Castiga timp, fa bani - si creste spre succes

FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finate publice

Cheltuielile publice - notiuni generale

CHELTUIELILE PUBLICE - NOTIUNI GENERALE

caracterizarea si continutul sistemului cheltuielilor public 626b18g e

criterii de clasificare a cheltuielilor public 626b18g e

Acest capitol are menirea de a realiza aprofundarea notiunii de cheltuiala publica. In acest sens, primul obiectiv propus este cunoasterea continutului cheltuielilor public 626b18g e si realizarea distinctiei intre conceptul de cheltuiala publica si cheltuiala bugetara. Un alt obiectiv se refera la identificarea factorilor care concura la cresterea cheltuielilor publice si sporirea eficientei acestora. In final, am urmarit cunoasterea profunda a posibilitatilor de clasificare a cheltuielilor public 626b18g e.

Cheltuieli publice;

Cheltuieli bugetare;

Cheltuieli neconsolidate;

Cheltuieli consolidate;

Consolidare bugetara;

Factori de crestere a cheltuielilor public 626b18g e;

Clasificatia cheltuielilor public 626b18g e;

Clasificatie functionala;

Clasificatie economica.

Caracterizarea si continutul sistemului cheltuielilor public 626b18g e

In procesul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale, statul asigura acoperirea necesitatilor publice generale. Pentru aceasta el are nevoie de importante resurse banesti care se mobilizeaza prin intermediul relatiilor financiare. Folosirea resurselor banesti astfel mobilizate are loc prin intermediul cheltuielilor public 626b18g e.

Categoria de cheltuieli publice este strans legata de ansamblul actelor si operatiunilor de repartizare si utilizare a fondurilor statului pentru actiuni social-culturale si economice, pentru intretinerea organelor statului si apararea nationala etc.

In acest context, se impune a se face o diferentiere intre cheltuielile publice si cheltuielile bugetare.

Cheltuielile publice inglobeaza, deci:

a) cheltuielile publice efectuate de administratia centrala de stat (Ch_ac) din fondurile bugetare, extrabugetare si fonduri cu destinatie speciala (inclusiv cheltuielile federale, unde este cazul);

b) cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale (Ch_at);

c) cheltuielile organismelor (administratiilor) internationale din resursele publice prelevate de la membrii acestora.

O parte a acestor cheltuieli reprezinta transferuri intre componentele sistemului national de bugete. Din aceasta perspectiva cheltuielile bugetare pot fi neconsolidate si consolidate.

Cheltuielile neconsolidate (CN) cuprind totalitatea transferurilor bugetare, fiind deci totalul cheltuielilor public 626b18g e ale sistemului bugetar national:

CN = Ch_ac + Ch_at (4.1)

Cheltuielile consolidate (CC), reprezinta totalul cheltuielilor public 626b18g e fara a se cuprinde respectivele transferuri (T):

CC = CN - T (4.2)

Din punctul de vedere al destinatiei si volumului lor, cheltuielile publice sunt influentate de conditiile politice, economice, sociale si de amploarea interventiei statului in economie. Unele dintre aceste cheltuieli reprezinta o avansare de produs intern brut, iar altele, dimpotriva, un consum definitiv de produs intern brut. Tendinta generala a cheltuielilor public 626b18g e este aceea de crestere de la un an la altul.

Analizate in dinamica, cheltuielile publice ale tarilor cu economie de piata, manifesta o tendinta de crestere accelerata atat ca expresie relativa, cat si in marime absoluta.

Evolutia cheltuielilor publice in marime absoluta, adica in preturi curente, este influentata de modificarea puterii de cumparare a monedei nationale. Accentuarea proceselor inflationiste determina majorarea preturilor si implicit cresterea nominala a cheltuielilor pe care statul le efectueaza cu procurarea unei cantitati determinate de bunuri si servicii. Se inregistreaza astfel o crestere nominala mai rapida a cheltuielilor public 626b18g e comparativ cu cresterea reala a acestora. Cresterea nominala rezulta din compararea cheltuielilor statului exprimate in preturi curente, iar cresterea reala din compararea cheltuielilor statului exprimate in preturi constante.

Caseta 4.1.

In perioada finantelor clasice cand predomina ideea liberalismului economic, a neinterventiei statului in economie, cheltuielile publice erau considerate ca inevitabile si nimeni nu se ocupa de efectele lor economice.

In perioada moderna s-a adoptat din ce in ce mai mult o conceptie mai nuantata despre cheltuielile publice cu accent deosebit asupra efectelor economice ale acestora.

Aceasta schimbare de atitudine a fost determinata, in special, de sporirea considerabila a volumului cheltuielilor public 626b18g e si de diversificarea structurii lor economice. Prin urmare, influenta economica a cheltuielilor public 626b18g e a fost considerata nu numai importanta dar si deosebit de complexa.

Daca la inceputul secolului al XX-lea ponderea cheltuielilor public 626b18g e in P.I.B. era de aproximativ 3%, in ajunul primului razboi mondial depasea cu putin 10% din P.I.B. Intre cele doua razboaie mondiale, cheltuielile publice oscilau in jurul a 30% din P.I.B. (aproximativ 25% pentru administratia centrala si 5% pentru colectivitatile locale). Dupa al doilea razboi mondial ele au trecut de 40 % din P.I.B., in special datorita crearii sistemelor de securitate sau asigurari sociale, carora le-au fost destinate la sfarsitul anilor '40 ai secolului al XX-lea circa 10% din P.I.B.

In prezent cheltuielile publice depasesc 50% din P.I.B. si sunt reprezentate in general de: cheltuielile administratiilor de securitate (asigurari) sociale (aproape 25% din P.I.B.), cheltuielile administratiei centrale de stat (aproximativ 20% din P.I.B.) si cheltuielile colectivitatilor locale (circa 10% din P.I.B.).

Aceasta crestere spectaculoasa este specifica tarilor Uniunii Europene. In tarile O.C.D.E. si in Statele Unite ponderea cheltuielilor public 626b18g e in P.I.B. este de aproximativ 40%, in special datorita ponderii mai scazute a cheltuielilor public 626b18g e pentru securitatea sociala.

Exisa mai multe teorii referitoare la cresterea cheltuielilor public 626b18g e :

Legea Wagner cu privire la cresterea activitatii statului

Una din cele mai populare teorii a fost cea propusa de economistul german Adolph Wagner (1835-1917) autor al Manifestului de la Eisenach (1872) care reclama interventia statului in domeniul social. Wagner a enuntat in 1880 o lege "a extinderii crescande a activitatilor publice si, in special, ale statului" , conform careia cresterea locului cheltuielilor public 626b18g e in ansamblul activitatilor economice este legata de industrializare. Aceasta este insotita, in fapt, de o dezvoltare a urbanizarii, de o complexitate crescanda a activitatilor economice si de o ridicare a nivelului de viata.

Este necesar ca statul, in aceste conditii, sa intervina si sa cheltuiasca mai mult pentru a dezvolta actiunea sa de reglare si de reducere a tensiunilor de orice fel, mai ales a celor rezultate din urbanizare (cheltuieli de administratie generala, de mentinere a ordinii si cele aferente justitiei), pentru a raspunde nevoilor crescande ale indivizilor in domeniul educatiei, culturii si actiunii sociale , precum si pentru realizarea lucrarilor de infrastructura, in special in domeniul comunicatiilor.

Cresterea cheltuielilor public 626b18g e pentru educatie, recreere si cultura, sanatate si servicii legate de bunastare a fost explicata de catre Wagner prin elasticitatea cererii pentru aceste activitati in functie de venit. Astfel, daca veniturile reale in economie cresc, cheltuielile publice pentru aceste servicii vor creste mai mult decat proportional, ceea ce va conta in cresterea indicelui cheltuielilor public 626b18g e in P.I.B.

Ca rezultat al cresterii nivelului veniturilor, nivelul cheltuielilor guvernamentale trebuie sa creasca mai repede sau mai mult decat nivelul elasticitatii egal cu 1.

Totusi, studiile empirice care testeaza Legea Wagner indica faptul ca elasticitatea este mai apropiata de 0,75 decat de 1.

Ipoteza efectului de deplasare Peacock - Wiseman

O alta teorie referitoare la tendinta de crestere a cheltuielilor guvernamentale este ipoteza efectului de deplasare Peacock - Wiseman . Cei doi economisti englezi si-au bazat teoria pe o examinare a nivelului impozitului in Marea Britanie inainte si dupa cele doua razboaie mondiale. Autorii ei au observat ca nivelele de impozit nu s-au intors la nivelele de dinainte de razboi

Teoria propusa de A.T. Peacock si J.A. Wiseman afirma: "crizele majore fac sa creasca toleranta publica fata de nivelele mai mari de impozitare, dupa aceea cheltuielile « revarsandu-se » pentru a reface diferenta dintre vechile si noile nivele de venit',. detaliind, cheltuielile iau amploare pentru a folosi la maxim resursele disponibile.

In lucrarea lor "The Growth of Public Expenditures in Great Britain in the Years 1890 - 1955" cei doi economisti subliniau doua activitati principale ale guvernului care duc la cresterea cheltuielilor publice in timp de criza. Prima este procesul de inspectare, in cadrul caruia, pe timp de criza, guvernul ia sub control industriile cheie. A doua, este data de procesul de concentrare, atunci cand guvernul preia unele functii si activitati ale administratiilor locale.

Analiza celor doi economisti are la baza ideea ca in perioadele de criza povara fiscala este dusa pana la limita suportabilitatii populatiei deoarece in astfel de perioade tulburi se schimba conceptia cetatenilor despre fiscalitate, in sensul acceptarii unei fiscalitati mai mari, care va permite cheltuieli publice superioare, chiar si dupa depasirea unor astfel de evenimente (razboi , crize etc.).

Teoria Wilensky despre statul bunastarii

Harold Wilensky ofera un argument de ideologie culturala referitor la cresterea cheltuielilor guvernamentale legate de ideea de bunastare. Argumentul lui Wilensky este ca, atata timp cat cresterea economica continua, guvernul se va afla sub presiuni politice din ce in ce mai mari pentru a egaliza distribuirea de bogatie si de servicii.

Acest impuls va veni din partea celor care nu cred ca au avut o parte cinstita din oportunitatile economice, considerand ca bogatia este centrata in mainile unui grup restrans de indivizi. Prin mijloace politice sau altfel, ideologia culturala considera ca statul trebuie sa furnizeze un nivel de servicii egal cu cel al persoanelor celor mai bine situate in societate . Acest lucru atinge un nivel inalt, pe masura intensificarii cresterii economice facand sa existe, pana la un anumit punct, un "stat la bunastarii".

Doar atunci cand cresterea incepe sa scada in intensitate, trebuie facute alegerile cele mai grele din partea populatiei, prin intermediul guvernului in scopul reducerii cheltuielilor statului.

Teoria Peltzman despre egalitatea in ce priveste bogatia si venitul

O teorie contrara celor orientate spre cresterea economica este propusa de S. Peltzman. In aceasta teorie, inegalitatea in ce priveste bogatia de la o perioada la alta este sustinuta de cei care au posibilitatile materiale si influenta politica de a mentine inegalitatea. Acesta este argumentul esential al controlarii de catre o elita instarita a politicii si a bogatiei unei societati. In aceasta situatie, nu se va dori marirea cheltuielilor guvernamentale, deoarece acest lucru ar insemna o distribuire a bogatiei de la cei bogati la cei saraci si, in consecinta, nu va avea loc o crestere a cheltuielilor guvernului. Wildavsky si Webber leaga

Legea Peltzman de teoriile referitoare la cultura politica si la alegerea politica spunand ca "argumentul general al lui Peltzman este ca dimensiunea guvernului raspunde intereselor articulate a celor care tind sa castige sau sa piarda din politizarea alocarii de resurse. Aceasta este cultura politica. Asa ca, extinzand legea lui Peltzman se poate spune ca transformarile culturale preceda si domina transformarea bugetului; dimensiunea de astazi a statului este o functie a politicii sale de ieri.

Iluzia fiscala

Ideea de iluzie fiscala este propusa si ca motiv pentru cresterea cheltuielilor guvernamentale. Aceasta este situatia in care ignoranta sau lipsa de interes il fac pe contribuabil sa nu fie constient de povara fiscala exercitata de impozite asupra veniturilor sau bogatiei sale. In cazurile cand impozitul este retinut direct , platitorul isi da seama numai de plata neta, dar nu si de toate sumele retinute. Cu cat impozitul este mai putin vizibil (cum ar fi cel pe stat de plata, pe consum, TVA-ul), cu atat este platitorul mai putin constient de povara globala a fiscalitatii. El nu cunoaste nici deciziile de cheltuieli publice. Asadar, daca un guvern pus in fata unei cresteri a cererii aplica un impozit mai putin vizibil asupra platitorului acesta are iluzia ca situatia lui a ramas neschimbata.

Teoria alegerii publice

Atat politicienii cat si birocratii reprezinta motive de crestere a cheltuielilor. Teoria alegerii publice, propusa de economistul american James Buchanan, aplica teoria economica la stiinta politica afirmand ca politicienii actioneaza in scopul obtinerii voturilor aidoma oamenilor de afaceri care incearca sa obtina clienti, si unii si ceilalti angajandu-se in activitati de castigare a loialitatii si a aderentei fata de produsul lor .

Buchanan, prin teoria alegerii publice (1960), demonstreaza o alta fata a guvernarii decat aceea de furnizor binevoitor de bunuri publice. Acest lucru este contrar perceptiei populare sau celei prezente in majoritatea lucrarilor de finante publice, unde guvernul este fie binevoitor , fie neutru in actiunile sale, dupa cum sublinia si Dennis Mueller referindu-se la punctele principale ale acestei teorii .

Teoria birocratica

Birocratia are si ea un rol important in cresterea cheltuielilor public 626b18g e conform teoriei propuse de William Niskansen in cartea "Bureaucracy and Reprezentative Government" intrucat in cazul majoritatii serviciilor publice, se plaseaza intr-o pozitie de monopol. Guvernul furnizeaza servicii prin insasi natura lor monopoliste.

Cresterea accentuata a cheltuielilor public 626b18g e in perioada contemporana este determinata atat de factori de ordin intern, cat si de factori de ordin extern.

Abordand la modul general factorii care duc la cresterea cheltuielilor public 626b18g e, acestia pot fi grupati in urmatoarele categorii:

a) factorii demografici - care se refera la cresterea populatiei si modificarea structurii acesteia pe varste si pe categorii socioprofesionale.

O astfel de evolutie determina cresterea cheltuielilor public 626b18g e legate de plata salariilor functionarilor publici si a celor din domeniul social-cultural;

b) factorii economici - care se refera la dezvoltarea economiei si modernizarea acesteia. Interventia statului in economie, tot mai pregnanta si pe cai diverse, face ca factorii economici sa influenteze nivelul cheltuielilor public 626b18g e foarte mult;

c) factorii sociali - sunt cei care determina actiunile si directia armonizarii intre nivelul veniturilor medii pe locuitor din sectorul productiv, sectorul public si persoanele in varsta ce beneficiaza de diferite forme de ajutor social;

De asemenea, cresterea nivelului cheltuielilor guvernamentale apare atunci cand cetatenii compara nivelul de venit public si de servicii din tara lor cu cel existent in alte tari mai dezvoltate. Acest comportament se numeste efect de demonstrare .

Fiecare tara are un nivel propriu de cheltuieli publice si de servicii. Dar exista tendinta de urmare a altor tari in ce priveste nivelul de venituri publice si de servicii, in urma unor presiuni publice sau din proprie initiativa a guvernului, acest lucru reflectandu-se intr-o cerere mai mare de cheltuieli publice.

d) urbanizarea - are o influenta deosebita asupra cheltuielilor public 626b18g e atat prin crearea suprastructurii urbane, dar si pentru finantarea utilitatilor publice respective;

e) factorii militari - au un impact direct asupra nivelului cheltuielilor, situandu-se la nivele foarte mari in timp de razboi ori pregatire pentru razboi si mai scazut in perioada de pace;

f) factorii politici - care se refera la sarcinile ce trebuie sa le indeplineasca statul contemporan prin trecerea de la statul « jandarm » la « statul providenta »;

g) factorii istorici sau conjuncturali - sunt aceia care isi au originea in perioadele anterioare. Astfel, contractarea unor imprumuturi determina cheltuieli pentru restituirea acestora in perioadele urmatoare.

Cresterea nominala si reala a cheltuielilor public 626b18g e au determinat specialistii in domeniu sa analizeze efectele pe care acestea le produc din punct de vedere economic, cu toate ca ele sunt adesea dificil de determinat cu exactitate.

In acest sens, se constata mai intai un efect direct care se manifesta rapid si care ar parea cel mai spectacular, apoi se constata un efect indirect, care este uneori mai important.

Efectul direct variaza in functie de tipurile de cheltuieli publice. In general, acesta se manifesta asupra productiei si consumului.

Astfel, cheltuielile de personal si de ajutor social exercita mai mult o actiune asupra consumului si intr-o mai mica masura asupra economiilor populatiei. Cresterea acestor cheltuieli determina o crestere a cererii de bunuri de consum, ceea ce va stimula productia (sau importul in masura in care productia nationala nu poate raspunde imediat cresterii cererii de consum). Astfel, cresterea pensiilor si a prestatiilor sociale sporeste cererea gospodariilor familiale si a importurilor; totodata, ea risca insa sa creeze tensiuni inflationiste si sa agraveze dezechilibrul schimburilor externe fara nici un avantaj ulterior.

Cheltuielile referitoare la functionarea serviciilor publice (comenzi de furnituri si de diverse servicii, lucrarile de intretinere si de reparatii) si, adesea, cele relative la investitii actioneaza asupra productiei. In unele sectoare ale industriei, comenzile statului detin o pondere importanta in volumul desfacerilor unor intreprinderi. Sunt situatii cand unele intreprinderi produc aproape exclusiv pentru stat. In plus, domenii precum constructiile navale, aeronautice, hidro si termoelectrice depind strict de nivelul cheltuielilor public 626b18g e.

Influenta economica a cheltuielilor public 626b18g e este uneori mai importanta daca se are in vedere efectul lor indirect. Astfel, distribuirea veniturilor suplimentare catre populatie, sporirea comenzilor publice sau cresterea cheltuielilor de echipament au, ca efect, declansarea unor fenomene economice care depasesc sfera persoanei sau intreprinderii care beneficiaza de aceasta crestere.

Efectuarea cheltuielilor public 626b18g e din fondurile financiare ale statului, poate avea loc numai daca sunt respectate anumite principii.

Principiile ce trebuie respectate se refera la:

- orice cheltuiala publica poate fi realizata numai daca este prevazuta intr-un act normativ. In acest sens trebuie respectate prevederile legii finantelor publice care reglementeaza, in principiu, regimul cheltuielilor public 626b18g e si a legii privind adoptarea bugetului de stat prin care se stabileste pentru un an financiar marimea creditelor bugetare alocate pentru fiecare destinatie. Este de mentionat faptul ca fara o autorizare expresa nicio cheltuiala nu poate fi realizata chiar daca a fost prevazuta intr-un act normativ;

cheltuielile publice pot fi efectuate numai in conditiile exercitarii unui control financiar riguros privind oportunitatea si necesitatea cheltuielilor. Fiind vorba de cheltuirea unor resurse publice, trebuie respectat si un regim sever de economii in procesul angajarii banilor publici;

cheltuielile publice nu se pot efectua in mod automat, chiar daca au fost prevazute, in mod expres, intr-un act normativ, ci pe masura justificarii sumelor acordate anterior in conditiile realizarii indicatorilor specifici;

orice cheltuiala publica se poate realiza, in principiu, numai din bugetul administratiei centrale de stat sau din bugetele locale in functie de subordonarea institutiei publice sau a beneficiarului de alocatie bugetara;

sumele alocate pentru efectuarea cheltuielilor public 626b18g e se caracterizeaza prin nerambursabilitate.

Tabelul nr. 4.1. Situatia comparativa a cheltuielilor bugetului general

consolidat: 2005 - 2006

- mil. lei -

Categorie cheltuieli	Realizari 2006		Realizari 2005		% realizari 2006 fata de 2005
Categorie cheltuieli	sume	%PIB	sume	%PIB	% realizari 2006 fata de 2005
Bugetul de stat
Bugete locale
Bugetul asigurarilor sociale de stat
Bugetul asigurarilor pentru somaj
Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate
Credite externe acordate ministerelor
Bugetul Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale
Bugetul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului
Bugetul Activitatii de Privatizare
Imprumuturi interne
Bugetul activitatilor finantate integral din venituri proprii
Bugetul fondurilor externe nerambursabile
Bugetul trezoreriei statului
Fondul proprietatea
Cheltuieli din privatizare
Transferuri intre bugete (-)
Operatiuni financiare (-)
Bugetul general consolidat

In Romania, cheltuielile aferente bugetului general consolidat pentru anul 2006 au insumat 112.626,3 mil. lei, reprezentand 33,5 % din PIB , fata de 89.897,8 mil. lei in 2005 (31,3% din PIB ), inregistrandu-se astfel o crestere a acestora cu 25,3% fata de anul 2005.

Criterii de clasificare a cheltuielilor public 626b18g e

Pentru o mai buna intelegere a problemelor privind cheltuielile publice este necesara clasificarea acestora din mai multe puncte de vedere.

In literatura de specialitate se utilizeaza mai multe criterii pentru gruparea cheltuielilor public 626b18g e in cadrul carora un loc deosebit revine clasificarii economice, celei functionale si administrative.

Figura nr. 3.1.

Figura nr. 4.1.

Clasificarea administrativa presupune gruparea cheltuielilor public 626b18g e dupa structura administrativa a statului, avand la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuielile publice: ministere, institutii publice autonome, unitati administrativ teritoriale etc.

Clasificarea functionala pune in evidenta rolul statului in diferite domenii de activitate ale vietii economice si sociale, grupand cheltuielile publice in raport cu principalele functii ale statului (servicii publice generale, aparare, ordine publica si siguranta nationala, actiuni social-culturale etc.), cu particularitati de la o tara la alta si de la o perioada la alta. Fiecare din aceste functii se subdivide pe subfunctii (ex: actiunile social-culturale se impart in invatamant, sanatate, cultura etc.), cheltuieli care, la randul lor, se impart dupa natura economica a acestora (cheltuieli de personal, materiale etc.).

Figura nr. 4.2.

O astfel de grupare a cheltuielilor public 626b18g e se prezinta Parlamentului sub forma unei anexe la legea bugetara anuala si are doar o valoare informativa, nu si o valoare juridica.

Clasificarea economica a cheltuielilor are in vedere influenta pe care o exercita asupra economiei diferitele categorii de cheltuieli publice. Din acest punct de vedere se disting cheltuieli curente, cheltuieli de capital si cheltuieli de transfer.

Cheltuielile curente sunt destinate asigurarii bunului mers al activitatii institutiilor publice. La randul lor, cheltuielile curente se pot imparti in doua subcategorii: cheltuieli de personal si cheltuieli materiale.

- Cheltuielile de personal cuprind: platile privind salariile si indemnizatiile acordate functionarilor publici, pensiile cuvenite pentru munca depusa si limita de varsta etc. Aceste cheltuieli au la baza ideea contraprestatiei.

- Cheltuielile materiale sunt destinate achizitionarii de bunuri si servicii, adica: materiale si furnituri de birou, energie electrica si termica, telefon, posta etc., necesare pentru functionarea curenta a institutiilor publice.

Cheltuielile de capital (investitii) cuprind sumele alocate din bugetul de stat pentru realizarea unor bunuri publice cu caracter durabil cum ar fi: construirea unor noi intreprinderi, reconstruirea sau reutilarea celor existente, realizarea unor lucrari de irigatii, constructii de autostrazi, cladiri administrative, scoli, spitale etc.

Cheltuielile de transfer sunt acele cheltuieli care se inscriu in bugetele unor institutii publice, dar care nu corespund din punct de vedere al institutiilor respective, unui veritabil consum. Ele reprezinta practic niste operatiuni de redistribuire in favoarea unei persoane fizice sau a unui organism public ori privat. Cu alte cuvinte, cheltuielile de transfer nu reprezinta cheltuieli propriu-zise pentru bugetul care le acorda, ci numai pentru bugetul care le cheltuie efectiv.

Caseta 4.3.

Cheltuielile de transfer privesc in general sase mari sectoare. Exista adesea tendinta de a se asimila cheltuielilor de transfer si cheltuielile sociale. Aceasta este o eroare pentru ca din cheltuielile bugetare cu finalitate sociala numai o parte sunt cheltuielile de transfer. In categoria cheltuielilor de transfer se cuprind:

a) cheltuielile pentru asistenta sociala care reprezinta sumele acordate din bugetul statului categoriilor sociale defavorizate: persoane in varsta, persoane cu handicap, veterani de razboi etc. Nu trebuie sa se confunde cheltuielile de transfer cu caracter social alocate din bugetul statului cu sumele alocate din bugetul asigurarilor sociale de stat pentru pensii, ajutor de somaj etc.

Dimpotriva, cheltuielile de transfer cu caracter social inscrise in bugetul de stat privesc numai subventiile acordate organismelor sociale (ex.: Inspectoratul de stat pentru persoane cu handicap s.a.) si categoriilor sociale defavorizate;

b) subventiile acordate de stat intreprinderilor publice (ex.: regii autonome) sau, in unele cazuri, intreprinderilor din sectorul privat aflate in dificultate;

c) sumele alocate sectorului educativ si cultural pentru acordarea de burse si pentru sprijinirea institutiilor de invatamant private;

d) sumele alocate din bugetul administratiei centrale de stat sub forma subventiilor de functionare pentru colectivitatile locale;

e) dobanzile platite pentru imprumuturile interne si externe contractate de catre stat;

f) cotizatiile externe platite de catre stat la organizatiile internationale la care Romania este membra si ajutorul financiar acordat in anumite situatii altor state.

De mentionat ca, in functie de continutul lor si de legaturile pe care le implica intre diferitele verigi ale sistemului bugetar transferurile pot fi:

- consolidabile: transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale pentru investitii finantate partial din imprumuturi externe; transferuri din bugetul de stat catre bugetul asigurarilor sociale de stat; transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale pentru sustinerea sistemului de protectie a drepturilor copilului etc.;

- neconsolidabile: alocatii pentru copii; dobanzi subventionate; contributii la organisme internationale; burse; ajutoare sociale; pensii etc.

Clasificarea financiara are in vedere momentul si modul in care cheltuielile publice afecteaza resursele financiare ale statului.

Cheltuielile cu titlu definitiv presupun o iesire definitiva de resurse din tezaurul public si cuprind atat cheltuielile de capital cat si cheltuielile de functionare (curente). Cheltuielile definitive se finalizeaza prin plati la scadente certe stingandu-se astfel angajarea statului pentru realizarea unui anumit obiectiv; ca de exemplu plata salariilor pentru angajatii unei institutii publice sau virarea sumelor necesare in contul unei lucrari de investitii publice.

In totalul cheltuielilor publice ponderea o detin cele cu titlu definitiv.

Cheltuielile cu caracter temporar sunt acele cheltuieli care nu presupun o iesire definita de resurse si sunt reprezentate de avansul in contul unor furnituri, imprumutul acordat unei unitati administrativ-teritoriale de la bugetul de stat, regularizarea unor avansuri etc., ele mai fiind denumite si operatiuni de trezorerie care sunt evidentiate in conturi speciale.

Cheltuielile cu caracter posibil (virtual) sunt acele cheltuieli care se pot efectua numai conditionat de producerea unor anumite evenimente; de exemplu: garantii de stat (statul va suporta cheltuieli numai in masura in care contractantul unui imprumut garantat de stat nu indeplineste clauzele/conditiile pe care si le-a asumat), sau cheltuieli din rezerve (rezerva bugetara poate fi afectata in conditiile producerii unei calamitati naturale). Ca atare, cheltuielile virtuale devin reale in momentul in care se realizeaza conditia respectiva.

Clasificarea cheltuielilor dupa criteriul repetabilitatii imparte cheltuielile in doua grupe si anume:

cheltuieli ordinare care se efectueaza in fiecare an, volumul lor fiind previzibil;

cheltuieli extraordinare (exceptionale) care se efectueaza numai in situatii deosebite, volumul lor fiind imprevizibil.

Clasificatia dupa rolul cheltuielilor public 626b18g e in procesul reproductiei sociale imparte cheltuielile in :

Cheltuieli reale reprezentate prin cheltuieli cu intretinerea aparatului de stat, plata anuitatilor, dobanzilor si comisioanelor la imprumuturile de stat, intretinerea si dotarea armatei etc. (consum de produs intern brut) .

Cheltuielile economice reprezentate de investitii efectuate de stat pentru infiintarea de noi intreprinderi, dezvoltarea si modernizarea celor existente, construirea de drumuri etc. care au ca efect crearea de valoare adaugata (avansare de produs intern brut).

In literatura de specialitate din tarile occidentale a inceput sa se foloseasca din ce in ce mai mult notiunea de cheltuiala fiscala. Expresia de cheltuiala fiscala a fost utilizata pentru prima data de profesorul Stanley S. Surrey in Statele Unite ale Americii incepand din 1967 pentru a desemna avantajele fiscale acordate contribuabililor (reducerii de impozite, scutiri etc.) .

In aceasta situatie este vorba mai degraba de niste masuri care micsoreaza incasarile fiscale si care au drept obiectiv de a sprijini, din punct de vedere financiar, beneficiarii lor, la fel ca si cheltuielile directe prevazute in acest scop in bugetul statului.

Cheltuielile fiscale nu reprezinta cheltuieli in adevaratul sens al notiunii, ci reprezinta doar renuntarea de catre stat la o parte din incasarile ce i se cuvin prin aplicarea masurilor fiscale cu caracter derogatoriu.

In Romania, incepand cu anul 1991, pentru clasificarea cheltuielilor public 626b18g e s-a adoptat metoda O.N.U., in vederea asigurarii comparabilitatii datelor necesare raportarilor si analizelor internationale.

Clasificatia folosita de O.N.U. are la baza criteriul functional si criteriul economic.

Clasificatia economica O.N.U. a cheltuielilor public 626b18g e cuprinde:

- cheltuieli care reprezinta consum final - dobanzi aferente datoriei publice; subventii de exploatare si alte transferuri curente;

- formarea bruta de capital (investitii brute si cresterea stocurilor materiale): achizitii de terenuri si active necorporale, transferuri de capital.

Clasificatia functionala O.N.U. a cheltuielilor public 626b18g e cuprinde cheltuielile pentru servicii publice generale, aparare, educatie, sanatate, securitate sociala, locuinte si servicii comunale, recreere, cultura si religie, actiuni economice, alte scopuri.

Pe plan national, gruparea cheltuielilor public 626b18g e din punct de vedere functional si economic este reglementata prin clasificatia indicatorilor privind finantele publice[5], elaborata de Ministerul Finantelor Publice.

Astfel, din punct de vedere functional, cheltuielile publice ale bugetului de stat se clasifica in:

Partea I. Servicii publice generale

a) Autoritati publice si actiuni externe;

b) Cercetare fundamentala si cercetare dezvoltare;

c) Alte servicii publice generale (programe de informare si prezentare a imaginii Romaniei; fond de interventie la dispozitia Guvernului etc.);

d) Tranzactii privind datoria publica si imprumuturi;

e) Transferuri cu caracter general intre diferite nivele ale administratiei.

Partea a II-a. Aparare, ordine publica si siguranta nationala

a) Aparare;

b) Ordinea publica si siguranta nationala.

Partea a III-a. Cheltuieli social-culturale

a) Invatamant;

b) Sanatate;

c) Cultura, recreere si religie;

d) Asigurari si asistenta sociala.

Partea a IV-a. Servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu si ape

a) Locuinte, servicii si dezvoltare publica;

b) Protectia mediului.

Partea a V-a. Actiuni economice

a) Actiuni generale economice, comerciale si de munca;

b) Combustibili si energie;

c) Industria extractiva, prelucratoare si constructii;

d) Agricultura, silvicultura, piscicultura si vanatoare;

e) Transporturi;

f) Comunicatii;

g) Cercetare si dezvoltare in domeniul economic;

h) Alte actiuni economice.

Partea a VI-a. - Alte actiuni

Partea a VII-a. Rezerve, excedent/deficit

a) Rezerve;

b) Excedent;

c) Deficit

Din punct de vedere al continutului lor economic, cheltuielile publice finantate prin bugetul de stat se prezinta astfel:

01. Cheltuieli curente

Titlul I. Cheltuieli de personal:

Titlul II. Bunuri si servicii:

Titlul III. Dobanzi;

Titlul IV. Subventii (pentru institutiile publice, pentru produse si activitati, dar si pentru acoperirea diferentelor de pret);

Titlul V. Fonduri de rezerva;

Titlul VI. Transferuri intre unitati ale administratiei publice;

Titlul VII. Alte transferuri;

Titlul VIII. Asistenta sociala;

Titlul IX. Alte cheltuieli;

02. Cheltuieli de capital

Titlul X. Active nefinanciare;

Titlul XI. Active financiare.

03. Operatiuni financiare

Titlul XII. Imprumuturi;

Titlul XIII. Rambursari de credite;

Titlul XIV. Rezerve, excedent/deficit

Caseta 4.4

In ceea ce priveste cheltuielile publice, clasificatia indicatorilor privind finantele publice recent introdusa are in vedere urmatoarele elemente de noutate:

In cadrul clasificatiei economice, s-a realizat o mai mare detaliere a structurii cheltuielilor, ce are menirea sa asigure informatii mai exacte privind alocarea si utilizarea fondurilor publice, principalele directii de actiune fiind :

in categoria cheltuielilor de personal sunt evidentiate si cheltuielile salariale in natura (norme de hrana, uniforme si echipament, tichete de masa, s.a.), acestea reclasificandu-se de la titlul "Cheltuieli materiale si servicii";

transferurile sunt tratate mult mai specific, fiind diferentiate in functie de natura acestora in transferuri curente si de capital. In acelasi timp, transferurile curente neconsolidabile au fost in mare parte reclasificate la "Subventii", "Asistenta sociala" sau "Alte cheltuieli";

cheltuielile cu "Asistenta sociala" sunt evidentiate distinct, grupand cheltuielile cu "Ajutoare sociale" si "Asigurari sociale";

dobanzile au fost separate de alte categorii de cheltuieli care erau incluse la aceasta grupa, in principal comisioanele si alte costuri bancare, precum si ratele de capital aferente imprumuturilor garantate;

cheltuielile de capital au fost detaliate pe principalele feluri de active fixe avand in acelasi timp un continut mai larg prin includerea cheltuielilor cu reparatiile capitale.

In cadrul clasificatiei functionale a cheltuielilor:

s-a introdus un al treilea nivel de detaliere a cheltuielilor, precum si restructurarea unor capitole cum sunt aparare, ordine publica, invatamant, sanatate, actiuni economice, pentru a permite o mai buna comensurare a efortului bugetar pe functiile guvernamentale specifice.

cercetarea stiintifica este detaliata pe cercetare fundamentala si cercetare-dezvoltare pe functii (sectoare) si a fost cuprinsa la fiecare capitol in parte;

cheltuielile pentru invatamant au fost clasificate pe grupe de scolarizare si sunt conforme cu normele internationale, respectiv Clasificatia Internationala Standard privind Educatia (ISCED) emisa de UNESCO;

la partea "Actiuni economice" s-a prevazut un nou capitol "Actiuni generale economice, comerciale si de munca" care grupeaza platile privind interventiile in economie cu caracter general, neatribuite unui sector economic distinct.

Clasificatia functionala s-a elaborat pe baza clasificatiei COFOG (Clasification of the Functions of Government) utilizata de Fondul Monetar International si Uniunea Europeana. Aceasta clasificatie acopera toate categoriile de cheltuieli publice corespunzator scopurilor urmarite si permite individualizarea sumelor pe care guvernul le cheltuieste pentru fiecare din functiile sale.

Cheltuielile publice:

a. reprezinta doar o parte a cheltuielilor bugetare;

b. sunt numai acele cheltuieli care se acopera din bugetele locale;

c. se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice;

d. sunt acoperite exclusiv din bugetul de stat;

e. se acopera fie de la buget, fie din fonduri extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor obtinute de acestea.

Cheltuielile bugetare:

a. au o sfera mai larga decat cele publice;

b. cuprind si venituri proprii ale institutiilor publice;

c. au aceeasi sfera cu cheltuielile publice;

d. au o sfera mai restransa decat cele publice;

e. vizeaza bugetul de venituri si cheltuieli al agentilor economici din sfera privata.

Operatiunea de consolidare a cheltuielilor publice se refera la:

a. insumarea tuturor cheltuielilor efectuate de administratia centrala si locala de stat;

b. stabilizarea de natura monetara;

c. insumarea cheltuielilor efectuate de diferitele categorii de administratii publice, dar cu eliminarea transferurilor de resurse facute intre acestea, in vederea evitarii dublei inregistrari;

d. analiza in dinamica a marimii datoriei publice;

e. efectuarea de cheltuieli in functie de cuantumul veniturilor bugetare incasate intr-o anumita perioada determinata de timp, de obicei un an.

In ceea ce priveste cheltuielile publice urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a. anumite cheltuieli reprezinta o avansare de produs intern brut, iar altele un consum definitiv de produs intern brut;

b. evolutia cheltuielilor public 626b18g e in marime absoluta nu este influentata de modificarea puterii de cumparare a monedei nationale;

c. conditiile politice, economice si sociale nu au influenta asupra volumului cheltuielilor public 626b18g e;

d. factorii demografici determina o crestere a volumului cheltuielilor public 626b18g e;

e. in ultima perioada cheltuielile publice ale tarilor cu economie de piata manifesta o tendinta de scadere accelerata, atat ca expresie relativa, cat si in marime absoluta.

Evolutia cheltuielilor public 626b18g e in marime absoluta (in preturi curente) este influentata de:

a. marimea P.I.B;

b. gradul de fiscalitate;

c. presiunea fiscala;

d. modificarea puterii de cumparare a monedei nationale;

e. marimea resurselor financiare de care dispun agentii economici.

Cresterea reala a cheltuielilor public 626b18g e rezulta din compararea:

a. marimii P.I.B. al diferitelor state;

b. cheltuielilor statului exprimate in preturi constante;

c. cheltuielilor statului exprimate in preturi curente;

d. puterii de cumparare a populatiei in diferite perioade;

e. gradului de ocupare a locurilor de munca la nivel national.

Evolutia cheltuielilor public 626b18g e:

a. manifesta, in actuala perioada, o tendinta de crestere accelerata ca expresie relativa si de scadere moderata in marime absoluta;

b. manifesta o tendinta de crestere accelerata atat ca expresie relativa, cat si in marime absoluta;

c. in marime absoluta (preturi curente) este influentata de modificarea puterii de cumparare a monedei nationale;

d. in marime absoluta (preturi curente) nu este influentata de modificarea puterii de cumparare a monedei nationale;

e. inregistreaza o crestere nominala mai scazuta comparativ cu cresterea reala a acestora.

Totalitatea factorilor care duc la cresterea cheltuielilor public 626b18g e pot fi grupati in urmatoarele categorii:

a. demografici, economici, sociali, urbanizarea, militari, politici si istorici;

b. sociali, militari si istorici;

c. psihologici, economici, sociali, militari, politici si istorici;

d. urbanizarea, culturali, psihologici, politici si sociali;

e. economici si sociali.

Printre principiile care trebuie respectate in momentul efectuarii cheltuielilor public 626b18g e din fondurile financiare ale statului se regasesc:

a. cheltuielile publice se realizeaza in mod automat fara sa existe necesitatea justificarii sumelor acordate anterior;

b. cheltuielile publice se pot realiza din orice buget fara a se tine seama de subordonarea institutiei publice sau a beneficiarului de alocatie bugetara;

c. sumele alocate pentru efectuarea cheltuielilor public 626b18g e se caracterizeaza prin nerambursabilitate;

d. orice cheltuiala publica poate fi realizata numai daca este prevazuta intr-un act normativ;

e. cheltuielile publice nu se pot efectua in conditiile exercitarii unui control financiar riguros.

Clasificarea functionala a cheltuielilor publice:

a. presupune gruparea cheltuielilor public 626b18g e dupa structura administrativa a statului;

b. este utila intrucat alocatiile bugetare se stabilesc pe beneficiari, permitand identificarea comoda a ordonatorilor de credite, a beneficiarilor si a legaturilor lor "pe verticala";

c. are in vedere influenta pe care o exercita asupra economiei diferitele categorii de cheltuieli publice;

d. este favorabila realizarii obiectivelor de politica economica si financiara a statului deoarece permite identificarea acelor activitati sau spatii geografice care sunt cele mai recomandabile pentru stimularea/descurajarea prin parghii de natura fiscala si vamala, a cheltuielilor guvernamentale;

e. pune in evidenta rolul statului in diferite domenii de activitate ale vietii economice si sociale.

Care din urmatoarele categorii de cheltuieli nu sunt delimitate dupa clasificatia economica:

a. cheltuielile temporare;

b. cheltuielile materiale;

c. cheltuielile de personal;

d. cheltuielile de transfer;

e. cheltuielile de investitii.

In functie de criteriul financiar cheltuielile publice se impart in:

a. cheltuieli ordinare si cheltuieli exceptionale;

b. cheltuieli reale si cheltuieli economice;

c. cheltuieli fiscale si cheltuieli nefiscale;

d. cheltuieli cu titlu definitiv, cheltuieli cu caracter temporar si cheltuieli cu titlu virtual;

e. cheltuieli curente, cheltuieli de capital si cheltuieli de transfer.

Utilitatea clasificatiei din punct de vedere administrativ rezida din:

a. permite identificarea comoda a ordonatorilor de credite, a beneficiarilor si a legaturilor lor pe verticala;

b. reflecta cu usurinta identificarea destinatilor cheltuielilor public 626b18g e efectuate de institutiile publice;

c. permite identificarea acelor activitati sau spatii geografice care sunt cele mai recomandabile pentru stimularea/descurajarea cheltuielilor guvernamentale prin parghii de natura fiscala si vamala;

d. are in vedere influenta pe care o exercita asupra economiei diferitele categorii de cheltuieli publice;

e. evidentiaza momentul si modul in care cheltuielile publice afecteaza resursele financiare ale statului.

Dupa criteriul repetabilitatii, cheltuielile publice se impart in:

a. cheltuieli reale si cheltuieli economice;

b. cheltuieli cu titlu definitiv, cheltuieli cu caracter temporar si cheltuieli cu caracter virtual;

c. cheltuieli ordinare si cheltuieli exceptionale;

d. cheltuieli curente, cheltuieli de capital si cheltuieli de transfer;

e. cheltuieli de personal si cheltuieli materiale.

Incepand cu anul 1991, in Romania, pentru clasificarea cheltuielilor public 626b18g e s-a adoptat metoda:

a. N.A.T.O;

b. UNESCO;

c. F.M.I.;

d. O.N.U.;

e. B.I.R.D.

PIB 2006 → 335.900 mil. lei.

PIB 2005 → 287.186 mil. lei.

Gabriela Anghelache, Pavel Belean, Finantele publice ale Romaniei, Editura Economica, Bucuresti, 2003, pag.193.

Loïc Philip - Finances publiques, Cujas, Paris, 1990, pag.78-79.

OMFP nr. 1954/2005 publicat in M. Of. nr. 1176/decembrie 2005.

Politica de confidentialitate

Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact