StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare īn relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Formele si modalitatile de exprimare a dreptului la aparare in faza examinarii cazului in instanta judecatoreasca : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Formele si modalitatile de exprimare a dreptului la aparare in faza examinarii cazului in instanta judecatoreasca



Formele si modalitatile de exprimare a dreptului la aparare in faza examinarii cazului in instanta judecatoreasca.

Una din cele mai importante stadii a procesului penal este examinarea pricinii in judecata. Numai instantei de judecata i se acorda dreptul de a recunoaste inculpatul vinovat sau nevinovat in ceea ce i se incrimineaza.

Scopul dezbaterilor judiciare consta: in stabilirea adevarului pe caz . Cu alte cuvinte, in stadia data judecata cu participarea partilor cerceteaza toate probele existente pe dosar (atat cele ce au fost colectate pe parcursul urmaririi penale, cat si cele suplimentare ce au fost aduse de parti in instanta de judecata). Se expune asupra puterii lor (sau valorii) si pronunta o hotarare ce acuza sau achita pe inculpat (sau claseaza cazul in situatii prevazute de lege) .



In cazul cand instanta ajunge la concluzia ca anchetatorul penal a efectuat o cercetare necompleta sau necalitativa, cu multe greseli care nu pot fi corectate in judecata ea intoarce dosarul penal la o cercetare suplimentara, determinand ce si cum trebuie de efectuat.

Invinuitului caruia i s-a inma 151e49b nat copia invinuirii sau ordonanta privind punerea sub invinuire in forma protocolara se numeste inculpat. Conform legislatiei procesual  penale inculpatul este inzestrat cu un sir de drepturi ce-i permit activ sa se apere de invinuirea inaintata si sustinuta de procuror in judecata. Caracterul si volumul lor depinde de etape examinarii cauzei in instanta judiciara. Dintre cele mai importante sunt: dreptul de a face recuzare completului de judecatori, procurorului, translatorului, grefierului si expertului dreptul de a inainta demersuri si a se expune asupra altora ce sunt inaintate de alti participanti aducerea autoprobei in afara de cele din dosar de a da intrebari altor inculpati, martorilor, expertului, partii vatamate sa i-a cuvantul la dezbaterile judiciare in caz de lipsa a aparatorului s. a.

Ca garantie a exercitarii drepturilor sale pot fi principiile democratice care stau la baza jurisprudentei in statul nostru. Asa principii sunt: egalitatea in drepturi a participantilor in fata judecatii, independenta judecatorului si supunerea lui numai legii, publicitatea dezbaterilor judiciare, inlaturarea tuturor barierelor legate de necunoasterea limbii in care se desfasoara procesul, caracterul contradictoriu al dezbaterilor judiciare, posibilitatea de a-si exercita drepturile sale prin intermediul unui aparator[3]. Cand la dezbaterile judiciare participa acelasi aparator ca si in ancheta preliminara el are posibilitatea mai detaliat decat procurorul si judecatorul de a explica circumstantele cazului. Aceasta se explica prin faptul ca el participa nemijlocit la actul de urmarire penala si acumuleaza informatii din izvorul primar. Deaceea este necesar ca aparatorul ce a infaptuit apararea in ancheta preliminara sa participe la dezbaterile judiciare. Astfel, bazandu-se pe cunoasterea profunda a materialului cazului aparatorul in judecata liber opereaza cu ele cu succes intrebuintand metode si mijloace de aparare, sigur folosind procedeele tactice necesare.

Totusi aplicarea procedurilor tactice de catre aparator ce nu a participat la urmarire penala are specificul sau. Deosebirile se manifesta mai mult in procesul discutiei cu inculpatul. Incadrandu-se in proces in stadia examinarii cazului in instanta de judecata avocatul in procesul formarii planului de aparare se va conduce de pozitia invinuirii expuse in rechizitoriu, fapt ce limiteaza considerabil posibilitatea apararii[4].

Necatind la aceasta: a participat aparatorul in faza urmaririi sau nu, apararea va fi mai efectiva in cazul invitarii unui avocat. Bineinteles, exercitarea activitatii lui va depinde de dorinta exclusiva a inculpatului.

§ 1 Respectarea principiului asigurarii dreptului la aparare in faza numirii cauzei spre judecata.

O etapa importanta a examinarii cazului in instanta de judecata este numirea cauzei spre judecata, care face parte din faza pregatirii catre dezbateri la aceasta etapa judecatorul sau instanta de judecata nu se refera la vinovatia inculpatului ci la urmatoarele probleme: sunt oare colectate toate probele pe dosar care da posibilitate de a examina cazul in judecata, nu sunt imprejurarile ce ar duce la suspendarea cauzei. Instanta de judecata este in drept de a lua una din urmatoarele decizii:

Numirea cauzei prin judecare.

Expedierea cauzei dupa competenta judiciara.

Suspendarea cauzei.

(Art. 196 C.P.P.)

Modalitatile de aparare in stadia data se limiteaza la inaintarea demersurilor si cererilor legate de soarta dosarului, anexarea la dosar a altor probe, schimbarea masurii de reprimare, posibilitatea de a lua cunostinta cu materialele din dosar s.a.

La numirea cauzei spre judecare instanta de judecata asigura procurorului partii vatamate partii civile, partii civilmente responsabile, inculpatului si aparatorului lui posibilitatea de a face cunostinta cu materialele din dosar in locul judecatoriei (Art. 199 C.P.P. R.M.). la aceasta se parcurge in situatia cand inculpatul si aparatorul sau nu au facut cunostinta cu materialele dosarului in cadrul anchetei preliminare. In acest caz se limiteaza dreptul la aparare a inculpatului. Continutul rechizitoriului in acest caz va fi cunoscut inculpatului si aparatorului sau numai dupa transmiterea dosarului in judecata. Acest lucru va duce la neinaintarea demersului de catre aparator si clientul sau in termen adecvat ceea ce va duce la lezarea drepturilor inculpatului. Pe langa aceasta aparatorului i se permite de a avea intrevederi cu clientul sau in cazul cand ultimul e arestat. In procesul discutiei aparatorul poate face careva insemnari care pot fi intrebuintate in procesul dezbaterilor judiciare. In acest scop la cererea lui i se ofera un pix si o foaie de hartie[6].

In procesul discutiei si lucrarilor aparatorul face cunostinta cu toate materialele din dosar, cu inculpatul, convin asupra planului de aparare. Tezele planului trebuie sa se bazeze pe materialele anchetei penale, orice neintemeiata, care este indreptata impotriva inculpatului trebuie sa fie respinsa sau bine gandita, iar orice dovada a aparatorului adusa in folosul clientului sau trebuie sa fie confirmata. La aceasta in esenta si se reduce apararea in dezbaterile judiciare.

Aceasta nu inseamna ca planul dat trebuie sa devina pentru aparator ceva incontestabil. Dimpotriva, el trebuie sa fie modificat atunci cand se schimba imprejurarile cazului (ex: modificarea invinuirii de catre procuror)[7].

In planul apararii indeplinit in judecata trebuie sa fie oglindite demersurile si cerintele care trebuie de inaintat in partea pregatitoare a procesului, propuneri vizand modul mai eficient de petrecere a anchetei judiciares determinarea principiilor principale de aparares ce acte concrete trebuie de indeplinit (integrarea persoanelor ce pot ajuta la aparare, adresarea intrebarilor expertului, prezentarea documentelor) s.a.[8] In cele mai dese cazuri planul dat se creeaza pentru dezbaterile judiciare nemijlocit atragandu-se atentia cuvenita partii pregatitoare a examinarii dosarului in instanta de judecata. Adeseori inaintarea demersurilor de aparare si clientul sau se amana in dezbaterile judiciare fara a avea careva motive. O asemenea activitate din partea aparatorului poate fi privita ca o neindeplinire a obligatiilor sale profesionale, care are nu numai consecinte negative, dar si la tergiversarea artificiala a activitatii de dosar8t

Astfel, din o suta de dosare cercetate, 65% se remit pentru examinarea suplimentara dintre care numai 3% in urma demersului avocatilor. Aceste cazuri demonstreaza ca aparatorii sunt de acord cu rezultatele urmaririi penale si considera posibila examinarea dosarului in instanta de judecata. In realitate avocati in procesul dezbaterilor critica ancheta preliminara prin multitudinea plangerilor si demersurilor. Din pacate, in unele cazuri aceasta este tarziu[9].

Cosov se invinuia pe aliniatul 5 articolul 102 CP RM. In procesul examinarii dosarului la etapa dezbaterilor judiciare de avocat au fost depistate cateva lacune in materialele cazului nu era stabilita inculpatuluis nu era infaptuit un control al tuturor anticidentelor penale chiar si a celor expirati s. a. Imprejurarile date au o importanta pentru calificarea corecta a cazului. Dupa cum se vede greseala data putea fi corectata chiar de avocat la stadia prejudiciara de examinare a cazului.

O importanta deosebita in procesul apararii pentru dezbaterile judiciare o prezinta aprecierea probelor existente. In aceasta privinta avocatul stabileste daca probele acumulate sunt de ajuns pentru examinarea cauzei in judecata. Aprecierea probelor de catre avocat are specificul sau ce reiese din sarcinile sale. Astfel, examinand dosarul el determina prezenta in probele existente a elementelor componente de infractiuni si nu se refera la problemele legislatiei si veridicitatii ei. Acest lucru aparatorul poate sa-l efectueze numai in judecata pe calea comparativa cu alte probe. In stadia data a procesului avocatul isi inseamna pentru sine incontestabilitatea unor probe. Aici el pentru sine realizeaza o diferentiere a probelor existente in dosare, cele ce acuza si cele ce dezvinovatesc. In procesul aprecierii probelor, avocatul trebuie sa atraga atentia la concordanta datelor despre imprejurarile care necesita a fi dovedite. De asemenea neconcordanta poate exista in diferite forme de probe cat si in cele de un fel. Avocatul depistand astfel de neclaritati trebuie sa inainteze demersul necesar indicand in el ce anume trebuie de infaptuit t.

De exemplu, avocatul Botnaru, examinand dosarul intentat pe faptul cauzarii leziunilor corporale mai putin grave a stabilit anumite divergente dintre actul de expertiza si starea de fapt a partii vatamate. El a inaintat un demers si dupa examinarea lui judecata a remis dosarul la o cercetare suplimentara pentru primirea hotararii difinitive pe cazul mentionat.

La examinarea chestiunii privind numirea cauzei spre judecare instanta de judecata poate lua o hotarare cu privire la aplicarea, modificarea sau revocarea masurii de reprimare aplicate inculpatului. Rezultate pozitive in acest sens a avut avocatul Popodneac care printr-un demers catre judecata in vederea schimbarii masurii de reprimare a clientului sau (invinuit pe art.96 p.2 CP RM) la eliberat de sub arest.


Executarea principiului garantarii dreptului la aparare in dezbaterile judiciare.

Dezbaterile judiciare - stadia procesului penal care apare dupa urmarirea penala si numirea cauzei spre judecare ce prevede examinarea dosarului penal in sedinta judecatii de prima instanta. Numai in rezultatul ei inculpatul poate fi declarat vinovat de savarsirea infractiunii. Decizia judecatii in aceasta privinta se oglindeste in sentinta.

Solutionand aceste probleme judecata infaptuieste justitia. Stadiile anterioare a procesului penal au ca scop pregatirea catre dezbaterile judiciare, fara ele judecata nu poate sa se expuna asupra cazului, insa ele nu influenteaza asupra hotararii instantei.

In scopul cat mai corect de solutionarea cazurilor in dezbaterilor judiciare se cerceteaza toate imprejurarile dosarului penal. Astfel garantandu-se controlul legalitatii si temeinicitatii actiunilor concluziilor si hotararilor organelor de urmarire penala.

In dezbaterile judiciare se infaptuieste o noua cercetare a tuturor probelor acumulate in procesul anchetei preliminare. Insa, pe langa aceasta, judecata examineaza si probe suplimentare prezentate de participantii dezbaterilor judiciare (Art. 22 CPP).



Sarcinile dezbaterilor judiciare, cercul intrarilor ce sunt solutionate caracterul hotararilor primite si procedura garanteaza respectarea tuturor principiilor procesului penal (inclusiv si cele de 'aparare'). Transformand dezbaterile judiciare in stadia principala si centrala a procesului penal. Este necesar de mentionat ca dezbaterile judiciare se impart intr-un sir de etape care se schimba una cu alta. Ea incepe cu partea pregatitoare unde se verifica posibilitatea de examinare a cazului la sedinta data si se iau masuri organizatorice. Dupa aceasta se efectueaza ancheta judecatoreasca in care se apreciaza probele acumulate, mai apoi sustinerile verbale in care partile la proces isi expun pozitiile sale referitor la caz si ultimul cuvant al inculpatului. Etapa finala a dezbaterilor judiciare este emiterea sentintei. C. P. P. examineaza detaliat fiecare etapa aparte[10].

Importanta stadiei date stabileste anumite cerinte specifice nu numai catre inculpat, dar si fata de  aparatorul sau in procesul infaptuirii activitatii de aparare. Aici posibilitatile de aparare sunt mai lari si mai multilaterale .

Art. 44 C.P.P. R.M. stabileste cazurile de participare obligatorie a aparatorului la dezbaterile judiciare. Aceasta inseamna ca in cazul in care aparatorul nu a fost invitat de inculpat instanta de judecata este obligata sa-i asigure participarea aparatorului in proces. Renuntarea la aparator poate fi admisa de judecata numai in cazurile cand inculpatul se poate apara singur, adica nu sunt prezente situatiile stabilite de articolul 44 C.P.P. R.M.

Hotararea Plenului Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova cu privire la practica aplicarii legilor pentru asigurarea dreptului la aparare in procedura penala a banuitului invinuitului si inculpatului stabileste ca: 'Conform prevederilor art. 4 CPP RM renuntarea la aparator poate avea loc la orice etapa a procesului, numai in cazurile care au fost create posibilitatile reale pentru articiparea avocatului la proces'.

Totodata este necesar de a clarifica daca renuntarea la aparator nu este fortata, de exemplu, din lipsa surselor pentru a angaja un aparator sau pentru ca aceasta nu s-a prezentat in sedinta judiciara. Daca se constata ca renuntarea a avut loc in urma constrangerii, se vor lua masuri pentru a asigura participarea aparatorului. Renuntarea la aparator urmeaza sa fie discutata cu partile procesului in situatia prevazuta de art. 44 a CP RM.

Eliberarea aparatorului de participarea la judecarea cauzei se face prin incheierea instantei de judecata.

De asemenea, nu trebuie de uitat cazurile stabilite de art. 461 CPP in care avocatul nu poate participa in proces ca aparator:

Daca in aceasta cauza sau anterior a oferit asistenta juridica persoanei interesele careia sunt in contradictie cu interesele persoanei care s-a adresat cu rugamintea de ai oferi asistenta juridica.

Daca anterior el a participat in acest proces in calitate de judecator, procuror, anchetator, persoana care a efectuat anchetarea penala de expert, specialist - interpret, martor sau martor asistent.

Daca in cercetarea prealabila sau la examinarea judecatoreasca participa o persoana cu functie de raspundere si este in relatii de rudenie cu aparatorul.

In cazurile in care avocatul este aparator a doua sau mai multe persoane intre interesele carora s-au depistat contradictii (recunoasterea de catre unul si negarea ei de catre celalalt, demascarea unui inculpat de catre celalalt, contradictii cauzate de caracterul invinuirii inaintate fiecarui dintre ei, inculpatul minor si adult, in care adultul l-a atras pe minor in activitatea criminala, etc.). Avocatul admis la proces, conducandu-se in decursul stadiei studierii, materialelor ca interesele inculpatilor sunt contradictorii este obligat sa intervina cu un demers pentru a fi eliberat de la apararea unuia din ei[12].

Ancheta judecatoreasca incepe cu citirea de procuror a concluziilor de invinuire - rechizitoriului. Insa, pana la inceperea anchetei judecatoresti, din momentul cand presedintele procesului de judecata deschide sedinta de judecata si anunta ce proces va fi examinat instanta de judecata efectueaza un sir de actiuni pregatitoare catre dezbaterile judiciare. Aceste actiuni sunt foarte importante, de aceea aparatorul impreuna cu inculpatul trebuie sa participe la ele. Astfel, in procesul verificarii prezentei in instanta participantilor la proces aparatorul trebuie sa fie extrem de atent. In cazul neprezentarii procurorului, instanta in unele cazuri, instanta tinde sa examineze dosarul in lipsa lui. Aparatorul trebuie in aceste cazuri sa faca trimiteri la art. 230 CPP RM si sa ciara amanarea examinarii cauzei penale, insa, nu este obligat sa insiste asupra acestei amanari. Insa, in cazul neprezentarii unui aparator trebuie sa ciara amanarea examinarii cazului, indiferent de prezenta procurorului.

Stabilind ca toti participantii la proces sunt prezenti instanta de judecata verifica cine din martori si experti au venit, precum si motivele neprezentarii celora ce lipsesc.

Dupa aceasta, instanta asculta parerea aparatorului, inculpatului si celorlalti participanti la proces in sensul in sensul daca se poate judeca pricina in lipsa acestora. In fiecare caz concret aparatorul, in dependenta de imprejurarile cazului, trebuie sa hotarasca daca prezenta expertului de la inceputul dezbaterilor judiciare este necesara sau nu pentru apararea intereselor clientului sau. Insa in orice caz prezenta ui este obligatorie. Este mult mai greu de solutionat problema posibilitatii examinarii cazului in lipsa martorilor cetati. Aceasta intrebare trebuie de hotarat in dependenta de caracterul martorilor date de acestea la ancheta preliminaras de relatiile lui inculpatul si principalul, de posibilitatea dobandirii de la ei a informatiei necesare pentru inculpat[13].

Art. 216 si 239 CPP RM stabilesc ca participarea inculpatului la dezbaterile judiciare este obligatorie. In cazul neprezentarii lui, procesul trebuie sa fie amanat cu exceptia cazului cand acesta se gaseste dincolo de hotarele Republicii Moldova si se eschiveaza sa se prezinte in fata instantelor. Aceste prevederi trebuie privite ca garantii suplimentare a dreptului de aparare a inculpatului. Dupa aceasta presedintele sedintei stabileste identitatea inculpatului, daca el este prezent. Levin A. M. s-a expus asupra parerii de a efectua acest lucru inainte de interogatoriu, apoi presedintele sedintei anunta completul de judecata, comunica numele procurorului, aparatorului si celorlalti participanti la proces, explicandu-le ca au dreptul de a recuza intregul complet sau vre-unul din judecatori, procuror, grefieri, interpret, expert specialist. Inculpatul si aparatorul sau cu o deosebita atentie trebuie sa realizeze acest drept. De multe ori inculpatul abuzeaza in acest sens, deaceea aparatorul in discutiile sale cu clientul sau trebuie sa convina asupra problemei recuzarii. Indiferent de hotararea luata, recuzarea trebuie sa fie indreptata asupra apararii drepturilor si intereselor legale a inculpatului[14]. Dupa solutionarea acestei probleme presedintele sedintei explica participantilor drepturile lor. Art. 243 CPP RM prevede obligatia presedintelui sedintei de a explica drepturile inculpatului prevazute de art. 12 CPP RM. Astfel, inculpatul are dreptul sa puna intrebari martorilor, expertului celorlalti inculpati, partii vatamate, partii civile, partii civilmente responsabile sa participe la cercetarea locului unde s-a savarsit infractiunea, la cercetarea corpurilor delicte si a documentelor sa faca declaratii atat asupra fondului de invinuire ce i se aduce, cat si referitoare la diferite imprejurari ale cauzei examinate de instanta oricand in cursul anchetei judecatoresti sa ia cuvantul la dezbateri in caz de lipsa a aparatorului.

Inculpatul se mai bucura si de drepturile prevazute de art. 42 CPP RM. Exista mult comun intre dreptul inculpatului si aparatorul sau: de a inainta cereri si demersuri, de a prezenta probe s. a. Insa fiecare din ei e inzestrat cu anumite drepturi ce nu le are celalalts de exemplu, inculpatul de a da explicatii si de a renunta la aparator, dreptul la ultimul cuvant s.a. La randul sau, aparatorul are dreptul de a participa la sustinerea verbala (inculpatul are acest drept in cazul cand nu participa un aparator), de a face cunostintele cu materialele dosarului (caz prevazut de art.144). Astfel, drepturile lor sunt strict diferentiate de legea procesului penal .

Unul din drepturile inculpatului si a aparatorului sau este dreptul de a inainta cereri si demersuri. Astfel, presedintele sedintei ii intreaba pe ei daca cer sa fie citati martorii, expertii si probele anexate la dosar sau daca au alte propuneri. Permisiunea instantei de judecata de a examina si alte probe este una din cele mai importante la etapa data.

Demersurile date trebuie sa fie gandite si discutate cu aparatorul. O conditie a realizarii lor este forma scrisa. De fapt, acest lucru nu este obligatoriu, luand in consideratie ca legea nu reglementeaza aceasta, insa, practica avocaturii arata ca demersuri la in forma verbala se prezinta numai atunci reese nemijlocit din examinarea cauzei. Forma scrisa este necesara pentru ca judecatorul sa intre in esenta cererilor inculpatului si a aparatorului sau.

Apare totusi intrebarea cand este necesar de inaintat demersurile si cererile ce apar pe caz?

Legea permite inculpatului si aparatorului sau de a prezenta demersuri in orice etapa a dezbaterilor judiciare, plus de aceasta respingerea cererii de catre instanta nu lipseste persoana care a facut-o de dreptul de a o formula din nou in cursul dezbaterilor ulterioare. De aceia aparatorul cu inculpatul intotdeauna trebuie amanuntit sa examineze cand va fi mai eficient de a prezenta aceste cereri. Daca invinuitul nu e de acord cu parerea aparatorului sau referitor la caracterul demersurilor inaintate, este necesar de al convinge. Daca nici aceasta nu aduce la rezultatul dorit, aparatorul trebuie sa se dezica de proces (cu exceptia cazurilor cand participarea aparatorului este obligatorie).

Insa in orice situatie aparatorul trebuie sa tina cont de faptul ca in cazul inaintarii unei sau altei cereri sau demers el este obligat sa analizeze cat mai profund si obiectiv informatia existenta, fiind ferm convins ca fara acest demers nu se va afla adevarul pe caz. Cu alte cuvinte, scopul demersurilor este de a tinde spre cercetare mult mai ampla si concreta in interesele inculpatului[16].

Dupa ce inculpatul a raspuns la intrebarea daca recunoasterea sau nu invinuirea, asculta parerea participantilor la proces cu privire la procedura cercetarii probelor.

In literatura de specialitate sunt pareri privitor la aceasta problema. Levin, Nicolaeva, de exemplu, considera ca in cazul cand inculpatul nu recunoaste vina cercetarea probelor trebuie inceputa cu interogarea martorilor. Aceasta va da posibilitatea inculpatului de a afla din marturiile lor si anume cum el le poate respinge aceste declaratii. Plus la aceasta modalitatea data de examinare a problemei economiseste timpul nu apare necesitatea dupa ascultarea fiecarui notar din nou sa te intorci la inculpat cu clasificarea situatiilor noi ce au aparut in urma declaratiilor martorilor. In afara de aceasta modalitatea data va simplifica posibilitatea de aparare a inculpatului si aparatorului sau.



Iar in cazul cand inculpatul recunoaste vina sa, procedura de cercetare a problemelor trebuie inceputa invers: mai intai se interogheaza inculpatul, apoi martorii.

Altfel priveste aceasta problema Vorfolomeev care considera ca interogarea trebuie efectuata indata dupa citirea de catre procuror a invinuirii. El a facut deja cunostinta cu materialele dosarului penal si, respectiv, stie care probe il acuza si care il dezvinovatesc. Daca in procesul examinarii probelor inculpatului a hotarat sa-si schimbe pozitia, atunci acest lucru il poate face in orice stadie a dezbaterilor judiciare, chiar si in ultimul cuvant al sau. V. M. Savitkii considera ca interogarea inculpatului la finele anchetei judecatoresti poate duce la recunoasterea vinei de el. Obtinerea declaratiilor de probe a fost ceea ce s-a mentionat pe parcursul dezbaterilor. Un argument al acestei modalitati de cercetare poate fi acela ca inculpatului trebuie primul de acordat posibilitatea de a se expune asupra cauzei examinate astfel atragand atentia instantei judecatoresti asupra greselilor si lacunelor slabe a probelor de acuzare. Dupa parerea acestor autori, modalitatea data de examinare a probelor stimuleaza activitatea inculpatului, contribuie la formarea unei aparari, la folosirea activa a metodelor tactice in procesul examinarii partii vatamate, martorilor (deoarece este un punct de pornire - declaratiile inculpatului). In afara de aceasta informatia capatata de la inculpat poate sa determine tactica aplicarii de judecata a actelor procesuale pentru descoperirea noilor imprejurari, care vor contribui la o planificare cat mai buna a anchetei judiciare.

Modalitatea de cercetare a martorilor trebuie sa fie stabilita in urma cercetarii minutioase a dosarului penal. Aparatorul este cointeresat ca martorii sa fie ascultati in ordinea care este cea mai eficienta pentru realizarea pozitiva pe care a ocupat-o. Daca cazul are mai multe episoade, este important ca ascultarea martorilor sa fie petrecuta in aceiasi consecutivitate, in care ei au urmarit circumstantele. In ceea ce priveste interogarea partii vatamate, aparatorul trebuie sa se conduca de prevederile art. 251 CPP RM conform caruia propunand procedura de examinare a probelor aparatorul trebuie sa motiveze parerea sa. Acest lucru e necesar si in cazul cand se alatura la propunerea procurorului ceilalti participanti la proces[17].

Consider ca in orice caz concret, aparatorul trebuie sa gaseasca procedura cea mai eficienta de cercetare a probelor, neatragand atentia la parerile mentionate mai sus.

Eficienta apararii depinde in mare masura de efectuarea profesionala a interogarii martorilor, inculpatului, expertilor. Scopul interogarii acestor persoane consta in descoperirea datelor sau imprejurarilor ce dovedesc nevinovatia inculpatului, precum si informatiile care complet nu se refera la pricina, insa creeaza o parere satisfacatoare despre personalitatea inculpatului si activitatea lui.

Interogarea si ascultarea persoanelor date permite de a stabili unele imprejurari ce nu au fost determinate de anchetator, de a descoperi imprejurarile unilaterale in cazul concret, de a scoate la iveala probele care nu au fost destul de bine apreciate din punct de vedere al apararii 7t.

Dar iata ca aparatorul si inculpatul au capatat dreptul a pune intrebari persoanelor ce se asculta la moment, care trebuie sa fie succinte si clare. Oricare ar fi raspunsul inculpatul si aparatorul nu trebuie sa-si piarda calmul, sa ridice vocea, sa utilizeze in vocabularul sau cuvinte necenzurate. De asemenea, nu se recomanda de a data multe intrebari, precum si la care nu se stie cu siguranta raspunsul. Aceasta in unele cazuri poate ingrela  apararea. Persoanele ascultate in procesul anchetei judecatoresti pot fi impartite in trei categorii: cele ce dau declaratii in favoarea inculpatului, cele care-l acuza si cele care partial il dezvinovatesc sau, invers, il acuza.

In procesul interogarii persoanelor din I categorie este necesar de a fi foarte atent: se poate intampla ca raspunsurile la intrebari pot spune unele lucruri care pot contravine cu declaratiile de mai inainte. De aceea in procesul interogarii lor este necesar de a pune acele intrebari care se refera la imprejurarile cazului.

Persoana ce a dat in cadrul anchetei preliminare marturii in defavoarea inculpatului trebuie de adresat cat mai putine si succinte intrebari, care sa fie indreptate la determinarea contradictiilor cu alte explicatii.

Aceste reguli se aplica pe deplin si la a III categorie[18].

Folosirea iscusita a intrebarilor de detailizare si controlare, precum si punerea lor consecutiva ajuta la descoperirea neconcordantei intre marturiile participantilor la proces. In multe cazuri aparatorul nu are probe ce dovedesc nevinovatia clientului sau. Atunci tactica apararii trebuie sa fie indreptata spre respingerea tezelor invinuirii, descoperirea imprejurarilor ce nu dovedesc vina inculpatului. Aceasta tactica este corecta, deoarece nedovedirea vinei este egala cu dovedirea nevinovatiei.

Veridicitatea declaratiilor persoanelor interogate depinde de calitatile personale a ei, sfera ei intelectuala, capacitatea lui de a intelege si interpreta, ceea ce a vazut, a auzit si in dependenta de aceasta si trebuie creata tactica interogarii[19]. Pe langa regulile generale ce se refera la toate categoriile de persoane participante la dezbaterile judiciare, aparatorul trebuie sa inteleaga si sa tina cont in activitatea sa de divergentele ce sunt intre ele.

Interogarea inculpatului are o importanta mare (poate este cea mai esentiala actiune efectuata de instanta de judecata)[20]. Aceasta se explica in primul rand ca declaratiile inculpatului sunt o sursa de probas in al doilea rand, ele raspund la intrebarile e vinovata persoana sau nu si, in al treilea rand, inculpatului prin declaratiile sale i se garanteaza dreptul la aparare.

Participand la interogarea inculpatului aparatorul trebuie sa cunoasca atitudinea clientului sau fata de invinuirea ce i se aduce. In cazul cand inculpatul recunoaste partial invinuirea, aparatorul trebuie sa afle ce anume el recunoaste si ce nu. In dependenta de aceasta se alege si tactica apararii de avocat[21]. Trebuie de luat in consideratie ca darea declaratiilor este un drept si nu o obligatie a inculpatului. Chiar si in cazul refuzului de a da declaratii, el nu este lipsit de posibilitatea de a participa la examinarea altor probe, adresarea intrebarilor martorilor, expertilor, prezentarea probelor s. a. m. d.

Insa cea mai buna aparare este darea declaratiilor. In procesul redarii concluziilor sale , inculpatul trebuie sa se conduca de parerea aparatorului care aprecia mai bine cauza. Dar si aparatorul este obligat sa ajute avocatul care poate aprecia mai bine cauza, deoarece inculpatul de multe ori da cauza emotiilor si isi poate agrava situatia. In acest sens el trebuie sa atinga si problema motivelor infractiunii. In multe cazuri de motiv depinde calificarea infractiunii. De motivul infractiunii depinde des atitudinea fata de inculpat[22].

Comiterea infractiunilor poate fi comisa din diferite motive: gelozie, razbunare, egoism s. a. Determinarea motivului de catre avocat este un lucru complicat. Stabilirea corecta a motivului poate avea loc prin determinarea scopurilor ce si le-a pus subiectul si care ajuta avocatul de a intelege mecanismul comiterii infractiunii care pana la fine va duce la intelegerea motivelor. A le determina pe toate in unele situatii este foarte complicat. Deaceea aparatorului ii este necesar de a intelege doar scopurile generale ce au servit ca temei pentru comiterea infractiunii[23]. In cazul cand inculpatul pe deplin recunoaste vina, fapt ce e dovedit prin materialele dosarului atentia aparatorului trebuie sa fie indreptata spre cercetarea imprejurarilor ce atenuiaza raspunderea. In situatia cand inculpatul neaga invinuirea pot aparea diferite situatii ce influenteaza interogarea inculpatului.

Prima situatie - inculpatul neaga invinuirea contrar probelor existente. Aici aparatorul trebuie sa-i lamureasca inculpatului pozitia lui si sa caute impreuna imprejurarile cei atenuiaza raspunderea.

A doua situatie: inculpatul neaga invinuirea, dar in dosar exista probe ce dovedesc in mod obiectiv argumentele sustinute de el. Aparatorul in acest caz este obligat nu numai sa-l sustina, dar si a arata toate imprejurarile ce confirma nevinovatia clientului sau.

A treia situatie: inculpatul neaga invinuirea, dar nu-si poate argumenta pozitia sa. Aceasta situatie este deosebit de complicata pentru aparare. Inculpatul poate cunoaste sau nu despre sursele de aparare ce pot confirma argumentele sale. Aparatorul in cazul dat trebuie sa se afle pe o pozitie cu inculpatul. Daca aceasta nu se realizeaza, actiunea aparatorului se poate califica ca incalcare a dreptului la aparare.

Pozitia aparatorului pe cazurile in care participa mai multi inculpati depinde de pozitia lor si de persoana care-i apara. In cazul cand interesele inculpatilor nu contravin, atunci ele persista si intre avocati. Aici e necesara o forma specifica de interogare .

Legea permite interogarea unui inculpat numai in baza unei incheieri a instantei, in cazuri exceptionale, cand aceasta este necesar pentru stabilirea adevarului (ar. 249 CPP RM). O astfel de interogare se efectuiaza in urma inaintarii de catre aparator a unui demers. Ea e eficienta mai ales in cazul cand unul din inculpati, influenteaza psihologic asupra altuia. In urma unei asemenea interogari pot surveni unele imprejurari ce servesc pentru a efectua o interogare suplimentara a inculpatului iesit din sala de sedinta. Legea prevede ca dupa reintoacerea inculpatului in sala, presedintele ii comunica continutul declaratiilor facute in lipsa lui si-i da posibilitatea sa puna intrebari inculpatului care a fost interogat in lipsa lui mai eficient ar fi ca interogarea inculpatului ce a iesit sa fie efectuata pana ca el sa faca cunostinta cu declaratiile celuilat inculpat.

Art. 250 CPP RM stabileste cazurile concrete cand si in ce mod se citeaza marturiile inculpatului in sedinta de judecata. Declaratiile martorului in majoritatea cazurilor penale sunt izvorul de baza al probelor. Din informatia obtinuta din ele deseori se conduce sedinta judiciar .

Interogarea martorilor la ancheta preliminara da posibilitatea inculpatului si aparatorului sau de a determina posibilitatea aplicarii lor in sensul apararii. In cazul cand datele martorului au un caracter acuzator aparatorul nu poate sa nu participe la verificarea lors cand au un 'caracter aparator' - aparatorul are ca sarcina stabilirea cat mai detaliata a lor. Astfel atentiei aparatorului trebuie supuse atat probele de acuzare cat si cele de aparare .

Ascultarea martorilor incepere cu propunerea presedintelui sa declare instantei tot ce stie personal cu privire la cauza, moment foarte important. Adeseori aceasta regula se incalca. Martorului i se adreseaza o intrebare - daca recunoaste ceea ce a mentionat el la ancheta preliminara, iar daca nu a memorizat cele mentionate in ancheta i se citeste. Aceasta nu este corect. In unele cazuri martorul se poate folosi de insemnari in situatia cand dispozitiile sale sunt legate de cifre si de alte date care cu greu se memorizeaza. Dupa aceasta declaratiile lui pot fi verificate. Legea stabileste mai multe reguli de ascultarea a martorilor. Insa aparatorul nu trebuie sa uite ca o importanta deosebita au declaratiile care au fost dobandite pe cale legala. Aparatorul nu trebuie sa incalce regulile stabilite si trebuie sa tinda ca nici un participant la proces sa nu le incalce. Daca, insa normele procesului totusi se incalca aparatorul cat si inculpatul nu trebuie sa ceara introducerea incalcarii date in procesul verbal al sedintei juridice.



Marturiile martorilor trebuie sa fie precise si concrete, in caz de control ele pot sta la baza sedintei. De aceia sarcina aparatorului este de a adresa in acest caz intrebarile necesare . Daca intrebarea a fost adresata anterior de judecator sau procuror, aparatorul nu este lipsit de dreptul de a mai adresa inca o data mai ales cand a primit un raspuns incorect. In unele cazuri apare necesitatea de a interoga din nou martorii ce au fost deja ascultati. De exemplu. Cand in urma analizei altor probe au fost depistate unele imprejurari ce contravin sau provoaca unele neclaritati in legatura cu declaratiile martorilor ascultat .

Este necesar de mentionat ca unii martori sunt cointeresati de rezultatul examinarii procesului, insa la marturiile lor judecata trebuie sa se atarne cu atentie, mai ales cand martorii se afla cu inculpatul in relatii de rudenie, prietenie sau dusmanie. Aceasta se refera mai mult la partea vatamata. Sarcina aparatorului in situatia data este pe de o parte de a intari cu probe efective marturiile a celor persoane care au un caracter  aparator si pe de alta parte - de a demonstra instantei de judecata conditiile, motivele cu caracter personal, ce impun martorul de a da depozitii neafective impotriva inculpatului .

La determinarea obiectivitatii explicatiilor martorilor aparatorul si inculpatul pot aplica interogarea in forma 'incrucisata' si 'de sah' ce pot fi folosite doar in ancheta judecatoreasca. Interogarea 'incrucisata' este acel interogatoriu la care participa ambele parti a procesului penal - invinuirea si apararea, a unei si aceiasi persoane pe unul si acelasi caz. Astfel, aparatorul poate interveni in interogare daca la interesat un fapt ce la relatat martorul in urma intrebarilor puse de procuror si invers - la interogarea ce duce aparatorul poate participa si acuzatorul. Aceasta contribuie la cercetarea cat mai minutioasa a imprejurarilor cazului.

Interogarea in forma de 'sah' se intrebuinteaza in sedinta cu acelasi scop ca si acel 'incrucisat'. In comparatie cu ultimul el se caracterizeaza prin aceea ca persoana ce interogheaza paralel pune intrebari paralele mai multor persoane pe acelasi caz. Astfel, aparatorul in procesul interogarii unui martor in scopul   apararii adreseaza aceiasi intrebare si altor martori. Aplicand metoda data aparatorul poate descoperi unele circumstante ce pun sub indoiala vinovatia inculpatului .

In procesul apararii inculpatului un rol aparte se acorda corpurilor delicte. Insa nu intotdeauna examinarii lor in judecata i se acorda atentia cuvenita. In unele cazuri corpurile delicte nu se examineaza si nu se prezinta de participantii la proces. O asemenea incalcare impiedica aprecierea lor de instanta neinfluentand asupra sentintei, astfel reducandu-se la minimum lucrul enorm infaptuit de criminalisti la ancheta preliminara. Deaceea in procesul examinarii corpurilor delicte aparatorul trebuie mai intai sa afle pe ce cale ele au ajuns in materialele cazului. Aceasta da posibilitate corect de a aprecia importanta probelor.

Varietatea corpurilor delicte da posibilitatea cercetarii lor prin diferite metode. Fiecare corp delict trebuie de examinat si apreciat in interesul inculpatului . Astfel, aparatorul trebuie sa verifice daca particularitatile corpului delict corespund cu cele inscrise in Proces - verbal de anexare la dosar a corpurilor delicte in cazul cand apar unele neclaritati ce necesita cunostinte speciale la examinarea corpurilor delicte trebuie de invitat un specialist (mai ales acela care a participat la descoperirea si ridicarea lor). Ex., in procesul examinarii corpurilor delicte de aparator au fost depistate neconcordantei dintre ele si descrierea lui in Procesul - verbal. Faptul dat a impus instanta de a chema in sedinta un specialist. Aceste imprejurari au servit la intoarcerea dosarului penal la cercetare suplimentara, care in continuare a dus la incetarea procesului penal pe art. 5 CPP.

Pe langa aceasta, inculpatul cat si aparatorul sau, pot prezenta un demers de cercetare a corpurilor delicte la locul unde ele se afla, daca din cauza volumului ele nu pot fi aduse in sedinta de judecata. Refuzul de a indeplini un asemenea demers ar insemna limitarea posibilitatilor aparatorului si inculpatului in determinarea imprejurarilor ce au o importanta deosebita pentru   aparare 1t.

Pe langa corpurile delicte un rol hotarator au documentele: procesele - verbale si alte documente. Aparatorul in cazul dat trebuie sa verifice daca ele corespund normelor procesuale. Nerespectarea acestora duce la pierderea valorii probatorii a documentului respectiv.

O alta sarcina a aparatorului si clientului sau este de a supune unei analize continutul documentelor. La formarea documentelor contribuie atat factorii subiectivi: componenta anchetatorului penal, a martorilor, asistenta s. a., cat si factorii afectivi: situatia in care a fost intocmit s. a. In cazul depistarii unor neconcordante intre documente aparatorul are dreptul sa inainteze in judecata un recurs de cercetare obligatorie a datelor ce se oglindesc in el, precum si interogarea martorilor asistenti .

Participarea aparatorului la examinarea concluziilor expertului este partea cea mai complicata a activitatii sale in ancheta judecatoreasca. Legalitatea si importanta expertizei depinde de ordinea numirii si petrecerii ei. Aparatorul trebuie sa verifice acest lucru, deoarece in caz de incalcare a acestora sa inainteze o cerere in judecata de petrecere a unei expertize noi ce va inlatura toate aceste neglijitati. Astfel, conform art. 65, 264 CPP RM daca instanta de judecata nu este de acord cu concluziile expertizei pentru motivul ca acestea nu sunt clare sau complete, este permisa efectuarea unei expertize suplimentare, iar in cazurile cand aceste concluzii nu sunt intemeiate sau exista indoieli cu privire la examinarea lor - contraexpertiza .

Legea prevede participarea la cercetarea probelor si se refera la efectul expertizei a expertului. Aceasta da posibilitatea mai detaliat de a intelege imprejurarile care necesita cunostinte speciale. La aceasta duce si posibilitatea participantilor la procesul penal, inclusiv inculpatul si aparatorul de a da intrebari expertului. Pentru a face acest lucru aparatorul trebuie sa studieze minutios concluziile expertilor. El are posibilitatea de a adresa intrebari ce vin in favoarea inculpatului numai in conditia ca ele vor tine de competenta expertului. Intrebarile inculpatului si aparatorului sunt necesare de a fi pregatite anterior in forma scrisa, ce contribuie la o expunere mai clara. Deaceia aparatorul si inculpatul trebuie sa convina asupra continutului si formei intrebarilor adresate, ca scopul final al lor sa fie descoperirea anumitor date ei vor simplifica apararea .

La aceasta pot duce demersurile si cererile de a cerceta locul comiterii infractiunii. In unele cazuri, acest act procesul poate fi petrecut pentru prima oara. Aparatorul si inculpatul cat si ceilalti participanti la actul dat au dreptul de a atrage atentia justitiei asupra tuturor imprejurarilor care ar putea contribui la lamurirea cauzei .

Dupa examinarea tuturor probelor din dosar presedintele sedintei intreaba pe participanti daca doresc sa complecteze ancheta judecatoreasca si cu ce anume. In caz daca se prezinta cereri, instanta le rezolva. Dupa aceasta presedintele sentintei declara ancheta judecatoreasca finisata.














































Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact