StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Raspunderea penala a minorilor : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Raspunderea penala a minorilor



Raspunderea penala a minorilor

Sectiunea I

Aspecte generale privind sanctionarea infractorilor minori

Prevenirea si sanctionarea infractiunilor savarsite de minori. Prevenirea si combaterea infractionalitatii minorilor a constituit si constituie o preocupare permanenta de politica penala a statelor moderne.



Specificul fenomenului infractional in randul minorilor ridica probleme deosebite de prevenire si de combatere deoarece cauzalitatea acestuia se inte­ractioneaza cu o multitudine de factori ca: lipsa de experienta de viata sociala a minorului cu consecinta neintelegerii depline a semnificatiei sociale a conduitei lui periculoase pentru valorile sociale ca si a sanctiunilor care li s‑ar aplica, de­ficiente in procesul educativ ce s‑a desfasurat in familie, scoala, influenta nega­tiva exercitata de unii majori care ii atrag pe minori pe calea infractionala etc.

Legiuitorul penal roman prin dispozitiile art. 99 C.p. a stabilit ca raspun­derea penala a minorilor incepe de la 14 ani sub conditia dovedirii ca in savar­sirea faptei minorul a avut discernamant si in toate cazurile de la 16 ani fara vreo conditionare.

Limita superioara a varstei pana la care persoana este considerata minor este de 18 ani, indiferent de dobandirea prin casatorie a capacitatii depline de exercitiu, deoarece minor in dreptul penal este persoana care nu a implinit vars­ta de 18 ani.

Sanctionarea minorilor infractori. Sanctionarea minorilor care savarsesc infractiuni trebuie sa corespunda particularitatilor psiho-fizice ale acestora, sa asigure educarea si reeducarea lor.

In adevar, particularitatile infractorilor minori, reclama masuri de aparare sociala adecvate care sa vizeze, refacerea educatiei deficitare a minorului acestea fiind masurile educative.

Masurile educative s‑au impus in legislatii, in general, treptat, dar nicio­data complet, pentru minori preconizandu‑se un sistem sanctionator mixt for­mat atat din pedepse cat si din masuri educative.

Sectiunea a II‑a

Masurile educative

Notiune. Masurile educative sunt sanctiuni de drept penal speciale pentru minori care sunt menite sa asigure educarea si reeducarea acestora prin instruire scolara si profesionala, prin cultivarea in constiinta acestora a respec­tului fata de valorile sociale.

Masurile educative in dreptul penal roman sunt consecinte ale raspunderii penale si se iau numai daca minorul a savarsit o infractiune.

Scopul masurilor educative este de a educa si reeduca pe minorul care a savarsit o infractiune, de a asigura o schimbare in constiinta acestuia pentru re­spectarea valorilor sociale, prin dobandirea unei pregatiri scolare si profesionale care sa‑i permi 434h75e ta o deplina integrare in viata sociala.

Spre deosebire de pedepse, unde caracterul coercitiv se situeaza pe primul plan, masurile educative au caracter preponderent educativ si nu lasa sa subziste nici o consecinta penala, ele neconstituind antecedente penale pentru persoana fata de care s‑au luat.

Cadrul masurilor educative. Masurile educative, ca sanctiuni specifice aplicabile minorilor, au capatat o reglementare distincta de celelalte sanctiuni de drept penal prin dispozitiile codului penal intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969.

Sistemul de sanctionare prevazut in codul penal roman este un sistem mixt, adica cuprinde atat masuri educative cat si pedepse.

Luarea unei masuri educative ori aplicarea unei pedepse fata de un minor pentru infractiunea savarsita era lasata la aprecierea instantei de judecata. In lege s‑a prevazut, de principiu, ca „pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului” (art. 100 al. 2 C.p.).

Masurile educative care se pot lua fata de infractorii minori, prevazute in codul penal sunt: a) mustrarea; b) libertatea supravegheata; c) internarea intr‑un centru de reeducare; d) internarea intr‑un institut medical-educativ.

A) Mustrarea (art. 102 C.p.). Este masura educativa pe care o ia in­stanta de judecata fata de minorul care a savarsit o infractiune si consta in doje­nirea acestuia, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, sfatuindu‑l sa aiba o conduita buna in viitor, dovedind ca s‑a indreptat, atragandu‑i totodata atentia ca daca va savarsi o noua infractiune se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.

B) Libertatea supravegheata (art. 103 C.p.). Notiune. Este masura educativa ce consta in punerea minorului, care a savarsit o infractiune, sub supraveghere deosebita pe timp de un an.

Supravegherea este incredintata parintilor, celui ce l‑a infiat, ori tutorelui, iar daca acestia nu exista ori nu pot asigura suprave­gherea in conditii satisfacatoare, instanta poate dispune incredintarea suprave­gherii minorului, pe aceeasi perioada de un an, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude apropiate la cererea acesteia, ori unei institutii legal insar­cinate cu supravegherea minorilor.

Continutul masurii. Pe timpul libertatii supravegheate, persoana careia i s‑a incredintat su­pravegherea are obligatia, sa vegheze indeaproape asupra comportarii minoru­lui, pentru indreptarea lui. De asemenea i se pune in vedere ca are obligatia, in caz ca minorul se sustrage de la supraveghere, are o conduita rea, ori a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, sa instiinteze instanta de judecata (art. 103 al. 2 C.p.).

Odata cu luarea masurii educative, instanta atrage atentia minorului asu­pra conduitei sale viitoare si a consecintelor comportarii necorespun­zatoare (art. 103 al. 4). Instanta poate impune totodata minorului respectarea uneia sau mai multor din urmatoarele obligatii:

a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane;

c) sa presteze o activitate neremunerata intr‑o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta (art. 103 al. 3 C.p.).

Pentru reeducarea minorului sunt solicitate sa coopereze cu persoana careia i s‑a incredintat supravegherea si scoala unde minorul invata ori unitatea unde acesta este angajat si, dupa caz institutia la care presteaza activitatea sta­bilita de instanta, incunostiintate in acest scop de instanta judecatoreasca (art. 103 al. 5 C.p.).



Daca in timpul libertatii supravegheate minorul se sustrage de la suprave­ghere, ori are purtari rele sau savarseste o fapta prevazuta de legea penala, in­stanta revoca libertatea supravegheata si dispune internarea minorului intr‑un centru de reeducare. Daca fapta noua este infractiune, instanta ia masura inter­narii intr‑un centru de reeducare ori aplica o pedeapsa.

Supravegherea respectarii de catre minor a obligatiilor prevazute la art. 103 alin. 3 C.p. se va face de catre un serviciu specializat numit Serviciu de protectie a victimelor si de re­integrare sociala a infractorilor (in prezent acest serviciu se numeste Serviciu de probatiune)  printr-un consilier de reintegrare si suprave­ghere (consilier de probatiune) care se va ocupa de cazul respectiv.

Prin dispozitiile art. 79 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune[1], Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor a fost redenumit Serviciu de probatiune, iar consilierii de reintegrare si supraveghere au devenit consilieri de probatiune.


Potrivit art. 11 alin. 1 lit. c) din Or­donanta Guvernului nr. 92/2000[2], privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate, aceste servicii au printre atributii si supravegherea executarii obligatiilor impuse minorului de catre instanta de judecata, prevazute in art. 103 alin. 3 lit. a)-c) din C.p.

Modul cum se va face supravegherea pentru fiecare dintre cele trei obli­gatii ce pot fi impuse minorului de catre instanta sunt prevazute in art. 30-44 din Regulamentul[3] de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000.

C ) Internarea intr‑un centru de reeducare (art. 104 C.p.). Notiune. Este masura educativa ce consta in internarea minorului infractor intr‑un centru de reeducare – din subordinea Ministerului Justitiei – in scopul reeducarii mino­rului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pre­gatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale.

Continutul masurii. Internarea intr‑un centru de reeducare se poate lua de catre instanta de judecata in cazurile in care se apreciaza ca celelalte masuri educative nu ar fi fost suficiente pentru indreptarea minorului. Masura se poate lua pe o durata nedeterminata si poate dura pana la implinirea varstei majoratului, iar daca in­ternarea este necesara pentru realizarea scopului acesteia (interesul dobandirii unei pregatiri profesionale, terminarea pregatirii scolare etc.), instanta judeca­toreasca poate prelungi durata internarii si dupa implinirea varstei de 18 ani, cu o perioada de cel mult 2 ani.

Pentru minorii care dau dovezi temeinice de indreptare, se poate dispune de catre instanta de judecata, dupa trecerea a cel putin un an de la data inter­narii, liberarea acestora inainte de a deveni majori (art. 107 C.p.). Daca pe tim­pul liberarii, pana la implinirea varstei de 18 ani, minorul are o purtare necores­punzatoare, se poate dispune revocarea liberarii (art. 108 al. 1 C.p.).

Daca minorul, in timpul executarii internarii in centrul de reeducare, ori in timpul liberarii din centru, inainte de a deveni major, savarseste din nou o in­fractiune si se apreciaza ca nu este necesara aplicarea unei pedepse se revoca liberarea si se mentine internarea intr‑un centru de reeducare. Daca se apreciaza de catre instanta de judecata ca este necesara aplicarea unei pedepse pentru in­fractiunea savarsita din nou, se revoca masura educativa a internarii, si se aplica o pedeapsa (art. 108 al. 2 C.p.).

D) Internarea intr‑un institut medical-educativ (art. 105 C.p.). Este masura educativa ce consta in internarea minorului infractor care din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament medical si totodata de un regim special de reeducare. Masura se ia pe un timp nedeterminat si dureaza pana la implinirea varstei de 18 ani, iar daca starea psihofizica a minorului care a determinat luarea masurii a incetat mai inainte, masura trebuie ridicata de in­data, de catre instanta de judecata.

Ridicand masura educativa a internarii medical-educative, instanta poate, daca apreciaza ca este necesara, sa ia masura internarii intr‑un centru de reedu­care pana la majorat.

Sectiunea a III-a

PEDEPSELE APLICABILE MINORULUI
SI PARTICULARITATILE REGIMULUI DE APLICARE
SI EXECUTARE A ACESTORA

Cazuri in care se aplica pedepse minorilor. Fata de minorul care raspunde penal se ia cu prioritate o masura educativa, asa cum s‑a aratat mai sus. Cand masura educativa nu este suficienta pentru indreptarea minorului, care a savarsit o fapta ori mai multe fapte grave i se va aplica acestuia o pedeapsa. Aplicarea unei pedepse infractorului minor este impusa uneori si din ratiuni practice, cum s‑a subliniat in doctrina penala, indiferent de gravitatea infractiunii savarsite. In adevar, aplicarea pedepsei infractorului minor este ceruta de situatia concreta, cand luarea unei masuri educative nu mai este posi­bila fiindca infractiunea a fost savarsita cu putin timp mai inainte de implinirea varstei de 18 ani ori judecarea acestuia pentru fapta savarsita cand era minor are loc aproape de implinirea varstei majoratului sau dupa ce devine major. In ast­fel de situatii, luarea unei masuri educative nu mai este posibila si se impune aplicarea unei pedepse.

§ 1. Pedepse aplicabile minorului



Pedepse ce se pot aplica minorului sunt inchisoarea sau amenda, ca pedepse principale. Pedepse complementare nu se aplica minorului (art. 109 al. 3 C.p.). Minorului nu i se aplica nici pedeapsa detentiunii pe viata.

Limitele pedepsei inchisorii pentru minor. Limitele pedepsei inchisorii pentru minor sunt determinate in raport cu limitele speciale prevazute de lege pentru infractiunea savarsita de major – limite ce sunt prevazute in normele de incriminare. Pentru minor, limitele pedepselor se reduc la jumatate (art. 109 al. 1 C.p.), iar in urma reducerii, in cazul pedepsei cu inchisoarea minimul pedepsei nu va depasi, in nici un caz, 5 ani.

Reducerea limitelor pedepsei pentru minori se face in raport atat cu pedeapsa prevazuta pentru infractiunea tip, cat si cu pedeapsa prevazuta pentru variantele agravante, ori atenuante ale infractiunii comise, dupa caz. Daca mi­norul a savarsit o tentativa, limitele pedepsei aplicabile acestuia pentru tentativa se vor stabili in raport de limitele pedepsei reduse ca urmare a aplicarii dispozi­tiilor art. 109 al. 1 C.p. Intr‑o astfel de situatie, se va da eficienta mai intai dis­pozitiilor privitoare la minoritate – stare pentru care este instituit un regim sanctionator special, iar apoi vor fi aplicate dispozitiile privind sanctionarea tentativei.

Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata minorului. Pedeapsa detentiunii pe viata nu se aplica minorului. Cand pentru infractiunea savarsita de minor legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, minorului nu i se va apli­ca pedeapsa detentiunii pe viata, ci i se va aplica pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani (art. 109 al. 2 C.p.).

Pedeapsa detentiunii pe viata este prevazuta ca pedeapsa unica doar in doua cazuri: pentru infractiunea de genocid savarsita in timp de razboi (art. 357 al. 2 C.p.) si pentru infractiunea de tratamente neomenoase savarsita in timp de razboi (art. 358 al. 4 C.p.), iar in restul cazurilor este alternativa cu pedeapsa inchisorii. In cazurile in care pedeapsa detentiunii pe viata este alternativa cu pedeapsa inchisorii, instanta de judecata va trebui mai intai sa aleaga, pe baza criteriilor generale de individualizare prevazute prin dispozitiile art. 72 C.p., una din pedepsele alternative ce  ar trebui aplicata minorului. Cand instanta de judecata a ales detentiunea pe viata – pedeapsa ce nu se poate aplica minorului – va aplica pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani. Daca insa instanta de jude­cata a ales pedeapsa alternativa a inchisorii, o va aplica pe aceasta intre limitele reduse la jumatate, conform dispozitiei din art. 109 al. 1 C.p., fara ca minimul special al pedepsei sa depaseasca 5 ani, adica o pedeapsa cu inchisoarea cupri­nsa intre 5 ani si 12 ani si 6 luni.

Individualizarea pedepsei pentru minor. Dupa ce a fost stabilita pedeapsa aplicabila minorului, operatiunea de individualizare va continua, in raport cu cauzele de atenuare sau de agravare ale pedepsei, care isi vor produce efectele in raport cu limitele pedepsei determinate pentru infractiunea savarsita de minor.

Condamnarea la pedeapsa inchisorii pentru o infractiune savarsita in tim­pul minoritatii nu poate constitui primul termen al recidivei, in cazul in care condamnatul ar savarsi din nou infractiunea (art. 38 lit. a C.p.).

Daca de o condamnare pentru o infractiune savarsita in timpul mino­ritatii, nu se tine seama de stabilirea starii de recidiva si deci nu poate atrage o agravare a pedepsei ce ar decurge din aceasta stare, nu este mai putin adevarat ca o astfel de condamnare, reprezinta un antecedent penal de care instanta va tine seama la individualizarea pedepsei pentru infrac­tiunea savarsita din nou.

Daca minorul savarseste mai multe infractiuni ce sunt concurente, vor fi aplicabile dispozitiile art. 34 C.p. privind contopirea pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente, daca s‑au stabilit numai pedepse, iar daca pentru unele din infractiunile concurente s‑au stabilit pedepse, iar pentru altele s‑au luat masuri educative, minorului i se va aplica o pedeapsa rezultanta a contopirii pedepselor, iar masurile educative vor fi revocate fiindca minorul nu poate fi supus in acelasi timp la executarea pedepsei si actiunii masurilor educative, cele doua sanctiuni de drept penal neputand fi aplicate, scopul si functiile pedepsei acoperind scopul masurilor educative.

Cat priveste executarea pedepsei inchisorii de catre minor, subliniem ca aceasta se desfasoara cu respectarea regulilor speciale, adecvate starii psiho­fizice a acestuia, prevazute in codul penal si in legea de executare a pedep­selor. Astfel, condamnatii minori executa pedeapsa separat de condam­natii majori, separatia putand fi realizata in sectii speciale din cadrul locului de detinere ori in locuri de detinere speciale.

Condamnatilor minori – potrivit dispozitiilor din art. 57 al. 3 C.p. – li se asigura posibilitatea de a continua invatamantul general obligatoriu si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile lor.

Desi condamnarea pentru o infractiune savarsita in timpul minoritatii nu atrage incapacitati sau decaderi (art. 109 al. 4 C.p.), subliniem faptul ca pe du­rata executarii pedepsei inchisorii, de la data cand condamnatul a devenit ma­jor, ori chiar de la data cand a ramas definitiva hotararea de condamnare cand cel condamnat implinise 18 ani, acestuia ii este interzis ca pedeapsa accesorie – potrivit dispozitiilor art. 71 C.p. – exercitiul drepturilor prevazute de dispozi­tiile art. 64 C.p.

Aplicarea pedepsei amenzii pentru minor. Si pedeapsa amenzii se poate aplica infractorului minor, in limitele prevazute de lege pentru infracti­unea savarsita, reduse insa la jumatate (art. 109 al. 1 C.p.).

Aplicarea pedepsei amenzii infractorului minor nu este conditionata de realizarea unor venituri proprii de catre acesta si constituie de cele mai multe ori o solutie oportuna pentru instanta de judecata care judecand pe minor nu poate lua fata de acesta o masura educativa, fiindca pana la implinirea varstei de 18 ani a ramas foarte putin timp, ori chiar in timpul judecatii devine major, iar aplicarea pedepsei inchisorii ar fi o sanctiune prea severa. Individualizarea pedepsei amenzii se face, in general dupa aceleasi reguli ca in cazul pedepsei inchisorii. Cat priveste executarea pedepsei amenzii de catre minor sunt aplica­bile dispozitiile generale de executare a acestei pedepse, inclusiv cele ce privesc inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea potrivit dispozitiilor din art. 631 C.p.

§ 2. Individualizarea executarii pedepsei aplicate minorului

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului. Pedepsei aplicate minorului ii sunt incidente toate mijloacele de individualizare, inclusiv suspendarea conditionata a executarii acesteia.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului se poate dispune in aceleasi conditii ca si pentru condamnatul major, cu unele particularitati ce se desprind din dispozitiile art. 110 C.p.; astfel termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii la care se adauga un inter­val de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta, iar cand pedeapsa aplicata este amenda, termenul de incercare este de 6 luni. Tot ca o parti­cularitate privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru condamnatul mi­nor, s‑a prevazut in lege (art. 110 al. 2 C.p.) ca odata cu suspendarea, se poate dispune incredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii in conditiile prevazute in art. 103 C.p. privitor la libertatea supravegheata. Menti­onam ca aceasta masura nu poate dura decat pana la data cand condamnatul implineste varsta de 18 ani. Cand la data pronuntarii hotararii prin care s‑a dis­pus suspendarea conditionata condamnatul devenise major, masura libertatii supravegheate nu mai putea fi luata.



Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub con­trol. Prin dispozitiile art. 1101 C.p. s‑a prevazut ca odata cu suspendarea con­ditionata a executarii pedepsei aplicate minorului, instanta poate dispune, pe durata termenului de incercare, dar pana la implinirea varstei de 18 ani, incre­dintarea minorului unei persoane sau institutii din cele aratate in art. 103, putand stabili totodata, pentru minor una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute in art. 103 al. 3 C.p., iar dupa implinirea varstei de 18 ani, respectarea de catre acesta a masurilor de supraveghere si a obligatiilor prevazute in art. 863, pentru condamnatul cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

Sustragerea minorului de la indeplinirea obligatiilor prevazute in art. 103 al. 3 C.p. poate atrage revocarea suspendarii conditionate. Daca minorul nu res­pecta masurile de supraveghere sau obligatiile stabilite de instanta, potrivit art. 863 C.p., aceasta (instanta) poate dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei si executarea in intregime a pedepsei ori poate sa nu revoce suspendarea si sa dispuna prelungirea termenului de incercare cu cel mult 3 ani.

Tot in lege (art. 1101 al. 4 C.p.) se prevede ca dispozitiile privitoare la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control se aplica in mod corespunzator si in caz de liberare conditionata a minorului.


TESTE GRILA – Raspunderea penala a minorilor


Fata de minorul care raspunde penal se poate:

a) aplica numai o pedeapsa;

b) aplica o pedeapsa numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului;

c) aplica o masura educativa pe langa o pedeapsa.


Minorilor infractori li se pot aplica urmatoarele sanctiuni:

a) libertatea supravegheata;

b) interzicerea unor drepturi;

c) pedeapsa inchisorii pana la 25 de ani.


Internarea intr-un centru de reeducare se ia pe o durata :

a) de 2 ani;

b) de cel putin 1 an;

c) nedeterminata.


Revocarea liberarii minorului inainte de a deveni major din executarea masurii internarii intr-un centru de reeducare, pentru o purtare necorespunzatoare in perioada liberarii, fara a savarsi o infractiune:

a) este obligatorie;

b) este facultativa;

c) este oligatorie daca devine major.


Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ce se aplica minorului se poate dispune:

a) numai cu privire la pedeapsa inchisorii;

b) cu privire la orice sanctiune aplicabila minorului;

c) atat cu privire la pedeapsa inchisorii cat si a amenzii.





publicata in M. Of. nr. 407 din 10 mai 2006.

Ordonanta Guvernului nr. 92/2000 a fost publicata in M. Of. nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 129/2002, publicata in M. Of. nr. 190 din 20 martie 2002.

Aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1239/2000, publicata in M. Of. nr. 651 din 13 decembrie 2000.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact