respingerea recursului ca nefondat. Daca hotararea atacata este intemeiata, recursul va fi respins ca nefondat.

10.2. Admiterea recursului

Admitand cererea de recurs, instanta va casa hotararea atacata si va pronunta una din urmatoarele solutii: – mentinerea hotararii primei instante, cand apelul a fost gresit admis; – achitarea inculpatului sau incetarea procesului penal in cazurile prevazute de art. 11;

– rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost casata, potrivit legii.

Cand recursul priveste atat hotararea primei instante, cat si hotararea instantei de apel, in caz de admitere si dispunerea rejudecarii de catre instanta a carei hotarare a fost casata, cauza se trimite la prima instanta, daca ambele hotarari au fost casate, si la instanta de apel, cand numai hotararea acesteia a fost casata.

Cand instanta admite recursul declarat impotriva deciziei pronuntate in apel, instanta de recurs desfiinteaza si hotararea primei instante, daca se constata aceleasi incalcari de lege ca in decizia recurata.

Daca Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul, cand este necesara administrarea de probe, ea dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata;

– rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs in cazurile limitativ prevazute de art. 3859, alin. 1, pct. 11-20, precum si in cazul prevazut de art. 3856, alin. 3.

11. Procedura de rejudecare si limitele rejudecarii

Potrivit art. 38519, rejudecarea cauzei dupa casarea hotararii atacate se desfasoara conform dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea judecatii.

Cu privire la limitele rejudecarii, conform prevederilor art. 38518, instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de recurs, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea recursului.

Atunci cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost casata.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact