Notiunea de infractiune

NOTIUNEA DE INFRACTIUNE

SECTIUNEA 1

PRELIMINARII

Infractiunea, in sensul ei cel mai larg, este un act de conduita exterioara a omului, care din cauza tulburarii pe care o produce ordinii de drept este supusa represiunii penale. Din ace 252j96c asta acceptiune, rezulta ca infractiunea reprezinta o realitate complexa cu valente si exprimari in plan material-obiectiv, social, moral si juridico-penal.

Potrivit conceptiei formal juridice, infractiunea este inteleasa ca o abstractiune si entitate juridica, fizionomie ei fiind configurata in stransa dependenta de cadrul normativ penal in vigoare.

Conceptia realista se caracterizeaza printr-o viziune de tip realist, intelegand fenomenul criminal ca o realitate umana indreptata contra unei realitati sociale.

SECTIUNEA 2

NOTIUNEA DE INFRACTIUNE IN CONCEPTIA CODULUI PENAL ROMAN DIN 1969

Codul penal adoptat in iunie 2004 insusindu-si conceptia realista asupra infractiunii, o defineste astfel: "infractiunea este fapta prevazuta de legea penala care prezinta pericol social si este savarsita cu vinovatie".

SECTIUNEA 3

INFRACTIUNEA CA INSTITUTIE JURIDICA

Majoritatea autorilor sunt de acord, in a considera, ca sistemul oricarui drept penal pozitiv modern se sprijina si se organizeaza in partea sa general-institutionala pe trei institutii fundamentale: institutia infractiunii, institutia raspunderii penale si institutia sanctiunii de drept penal.

SECTIUNEA 4

CADRUL REGLEMENTARILOR INFRACTIUNILOR CA INSTITUTIE DE BAZA IN CODUL PENAL ROMAN

a. - Codul penal roman anterior (1969) aloca infractiunii intreg titlul II al partii sale generale (art. 17-51), organizat pe cinci capitole: dispozitii generale (art. 17-19 - Cap. I), tentativa (art. 20-22 - Cap II), participatia (art. 23-31 - Cap. III), pluralitatea de infractiuni (art. 32-43 - Cap. IV) si cauzele care inlatura caracterul penal (art. 44-51 - Cap. V).

b. - Codul penal din 2004 (cu intrare in vigoare la 29.06.2005) reorganizand reglementarea materiei infractiunii ii aloca acesteia - titlul II din Partea generala, subdivizat in sapte capitole: Cap I - cuprinzand "Dispozitii generale", Cap. II - cuprinzand "Cauzele justificative", Cap. III - continand "Cauzele care inlatura caracterul penal", Cap. IV - "Tentativa", Cap. V - "Participatia", Cap. VI - "Raspunderea penala a persoanei juridice" si Cap. VII - "Pluralitatea de infractiuni".

Bibliografie selectiva:

Le sursis, la probation et le antres mesures de substituion aux peines privatives de liberté, Conseil de l'Europe, Comité Européean pour le problemes criminels; Strasbourg, 1966 si Recomandation nr. R (87) 19, adoptée par le Comité de Ministres du Conseil de l'Europe - 17 sept. 1987, avec l'exposée de motives, Organisation de la Prevention de la Criminalité, Conseil de l'Europe, Affaires Juridiques, Strasbourg, 1988;

V. Dongoroz, Principalele transformari ale dreptului penal roman, in S. J., p. 409