Riscul de tara - element determinant al internationalizarii prin investitii directe

RISCUL DE TARA - ELEMENT DETERMINANT AL INTERNATIONALIZARII PRIN INVESTITII DIRECTE

Componenta importanta si deosebit de dinamica a fluxurilor economice internationale, investitiile straine directe au avut, in special in ultimele trei decenii, un impact puternic asupra cresterii economice, a comertului exterior si a structurilor productive din, practic, toate tarile lumii. Internationalizarea firmei prin investitii directe in strainatate este o operatiune ce implica o larga varietate de riscuri inerente. Investitia intr-o tara se va realiza numai daca exista un stimulent suficient de puternic, in masura sa motiveze firma sa-si asume riscurile implicate de desfasurarea activitatii intr-un mediu caracterizat printr-un grad ridicat de instabilitate si incertitudine.

In aceste conditii, se poate spune ca analiza riscului de tara (care influenteaza semnificativ nivelul riscului total al unei ISD) este un instrument de previziune si evaluare cu rol fundamental in cadrul procesului de internationalizare prin ISD a firmelor transnationale.

Exista o perceptie generala gresita despre analiza riscului de tara, conform careia evaluarea riscului este strict legata de adoptarea unei decizii de tipul "go-no-go" (a investi sau a nu investi). Adevarata valoare a analizei consta in aceea ca permite factorilor de decizie o mai corecta si completa evaluare a relatiei dintre risc si castigul potential al afacerii. O afacere este cu atat mai profitabila cu cat cel ce o initiaza stie sa-si asume riscurile pe care aceasta le implica. In aceste conditii este esential ca valoarea strategica sau financiara a proiectului de investitii sa justifice riscurile astfel asumate. Cu cat dimensiunea si rezultatele estimate ale investitiei sunt mai mari, cu atat riscurile sunt mai complexe, fiind necesare masuri mai sofisticate de gestionare a lor. Realizarea unor proiecte cu niveluri scazute de profitabilitate se justifica numai in cazul unor medii relativ putin riscante. Oferind o imagine corecta asupra relatiei risc-castiguri potentiale, analiza riscului de tara mareste calitatea evaluarii proiectului de investitii.

Evolutia conceptului de risc de tara

Riscul de tara este o componenta esentiala a riscului general al operatiunilor derulate in mediul international.

Cristalizarea notiunii de risc de tara 515b12f s-a realizat in timp, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Aceasta este perioada in care in banci se acumuleaza cantitati insemnate de resurse valutare, in special dolari. Aceste excedente au fost folosite pentru acordarea de credite unor firme si/sau guverne straine. Bancile, in calitate de creditori, s-au confruntat cu un nou tip de risc: rambursarea imprumutului acordat firmei straine putea fi blocata de guvernul tarii debitorului care impunea o serie de restrictii de ordin valutar. Astfel a aparut notiunea de risc de transfer, care in acceptiunea initiala a mai fost cunoscut si ca risc de tara. Riscul de transfer afecteaza insa numai subiecti de drept privat si nu este similar cu incapacitatea de plata a debitorului. Acest tip de risc este determinat nu de insolvabilitatea debitorului care este in masura si doreste sa-si indeplineasca obligatiile, ci de localizarea sa intr-uni anumit stat al carui guvern restrictioneaza iesirile de devize in afara granitelor nationale, impiedicand astfel rambursarea creditului.

Dupa prabusirea imperiului colonial, pe piata financiara internationala isi face aparitia o noua categorie de participanti: guvernele noilor state independente in calitate de solicitanti de imprumuturi. Riscurile legate de incapacitatea sau din dorinta guvernelor respective de a nu rambursa creditele primite a fost denumit risc suveran. Acest tip de risc are o natura specifica care provine din statutul de entitati suverane carora nu li se putea aplica executia silita. De asemenea, investitiile facute de companiile private in alte tari decat cele din care provin erau adeseori afectate de evolutia climatului politic al statului gazda. Altfel spus, investitiile straine directe se confruntau cu un alt tip de risc - riscul politic. Toate aceste notiuni au fost utilizate separat sau simultan pentru a descrie o categorie particulara de risc determinat de o anumita localizare a investitiei sau a imprumutului, dar s-au dovedit insuficiente pentru acest deziderat. In aceste conditii a aparut conceptul de risc de tara la inceputul deceniului opt. In literatura de specialitate se face de regula distinctia intre riscul de tara aferent imprumuturilor externe (ratingul de tara pentru imprumuturi) si riscul de tara aferent ISD .

Riscul de tara este generat de interactiunea unei multitudini de factori politici, economici si sociali si se manifesta ca o realitate complexa specifica unei tari, care afecteaza orice investitie, afacere straina localizata in acel spatiu national.

Riscul de tara reprezinta expunerea la pierderi ce pot aparea intr-o afacere cu un partener strain, cauzat de evenimente specifice care sunt cel putin partial sub controlul guvernului tarii partenerului .

Deoarece materializarea riscului de tara este determinata de evenimente ce nu pot fi controlate de firma investitoare, cauza ce sta la baza producerii acestor evenimente nu poate fi eliminata. Firma va putea doar sa prevada eventualitatea producerii acestor evenimente, iar pentru a evita riscul fie nu va investi, fie va opta pentru o forma de internationalizare adaptata la nivelul de risc din tara gazda.

Aspecte ale evaluarii riscului de tara

Nivelul riscului de tara este determinat in principal de evolutia mediului economic si a celui politic din tara gazda. In aceste conditii, elaborarea metodologiei de evaluare a riscului de tara se va baza pe analiza, cu ajutorul unui sistem complex de indicatori, a celor doua componente ale sale: cea economica si cea politica. Evaluarea riscului de tara in cazul investitiilor straine presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

. o buna informare asupra situatiei politice si economice actuale din tara gazda;

. analizarea factorilor de risc si elaborarea sistemului de indicatori;

. construirea matricei de tara prin modelarea matematica a sistemului de indicatori;

. calculul indicelui de risc de tara;

. formularea pe baza indicelui de risc de tara a unor alternative strategice care sa includa si elemente de managementul riscului.

Calitatea analizei riscului de tara este determinata in mare masura de sursele de informatii aflate la indemana investitorilor. Pentru a asigura o buna cunoastere a mediului politic sau economic, firmele trebuie sa aiba acces la informatii pertinente si reale despre tara gazda. Informatii cat mai numeroase si mai detaliate sunt absolut necesare in analiza riscului de tara. Cantitatea de informatii necesara este mai mare decat in cazul extinderii activitatii pe plan intern. Exista o diferenta evidenta intre informatiile de care o firma are nevoie si informatiile disponibile pe care le poate culege si utiliza. Problemele care pot aparea in legatura cu informatiile la care firmele au acces sunt: gradul de detaliere diferit dintr-o tara in alta, subiectivism ridicat, dificultati in realizarea unor studii comparative sau grad de actualitate diferit.

O alta problema apare datorita deselor schimbari in plan politic sau economic. Aceste schimbari pot provoca modificari repetate si la intervale scurte de timp ale nivelului de risc al unei tari. Deoarece investitia in sine presupune derularea de operatiuni pe termen lung, iar previziunile privind schimbarile de mediu vizeaza o perioada limitata de timp, pentru investitor nu este suficienta o determinare anuala a nivelului riscului de tara. Evaluarea riscului de tara trebuie facuta ori de cate ori apare un eveniment capabil sa impinga tara intr-o clasa de risc inferioara. Firma trebuie sa mentina contactul cu tara gazda si sa monitorizeze in permanenta nivelul riscului de tara al acesteia pentru a putea reactiona operativ la orice schimbare nefavorabila de mediu. In aceste conditii, investitorul va putea adopta in timp util o serie de strategii menite sa reduca la maxim posibilele pierderi ce ar putea sa apara.

S-a observat ca nu intotdeauna orice inrautatire a situatiei economice sau politice in tara gazda se reflecta imediat asupra riscului de tara. Trecerea unei tari intr-o clasa de risc inferioara se face la un moment ulterior producerii perturbatiilor in mediul economic sau politic, atunci cand se dovedeste ca aceste perturbatii actioneaza pe termen lung si economia tarii gazda nu este capabila sa le faca fata. Un exemplu in acest sens il constituie Suedia, care pe la jumatatea deceniului VIII a intrat intr-o perioada de criza. Majoritatea indicatorilor aratau o deteriorare reala a economiei suedeze (rata inflatiei in crestere, deteriorarea balantei de plati, deficit comercial ridicat). In aceste conditii, pentru a acoperi deficitele create, se impunea o devalorizare rapida a coroanei suedeze. Totodata, pentru acoperirea necesarului de fonduri interne, s-au realizat imprumuturi masive din strainatate. Au avut loc, de asemenea, o serie de framantari in plan politic finalizate cu schimbarea guvernului cu unul mai slab. Cu toate acestea, s-a considerat ca economia Suediei este capabila de redresare, ea ramanand cotata ca facand parte din aceeasi clasa de risc. Cu cat economia unei tari este mai solida in ansamblul ei, cu atat ea va rezista mai mult in fata unor socuri puternice, fiind mai stabila din punct de vedere al riscului de tara.

In aceste conditii, evaluarea si pozitionarea cat mai corecta a riscului de tara este foarte importanta pentru sistemul decizional al unei firme. Cunoasterea nivelului de risc al unei tari si a premiselor care stau la baza modificarii sale in timp ofera operatorilor economici o mai mare siguranta si posibilitatea adoptarii unor masuri adecvate de reducere a gradului de expunere la risc al operatiunilor lor internationale.

Importanta analizei riscului de tara

Pierderile inregistrate ca urmare a materializarii riscului de tara sunt percepute ca diferenta intre veniturile preconizate a fi realizate si veniturile efectiv realizate in urma derularii afacerilor supuse riscului de tara. Aceste pierderi, in cazul investitiilor in strainatate, pot fi:

. pierderi de oportunitati: generate de blocarea profiturilor rezultate de pe urma investitiei realizate;

. costuri suplimentare: ocazionate de adoptarea unor strategii de diminuare sau de evitare a efectelor negative generate de materializarea riscurilor;

. pierderi reale: reprezentate de capitalul investit ce nu mai poate fi recuperat din tara gazda.

Cunoscand nivelul de risc al unei tari si pierderile potentiale la care se expun, firmele transnationale vor decide daca este oportun sa patrunda pe acea piata sau nu. Totodata, in functie de nivelul riscului, firma va putea opta pentru crearea de structuri proprii in tara gazda (realizate exclusiv prin eforturile investitorului sau prin asociere cu un partener local) sau va participa la structuri preexistente. Gradul de implicare pe o anumita piata creste direct proportional cu nivelul de risc al acesteia. In aceste conditii, analiza riscului de tara este importanta nu numai la luarea deciziei de implantare in strainatate, ci si in elaborarea unor strategii de implantare, in alegerea tipului de operatiuni care sa fie desfasurate pe o anumita piata sau in procesul de planificare strategica a firmei.

Analiza riscului de tara presupune o evaluare a premiselor care stau la baza modificarilor din mediul intern sau extern. Fara o cunoastere deplina a situatiei economice si politice din tara gazda nu se poate anticipa care va fi reactia economiei acestei tari la schimbarile bruste intervenite la nivel mondial. Totodata, investitorul trebuie sa aiba in vedere vulnerabilitatile cheie ale economiei tarii gazda, chiar daca, pe moment, acestea nu se reflecta in situatia economica actuala. Nivelul de risc al tarii este amplificat de dependenta de importuri de materii prime, dependenta energetica de alte state (importuri de petrol, gaze naturale sau carbuni), dependenta de ajutoare din strainatate, dependenta de veniturile celor care lucreaza in strainatate, de existenta unor tensiuni regionale latente sau de dependenta de exportul unui numar limitat de marfuri (exemplul fostelor colonii axate pe monoproductia unor bunuri indigene). Analiza riscului de tara trebuie sa aiba in vedere aceste vulnerabilitati care nu fac altceva decat sa amplifice efectul evolutiei nefavorabile ale conjuncturii mondiale asupra economiei tarii gazda.

Orice analiza de risc de tara permite identificarea tuturor riscurilor majore cu care o sa se confrunte investitorul. In mod evident, aceste riscuri nu pot fi in totalitate identificate de firma straina. Cu cat riscurile ramase neidentificate sunt mai putine, cu atat gradul de incertitudine al analizei este mai mic. Trebuie avut, de asemenea, in vedere faptul ca nivelul de risc al unei tari poate depinde si de situatia tarilor din jur. Izbucnirea unui razboi civil (exemplul Iugoslaviei), a unor conflicte religioase sau a unor revolte cauzate de diferende etnice, prabusirea economiei sunt fenomene negative care pot genera o serie de probleme si pentru tara receptoare a investitiei aflata in vecinatatea unor astfel de focare. Nu putine sunt cazurile in care razboaiele civile dintr-o tara au provocat exodul populatiei catre tari vecine sau au blocat legaturile comerciale ale acestora cu restul lumii, siguranta afacerilor fiind astfel afectata in intreaga zona.

Cunoasterea si intelegerea riscului de tara este importanta si sub un alt aspect: riscul de tara este un concept multidimensional care nu poate fi exprimat sub forma unei cifre. Riscul de tara reprezinta o notiune agregata care ofera o imagine sintetica asupra gradului de risc la care este expusa o afacere, o investitie localizata in spatiul geografic al unei tari; nivelul riscului nu este acelasi pentru fiecare din componentele sale, ci desi riscul de tara, ca notiune agregata, se situeaza la un nivel acceptabil, una sau mai multe din componentele sale pot avea un nivel extrem de ridicat, in masura sa pericliteze realizarea obiectivelor firmei. In ecuatia riscului trebuie astfel introdus un nou termen: descompunerea sa pe componente (pana la nivelul unor componente ireductibile) si estimarea gradului de expunere a investitiei la riscul de tara si la diferitele componente ale sale.

Natura specifica a riscului de tara aferent investitiilor straine directe

Firmele transnationale, ce actioneaza simultan pe mai multe piete, se confrunta cu niveluri diferite de risc de la o tara la alta. Sub actiunea unor factori interni sau externi, riscul de tara suporta totodata modificari in timp. Prin cunoasterea nivelului de risc al unei tari, precum si prin intelegerea cauzelor care stau la baza modificarii sale in timp, firmele transnationale vor putea derula operatiuni in mediul international in conditii de siguranta maxima. Managerii vor putea astfel sa decida daca este necesar sau nu sa se asigure impotriva posibilelor pagube generate de materializarea riscurilor.

Riscul de tara aferent investitiilor straine directe reprezinta expunerea la pierdere a unei afaceri sau a unor bunuri (active) care pot sa apara in cazul investitiilor directe intr-o tara straina. Aceste pierderi sunt cauzate de evenimente specifice ce se afla, cel putin partial, sub controlul guvernului din tara gazda sau sunt controlabile de acesta si care nu pot fi influentate decat intr-o mica masura de proprietarul bunurilor sau de managerii (administratorii) afacerii respective.

Pornind de la aceasta definitie, se pot deduce doua caracteristici esentiale ale riscului de tara:

. factorii care il determina sunt rezultatul evolutiei specifice climatului general de afaceri al tarii gazda;

. evenimentele care conduc la aparitia riscului de tara sunt controlate sau controlabile de catre guvernul tarii receptoare a investitiei.

Riscul de tara este determinat in principal de producerea unor evenimente interne dintre care cele mai importante sunt framantarile politice (schimbarile de guvern, politica guvernului, preluarea puterii de partide nationaliste, instaurarea dictaturii, etc.). Aceste schimbari pot fi anticipate cu greu pe o perioada mai mare de 5-10 ani. In plus, nivelul riscului de tara este influentat si de conjunctura economica si politica mondiala. In ultimele decenii, o serie de evenimente nefavorabile (cele doua socuri petroliere din 1973 si 1989, socul dobanzilor inalte, socul aprecierii si al deprecierii succesive a dolarului de-a lungul celui de-al optulea deceniu, crizele economice ciclice din 1975, 1981 sau 1990, crizele politice internationale) au imprimat economiei mondiale o evolutie fluctuanta. Din aceste motive, perceptia notiunii riscului de tara s-a modificat si ea continuu. Altfel spus, riscul de tara este determinat nu numai de evenimente interne, ci si de factori externi, mai corect spus, nivelul riscului de tara este influentat si de impactul si efectele diverselor conjuncturi economice si politice in spatiul national al tarii receptoare. Problema care apare este cea a controlului guvernului asupra acestor evenimente externe in masura sa creasca nivelul de risc. Daca in cazul evenimentelor interne controlul guvernului este evident, in cazul evenimentelor externe, fie guvernul respectiv controleaza direct sau indirect acei factori (spre ex. in cazul unui conflict in care tara respectiva este implicata direct), fie, desi nu poate exercita nici un control asupra factorului generator de risc, guvernul poate controla, "administra" efectele materializarii acestuia in tara gazda; masurile prin care gestioneaza impactul acestor evenimente pot fi restrictive sau chiar discriminatorii uneori, fapt de natura sa influenteze nivelul de risc.

Pozitionarea riscului de tara in raport cu alte categorii de risc international

O mare parte din succesul activitatii internationale a unei firme se datoreaza modului in care managementul acesteia este capabil sa "controleze" influenta factorilor externi - conditiile mediului de afaceri in care va opera - respectiv sa "speculeze" oportunitatile si sa minimizeze riscurile induse de permanenta modificare a acestor factori.

Macrorisc - risc de tara - microrisc

Riscul de tara este rezultatul evolutiei intr-un anumit sens al conditiilor economice si politice globale din tara respectiva. Se poate aprecia deci ca riscul de tara este o rezultanta a unui macromediu national. In aceasta acceptiune este justificata incadrarea riscului de tara ca risc de mediu. Riscul de tara este un risc de mediu, dar nu orice risc de mediu este risc de tara. Riscul de tara este o componenta a riscului de mediu, deoarece este rezultatul actiunii unui complex de factori care de la un anumit nivel in sus se afla, cel putin, partial, sub controlul guvernului. Riscul de mediu este determinat si de factori care nu sunt sau nu pot fi controlabili de guvern; pe aceste coordonate de analiza sfera de cuprindere a riscului de mediu este mai mare decat cea a riscului de tara.

Deoarece este rezultanta evolutiei climatului de afaceri al unui stat, riscul de tara face parte din categoria macroriscurilor. Diversele componente ale riscului de tara - politica, economica, sociala, institutionala - sunt determinate la randul lor de evolutia la nivel macro a unor conditii specifice si ca atare sunt incadrate in aceiasi categorie.

Totodata, trebuie facuta distinctia intre riscul de tara si microriscuri, in speta riscul comercial, riscul de proiect si riscul specific de firma. Riscul de proiect este privit in literatura de specialitate ca implicatiile existentei unui grad ridicat de incertitudine cu privire la performantele ce pot fi realizate de proiectul respectiv[4]. Riscul de firma este rezultatul unei incompatibilitati intre caracteristicile proprii unei firme si cerintele de organizare, coordonare, control implicate de derularea unor afaceri in afara granitelor nationale ale tarii de origine. Riscul comercial provine din insuficienta informatiilor despre o piata nationala care determina incorecta adaptare a tehnicilor de comercializare la caracteristicile acesteia. Microriscurile sunt rezultatul materializarii unor evolutii nefavorabile care se manifesta la nivelul unor sectoare si activitati individuale si nu caracterizeaza evolutia climatului de afaceri la nivel macro. Distinctia intre riscul de tara si microriscuri se face pe doua axe: amploarea fenomenului, pe de o parte, si nivelul de localizare al controlului, pe de alta parte. Microriscurile sunt riscuri care deriva din natura specifica a fiecarei activitati si firme, in timp ce riscul de tara deriva din caracteristicile specifice ale unui mediu national. In marea lor majoritate aceste riscuri sunt microriscuri produse de evenimente si factori care deriva din incompleta cunoastere a efectelor viitoare ale unei decizii adoptate in prezent in conditiile evolutiei continue a mediului. Acest risc se afla in mare masura sub controlul managerilor sau proprietarilor afacerii / activitatii respective, spre deosebire de riscul de tara ai carui factori se afla sub control guvernamental.

Relatia dintre riscul de tara, macroriscuri si microriscuri este mult mai complexa. Daca materializarea anumitor factori ai riscului de tara se manifesta la nivel macro si sunt afectate toate firmele care actioneaza in interiorul unei economii nationale (indiferent de natura activitatii si de sectorul in care actioneaza sau de gradul de implicare pe piata), atunci riscul de tara materializat este catalogat drept macrorisc; daca insa materializarea factorilor de risc afecteaza numai anumite categorii de firme sau sectoare specifice, in timp ce alte activitati nu sunt afectate, forma sub care s-a materializat riscul de tara este inclusa in categoria microriscurilor. Spre ex. daca au loc confiscari ale activelor tuturor firmelor straine localizate intr-un spatiu national, riscul de tara materializat este catalogat drept macrorisc; daca insa sunt afectate numai firmele straine care actioneaza intr-un anumit sector, cum ar fi sectorul constructiilor de masini, materializarea riscului de tara imbraca forma unui microrisc.

Riscul de tara si relatia sa cu alte riscuri

Pozitionarea riscului de tara in raport cu riscul de piata este o problema delicata. Daca riscul de piata este rezultatul evolutiei nefavorabile a unei piete specifice (ex. piata bunurilor, piata capitalului) sau a unui sector al pietei nationale, este vorba de un microrisc, iar relatia cu riscul de tara este similara cu cea prezentata mai sus; daca insa privim piata ca piata nationala a carei caracterizare se realizeaza prin intermediul indicatorilor macroeconomici agregati si a carei evolutie reflecta situatia generala a unei tari, este vorba de un macrorisc. In acest ultim caz, daca factorii care determina evolutia pietei nationale sunt controlabili sau sunt rezultatul politicii promovate de guvern se poate vorbi de risc de tara, daca factorii respectivi sunt independenti de vointa si controlul guvernului, atunci se poate vorbi de macrorisc sau risc de mediu neinclus in riscul de tara.

De foarte multe ori riscul tara este confundat in mod eronat cu riscul politic. Confuzia are la baza un fapt binecunoscut: succesul actiunilor unei firme straine depinde in mare masura de politica si stabilitatea guvernului din tara unde se desfasoara afacerea, dar, in acelasi timp, trebuie avut in vedere ca mediul politic nu este decat o componenta a climatului national. Riscul politic este totodata o forma de macrorisc.

Desi riscul de tara este considerat un risc sistematic (nediversificabil), sfera de cuprindere a celui din urma este mult mai larga. Riscul sistematic se datoreaza impactului pe care il au fenomenele globale asupra economiilor nationale si afecteaza toate tarile indiferent de caracteristici sau dimensiuni. Daca spre ex. recesiunea este un fenomen care se manifesta la nivel mondial si guvernul unei tari adopta si aplica toate masurile necesare pentru iesirea din criza, atunci riscul sistematic nu este catalogat drept risc de tara. Daca insa guvernul respectiv nu adopta o politica corecta pentru depasirea efectelor negative ale recesiunii ale carei efecte vor fi din acest motiv mai accentuate decat in alte tari, atunci acest risc sistematic este considerat risc de tara. Materializarea unui risc sistematic depinde, ca si in cazul riscului de tara, de factori generali care determina o anumita conjunctura economica si/sau politica a tarii gazda si care nu pot fi influentati de firma straina. Riscul de tara este un risc preponderent sistematic deoarece este rezultatul unor evolutii la nivel national, nu poate fi eliminat prin diversificarea activitatii unei firme (nu este controlabil la nivelul managementului firmei) si afecteaza toate ISD localizate in tara respectiva. Totusi, riscul de tara are si o componenta nesistematica (diversificabila) determinata de anumiti factori a caror materializare afecteaza anumite activitati sau sectoare individuale si efectele negative pot fi reduse, chiar eliminate, prin diversificarea activitatii firmei. Data fiind posibilitatea de eliminare a riscului nesistematic, importanta sa in analiza riscului de tara este minora. In aceste conditii, in analiza riscului de tara se insista pe componenta sistematica.

Riscul suveran este un macrorisc care afecteaza in special creditele externe acordate unui stat (riscul de tara afecteaza nu numai conditiile de acordare si rambursare ale unui credit extern, ci si afacerile internationale localizate intr-un anumit spatiu national) si poate fi considerat ca risc de tara in masura in care nerambursarea imprumuturilor internationale primite se datoreaza masurilor neadecvate de politica economica adoptate de guvern, care limiteaza capacitatea tarii respective de a face fata serviciului datoriei externe si/sau in conditiile in care guvernul respectiv nu doreste acest lucru si interzice iesirile de capital in afara granitelor.

De multe ori riscul de tara este asimilat riscului de transfer. Riscul de transfer apare atunci cand firma multinationala intampina dificultati a repatria profiturile obtinute in tara gazda, in tara de origine a operatorului economic (sau o alta tara). In masura in care aceste dificultati sunt determinate de masurile de limitare a iesirilor de capital adoptate de guvern si afecteaza toate firmele care au investitii localizate in acel spatiu, riscul de transfer devine o componenta a riscului de tara. In caz contrar, este vorba de microrisc care determina o crestere a riscului total asociat investitiei si nu o crestere a riscului de tara.

Daca privim investitiile directe pe care o firma le realizeaza in tari diferite ca active, compania respectiva va detine la un moment dat un portofoliu diversificat de active financiare si reale care ii ofera rentabilitati diferite in functie si de localizarea geografica. Impactul localizarii unui activ pe piata nationala a unui stat receptor este dat de nivelul riscului de tara. Fiecarui astfel de activ ii este asociat un anumit risc de tara care influenteaza riscul total al portofoliului unui investitor. Cu cat un activ din portofoliu este expus unui risc de tara mai mare cu atat profitul adus de acestea trebuie sa fie mai mare (cel putin egal cu profitul acceptabil plus o prima de risc proportionala cu riscul de tara asumat).

Riscul de tara trebuie privit si in relatie cu experienta firmei in realizarea unui produs si experienta in a actiona pe pietele internationale. In figura 2.1. se sintetizeaza cel mai bine relatia care exista intre risc si nivelul de experienta al firmei:

Experienta

in realizarea

unui produs

creste Experienta de piata

creste

Fig. 2.1. Relatia dintre nivelul riscului de tara si nivelul de experienta al firmei

Cu cat o firma transnationala are mai multa experienta de piata si experienta in realizarea produselor sale cu atat ea are posibilitati mai mari de reducere a riscului de tara. In general, aceasta experienta se acumuleaza in timp si un rol determinant in acest sens il are experienta individualǎ a factorilor de decizie .

Pozitionarea riscului de tara in raport cu alte categorii de risc international permite evidentierea naturii specifice a riscului de tara aferent ISD, ofera o imagine generala asupra cadrului general in care se deruleaza o ISD si asupra alternativelor de actiune de care dispun firmele cu activitati rezidente intr-un spatiu national caracterizat printr-un anumit nivel al riscului de tara.

Relatia risc de tara in cazul ISD - risc de tara pentru credite externe (rating pentru imprumuturi)

Notiunea de risc de tara a aparut si s-a dezvoltat in sfera activitatii financiar-bancare internationale - riscul de tara aferent imprumuturilor externe (ratingul de tara pentru imprumuturi).

Riscul de tara in cazul creditelor externe este definit ca pierderi financiare potentiale (ale unui creditor extern) datorate problemelor macroeconomice si/sau politice survenite intr-o tara, factorii de risc fiind controlati sau controlabili, de la un anumit nivel in sus, de catre guvernul tarii debitoare . Practic, acest concept se refera la riscul ca la un anumit moment dat guvernul debitor sa nu doreasca sau sa se afle in imposibilitatea de a rambursa imprumutul respectiv . In unele lucrari , se apreciaza ca riscul de tara pentru imprumuturile acordate unor debitori privati sau publici straini este un risc de nerambursare a unui credit extern generat de o insolvabilitate determinata de localizarea geografica a debitorului si nu de deteriorarea situatiei sale financiare. Altfel spus, localizarea debitorului intr-o anumita tara determina un risc de nerambursare care poate fi catalogat drept risc de tara in masura in care factorii care determina materializarea sa sunt intr-o anumita masura sub control guvernamental si nu sub controlul debitorului.

Relatia intre riscul de tara in cazul afacerilor internationale si riscul de tara aferent imprumuturilor externe poate fi urmarita pe urmatoarele coordonate principale:

. sfera de cuprindere;

. semnificatia conceptelor;

. orizontul maxim de timp pentru care se face analiza riscului de tara;

. efectele diferite pe care le poate produce materializarea acestor riscuri;

. pierderile probabile care pot sa apara;

. reactia fata de riscurile identificate;

. necesitatea elaborarii unei metodologii de evaluare;

. factorii de risc.

Sfera de cuprindere

Atat in cazul imprumuturilor externe, cat si in cazul investitiilor straine directe, riscul actioneaza atat asupra activelor, cat si asupra veniturilor obtinute prin exploatarea acestor active. Riscul de tara aferent imprumuturilor externe actioneaza asupra activului reprezentat de creanta externa si asupra venitului obtinut din exploatarea acestui activ - dobanda financiara. Riscul de tara aferent ISD actioneaza asupra activelor create in tara gazda (linii de productie, de prelucrare, de prestari servicii etc.), cat si asupra veniturilor obtinute din exploatarea investitiei ca urmare a comercializarii bunurilor produse. In aceste conditii, riscul este generat de incapacitatea debitorului de a rambursa datoria si dobanda aferenta, respectiv de incapacitatea subsidiarei de a produce sau de a comercializa bunurile realizate. Riscul de tara poate avea astfel ca efect pierderea unor sume de bani (in cazul imprumuturilor externe acordate) sau pierderea unor active si a unor sume de bani (in cazul investitiilor straine).

Semnificatia conceptelor

In cazul creditelor externe ratingul de tara se refera la increderea pe care creditorii externi (bancile) o au in capacitatea economica si financiara a tarii debitoare de a rambursa datoria externa. Ratingul de tara pentru investitiile straine reflecta increderea pe care oamenii de afaceri straini o au in conditiile oferite de tara gazda pentru desfasurarea unor tranzactii profitabile. Distinctia intre aceste doua concepte nu trebuie privita exhaustiv, intre ele exista anumite intercorelatii. Spre ex. daca tara respectiva are o capacitate redusa de rambursare a datoriei externe (ratingul sau este scazut) - rezultatul existentei unei situatii economice precare sau al unei instabilitati politice accentuate -, este putin probabil ca oportunitatile de afaceri pe care le ofera sa fie atractive pentru oamenii de afaceri, investitiile straine se reduc. In realizarea acestor corelatii trebuie sa se tina cont si de perspectiva temporala pentru care se face analiza si de caracterul temporar sau permanent al situatiei respective. Daca este vorba de o incapacitate temporara a tarii respective de a face fata serviciului scadent al datoriei externe, atunci acest fapt nu va avea efecte negative decat pentru afacerile derulate pe termen scurt, profitabilitatea pe termen lung va fi putin afectata. Daca situatia precara (economic, politic si social) tinde sa se permanentizeze, atunci riscul de tara se va deteriora, tara respectiva devenind atractiva pe termen lung nici pentru creditori, nici pentru investitori; pe termen scurt se vor intensifica actiunile speculative.

Orizontul de timp

Imprumuturile externe pot fi facute pe o perioada care variaza de la cateva zile la maximum 10-12 ani. Analiza riscului de tara are in vedere acest lucru astfel ca, in cazul imprumuturilor externe, orizontul de timp pentru care se face analiza este de maxim 12 ani. Investitiile straine presupun derularea de operatiuni complexe in tara gazda pe o perioada de timp mult mai indelungata. Perioada pentru care este facuta o investitie straina este de regula de 3-5 ani. Acesta este de fapt si orizontul minim de timp pe care trebuie sa-1 aiba in vedere analiza riscului de tara in cazul ISD. Previziunile pot sa mearga pana la un orizont maxim de timp de 30 de ani pentru operatiuni cum ar fi extractia si prelucrarea petrolului sau minerit.

Efectele generate de materializarea riscurilor

Este evident faptul ca producerea unor evenimente care sa conduca la materializarea riscului de tara ar avea efecte dezastruoase atat asupra celui care imprumuta, cat si asupra celui care investeste intr-o tara straina. Razboaie civile, revolutii, invazie straina, calamitati naturale, convulsii sociale, greve ar putea distruge activele debitorului si el ar fi nevoit sa-si inceteze activitatea de productie, aflandu-se astfel in imposibilitatea de a-si rambursa datoria, dupa cum ar putea, de asemenea, distruge activele subsidiarei intrerupand activitatea acesteia. Imprumuturile externe cu titlu privat negarantate sunt expuse unui astfel de risc. Cele cu titlu public, sunt de regula garantate de stat fiind incluse in datoria externa a tarii, astfel ca sunt expuse intr-o masura mai mica la un astfel de risc. Firmele care investesc sunt si ele vulnerabile in mare masura la acest risc care ar putea atrage dupa sine pierderi financiare, distrugerea unor active sau chiar falimentul.

Exproprierea sau indigenizarea afecteaza in mare masura doar investitiile straine sau creditele externe private negarantate. Ea poate produce substantiale pierderi de capital firmei investitoare, pierderi de oportunitati, precum si pierderea unor castiguri potentiale avute in vedere la realizarea investitiei. Pentru creditele acordate guvernelor straine acest risc este mai redus.

Imposibilitatea de transfer al ratei creditului, dobanzii aferente sau al castigurilor obtinute din exploatarea investitiei priveaza creditorul sau investitorul de niste fonduri pe care le-ar putea plasa in alte afaceri. Blocarea fondurilor o face guvernul tarii gazda printr-o serie de masuri administrative privind schimburile valutare. In multe din cazuri blocarea acestor fonduri este facuta in scopul determinarii investitorului sau creditorului sa le reinvesteasca in economia tarii gazda. Efectele sunt insa contrare, firmele gasind intotdeauna cai de recuperare a acestor fonduri. In plus, aceasta masura are ca rezultat o indepartare a potentialilor investitori. Afectate de acest risc sunt in principal firmele investitoare si creditorii ce au acordat imprumuturi negarantate unor firme straine.                               

Deteriorarea balantei de plati a tarii gazda, generata de actiunea concertata a unui numar mare de factori politici, economici sau sociali, afecteaza in mare masura imprumuturile acordate de diverse institutii financiare unor guverne straine. In ceea ce priveste investitiile straine sau imprumuturile private negarantate, ele sunt afectate decat in masura in care acest dezechilibru economic va conduce la blocarea fondurilor transferate in strainatate. Diminuarea profiturilor sau falimentul (cauzate de proasta politica economica a guvernului, de restrangerea creditelor in economie, de scaderea produsului intern brut, de greve, de o majorare intr-o perioada scurta de timp a costurilor de productie) afecteaza in principal imprumuturile cu titlu privat negarantate. Investitiile straine sunt afectate numai in cazul in care productia este destinata exclusiv pietei tarii gazda.

Pierderile probabile ce pot sa apara

In cazul imprumuturilor private externe, riscul de tara poate genera atat pierderi de capital, cat si pierderea unor castiguri potentiale. Probabilitatea pierderilor de capital in cazul imprumuturilor publice externe este insa redusa. Investitorul strain poate inregistra de asemenea atat pierderi de capital, cat si pierderi de oportunitati datorate pierderii unor castiguri potentiale.

Reactia fata de riscurile identificate

O data ce riscul de tara a fost identificat, inainte de a acorda imprumutul sau de a investi, atat investitorul, cat si creditorul pot opta pentru diferite variante de actiune in functie de nivelul acestui risc. Creditorul fie isi va asuma riscul si va acorda imprumutul, fie refuza cererea debitorului datorita riscului prea mare pe care-1 prezinta operatiunea. Investitorul strain poate si el sa investeasca asumandu-si riscul sau poate renunta la proiectul de investitii. In plus, investitorul mai are la indemana o optiune suplimentara, aceea de a-si modifica proiectul de investitii in vederea minimizarii posibilelor pierderi care ar putea sa apara. Dupa ce creditul a fost acordat sau dupa ce investitia a fost facuta, creditorul nu va mai putea intreprinde nimic pentru a reduce posibilele pierderi. Investitorul insa poate adopta o serie de strategii de actiune capabile sa minimizeze efectele materializarii riscului.

Necesitatea elaborarii unei metodologii de evaluare

In ceea ce priveste necesitatea elaborarii unei metodologii de evaluare a riscului de tara, in cazul imprumuturilor externe exista o piata financiara internationala in cadrul careia se confrunta cererea cu oferta de capital de imprumut. Pentru creditele acordate, exista o metodologie unanim acceptata de calcul si evaluare a riscului de tara. O banca poate evolua pe piata financiara la un nivel apropiat de media pietei fara a utiliza analiza riscului de tara, doar urmand piata. Analiza riscului de tara este necesara numai daca creditorul (o banca de regula) doreste sa evolueze peste media de piata.

In cazul investitiilor straine nu exista o piata internationala a investitiilor si nici o metoda unanim acceptata de evaluare a riscului de tara. In aceste conditii, investitorul trebuie sa realizeze propria sa analiza care sa aiba la baza o metodologie elaborata de specialistii sai. Ceea ce diferentiaza firmele transnationale intre ele este capacitatea lor de a identifica cat mai bine riscurile cu care se confrunta pe o anumita piata. Aceasta capacitate este determinata, in ultima instanta, de experienta profesionala a specialistilor din compartimentul de analiza al firmei, precum si de sursele de informatii la care aceasta are acces. Elaborarea unui proiect de investitii in strainatate fara o evaluare a riscului de tara il va face vulnerabil in fata tuturor riscurilor majore care actioneaza in mediul international si deci lipsit de sanse de reusita. Oferind o imagine de ansamblu asupra tarii gazda, analiza riscului de tara se dovedeste a fi, pentru firmele care investesc in strainatate, un bun instrument de identificare a posibilelor riscuri care actioneaza intr-un anumit mediu, reducand astfel incertitudinea operatiunii investitionale. Totodata, utilizarea acestui instrument va creste eficienta investitiei, prin diminuarea pierderilor sau costurilor suplimentare generate de materializarea riscurilor.

Factorii de risc

Riscul de tara aferent creditelor externe este un risc cu pronuntat caracter financiar, ce are in vedere capacitatea debitorului de a rambursa creditul contractat la termenul si conditiile prestabilite. Analiza acestui tip de risc de tara (rating financiar) este facut de institutii specializate, iar indicatorii pe care este construit modelul de evaluare pun accent mai mult pe aspecte financiare, cum ar fi: gradul de indatorare externa, gradul de lichiditate, sursele de lichiditati, etc. O investitie straina este vulnerabila la un numar mai mare de factori de risc. Acest lucru face ca sistemul de indicatori sa fie mai complex si sa aiba in vedere mult mai multe aspecte: avantaje comparative, avantaje competitive, accesibilitatea infrastructurii, mediul social, dimensiunea pietei interne, concurenta, etc. In conditiile actuale, rating-ul financiar se dovedeste a fi insuficient pentru evaluarea riscului de tara aferent unui proiect de investitii, el avand doar o valoare orientativa (arata increderea cercurilor financiar-bancare internationale in economia unei tari).

Dupa cum se poate observa, desi metodologia de evaluare este apropriata, riscul de tara aferent ISD prezinta caracteristici diferite de riscul de tara aferent imprumuturilor externe, mai ales in ceea ce priveste sistemul de indicatori. Totusi, sub aspectul riscului mai mare pe care-1 implica, investitiile straine se apropie intrucatva de creditele externe negarantate, acordate unor firme din strainatate (imprumuturi private). Cele doua operatiuni sunt vulnerabile aproape la aceleasi evenimente, cu diferenta ca pierderile inregistrate in cazul investitiilor pot fi mult mai mari.

Intre cele doua categorii de risc de tara exista uneori o puternica legatura mai ales atunci cand investitia are valoare mare si necesita finantare directa din partea unor banci sau consortii bancare. In acest caz, investitorul face propria sa evaluare a riscului de tara pentru a determina riscul total al proiectului de investitii si ia deciziile in acest sens. Banca, la randul sau, face o evaluare a proiectului, iar conditiile in care acorda creditul (spread-ul la dobanda, termene, perioade de gratie, etc.) le stabileste in functie de riscul proiectului in contrapartida cu riscul de tara (evaluat de banca). Tot o legatura directa intre cele doua tipuri de riscuri apare si in cazul conversiei datoriei externe ale unei tari in active, inovatie financiara practicata cu succes pe piata secundara a creantelor: o banca decide sa vanda creante pe piata secundara unui investitor care le cumpara beneficiind de o "decotare" stabilita in contrapartida cu riscul de tara (evaluat de banca); Banca Centrala a tarii debitoare rascumpara creantele in moneda locala, investitorul folosind suma obtinuta la finantarea proiectului de investitii.

Nivelul riscului de tara influenteaza nu numai conditiile de realizare a unei ISD de catre o firma multinationala, ci si conditiile si accesul unei tari la diferite surse internationale de finantare. In functie de ratingul calculat de diverse institutii pentru o anumita tara, state diferite beneficiaza de acces si conditii de creditare diferite. O tara cu un risc de tara ridicat nu va putea obtine un imprumut de la o banca sau institutie financiara internationala, sau daca il va obtine conditiile in care a fost acordat vor fi extrem de oneroase si restrictive. Pozitia in care se situeaza o tara din punct de vedere al riscului de tara este foarte bine evidentiata pe piata internationala de capital. Diferenta dintre pretul cerut si pretul oferit pentru emisiunile obligatori ale unui stat se realizeaza o buna aproximare a cotei de risc aferent tarii emitente, asa cum este el perceput de investitori. Problema care apare in acest caz este aceea a unui grad mai ridicat de subiectivism; de asemenea, o cota de risc ridicata poate fi in mare parte datorata nu doar deteriorarii atractivitatii conditiilor din tara respectiva, ci mai ales comportamentului colectiv indus de piata. Daca un numar mare de participanti sunt retinuti in a-si plasa disponibilitatile in obligatiunile emise de un stat, atunci se poate produce o reactie in lant, cererea se va reduce semnificativ (singurii interesati vor fi speculatorii sau !iubitorii de risc! - risk takers - ) si deteriorarea ratingului apreciat pe aceasta piata va fi mai puternica decat in realitate (apreciata in mod obiectiv).

Riscul de tara vazut din perspectiva investitorilor este o problema interesanta, cu atat mai mult cu cat in prezent evaluarea sa constituie o etapa fundamentala in adoptarea deciziei de internationalizare.

Tipologia riscurilor in economia concurentiala

Desfasurarea activitatii oricarei in­treprinderi intr-un mediu concurential, indiferent de pozitia acesteia pe piata, este expusa riscurilor. Pentru manageri, dar nu numai pentru ei, este foarte impor­tant de cunoscut limitele de la care intreprinderea respectiva isi desfasoara activitatea sub amenintarea riscului.

In general, riscul reprezinta un eveniment viitor care ar putea provoca anumite pierderi. El poate fi previzibil, atunci cand factorii care genereaza pier­deri pot fi prevazuti cu anticipatie si neprevizibil, determinat de situatii fic­tive. In economie sunt unele activitati, care prin specificul lor, comporta riscuri mai mari. De regula, acestea sunt activi­tatile asupra unor factori incerti cu o in­fluenta mai mare, iar elementele de pro­babilitate au o pondere mai ridicata. Pen­tru prevenirea si acoperirea pagubelor provocate de risc, se folosesc diverse forme de asigurare.

Riscurile pot fi generate de factori diversi, printre care:

Ø     conjunctura economica;

Ø     specificul activitatii intreprinderii respective;

Ø     calitatea actului managerial pe toate treptele ierarhice ale structurii or­ganizatorice si functionale ale intreprin­derii ;

Ø     relatiile cu clientii, furnizorii si potentiali importatori etc.

In functie de geneza riscurilor, acestea se impart in trei categorii si anume: riscul de exploatare (productie), riscul financiar si riscul de faliment.

Riscul de exploatare este riscul legat de incertitudinea randamentului activi­tatii de productie a intreprinderii si de­pinde de evolutia raportului dintre cheltu­ielile fixe si cheltuielile variabile. Riscul financiar al unei intreprinderi decurge din modul de indatorare a acesteia. Ris­cul financiar caracterizeaza variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenta structurii financiare a firmei. Abordarea riscului de faliment (de insolvabilitate) necesita mentiunea ca solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor scadente care rezulta, fie din angajamente anterioare contractate, fie din operatii curente a caror realizare conditioneaza continuarea activitatii, fie prin prelevari obligatorii, in analiza financiar-patrimoniala, analiza solvabilitatii intreprinderii, a modului in care ea (intreprinderea) poate invinge ris­cul de faliment, ocupa un loc insemnat.

In functie de natura lor, riscurile pot fi grupate in: riscuri comerciale, riscuri provocate de calamitati naturale sau alte cauze de forta majora, riscuri politice si riscuri valutare.

Riscuri comerciale (risc de neplata). Cunoasterea existentei acestui tip de risc este foarte importanta, fapt care decurge tocmai din continutul sau si anume ca el este definit ca o deteriorare a situatiei fi­nanciare a cumparatorului privat, care are ca efect neplata la scadenta a sumelor da­torate fata de furnizor, care poate fi gre­vata de factori cu actiune pe termen lung ori de cauze accidentale sau reversibile, precum si cauze de neplata a sumelor datorate, determinate nu de insolvabilitate, ci de rea credinta a cumparatorului.

In cazul cumparatorului extern care este fie o persoana fizica sau juridica privata, acesta prezinta riscul de neplata. Impotriva lui se poate actiona in justitie, pentru a-1 putea obliga sa-si respecte an­gajamentul asumat prin contract. In schimb, impotriva cumparatorului public, nu exista cale de atac in justitie. Din acesta cauza, riscul de neplata din partea cumparatorului privat poate fi considerat risc comercial, in timp ce acelasi risc provenit din partea unui cumparator public este considerat risc politic.

Riscurile catastrofale. Dupa cum le spune si numele, riscurile catastrofale se manifesta sub forma producerii unor ca­lamitati naturale, ori a altor cauze de forta majora (de exemplu, inundatii, cutremure etc.) care pun cumparatorul in situatia de neplata.

Riscul politic, in acesta categorie de riscuri sunt cuprinse evenimente ca: razboi, revolutie, greva etc., deci eveni­mente independente de vointa si solvabilitatea cumparatorului, care totusi il impiedica sa-si onoreze obligatiile fata de furnizorul extern. De asemenea, aici mai sunt cuprinse si masurile cu caracter politic luate de tari terte ori de organisme internationale impotriva tarii importato­rului, punandu-1 pe acesta din urma in imposibilitatea respectarii obligatiilor pe care le are fata de furnizor, masurile luate de autoritatile publice (guvern, banca etc.), avand ca efect restrangerea impor­turilor, limitarea transferului valutar etc., neplata la termen a sumelor datorate de importatori (debitori) publici.

Riscurile valutare cuprind: riscul de schimb valutar, riscul cresterii costurilor de fabricatie ale produsului care fac obiectul exportului si riscul fluctuarii ratei dobanzii.

a) Riscul de schimb valutar: tine de fluctuatia cursului monedelor diferitelor tarii, atat de la o tara la alta, cat si in ca­drul acelorasi tari, de la o perioada la al­ta. Deci, el apare atunci cand moneda ta­rii exportatorului si moneda tarii impor­tatorului nu sunt legate intre ele printr-un raport de schimb fix. Influenta acestui fapt poate avea urmari pozitive sau negative.

b) Riscul cresterii costurilor de fa­bricatie ale produsului care face obiectul exportului se datoreaza fenomenelor in­flationiste ce se manifesta pe piata expor­tului, probabilitatea aparitiei sale fiind cu atat mai mare cu cat ciclul de fabricatie este mai lung. Si in acest caz, exportatorul poate solicita o asigurare impotriva riscurilor comerciale, unui asigurator de credite.

c) Riscul fluctuarii ratei dobanzii percepute la creditul furnizor, ca si la creditul cumparator. Cand se fixeaza rata dobanzii pe care importatorul o va plati exportatorului sau bancii creditoare pen­tru creditul furnizor contractat, furnizorul (banca) trebuie sa tina cont de nivelul dobanzii la care acesta (aceasta) va putea sa-si procure banii necesari pentru refinantare, deoarece dobanda pietei fluctu­eaza, existand riscul ca dobanda pietei sa fie superioara celei fixe prevazute in contract.

Tipologia riscului de tara

Complexitatea si diversitatea riscurilor cu care se confrunta firmele transnationale au dat nastere la numeroase confuzii, mai ales in randul nespecialistilor. O parte din confuziile aparute in jurul notiunii de risc de tara sunt legate de diferitele criterii de clasificare a riscurilor. Riscul de tara aferent investitiilor straine poate fi clasificat in functie de urmatoarele criterii:

A.      criteriul geografic;

B.      natura evenimentelor care stau la baza materializarii lor;

C.      natura investitiei;

D.      nivelul de risc;

E.       componenta patrimoniala;

F.       tipul activelor expuse la aceste riscuri.

A. Criteriul geografic

In functie de criteriul geografic riscul este asimilat unei tari, astfel ca putem vorbi despre riscul de tara al Romaniei sau riscul de tara al Frantei. Investitiile straine presupun infuzie de capital strain (provenit de la una sau mai multe firme transnationale) in economia unei tari. In aceste conditii apare o intrebare legata de localizarea riscului de tara: capitalul strain la riscul carei tari este expus? Analiza riscului trebuie sa aiba in vedere aceasta localizare a riscului pentru a putea stabili limitele de expunere la risc. Daca riscul de tara aferent capitalului strain investit este localizat intotdeauna in tara receptoare a investitiei, in privinta riscului de tara aferent capitalului imprumutat lucrurile stau putin altfel. In cazul unor imprumuturi garantate de o institutie financiara din alta tara sau chiar de un guvern strain, sau in cazul unor credite acordate unor firme fantoma care au sediul legal plasat intr-un paradis fiscal, in timp activele reale ale firmei sunt imprastiate in diverse tari riscul de tara nu se mai afla localizat numai pe teritoriul unde se afla sediul celui care imprumuta.

B. Natura evenimentelor

In ceea ce priveste natura evenimentelor care stau la baza materializarii riscului de tara, riscurile pot fi riscuri politice (indigenizarea, nationalizarea, exproprierea sau confiscarea), riscuri economice (controlul schimburilor valutare, restrictii de import sau export, restrictii fiscale) sau riscuri sociale (convulsii sociale, greve, divizari religioase).

C. Natura investitiei

Investitia poate fi facuta fie integral cu participare straina, poate fi facuta in colaborare cu o firma privata din tara gazda, sau chiar in colaborare cu guvernul tarii gazda sau cu o firma / institutie de stat. In functie de natura investitiei, putem avea un risc individual, un risc al corporatiilor, un risc al sectorului privat sau chiar risc suveran (atunci cand statul ramane majoritar intr-un proiect de investitii la care participa si capital strain).

D. Nivelul de risc

Nivelul de risc difera de la o tara la alta si el se modifica permanent in timp sub actiunea concertata a unor factori de natura politica, economica sau sociala. Exista astfel tari cu un nivel scazut al riscului (tari puternic dezvoltate ca SUA sau tarile Europei Occidentale), tari cu un nivel mediu de risc (tari in curs de dezvoltare ca Brazilia, Argentina, Coreea) si tari cu un nivel ridicat de risc (cazul tarilor sarace ale lumii a treia). Romania si majoritatea tarilor din zona sunt considerate cu o usoara diferentiere ca avand un risc de tara mediu.

E. Componenta patrimoniala

Starea patrimoniala a firmei este reprezentata de bilant cu ajutorul celor doua elemente fundamentale: ACTIV si PASIV. Exista astfel riscuri care afecteaza activele firmei-imobilizarile, stocurile, disponibilitatile banesti sau creantele (nationalizarile, indigenizarile sau confiscarile) sau riscuri care afecteaza pasivele firmei - capitalurile proprii sau datoriile (riscul de dobanda, riscul de finantare).

F. Tipul activelor expuse la risc

Atunci cand este vorba de riscurile care afecteaza activele firmei transnationale, se face distinctie intre riscul de tara aferent investitiilor straine si cel aferent imprumuturilor externe. Dupa cum s-a putut vedea mai sus, cele doua tipuri de risc prezinta o serie de caracteristici diferite si ele sunt tratate in literatura de specialitate ca notiuni distincte.

Importanta analizei riscului de tara nu trebuie subestimata. Analiza riscului de tara trebuie sa fie etapa cu greutatea specifica cea mai mare in fundamentarea unui proiect de investitii. Cunoasterea tipologiei si a componentelor care formeaza riscul de tara permite investitorilor fundamentarea corecta a proiectului propriu-zis, determinarea gradului de expunere la risc a ISD si adoptarea masurilor necesare pentru limitarea efectelor negative ale materializarii factorilor de risc.

Riscul de tara este un indicator agregat, o variabila sintetica corelata in mod direct cu castigul potential si real al unei investitii in strainatate. Pentru ca o firma care investeste in strainatate sa aiba succes in realizarea obiectivului de rentabilitate propus este important sa evalueze probabilitatea materializarii factorilor de risc si sa adopte masuri adecvate pentru diminuarea posibilelor efecte negative.