StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finate publice
Trimite articolul prin email Finantele publice in uniunea europeana : Finate publice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Finantele publice in uniunea europeana



FINANTELE PUBLICE IN UNIUNEA EUROPEANA

Structura institutionala a Uniunii Europene

Uniunea Europeana are cinci institutii publice care indeplinesc un rol specific in functionarea ansamblului acesteia si a relatiilor dintre Statele Membre:





Parlamentul european

Membrii Parlamentului european sunt alesi direct de toti cetatenii Statelor Membre, odata la cinci ani. Functiile principale ale Parlamentului european constau in :

examinarea si adoptarea, impreuna cu Consiliul Uniunii Europene a legislatiei europene, avand, in acest domeniu, autoritate de decizie identica;

apeobarea bugetului Uniunii Europene;

exersarea controlului democratic asupra functiuonarii celorlalte institutii ale Uniunii  Europene, avand posibilitatea de a infiinta comisii de ancheta specializate ;

aprobarea acordurilor internationale importante, cum sunt aderarea altor state la Uniunea Eu, asocierea Uniunii  Europene la diverse uniuni comerciale etc.


Consiliul Uniunii  Europene

Consiliul Uniunii Europene - fostul Consiliu de ministrii - este format din reprezentantii guvernelor State Membre, care sunt alesi la nivel national, ceea ce confera cetatenilor Uniunii Europene ca intereselor lor sunt aparate la nivelul uniunii.

In colaborare cu Parlamentul european, Consiliul stabileste reglementarile care conduc intreaga activitate a Comunitatii europene, urmarind buna functionare a pietei interne, cele mai importante politici comune si comunitare si garanteaza libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor in cadrul Uniunii Europene.


Comisia europeana

Comisia europeana care indeplineste rolul de autoritate executiva in Uniunea Europeana.

In cadrul Comisiei europene sunt elaborate cele mai multe propuneri privind noile reglemetari sau modificarilor celor deja existente. De asemenea, Comisia europeana este institutia abilitata sa vegheze asupra respectarii conventiilor si tratatelor europene, precum si a dreptului comunitar.

Comisia europeana actioneaza independent de guvernele Statelor Membre, dispunand de un corp propriu de functionari publici, care nu sunt angajatii administratiilor publice nationale, ceea ce le confera un statut de autonomie fata de acestia.


Curtea de Justitie

Curtea de justitie, ca garant al respectarii legislatiei europene, reglementeaza diferendele de interpretare a tratatelor si legislatiei Uniunii  Europene, deorece, pentru functionarea coerenta a acesteia este imperios necesar ca dispozitile de drept comunitar sa fie urmate in practica si interpretate la fel, in toate tarile uniunii.


Curtea de Conturi

Curtea de Conturi este institutia europeana care controleaza daca bugetul Uniunii  Europene a fost corect utilizat.

Curtea de Conturi are sediul la Luxembourg (si nu la Bruxelles, ca celelalte institutii centrale ale Uniunii  Europene) si actioneaza de o maniera independenta pentru a stabili daca banii publici comunitari au fost cheltuiti in conformitate cu alocarile votate prin bugetul uniunii, iar folosirea lor s-a facut cu eficacitate.


Alaturi de cele cinci institutii principale ale Uniunii  Europene, fiinteaza alte cinci institutii, precum si alte agentii si organisme, care fac ca intregul sistem al uniunii sa functioneze in concordanta cu acordurile dintre Statele Membre si in folosul cetatenilor acestora.


Comitetul economic si social

Comitetul economic si social, constituit atat din functionari publici, cat si din reprezentanti ai sindicatelor, consumatorilor si ecologistilor exprima, in calitatea sa de organ consultativ, opiniile societatii civile care este organizata pe domeniile economice si sociale.


Comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor exprima opiniile colectivitatilor locale si regionale. Prin intermediul Comitetului Regiunilor, Uniunea Europeana sprijina Statele Membre sa accelereze procesul de descentralizare administrativa, economica si financiara, deoarece se considera ca astfel se obtine cea mai buna folosire a banilor comunitari in folosul cetatenilor uniunii.

Comitetul Regiunilor permite consultarea autoritatilor locale si regionale inaintea luarii deciziilor in domeniile importante pentru comunitate, cum sunt educatia, sanatatea, ocuparea fortei de munca si transporturile.


Banca Centrala Europeana (BCE)

Banca Centrala Europeana are in responsabilitate politica monetara la nivelul Uniunii Europene si gestionarea monedei unice EURO. Aceasta inseamna ca BCE intervine pentru fixarea ratei dobanzii pe pietele europene, obiectivul sau principal constand in determinarea unei stabilitati a preturilor, astfel ca economia europeana sa nu suporte un dezechilibru inflationist.


Mediatorul european

Mediatorul european care analizeaza sesizarile cetatenilor europeni privind administratia publica in Uniunea Europeana.


Banca Europeana de Investitii (BEI)

Banca Europeana de Investitii contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii  Europene prin finantarea proiectelor de investitii.

BEI acorda credite, cel mai adesea cu conditii preferentiale fata de piata libera a capitalurilor, pentru proiectele de investitii de interes european, in special in regiunile mai putin dezvoltate si actiuni in domenii de interes major atat pentru regiunea respectiva, cat si pentru dezvoltarea intregii uniuni: constructia de cale ferata, autostrazi, aeroporturi, proiecte privind protectia mediului natural. De asemenea, impreuna cu alte banci internationale si/sau comerciale nationale, BEI finanteaza proiecte de investitii dezvoltate de intreprinderile mici si mijlocii, care sunt creatoare de locuri de munca si contribuie la cresterea economica.

Bugetul Uniunii Europene

Prezentarea sintetica a bugetului Uniunii Europene este ordonata, in prezent, pe rubrici care se refera la perspectivele financiare pentru a permie evaluarea mijloacelor utilizate in vederea indeplinirii  prioritatilor politice ale uniunii. Aceste actiuni se refera la cateva domenii prioritare:

agricultura

actiuni structurale

politici interne

actiuni externe

administratia in Statele Membre si in cele accepate sa adere intr-o perioada determinata

rezervele financiare pentru actiuni neprevazute, exceptionale

ajutorul adresat tarilor in curs de aderare la Uniunea Europeana.


Confruntata incepand cu deceniul al VIII-lea al secolului trecut, cu o procedura anuala dificila si cu neadaptarea crescanda a veniturilor la nevoile comunitare, institutiile Uniunii  Europene au convenit asupra unei metode destinata sa imbunatateasa derularea procesului bugetar, garantand, in acelasi timp, respectarea stricta a disciplinei bugetare.

Astfel, Parlamentul european, Consiliul european si Comisia europeana se pun de acord asupra marilor prioritati bugetare pentru perioada urmatoare, aproband o incadrare – intelegand prin aceasta plafonare a cheltuielilor comunitare – sub forma perspectivelor financiare.

Aceste perspective financiare precizeaza volumul maximal si structura cheltuielilor viitoare ale Comunitatii Europene.


Marile categorii de cheltuieli sunt grupate pe rubrici :

fiecarei rubrici ii sunt alocate sume sub forma creditelor de angajament, pentru fiecare an bugetar ;

creditele de plata, planificate in milioane EURO si in procente din Produsul National Brut – bazate pe prognoza Produsului national Brut pe perioada respectiva, in prezent 2000 – 2006 ;

plafonul resurselor proprii, in general exprimat ca procent din Produsul National Brut ;

o marja pentru cheltuielile neprevazute, care are un dublu rol :

Y         marja de securitate pentru a diminua consecintele unei rate de crestere mai mica decat s-a previzionat, ceea ce ar conduce la scaderea resurselor efective ale Uniunii  Europene ;

Y         posibilitatea de acoperire a cheltuielilor financiare neprevazute.


Aceasta procedura nu reprezinta un buget multi-anual, deoarece bugetul anual se elaboreaza, executa si controleaza ca si inainte, dar perspectivele financiare au numai rol indicativ, limitativ, pentru partile semnatare ale Acordului Interinstitutional.


Prin comunicarea intitulata “Agentia 2000 – Pentru o Uniune Europeana mai puternica si mai larga”, Comisia europeana s-a implicat, in acelasi timp, in :

reforma politicii agricole comunitare ;

viitorul politicii economice si sociale ;

implementarea unei strategii de pre-aderare ;

analiza consecintelor extinderii prin primirea de noi membrii in Uniunea Europeana ;

finantarea programului la nivelul Comunitatii europene.


Principalele elemente ale « Agendei 2000 » au fost aprobate de Comisia europeana, in data de 24-25 martie 1999, la Berlin, iar Parlamentul european a adoptat, la 6 mai 1999 un nou acord inter-institutional, din care fac parte si perspectivele financiare pentru perioada 2000-2006.


Structura noilor perspective financiare prezinta :

rubrica nr.1 « Agricultura », la care plafonul de cheltuieli a fost stabilit in functie de estimarile privind evolutia cheltuielilor pentru agricultura, tinand seama si de reformele preconizate in domeniul de activitate vizat .

In afara cheltuielilor adresate implementarii politicii agricole comune (PAC) se are in vedere :



Y         sprijinirea tarilor candidate prin fonduri de pre-aderare ;

Y         o subdiviziune distincta a rubricii « Agricultura » pentru a finanta masurile ce vizeaza dezvoltarea rurala.


pentru a finanta cheltuielile aferente procesului de largire a Uniunii  Europene, a fost introdusa o rubrica noua pentru cheltuielile necesare sa acopere cele trei instrumente de pre-aderare :

Y           instrumentele pentru agricultura si dezvoltare rurala (SAPARD)

Y           instrumentele structurale (ISPA)

Y           programul PHARE extins pentru toate tarile candidate.

Sub plafonul resurselor proprii este realizata o rezerva (o marja) in vederea finantarii cheltuielilor ce vor aparea la momentul aderarii noilor membrii din tarile Europei Centrale, de Est si Sud.



Perspectivele financiare au fost evaluate in preturi constate 1999, in fiecare an fiind prevazuta o ajustare tehnica in functie de evolutia preturilor.

In ceea ce priveste rubrica nr.1 « Agricultura », s-a convenit ca deflatorul luat in considerare sa fie de 2%. De aceea, reglementarile referitoare la Fondurile Structurale au fixat ca deflator nivelul forfetar de 2%, aplicat atat alocarilor programate, cat si plafonului corespunzator perspectivelor financiare.

Pe langa alocatia pentru rezerva destinata finantarii primirii de noi State Membre  in Uniunea Europeana, cadrul financiar prevede o marja importanta, intre 0,09% si 0,14% din Produsul Intern Brut comunitar, in functie de an, sub plafonul resurselor proprii.

Aceasta marja este mai importanta pentru totalul creditelor de angajament decat pentru cel al creditelor de plata, din cauza necesitatii, pentru creditelor de plata, de a acoperi sumele restante de lichidat aferente angajamentelor contractate anterior.


Finantarea bugetului Uniunii  Europene

Resursele financiare proprii ale bugetului Uniunii Europene cuprind venituri de natura fiscala care ii sunt afectate si ii revin de drept, fara ca autoritatile nationale sa aiba dreptul de a interveni.

Istoric

Prin tratatul de la Roma (1957), finantarea celor doua Comunitati:  CEE (Comunitatea Economica Europeana) si CEEA (Comunitatea Europeana pentru Energie AtomicA) era asigurata prin contributia Statelor Membre, fiind, totusi, prevazuta posibilitatea ca bugetul Comunitatii europene sa dispuna de resurse fiscale proprii atunci cand ar fi fost instituita uniunea vamala.


In anul 1970, contributiile nationale au fost inlocuite printr-un sistem de resurse proprii ce contineau:

Y           prelevari din agricultura;

Y           sume din taxe vamale;

Y           resursa ce permitea echilibrarea bugetului prin aplicarea unei cote de 1%, care a crescut la 1,4% in anul 1985, aplicata asietei TVA determinata cu o metotologie unitara in toate Statele Membre;

Y           din cauza necesitatii de finantare neacoperita de resurse corespunzatoare, in anul 1984 si dupa acesta, Statele Membre s-au angajat sa verse Comunitatii sume cu titlul de imprumut, initial rambursabil, apoi nerambursabil.


Reforma sistemului financiar intreprinsa incepand cu anul 1988 a modificat si largit compozitia resurselor proprii ale Comunitatii, astfe:

Y           s-a creat o noua categorie de venituri, bazata pe prelevarea unui procent (1,20% in anul 1992, ajungand la 1,27% in anul 1999) din Produsul National Brut (PNB) al Statelor Membre;

Y           cota uniforma aplicata in cazul TVA a fost diminuata prograsiv, de la 1,4% la 1% in anul 1999, aplicata asietei. De asemenea, asieta a fost diminuata la 50% din PNB, in loc de 55% cat era anterior, iar statele beneficiare ale Fondului de Coeziune – respectiv statele Uniunii Europene ce se confrunta cu dificultati economice mai mari decat media Statelor Membre. De exemplu, inainte de aderarea celor 10 state din Europa Centrala si de Sud, de la 1 mai 2004, erau patru state beneficiare de finantare din Fondul de coeziune: Grecia, Irlanda, Spania si Portugalia – care au inregistrat un PNB/locuitor cu 10% mai mic decat media in Uniunea Europeana, au asieta TVA limitata la 50% din PNB inca din anul 1995.


Agenda 2000 – in cadrul acesteia, Consiliul european, intrunit la Berlin in anul 1999 a realizat un acord politic privind noile perspective financiare pentru perioada 2000 – 2006 si reviziurea sistemului de finantare al Uniunii Europene. Noua baza aresurselor proprii a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2002, dupa ce a fost ratificata de toate parlamentele nationale ale Statelor Membre:

Y           s-a mentinut plafonul resurselor proprii la 1,27% din PNB;

Y           a crescut, incepand cu 1 ianuarie 2001, procentul resurselor proprii traditionale, de la 10% la 25%, retinut de Statele Membre pentru a acoperi cheltuielile de percepere si activitatile conexe;

Y           cota TVA a scazut de la 0,75% in anul 2002 la 0,50% in anul 2004;

Y           ca element de noutate: toate estimarile privind resursele proprii ale bugetului Uniunii Europene trebuie sa se faca pe baza sistemului Conturilor Nationale – SEC 95. In acest sistem, notiunea de PNB a fost inlocuita cu notiunea – identica conceptual – de Venit National Brut.


Structura veniturilor si cheltuielilor bugetului Uniunii Europene

In prezent, veniturile si cheltuielile bugetului Uniunii Europene se compun din urmatoarele mari categorii:

Veniturile bugetului Uniunii Europene

resurse proprii, care contin:

Y           prelevari agricole, respectiv taxe percepute asupra importurilor de produse agricole provenind din tari din afara Uniunii Europene; cotizatiile pe zahar si izoglucoza, prevazute in cadrul organizatiei din piata comuna a sectorului zahar s.a.;

Y           taxe vamale ce provin din aplicare tarifului vamal comunitar asupra valorii in vama a produselor importate din terte tari;

Y           resurse TVA care provine din aplicarea unei cote uniforme asupra asietei TVA din fiecare Stat Membru, care a fost armonizata potrivit regulilor comunitare;

Y           resursa complementara din PNB, care rezulta din aplicarea unei cote fixe asupra PNB din fiecare Stat membru, in cadrul procedurii bugetare. Aceasta resursa este o resursa destinata echilibrarii bugetului, astfel incat ansamblul veniturilor sa poata acoperi totalitatea creditelor de plata necesare finantarii cheltuielilor prevazute in buget in cursul unui exercitiu bugetar.


alte venituri, in volum mult mai mic decat cele proprii, care cuprind impozite prelevate de la functionarii europeni, amenzi aplicate de Comisia europeana pentru nerespectarea regulilor privind concurenta, excedente ale exercitiilor financiare anterioare etc.

Cheltuielile bugetului Uniunii Europene

Cheltuielile bugetului Uniunii Europene sunt structurate in conformitate cu doua criterii:

criteriul economic, potrivit caruia creditele bugetare prevazute in bugetul general al Uniunii Europene se impart in doua categorii:

Y           credite de functionare, care evidentiaza natura economica a cheltuielilor, respectiv credite alocate pentru cheltuieli de persoanl, credite pentru cheltuieli materiale, publicatii, informatica, credite pentru misiuni specifice etc.;

Y           creditele operationale, subgrupate pe sectiuni, potrivit categoriei de cheltuieli.

criteriul functional, care arata destinatia alocatiilor bugetului Uniunii Europene si care imparte ansamblul cheltuielilor Uniunii in sase sectiuni:

Y           cheltuieli aferente Parlamentului Uniunii Europene (sectiunea I)

Y           cheltuieli aferente Consiliului Uniunii Europene (sectiunea II)

Y           cheltuieli aferente Comisiei Uniunii Europene (sectiunea III)

Y           cheltuieli aferente Curtii de Justitie a Uniunii Europene (sectiunea VI)

Y           cheltuieli aferente Curtii de Conturi a Uniunii Europene (sectiunea V)

Y           cheltuieli aferente Comitetului Economic si Social si Comitetului Regiunilor Uniunii Europene (sectiunea VI)

Creditele bugetare aferente sectiunilor I, II, IV, V si VI sunt exclusiv credite de functionare.




Incepand cu anul 1988, este elaborat un cadru financiar pe termen mediu, numit „perspective financiare”, prin bugetul anual stabilindu-se plafoane anuale de cheltuieli, ce se incadreaza in planul aprobat pentru cei sapte ani.

Plafoanele anuale impuse de perspectivele financiare sunt utile pentru a mentine cheltuielile in limitele stabilite.

Pentru perioada 2000 – 2006, „perspectivele financiare” s-au concretizat in „Agenda 2000”, adoptata la Berlin, in anul 1999.

Cadrul multi-anual bugetar este adoptat atat de Parlamentul European, cat si de Consiliul European si creaza baza pentru adopatrea bugetului anual, care poate intra in faza de executie numai dupa adoptarea sa de catre Parlament si ratificare a de catre Presedintele acestuia.

Procedura bugetara este fixata prin Tratatul de creare a Comunitatii Europene, modificat ulterior prin Tratatul de la Amsterdam.


Responsabilitati


Comisia Europeana

Comisia Europeana elaboreaza „schita proiectului de buget”, pe baza fundamentarilor privind necesitatile de finantare si avand in vedere prioritatile pe anul de buget, izvorate din politicile de dezvoltare economica si sociala adoptate de Uniunea Europeana.


Comisia Europeana prezinta acest document Consiliului Uniunii Europene , care-l dezbate si-l adopta, sub denumirea de „proiect de buget”.


Parlamentul European si Consiliul European

Proiectul este trimis Parlamentului European, ale carui prerogative in ceea ce priveste bugetul comunitar constau in adoptarea de decizii, astfel:

pentru cheltuielile „obligatorii”, respectiv pentru cheltuielile aferente actiunilor inscrise in tratatele europene si in actele incheiate in concordanta cu acestea, Parlamentul poate numai sa propuna modificari ale cheltuielilor, dar Consiliul European este cel care decide. In prezent, cheltuielile „obligatorii” reprezinta circa 40% din totalul cheltuielilor, referindu-se, in special, la sustinerea pietelor agricole;

pentru celelalte cheltuieli, denumite „ne-obligatorii”, Parlamentul decide asupra nivelurilor anuale.

Dupa doua dezbateri ale proiectului de buget de catre fiecare dintre institutiile deliberative – Parlamentul si Consiliul – Parlamentul adopta forma definitiva, iar presedintele acestuia o semneaza.

Puterea de decizie in ceea ce priveste bugetul comunitar este impartita intre Consiliul si Parlamentul Europene de cand au fost create resursele proprii ale acestuia, adica de la Tratatele de la Luxembourg din 1970 si 1975. Astfel, din punct de vedere al domeniilor carora le sunt destinate interventiile co-finantate prin fonduri comunitare:

Parlamentul hotaraste asupra cheltuielilor urmatoare, putand sa le mareasca pana la plafonul acceptat atat la nivelul Consiliului, cat si al Comisiei:

Y          cheltuielile destinate dezvoltarii regionale (Fondul European de Dezvoltare Regionala FEDER);

Y          programele de combatere a somajului, in special in randul tinerilor si femeilor (Fondul Social European FSE);

Y          programele culturale si de educatie (ERASMUS, SOCRATES etc.).

Parlamentul decide, in general, cresterea creditelor bugetare destinate actiunilor umanitare si refugiatilor.

Consiliul European are puterea finala de decizie in ce priveste cheltuielile agricole.


Daca parlamentul si Consiliul European nu s-au pus de acord dupa cate doua lecturi ale proiectului de buget, parlamentul are dreptul sa-l respinga in totalitate, iar procedura bugetara se reia de la inceput.

Bugetul devine executoriu dupa ratificarea sa de catre presedintele Parlamentului European.


Dupa adoptarea bugetului Uniunii Europene , Parlamentul:

exercita un control continuu asupra gestiunii creditelor bugetare;

actioneaza permanent pentru prevenirea, depistarea si pedepsirea fraudelor;

evalueaza efectele implementarii programelor co-finantate prin fonduri comunitare;

analizeaza indeplinirea responsabilitatilor Comisiei Europene, ce decurg din programele strategice adoptate in Uniunea Europeana si realizeaza „descarcarea” de executia bugetului.


Schema si termenele de realizarea a diverselor etape ce compun un ciclu bugetar complet, pentru exercitiul N, se prezinta astfel[1]:

Ianuarie anul N-1

Institutiile europene (Parlamentul, Consiliul, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi) isi elaboreaza bugetele proprii de functionare.

Comisia Europeana elaboreaza bugetul general al Uniunii Europene si bugetul de functionare propriu.

Mai anul N-1

Comisia Europeana adopta schita de buget pentru exercitiul bugetar N

Iulie anul N-1

Consiliul Europei examineaza schita de buget, o dezbate si voteaza textul proiectului de buget pentru anul N.

Octombrie anul N-1

Parlamentul European examineaza proiectul de buget in prima lectura

Noiembrie anul N-1

Consiliul Europei examineaza proiectul de buget in a doua lectura.

Decembrie anul N-1

Parlamentul European examineaza proiectul de buget in a doua lectura.

Presedintele Parlamentului European ratifica bugetul definitiv al Uniunii Europene.

Ianuarie – decembrie anul N

Comisia Europeana executa bugetul anual, potrivit cu respnsabilitatile sale

Noiembrie anul N+1

Curtea de Conturi analizeaza executia bugetului in anul precedent si isi publica raportul anual.

Martie anul N+2

Consiliul Europei analizeaza raportul Curtii de Conturi si face recomandari Parlamentului European privind executia modul in care se va considera executia bugetara in anul N

Primavara anului N+2

Comisia de control bugetar a Parlamentului European analizeaza observatiile Curtii de Conturi si acorda descarcare de gestiune Comisiei Europene pentru exercitiul bugetar din anul N.


Volumul creditelor bugetare se distribuie, in functie de politica bugetara adoptata pentru perioada de sapte ani, urmatoarelor domenii:

agricultura, pentru actiunile de imbunatatire a calitatii produselor, ecologizare etc.;

politica de coeziune si Fondurile structurale;

politicile interne – cercetare, educatie, transport etc.;

actiuni externe;

pregatirea in vederea largirii Uniunii Europene;

cheltuieli administrative.

Politica referitoare la cheltuielile agricole

Politica referitoare la cheltuielile agricole (PAC) reflecta transferul de competente in ceea ce priveste agricultura Statelor Membre catre Uniunea Europeana, care a preluat o mare parte de finantarea a interventiilor in domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale.

La nivelul Uniunii Europene se manifesta decizia de stabilizare a nivelului cheltuielilor destinate agriculturii – care reprezinta, la nivelul anilor 2000 – 2006, circa 44% din totalul cheltuielilor bugetare ale Uniunii Europene – chiar daca, pentru tarile care au fost membre ale Uniunii Europene si inainte de 1 mai 2004, numeroase probleme au fost deja rezolvate.

Obiectivele PAC, fixate prin tratatele Uniunii Europene, se refera la :

cresterea competitivitatii in agricultura ;

asigurarea unui nivel de viata echitabil pentru populatia agricola ;

stabilizarea pietelor, in special a celor de desfacere ;

garantarea securitatii aprovizionarilor ;

asigurarea de preturi rezonabile pentru consumatori s.a.

Aceste obiective au fost indeplinite pentru cele 15 tari membre ale Uniunii Europene inainte de 1 mai 2004, dar politica agricola a trebui adaptata noului context privind conjunctura internationala privind agricultura si mediul natural.

De asemenea, obiectivele actuale ale PAC urmaresc :

incetinirea exodului din zonele rurale catre cele urbane si protectia mediului natural ;

descurajarea productiei intensive, favorizand mentinerea culturilor traditionale si dezvoltarea de noi activitati nepoluante, de exemplu turismul rural .



Pentru realizarea acestor noi obiective, in cadrul PAC s-a elaborat o a doua politica, aceea a dezvoltarii rurale, careia ii sunt atribuite peste 10% din totalul cheltuielilor agricole comunitare.

Politica de coeziune economica si sociala

Politica de coeziune economica si sociala reprezinta unul dintre obiectivele majore la nivelul Uniunii Europene, in vederea realizarii conditiilor economice so sociale care sa permita tuturor cetatenilor Statelor Membre sa beneficieze de avantajele marii piete comunitare si de Uniunea Economica si Monetara.

Politica de coeziune economica si sociala urmareste:

reducerea inegalitatii dintre zonele geografice;

imbunatatirea ocuparii fortei de munca;

favorizarea dezvoltarii armonioase a diverselor regiuni europene;

protejarea si imbunatatirea mediului natural.

Pentru implementarea programelor din cadrul politicii de coeziune economica si sociala, Uniunea Europeana afecteaza peste 35% din bugetul sau interventiilor convenite in acest scop.

La propunerea Comisiei Europene, Consiliul European a confirmat in „Agenda 2000” necesitatea concentrarii cheltuielilor Fondurolor structurale in regiuni care se confrunta cel mai mult cu dificultati.

Obiectivele politicii de coeziune economica si sociala s-au concentrat, de asemenea, in trei grupe mari, fata de cele sase anterioare, astfel:

Obiectivul 1

Obiectivul 1 urmareste promovarea dezvoltarii regiunilor cele mai sarace si modernizarea structurilor lor economice.

Aceste regiuni sunt caracterizate de un PIB/locuitor mai mic de 75% din media comunitara – se refera, in special, la zonele geografice situate la periferia Uniunii Europene, cum sunt departamentele franceze de peste mare, arhipelagurile Azore, Madera, Caraibe etc. – sau care au o densitate a populatiei foarte scazuta – de exemplu zonele cele mai nordice ale Uniunii Europene.

Obiectivul 2

Obiectivul 2 sustine reconversia economica si sociala a zonelor in dificultate, care pot fi:

regiuni industriale care sunt confruntate cu mutatii socio-economice importante si greu de depasit;

regiuni rurale care incep sa dispara;

zone urbane in criza;

regiuni confruntate cu restructurarea sectorului de pescuit.

Obiectivul 3

Obiectivul 3 urmareste adaptarea si modernizarea politicilor si sistemelor de educatie, formare profesionala si ocuparea fortei de munca, respectiv ajutorarea somerilor, tinerilor, in general a tuturor celor care muncesc, inlaturarea excluziunii sociale.

Scopul acestor interventii consta in crearea, pentru cetatenii Uniunii Europene, a posibilitatilor de adaptare la noile conditii impuse pe piata muncii, adaptarea la progresul tehnologic si la mutatiile din viata economico-sociala, accederea, de-a lungul intregii perioade active, la educatie si formare profesionala.


In perioada 2000 – 2006, trei sferturi din totalul Fondurilor structurale sunt afectate obiectivului 1, restul de un sfert fiind impartit in doua parti egale intre obiectivul 2 si obiectivul 3.

In anul 1993, a fost creat Fondul de coeziune, destinat finantarii proiectelor in domeniile infrastructurii de transport si de mediu.

Politicile comunitare interne

Politicile comunitare interne sunt finantate cu fonduri ce reprezinta circa 6,5% din totalul bugetului comunitar, fiind destinate:

cercetarii si dezvoltarii tehnologice, care sunt considerate cheile viitorului european.

Uniunea Europeana duce o politica referitoare la cercetarea proprie, in completarea eforturilor nationale in acest domeniu.

Bugetul afectat cercetarii – dezvoltarii nu depaseste 4% din totalul cheltuielilor bugetare, dar este coroborat cu programele specifice teferitoare la tehnica informatiei (IT), tehnologia comunicatiilor, biotehnologia, energia, mediul natural, sanatatea etc.

retelelor transeuropene de transport, de energie si de telecomunicatii. Uniunea Europeana favorizeaza punerea in functiune a unei retele globale, pentru ca arterele vitale ale marii piete europene sa poata contribui la imbunatatirea relatiilor dintre agentii economici, a ocuparii fortei de munca si la realizarea coeziunii economico – sociale si financiare;

de asemenea, Uniunea Europeana afecteaza circa 4% din totalul cheltuielilor bugetare pentru actiuni diverse in domenii ca: educatie, formare profesionala si a tinerilor etc.

Scopul acestor sume consta in:

Y          incurajarea mobilitatii studentilor (programul SOCRATES);

Y          finantarea imbunatatirii formarii profesionale (programul Leonardo da Vinci);

Y          alte proiecte pentru tineri (programe ca: „Tinerete pentru Europa”, „Serviciul voluntar european” s.a.);

Y          alte politici interne, care vizeaza mediul inconjurator, audiovizualul si cultura, informatiile si comunicatiile s.a.


Politica Uniunii Europene in relatiile cu taile din exteriorul sau

Politica Uniunii Europene in relatiile cu taile din exteriorul sau a capatat o importanta din ce in ce mai mare, in prezent referindu-se la:

ajutorul comunitar pentru dezvoltarea tertelor tari, pentru procesul de pace in Orientul Apropiat si Mijlociu etc.;

sprijin umanitar in afara Uniunii Europene, pentru victimele catastrofelor naturale sau ale razboaielor;

sustinerea tarilor Central si Est Europene, sustinere care a crescut foarte mult in perioada de tranzitie, precum si a Statelor din fosta Uniune Sovietica – programul Tacis de asistenta tehnica pentru redresare economica;

finantarea actiunilor pentru promovarea democratiei si drepturilor omului;

masuri de protejare a mediului natural si a padurilor tropicate;

cooperarea cu tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare din afara Uniunii Europene s.a.


Pregatirea largirii Uniunii Europene

Pregatirea largirii Uniunii Europene a fost si continua sa fie unul dintre obiectivele majore ale Uniunii in perioada actuala. In vederea pregatirii aderarii a noi State Membre, au fost mobilizate circa 40% din totalul cheltuielor pentru  externne, alocandu-se sume importante pentru dezvoltarea unor sectoare economico-sociale ale tarilor candidate, astfel incat acestea sa poata indeplini conditiile de aderare: societate democratica, piata functionala, stabilitate sociala etc. Principalele domenii carora le sunt adresate finantarile comunitare sunt:


Agricultura

Prin programul SAPARD sunt finantate, in special, actiunile de modernizare a exploatatiilor agricole din tarile Europei Centrale si de Est, cu scopul imbunatatirii calitatii si securitatii produselor agricole ale acestora, respectarii mediului natural si diversificarii activitatilor in zonele rurale.

Transport si mediu

Prin programul structural de pre-aderare ISPA, Uniunea Europeana ajuta tarile Central si Est Europene candidate sa-si realizeze si modernizeze infrastructurile de transporturi si mediu pentru a fi compatibile cu cele din Uniune.

Constructia institutionala si administrativa

Prin programul PHARE, Uniunea Europeana sprijina modernizarea si adaptarea institutiilor si administratiei publice din tarile candidate la standardele comunitare.


Cheltuielile administrative

Cheltuielile administrative totale de functionare a institutiilor Uniunii Europene se ridica la circa 5% din totalul cheltuielilor bugetului comunitar, desi ca suma absoluta acestea s-au marit continuu, ceea ce arata implicarea din ce in ce mai mare a Uniunii Europene in realizarea de servicii publice pentru Statele Membre, precum si tarile candidate.



&

 


Teme



Institutiile Uniunii Europene si rolul acestora in sistemul bugetar comunitar

Politici economice comunitare si destinatiile fondurilor structurale

Bugetul Uniunii Europene – structura veniturilor si cheltuielilor

Clasificarea cheltuielilor bugetului Uniunii Europene

Etapele si responsabilitatile in desfasurarea procesului bugetar anual al Uniunii Europene

Obiectivele urmarite de Fondurile structurale si de pre-aderare






http://europa.eu.int//comm/budget/financialfrwk/






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact