SISTEMUL BUGETAR

notiuni generale privind bugetul de stat financiare publice

sistemul bugetar si componentele acestuia

principiile bugetare

metode de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor bugetare

procesul bugetar. particularitati in romania

Elaborarea proiectelor de buget

Aprobarea bugetelor

Executia bugetara

Incheierea exercitiului bugetar si intocmirea contului de executie bugetara

Controlul bugetar

In cadrul acestui capitol ne-am propus sa definim conceptele de buget, buget al economiei nationale precum si sistemul unitar de bugete si verigile care compun acest sistem. Am prezentat, de asemenea, principiile care guverneaza in domeniul bugetar si metodele clasice si moderne utilizate pentru fundamentarea indicatorilor bugetari. In finalul capitolului am analizat procesul bugetar, prezentand etapele ce trebuie parcurse precum si competentele si responsabilitatile autoritatilor publice in cadrul acestui proces.

Alaturi de prezentarea procedurii bugetare la 222d34c modul general, asa cum este intalnita in tarile cu economie de piata, sunt puse in evidenta particularitatile regasite in practica bugetara din Romania.

Buget;

Buget al economiei nationale;

Sistem bugetar;

Sistem unitar de bugete;

Buget general consolidat;

Operatiunea de consolidare;

Buget de stat;

Bugete locale;

Buget al asigurarilor sociale de stat;

Bugetele fondurilor speciale;

Principii bugetare;

Bugete extraordinare;

Bugete anexe;

Bugete autonome;

Conturi speciale de trezorerie;

Sistemul de gestiune;

Sistemul de exercitiu;

Clasificatie bugetara;

Excedent/ Deficit bugetar;

Metode de dimensionare a indicatorilor bugetari;

Analiza costuri - avantaje;

Proces bugetar;

Ordonatori de credite;

Credit bugetar;

Executie de casa;

Trezorerie publica;

Cont de executie bugetara;

Control bugetar.

Notiuni generale privind bugetul de stat

Etimologic, cuvantul buget provine de la latinescul budge care inseamna sac sau punga cu bani. Ulterior, notiunea de buget a evoluat continuu. Motivatia politica a elaborarii sale (instituirea controlului Parlamentului asupra activitatii guvernului) a fost completata cu cea financiara (evitarea risipei). Tendinta actuala este de a largi notiunea traditionala de buget atat in timp cat si in spatiu.

Notiunea de buget poate fi abordata din mai multe puncte de vedere.

Din punct de vedere politic, bugetul reprezinta expresia optiunilor guvernului in domeniile sale de competenta, determinate de factori precum doctrina politica a partidului de guvernamant, atitudinea opozitiei, puterea revendicativa a diverselor grupuri de presiune, conjunctura economica, situatia internationala, etc.

Din punct de vedere formal, bugetul prezinta documentul program in care statul inscrie anual marimea si structura veniturilor si cheltuielilor din cadrul economiei publice. Veniturile sunt grupate dupa caracterul lor (fiscal sau nefiscal) si dupa sursa de provenienta. Cheltuielile se inscriu dupa destinatia pe care o capata (pe domenii de activitate, ramuri sau subramuri) si dupa continutul lor economic (cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital etc.).

Din punct de vedere juridic, bugetul este actul prin care se prevad si se aproba prin lege veniturile si cheltuielile anuale ale statului si ale altor entitati de drept public. Se desprind, de aici, urmatoarele trasaturi ale bugetului:

a) caracterul de previziune, acesta prezentandu-se ca un tablou evaluativ si comparativ al veniturilor si cheltuielilor publice;

b) caracterul de autorizare, acesta fiind actul prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legislativa sa perceapa anumite venituri publice si sa le cheltuiasca in acord cu prevederile legale;

c) caracterul anual, anul bugetar fiind considerat cel mai potrivit interval pentru a previziona si urmari executia indicatorilor bugetari.

Din punct de vedere al continutului economic, bugetul de stat reprezinta relatii economice sub forma baneasca ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut in legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului. El apare ca un dublu sistem de fluxuri financiare: fluxuri financiare de mobilizare a resurselor financiare publice; fluxuri financiare de repartizare ce se degaja in procesul de gestionare a acestor resurse. Prin intermediul bugetului, un segment important din PIB (peste 40% in tarile dezvoltate) este inclus in procesul de planificare la nivel macroeconomic.

In perioada contemporana, bugetul a devenit un instrument privilegiat al politicii economice, atat in planul mijloacelor, cat si al realizarii anumitor finalitati politice si de justitie sociala. Impozitele, taxele, alocatiile bugetare, subventiile, transferurile etc. sunt tot atatea instrumente, parghii de natura economico-financiara, prin care statul intervine pentru realizarea politicii sale in diverse domenii de interes.

In practica tarilor cu economie de piata, in afara bugetului de stat in forma sa clasica, se intocmeste si un buget al economiei nationale sau buget economic. In legatura cu continutul si utilitatea acestuia pot fi remarcate cateva caracteristici care il diferentiaza de bugetul de stat:

- bugetul economic este un inventar al tuturor resurselor societatii (atat publice cat si private) si al destinatiei acestora pentru anul expirat, urmat de previziuni pentru anul urmator;

- bugetul economic este conceput ca un ansamblu de conturi nationale care descriu pentru anul in curs si pentru anul urmator previziunile cu privire la productia, repartitia si consumul produsului intern brut si, implicit, cu privire la formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat.

bugetul economic nu are puterea de lege, prevederile sale nu devin imperative, ci serveste numai ca fundament al masurilor de interventie a statului in economie. De aceea el nu poate substitui bugetul de stat, ci ofera numai informatii care pot fi utilizate de guvern in stabilirea coordonatelor politicii sale. Cu ajutorul acestui instrument guvernul isi poate forma o imagine asupra efectelor directe si indirecte produse in economie prin aplicarea unor masuri care vizeaza cresterea economica;

- informatiile pe care le poate oferi bugetul economiei nationale au un caracter relativ deoarece ele sunt rezultatul extrapolarii tendintei de evolutie a indicatorilor din perioada precedenta. Pentru fundamentarea politicii sale guvernul are latitudinea sa ia in considerare sau nu informatiile oferite de bugetul economic.

Sistemul bugetar si componentele acestuia

Statele moderne au luat fiinta, pe de o parte, prin libera asociere a indivizilor care a dat nastere ulterior unor unitati statale iar, pe de alta parte, prin dezmembrarea unor imperii sau state preexistente, proces din care au rezultat state independente.

Intr-un alt plan este de remarcat faptul ca, daca initial finantele publice au avut prin excelenta un caracter centralizat identificandu-se cu finantele statului, pe masura ce viata economica si sociala a devenit tot mai complexa amplificand rolul interventionist al statului, sfera finantelor publice s-a extins la nivelul colectivitatilor publice secundare (regiuni, departamente, municipii, orase, comune) si a altor organisme publice cu personalitate juridica. Aceasta evolutie a determinat o anumita stratificare a finantelor publice si implicit a bugetului pe mai multe paliere.

In perioada contemporana bugetul unui stat nu se mai constituie la un singur nivel de administrare ci pe doua, trei sau mai multe niveluri in functie de structura administrativ-teritoriala a fiecarui stat si de prerogativele atribuite fiecarei entitati.

Elaborarea unei asemenea diversitati de bugete a permis alcatuirea unor variante practice de organizare bugetara, cu particularitati de la tara la tara, ansamblul acestor bugete alcatuind un tot unitar. Intre componentele sale, cat si intre acestea si mediul extern, exista relatii de interdependenta, fiecare are trasaturi proprii dar pastreaza insusirile intregului, fapt care confera ansamblului caracteristicile unui sistem, denumit sistem bugetar.

Structura sistemului bugetar al unui stat este determinata de structura organizatorica a acestuia. In functie de structura organizatorica, statele pot fi de tip unitar, cum este cazul in Romania, Franta, Italia, Suedia, Olanda, Spania etc. si de tip federal, cum sunt Statele Unite ale Americii, Elvetia, Canada, Austria, Germania, Brazilia, India, Australia s.a.

In statele de tip unitar teritoriul este impartit in unitati administrativ-teritoriale la nivelul carora functioneaza organe ale puterii si administratiei de stat locale. La nivel central functioneaza organele centrale ale puterii si administratiei de stat. Corespunzator acestei structuri, in statele de tip unitar exista un sistem bugetar organizat in doua trepte (niveluri): bugetul administratiei centrale de stat si bugetele locale corespunzatoare unitatilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridica.

Bugetul administratiei centrale (denumit si buget de stat, buget ordinar sau general) este alimentat din principalele impozite si taxe, suplimentate, daca este cazul, prin intermediul imprumuturilor publice. Din acest buget se finanteaza obiective si activitati de interes national si strategic (intretinerea si functionarea administratiei centrale, apararea nationala, justitia, relatiile externe, protectia mediului, etc.).

Bugetele locale sunt alimentate cu resurse pe seama veniturilor proprii (impozite si taxe locale, venituri din exploatarea intreprinderilor si domeniilor care apartin administratiei locale etc.) dar si prin transferuri de la bugetul de stat si chiar din imprumuturi publice. Din aceste bugete sunt finantate o serie de servicii publice de interes local precum intretinerea si functionarea organismelor publice locale, sanatatea, invatamantul preuniversitar, ordinea publica, infrastructura locala, gospodaria comunala si altele. Exista si cheltuieli a caror finantare este partajata intre veriga bugetara centrala si cea locala.

In statele de tip federal exista o structura organizatorica in trei trepte care cuprinde: federatia, statele (provinciile, landerele, cantoanele sau regiunile) membre ale federatiei si unitatile administrativ-teritoriale proprii fiecarui stat membru al federatiei. Federatia dispune de organe supreme ale puterii si administratiei federale, care au competente atat pe plan intern, in domeniile si limitele prevazute de constitutie, cat si pe plan international Statele componente ale federatiei dispun de parlamente si guverne proprii, dar au o autonomie limitata in sensul ca nu au competente in relatiile internationale. Fiecare stat membru al federatiei se subdivide in unitati administrativ-teritoriale conduse de organele locale ale puterii si administratiei de stat. Sistemul bugetar in statele de tip federal este organizat in trei trepte si cuprinde: bugetul federatiei, bugetele statelor (provinciilor, landerelor, cantoanelor sau regiunilor) membre ale federatiei si bugetele locale.

In general, din bugetul federal se finanteaza intretinerea si functionarea autoritatilor federale, apararea nationala, relatiile diplomatice, justitia federala. Din bugetele statelor membre se acopera cheltuielile cu intretinerea si functionarea autoritatilor statale, invatamantul, securitatea sociala, caile rutiere, iar din bugetele locale sunt finantate cheltuielile aferente autoritatilor locale, ordinea publica, iluminatul public. Si aici pot fi intalnite servicii publice finantate in comun, fie din bugetul federal si bugetele statelor, fie din bugetele statelor si bugetele locale.

Unii autori pun in evidenta faptul ca in conditiile aparitiei unor uniuni de state (ex. Uniunea Europeana) poate fi identificat un nou tip de sistem bugetar.

Sistemele bugetare din uniunile de state prezinta o particularitate aparte, datorita faptului ca uniunea este formata printr-o asociere de state, care nu presupune aparitia unui nou stat, uniunea fiind fundamentata pe regula de agregare, nu si pe cea de integrare juridica. Ca atare, fiecare stat membru (unitar sau federal) are propriul sau sistem bugetar, care devine subsistem al sistemului bugetar unional, iar la nivel unional (supranational) se intocmeste bugetul uniunii.

Intre bugetul uniunii si celelalte ansambluri bugetare exista conexiuni in ambele sensuri. Bugetul comunitatii este alimentat pe baza unor resurse proprii (taxe vamale, prelevari agricole, o cota parte din taxa pe valoarea adaugata incasata in statele membre) dar si prin contributia statelor membre stabilita prin procedura bugetara anuala in functie de produsul national brut al fiecarui stat. Din bugetul uniunii se finanteaza cheltuielile implicate de functionarea si intretinerea autoritatilor unionale, implementarea de politici agrare, structurale, sociale, interne si externe, diverse programe de preaderare si de largire a uniunii.

Repartizarea veniturilor si cheltuielilor intre verigile sistemului bugetar, in fiecare stat, se face in functie de modul in care au fost delimitate atributiile intre autoritatile centrale si cele locale. Aceasta delimitare nu este definitiva si evolueaza in timp si spatiu, tendinta ce se manifesta fiind aceea de descentralizare si largire a competentelor organelor locale, desi, ca exceptie, pot aparea si fenomene inverse.  

Repartizarea veniturilor intre verigile sistemului bugetar se face diferit de la tara la tara in functie de prerogativele legale stabilite pentru fiecare nivel, practicandu-se totodata si transferurile de resurse intre verigile sistemului bugetar si imprumuturile publice.

In privinta cheltuielilor, in principiu, ele pot fi impartite in trei categorii: unele finantate in totalitate din bugetele centrale sau federale, dupa caz (aparare, intretinerea relatiilor diplomatice, serviciul datoriei publice contractate de stat), altele cofinantate din bugetele centrale si cele locale (intretinerea autoritatilor publice, invatamantul, sanatatea) si altele finantate predilect din bugetele locale (infrastructura locala, urbanizarea, gospodaria comunala, ordinea publica).

In Romania, asa cum precizeaza legea finantelor publice, constituirea si gestionarea resurselor financiare publice se realizeaza printr-un sistem unitar de bugete, care include:

bugetul de stat;

bugetele locale;

bugetului asigurarilor sociale de stat;

bugetelor fondurilor speciale;

bugetul trezoreriei statului;

bugetelor institutiilor publice autonome;

bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Categoriile de bugete enumerate sunt autonome (au venituri si cheltuieli proprii), se elaboreaza si se aproba distinct, iar din punct de vedere administrativ titularii lor au independenta deplina.

Acest sistem unitar si corelat de fonduri este reunit in ceea ce se cheama buget general consolidat care reflecta, la nivelul unui an, ansamblul veniturilor si cheltuielilor statului si a celorlalte entitati de drept public. Constructia sa nu se limiteaza la simpla agregare a veniturilor si cheltuielilor bugetelor componente ci presupune eliminarea dublelor inregistrari ce pot sa apara ca urmare a transferurilor de resurse intre diverse verigi ale sistemului bugetar, prin operatiunea de consolidare. Aceasta operatiune include si ajustarile determinate de intrarile anuale de credite externe si rambursarile ratelor de capital.

Figura nr. 3.1.

Bugetul de stat constituie veriga principala a sistemului nostru bugetar, este conceput si elaborat ca un buget consolidat, caracter ce decurge din tehnica intocmirii acestuia, adica, prin eliminarea transferurilor catre diferite categorii de bugete. La procesul de elaborare si executie a bugetului de stat participa un numar insemnat de factori, institutii centrale, ministere, in cadrul carora un rol important revine Ministerului Finantelor Publice si Guvernului care, dupa insusirea acestuia, il supune dezbaterii Parlamentului.

Veniturile ce alimenteaza bugetul de stat sunt evidentiate pe surse de provenienta, fiind grupate in:

- venituri curente (fiscale si nefiscale) , respectiv: impozitul pe profit, T.V.A., accizele, taxele vamale, impozitul pe venit, varsaminte din profitul net al regiilor autonome, varsaminte ale institutiilor publice centrale etc.;

- venituri din capital.

Resursele astfel constituite sunt repartizate, in principal, pentru finantarea cheltuielilor privind invatamantul, sanatatea, apararea, activitati economice de importanta strategica, cercetarea stiintifica, ocrotirile sociale, alocatiile si ajutoarele pentru copii, alte activitati social-culturale si de protectie ecologica. Totodata, din bugetul de stat se fac si transferuri de resurse catre bugetele locale pentru echilibrarea acestora cand resursele proprii nu sunt suficiente. Cheltuielile bugetului de stat sunt structurate, deci, pe domenii economice, iar in cadrul acestora pe cheltuieli curente si de capital.

Bugetele locale reprezinta adevarate instrumente de planificare si conducere a activitatii financiare la nivel local, fiind intocmite ca bugete autonome. Structura bugetelor locale este consecinta modului in care sunt organizate, din punct de vedere administrativ-teritorial, localitatile tarii in comune, orase, municipii si municipiul Bucuresti, judete. Elaborarea lor cade in sarcina primarilor, respectiv a presedintilor consiliilor judetene iar aprobarea acestora este de competenta consiliilor locale, respectiv judetene.

Bugetele locale sunt alimentate cu venituri proprii (venituri din impozite si taxe locale si venituri cu destinatie speciala) si cu mijloace de echilibrare de la bugetul de stat sub forma cotelor si sumelor defalcate din impozitul pe venit si sumelor defalcate din T.V.A.

Daca resursele proprii nu sunt suficiente, bugetele locale pot contracta imprumuturi din disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei statului, pentru acoperirea golurilor temporare de casa, pot beneficia de transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat, sau pot apela la imprumuturi de la bancile comerciale, de la alte institutii de credit sau la imprumuturi publice.

Veniturile astfel constituite sunt destinate finantarii actiunilor specifice administratiei de stat locale (cheltuielile pentru intretinerea autoritatilor locale, o parte a cheltuielilor pentru invatamantul preuniversitar, unele cheltuieli pentru sanatate, majoritatea cheltuielilor in domeniul culturii, cheltuielile pentru gospodaria comunala, cheltuielile pentru actiuni economice de importanta locala etc.).

Bugetul asigurarilor sociale de stat se elaboreaza si se aproba in acelasi cadru si in aceleasi conditii in care se intocmeste si se aproba bugetul de stat, insa este distinct de bugetul de stat si se aproba de Parlament prin lege separata. Alaturi de Ministerul Finantelor Publice, un rol important in elaborare si executie il are Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi Sociale.

Veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat sunt structurate pe sase resurse principale, din care patru sunt venituri de natura fiscala (contributii pentru asigurari sociale datorate de angajatori, angajati, alte persoane asigurate si persoane aflate in somaj) iar doua sunt de natura nefiscala (contributia pentru bilete de tratament si odihna si incasari din alte surse).

Cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat au ca principala destinatie pensiile de asigurari sociale de stat, cheltuielile pentru cresterea copiilor pana la doi ani, trimiterile la tratament balnear si odihna, indemnizatiile si ajutoarele de asigurari sociale.

Bugetele fondurilor speciale vizeaza rezolvarea unor probleme de natura economica si sociala si sunt alimentate din resurse special afectate acestor scopuri.

Utilizarea lor a devenit o practica curenta in perioada de tranzitie, ajungandu-se ca la un moment dat (anii 1996-1998) sa se constituie 11-12 asemenea fonduri, prin ele tranzitand circa 20% din fondurile financiare publice. Intrucat acest lucru aduce atingere multor principii bugetare consacrate (cel al universalitatii, cel al unitatii, cel al neafectarii veniturilor), ultima varianta a Legii finantelor publice (L 500/2002) prevede resorbtia celor mai multe fonduri speciale in bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat si mentinerea in viitor a doua fonduri speciale: fondul special al asigurarilor de sanatate si cel al asigurarilor pentru somaj.

Bugetul fondului national unic al asigurarilor sociale de sanatate se aproba de catre Parlament la propunerea Guvernului, odata cu aprobarea bugetului de stat, ca anexa la acesta.

Veniturile acestui buget provin din contributia de asigurari sociale de sanatate datorata si varsata de asigurati, de persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat, din sume primite prin transfer de la bugetul de stat (pentru persoanele asigurate prin efectul legii), de la bugetul asigurarilor sociale de stat (pentru persoanele aflate in concediul medical sau pentru ingrijirea copilului bolnav), de la bugetul asigurarilor de somaj (pentru persoanele aflate in somaj), din donatii, sponsorizari si alte venituri.

Cheltuielile acestui buget au ca destinatie plata serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor si dispozitivelor medicale, in conditiile stabilite prin contractul cadru, cheltuieli de administrare si functionare, unele cheltuieli de capital si constituirea fondului de rezerva.

Administrarea fondului se realizeaza prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si organele sale teritoriale.

Bugetul asigurarilor pentru somaj este aprobat de Parlament la propunerea Guvernului, odata cu bugetul asigurarilor sociale de stat, ca anexa la acesta. Gestionarea acestui buget se realizeaza de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in colaborare cu Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca.

Veniturile bugetului asigurarilor pentru somaj se constituie din contributia angajatorilor, angajatilor si contributii datorate de persoanele care incheie contracte de asigurari de somaj, precum si din alte surse.

Cheltuielile bugetului asigurarilor pentru somaj sunt reprezentate de indemnizatiile de somaj, contributia pentru asigurarile sociale de stat pentru someri, platile compensatorii, alocatiile de sprijin, masuri active pentru combaterea somajului, etc.  

In afara celor doua fonduri speciale prezentate (sanatatea si somajul) in practica noastra bugetara se mai constituie si alte fonduri speciale (ex. Fondul special pentru modernizarea drumurilor, Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, Fondul pentru dezvoltarea agriculturii romanesti, Fondul special pentru reasigurare etc.). Ele sunt insa inglobate in bugetul de stat si administrate de Ministerul Finantelor Publice. Discutabil este insa faptul ca veniturile speciale care alimenteaza aceste fonduri "nu se depersonalizeaza" asa cum cere principiul universalitatii bugetare, ci capata o destinatie speciala prin partea de cheltuieli a bugetului de stat.   

Principiile bugetare

Elaborate la inceputul secolului al XIX-lea, aceste principii au ca scop organizarea unei gestiuni clare si riguroase a finantelor publice, precum si facilitarea procesului de autorizare si control al Parlamentului asupra activitatii Guvernului in domeniul finantelor publice. Unele dintre ele vizeaza modul de concepere a bugetului (principiul universalitatii, principiul unitatii), altele periodicitatea intocmirii sale (principiul anualitatii) iar altele modul de gestionare a banilor publici (principiul realitatii si principiul echilibrarii bugetului) sau forma de prezentare (principiul specializarii si principiul publicitatii bugetului).

Figura nr. 3.2.

In tara noastra, conform Legii privind finantele publice[2] la baza elaborarii si executarii bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale stau: principiul universalitatii, principiul publicitatii, principiul unitatii bugetare, principiul anualitatii, principiul specializarii bugetare si principiul unitatii monetare.

a) Principiul universalitatii bugetului presupune ca toate veniturile si toate cheltuielile sa figureze in buget cu sumele lor totale sau globale, fara vreo compensare intre ele. Infaptuirea acestui principiu necesita respectarea a doua reguli complementare: regula produsului brut (noncompensarii) si regula nonafectarii veniturilor.

Regula produsului brut semnifica faptul ca toate veniturile si toate cheltuielile trebuie inscrise in buget cu sumele lor brute, fara vreo compensare intre ele, care ar conduce la inscrierea in buget numai a soldului dintre acestea, sold care ar fi greu de interpretat.

Conform regulii neafectarii veniturilor cheltuielile si veniturile publice formeaza doua blocuri separate, ansamblul veniturilor trebuind sa finanteze ansamblul cheltuielilor. Veniturile incasate la buget se depersonalizeaza, neexistand, in principiu, specializarea unui anumit venit pentru acoperirea unei anumite cheltuieli. In practica, respectarea unei asemenea reguli poate contribui la evitarea risipei (in cazul ca volumul veniturilor ar depasi volumul cheltuielilor carora le sunt afectate) si la evitarea riscului efectuarii incomplete a unor cheltuieli (in caz contrar).

Aplicarea stricta a acestui principiu are si unele neajunsuri, evidentiind un rulaj artificial al indicatorilor bugetari; din aceste considerente s-a trecut, treptat, de la caracterul brut al bugetelor publice la bugete publice mixte: partial brute (in cea mai mare parte), partial nete si partial afectate.

b) Principiul publicitatii. Publicitatea bugetului presupune ca dupa supunerea proiectului de buget dezbaterii parlamentare, si dupa aprobarea bugetului, acesta sa fie publicat spre a fi adus la cunostinta opiniei publice.

Publicitatea bugetului se realizeaza prin mass‑media (presa, radio, televiziune etc.), atat in faza de intocmire, cat si in faza de aprobare si executie a bugetului de stat. Cifrele bugetului sunt comentate cu prilejul dezbaterilor parlamentare, nu numai in salile de sedinte ale organelor legislative, ci si in presa, radio-tv s.a.

Dupa aprobarea legii bugetare aceasta este data publicitatii in Monitorul Oficial. In plus, mersul executiei bugetare este publicat trimestrial. Sunt date publicitatii informatii atat despre bugetul de stat si bugetele locale, cat si despre bugetele anexa, bugetele extraordinare, fondurile speciale, bugetele regiilor autonome etc.

Publicarea de informatii cu privire la bugetul de stat constituie o necesitate nu numai pe plan intern, dar si pe plan extern. Situatia finantelor publice, mersul executiei bugetului de stat, evolutia puterii de cumpararea a monedei nationale, alaturi de dinamica productiei industriale si de crestere economica, influenteaza asupra creditului de care se bucura tara noastra pe piata de capitaluri.

c) Principiul unitatii bugetare Acest principiu presupune ca toate veniturile si cheltuielile statului sa fie reflectate intr-un singur document si dupa o schema unitara de clasificare.

Sub aspect financiar, aplicarea unei asemenea reguli da o imagine mai clara a situatiei financiare a statului, deoarece citirea unui singur document face mai usor de inteles provenienta veniturilor, destinatia cheltuielilor ca si faptul daca veniturile acopera sau nu cheltuielile.

Sub aspect politic, un buget unitar, ofera posibilitatea examinarii de catre corpul legislativ a politicii financiare de ansamblu promovata de guvern si pe care poate sa si-o insuseasca sau nu.

Unii economisti considera ca principiul unitatii bugetare nu mai poate fi aplicat in intelesul sau clasic datorita complexitatii activitatilor publice si diversificarii lor crescande. Prin urmare, se preconizeaza ca in locul cuprinderii tuturor veniturilor si cheltuielilor intr-un document unic, sa existe o multitudine de bugete. Constructia unica a bugetului este socotita anormala si din considerente practice, fiind preferata o aglomerare bugetara, care sa respecte separarea organica rezultata din descentralizarea administrativa pe servicii si in teritoriu a activitatii statului.

Astfel, cu timpul, s-a adoptat in practica metoda ca, pe langa bugetul general sau ordinar al statului, sa se intocmeasca si diferite alte categorii de bugete (bugete extraordinare, bugete anexe, bugete autonome, conturi speciale de trezorerie etc.).

In Romania, pentru perioada actuala se prevad a fi intocmite, pe langa bugetul ordinar, bugete anexe, fonduri speciale si extrabugetare pe obiective si programe de redresare si de limitare a dezechilibrelor din economie.

d) Principiul anualitatii bugetului este prima regula bugetara aplicata in practica si vizeaza doua aspecte: perioada de timp pentru care se intocmeste si aproba bugetul; perioada in care se incaseaza veniturile si se efectueaza cheltuielile inscrise in autorizatia data Guvernului de catre Parlament.

Principiul anualitatii bugetului cere ca acesta sa fie aprobat anual de catre Parlament. Aceasta solutie are atat o motivatie politica (eficienta controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a Guvernului nu poate fi reala decat daca autorizarea si controlul are loc la intervale relativ scurte de timp), cat si o motivatie tehnica (evaluarea veniturilor si cheltuielilor pe perioade mai scurte de timp reflecta mai exact posibilitatile si necesitatile financiare ale statului, mai ales in conditii de instabilitate economica).

Anualitatea bugetara are unele avantaje printre care si acela ca ea coincide cu ritmul vietii economice si politice, insa, in conditiile contemporane constituie, dupa unii, un cadru prea rigid. Exista propuneri pentru elaborarea de bugete plurianuale, aducandu-se ca argumente continuitatea serviciilor publice si mai ales ponderea ridicata a cheltuielilor de investitii in totalul cheltuielilor economice, cheltuieli ce se adapteaza cu greu anualitatii.

Pe plan mondial prevaleaza, insa, solutia elaborarii si aprobarii bugetului pentru o perioada de 12 luni.

In practica financiara apar frecvent situatii cand unele venituri aferente anului bugetar nu pot fi incasate pana la finele acestuia, sau unele cheltuieli angajate in anul respectiv nu pot fi lichidate decat in anul urmator.

Operarea veniturilor si cheltuielilor restante ridica problema daca ele trebuie incluse in rezultatele executarii bugetului anului in care au fost prevazute sau a celui in care au fost realizate.

Pentru solutionarea acestei probleme, in practica, s-au adoptat doua sisteme pentru executia de casa a bugetului:

- sistemul de gestiune, care presupune ca la data expirarii anului bugetar sa se incheie si contul de executie al bugetului respectiv, veniturile si cheltuielile realizate ulterior urmand a se inscrie in executia bugetului in anul in care ele s-au realizat;

- sistemul de exercitiu, conform caruia executia bugetului nu se incheie la expirarea anului bugetar, contul de executie ramanand deschis inca o perioada de 3-6 luni, perioada in care functioneaza, in paralel, doua bugete, unul pentru anul expirat si altul pentru anul in curs.

Cel mai utilizat este sistemul de gestiune care este mai practic, dar mai putin exact. Sistemul de exercitiu este mai riguros, dar prezinta si unele dezavantaje: functionarea temporara a doua bugete; intarzierea incheierii bugetului; temporizarea efectelor controlului.

In Romania, exercitiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic si se incheie pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice. Toate operatiunile efectuate in decursul unui an in contul unui buget, apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv. Pentru toti agentii economici si alti contribuabili, anul financiar are aceeasi durata ca si exercitiul bugetar.

e) Principiul specializarii bugetare semnifica faptul ca autorizarea parlamentara nu se da in bloc, pentru ansamblul veniturilor si cheltuielilor bugetare, ci cu individualizarea veniturilor pe surse de provenienta si specializarea creditelor bugetare pe categorii de cheltuieli, in raport de destinatia acestora, si in functie de continutul lor economic.

Punerea in aplicare a acestui principiu se realizeaza prin intermediul clasificatiei bugetare care este o schema unitara de grupare a veniturilor si cheltuielilor bugetare dupa anumite criterii (criteriul administrativ, criteriul economic, criteriul functional fiind cel mai des utilizate). Ea trebuie sa fie suficient de simpla si clara pentru a putea fi usor inteleasa si aplicata si sa ofere informatii cu privire la sursa de provenienta a veniturilor, destinatia cheltuielilor, institutiile publice (ministere, departamente, servicii) prin care se realizeaza acestea. Utilizarea ei este obligatorie pentru toate institutiile publice, atat in faza de proiectare si aprobare a bugetului, cat si in cea de executie si incheiere a acestuia.

Asigurarea bunului mers al activitatii bugetare a impus o anumita suplete in aplicarea principiului specializarii, concretizata intr-o serie de exceptii de la regula generala: transferuri de credite; viramente de credite; credite globale; fonduri speciale (secrete) la dispozitia Guvernului.

f) Principiul unitatii monetare consta in obligativitatea exprimarii tuturor operatiunilor bugetare in moneda nationala.

Fata de principiile si regulile existente in cadrul procesului bugetar romanesc, de-a lungul timpului s-au impus si altele, complementare acestora, a caror punere in practica este destul de dificila, in conditiile actuale. Este vorba de:

- principiul realitatii semnifica faptul ca veniturile si cheltuielile inscrise in bugetul public trebuie stabilite pe baze reale, in concordanta cu evolutia previzibila a situatiei economico-financiare, astfel incat sa se limiteze pe cat posibil eventualele dificultati financiare pe care le pot intampina autoritatile publice. In fapt, aplicarea acestui principiu este limitata fie de imposibilitatea de a formula previziuni exacte in legatura cu evolutia viitoare a economiei, fie de modul in care se efectueaza evaluarile bugetare.

In proiectarea nivelului veniturilor si cheltuielilor bugetare se utilizeaza o serie de tehnici de previziune si de analize macroeconomice, care vor fi prezentate in paragraful urmator.

- principiul echilibrului bugetar. Acest principiu consta in acoperirea integrala a cheltuielilor bugetare cu venituri bugetare considerate ordinare.

In tara noastra, pentru perioada actuala, se considera ca legislatia bugetara sa prevada si posibilitatea administrarii unui buget deficitar. Acoperirea deficitului bugetar se va realiza prin imprumuturi pe termen scurt, mijlociu si lung de la banci, case de economii, prin lansarea de obligatiuni de stat (bonuri de tezaur), atat pe piata interna cat si pe piata externa.

Intocmirea de bugete deficitare in Romania nu a fost totusi o masura sanatoasa pentru finantele tarii intrucat de la o cheltuiala publica cu plata dobanzilor de 6% din totalul cheltuielilor publice in anul 1995, s-a ajuns la 28,5 % la nivelul anului 2002.

Metode de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor bugetare

Respectarea principiului realitatii in practica bugetara presupune dimensionarea veniturilor si a cheltuielilor inscrise in bugetul de stat astfel incat statul sa nu aiba dificultati financiare in cursul anului dupa aprobarea bugetului, in conditii considerate normale din punct de vedere economico-financiar. Pentru dimensionarea corecta a veniturilor si a cheltuielilor publice, in practica financiara se folosesc atat metode clasice, cat si metode moderne bazate pe analiza cost-avantaje sau cost-eficienta.

Figura nr. 3.3.

Metode clasice

a) metoda automata sau a penultimei consta in evaluarea forfetara a veniturilor si a cheltuielilor bugetare pentru anul (t+1) pe baza rezultatelor obtinute in penultimul an (t-1). Nu se ia in calcul nivelul veniturilor si cheltuielilor ultimului an (t) deoarece in momentul intocmirii bugetului pe anul urmator, inca nu se cunosc rezultatele executiei bugetului pe anul in curs. Cifrele din anul de baza (t-1) se corecteaza in functie de eventualele modificari determinate de schimbarea legislatiei sau de alte masuri luate pana la acea data si se transpun, in mod automat, in proiectul de buget pentru anul urmator.  

b) metoda majorarii sau diminuarii porneste de la rezultatele executarii bugetului pe mai multi ani consecutivi expirati. Pe baza acestora se stabileste rata medie anuala de crestere (descrestere) a veniturilor, respectiv cheltuielilor. Aplicand aceasta rata la cifrele bugetului anului in curs, se obtin indicatorii bugetari pentru anul urmator.

Cele doua metode prezentate, caracterizate prin automatism, presupun existenta unei economii stabile sau in usoara crestere. Insa, in perioada interbelica, ciclicitatea economiei a devenit evidenta, iar fenomenul de depreciere monetara a facut ca ecarturile dintre nivelul previzionat si cel realizat al indicatorilor bugetari sa devina semnificative.

Din aceste considerente, cele doua metode nu au mai corespuns practicii bugetare moderne si o serie de tari au trecut la evaluarea directa a veniturilor si cheltuielilor bugetare.

c) metoda evaluarii directe presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursa de venit si pentru fiecare categorie de cheltuieli in parte. Se porneste de la realizarile certe din lunile scurse si preliminarile pe lunile urmatoare ale anului in curs, dar se au in vedere si influentele diversilor factori ce urmeaza sa-si puna amprenta asupra evolutiei finantelor publice in anul urmator: modificari de ordin legislativ, mutatiile in evolutia produsului intern brut, a ratei inflatiei, a ratei somajului, a cursului de schimb si a altor indicatori
sintetici.

Din practica diferitelor tari, s-a constatat ca, desi conduce la rezultate mult mai apropiate de realitate decat precedentele, aceasta metoda ramane totusi una empirica si nu asigura, intotdeauna, rezultate satisfacatoare.

Metode moderne

Avand in vedere limitele metodelor clasice de determinare a cheltuielilor bugetare, care se bazeaza pe un volum redus de informatii, nu pun in evidenta eficienta actiunilor ce se vor realiza cu mijloacele bugetare si nu urmaresc corelarea cheltuielilor la nivelul tuturor institutiilor ce concura la realizarea unui obiectiv din resursele bugetului de stat, unele state au renuntat la asa-zisele metode clasice, concomitent cu utilizarea unor metode moderne.

In practica internationala, s-au conturat doua categorii principale de metode:

- metode de tip american : metoda Planificare, programare, bugetizare (P.P.B.S.); metoda Managementului prin obiective (M.B.O.) si metoda Baza bugetara zero (Z.B.B.);

- metode de inspiratie franceza : Rationalizarea optiunilor bugetare (R.C.B.)

Analiza costuri-avantaje sau costuri eficacitate este utilizata in situatia in care exista doua sau mai multe solutii de realizare a unui obiectiv, dar cu costuri diferite.

Figura nr. 3.4.

Aplicarea corecta a acestei metode impune dimensionarea costurilor totale a fiecarei variante de realizarea a obiectivului propus, inclusiv a cheltuielilor suplimentare in ramuri conexe, a pierderilor de venituri si altele. Totodata, metoda analizei costuri-avantaje evalueaza si efectele preconizate a fi obtinute prin aplicarea solutiilor luate in calcul.

a) Metoda "planificare, programare si bugetizare" utilizata in S.U.A. are la baza parcurgerea mai multor etape:

- identificarea si cuantificarea obiectivelor ce urmeaza a se finanta, pe termen lung, de la buget;

- estimarea costurilor si avantajelor solutiilor propuse pentru realizarea obiectivului;

- determinarea marimii creditelor bugetare ce trebuie inscrise anual in buget;

- alegerea solutiei optime ce are la baza judecati de valoare care presupun maximizarea rezultatelor sau minimizarea costurilor.

Asa cum se poate deduce din insasi denumirea metodei, aceasta comporta trei faze: planificarea, programarea si bugetizarea.

Figura nr.3.5.

Planificarea consta in definirea "strategiei administrative" si se realizeaza prin studii prospective stabilindu-se obiectivele pe termen lung (10-20 de ani) si caile de realizare a acestora

Programarea presupune definirea "tacticii administrative" si se realizeaza prin elaborarea de studii alternative si programe de optimizare a drumului ales pentru atingerea obiectivelor. Dupa identificarea costurilor directe si indirecte antrenare de fiecare program, se alege acela care raspunde cel mai bine obiectivelor de perspectiva si asigura maximizarea rezultatelor la acelasi efort bugetar. Orizontul de timp al acestei faze este mai apropiat (in jur de 5 ani).

Bugetizarea consta in exprimarea in termeni bugetari a cheltuielilor aferente programului. In bugetul fiecarui an se va reflecta transa de cheltuiala corespunzatoare realizarii obiectivelor din program prevazute pentru anul respectiv. Aceasta faza se refera, deci, la o perioada si mai restransa de timp, respectiv, anul bugetar.

In procesul aplicarii metodei s-au intampinat unele greutati determinate de imposibilitatea elaborarii de programe pentru obiective care nu sunt precis definite, de insuficienta informatiilor necesare si a unor sisteme de evidenta centralizate, precum si de pozitia conservatoare a unor parlamentari care doresc sa-si pastreze dreptul de decizie in materie de buget.

Aplicata initial in domeniul militar (1961), aceasta metoda a fost extinsa, ulterior si la departamentele civile ale administratiei federale americane.

b) Metoda managementului prin obiective este o metoda ce reprezinta rezultatul incercarilor de perfectionare si adaptare a metodei PPBS la cerintele momentului (perioada 1970-1975). Metoda a fost conceputa in contextul unei planificari globale pe termen de cinci ani, astfel incat sa permita o coordonare a obiectivelor intre ministere.

Spre deosebire de PPBS, ea permite identificarea optiunilor orizontale de realizare a creditelor bugetare intre ministere, iar selectarea obiectivelor nu se face de utilizator, decidentul fiind diferit de acesta.

Desi, oficial, s-a renuntat la aceasta metoda, principiile sale esentiale se mentin in contextul elaborarii bugetelor program si aplicarii metodei ZBB.

c) Dupa anul 1980, in S.U.A. a inceput sa se foloseasca o alta metoda bazata tot pe analiza costuri-avantaje, denumita baza bugetara zero. Prin aplicarea acestei metode s-a urmarit prevenirea cresterii excesive a cheltuielilor publice de la un an la altul.

Practic, se examineaza critic toate cheltuielile finantate de la un buget, inclusiv cele anterior aprobate si inscrise in bugetele anilor precedenti, prin discutarea utilitatii si oportunitatii lor. Aplicarea metodei presupune o multitudine de programe alternative, grupate in asa numitele "decizii pachet ". Optiunea pentru unul sau altul dintre programele propuse depinde de efectele ce pot fi obtinute la un nivel dat al cheltuielilor. Si in cazul acestei metode, principalul inconvenient il constituie incompleta evaluare a rezultatelor obtenabile la un anumit nivel al cheltuielilor publice.

d) Metoda rationalizarii optiunilor bugetare (RCB) este rezultatul eforturilor specialistilor francezi de adaptare si perfectionare a metodei PPBS si se bazeaza pe analiza de sistem si metode moderne de evaluare prin calcule economice specifice care permit fundamentarea alegerilor bugetare pe baza unor criterii rationale.

Aplicarea acestei metode presupune parcurgerea a patru faze fundamentale:

a) studiul care debuteaza cu 'formularea problemei' de catre puterea politica, adica definirea finalitatilor (misiunilor) ce revin fiecarui minister. Ministerele precizeaza apoi obiectivele pe care trebuie sa le atinga, recenzeaza mijloacele (resursele) si actiunile necesare atingerii obiectivelor. Confruntand obiectivele cu resursele fiecare minister identifica mai multe programe alternative de actiune;

b) decizia presupune ca pe baza analizei de sistem sa se faca alegerea programelor care maximizeaza efectele, urmata de traducerea financiara a acestora sub forma bugetelor-program si includerea, in bugetul fiecarui an, a creditelor necesare infaptuirii programului ales (bugetizarea);

c) executia constand in realizarea efectiva a programelor prin efectuarea cheltuielilor, dar si identificarea efectelor obtinute si compararea acestora cu 'indicatorii de impact' stabiliti pentru fiecare program. Fiecare unitate administrativa (minister) capata autonomie de gestiune a fondurilor alocate, autorizarea de cheltuieli fiind inlocuita cu obligatia de realizare a obiectivelor;

d) controlul rezultatelor, are drept scop aprecierea masurii in care obiectivele selectate au fost sau nu realizate. Comparand rezultatele efective cu cele previzionate (prin intermediul indicatorilor de impact) decidentul isi poate reevalua optiunile si poate reajusta programele daca constata deficiente in gestionarea fondurilor, daca apreciaza ca fondurile au fost insuficiente sau obiectivele sunt nerealiste.      

Metodele moderne de evaluare a veniturilor si cheltuielilor bugetare, cu toate limitele si neajunsurile pe care le intampina, reprezinta un pas inainte fata de metodele clasice. Dar, si aici, uneori, in alegerea solutiilor motivatiile politice au un rol insemnat, ceea ce influenteaza stabilirea cheltuielilor in exclusivitate pe criterii stiintifice. De aceea, metodele moderne nu sunt menite sa inlocuiasca procedura bugetara traditionala, fiind condamnate sa coexiste cu aceasta, aducandu-i importante ameliorari.    

Procesul bugetar. Particularitati in Romania

Elaborarea proiectelor de buget

In general, proiectul bugetului de stat este elaborat de puterea executiva (guvern) prin intermediul Ministerului Finantelor (Bugetului). In unele tari, de exemplu S.U.A., proiectul de buget este elaborat de catre seful executivului - Presedintele S.U.A.- cu ajutorul unei comisii de specialitate care functioneaza pe langa acesta.

La elaborarea proiectului de buget se au in vedere obiectivele programului de guvernamant al partidului (coalitiei de partide) care detin majoritatea parlamentara si analizele efectuate de Ministerul Finantelor Publice sau alt organ de specialitate privind: evolutia economiei, factorii care au determinat sau pot genera schimbari in marimea si structura veniturilor si cheltuielilor bugetare etc.

Pornindu-se de la aceste obiective se pune problema stabilirii concordantei intre necesarul de resurse bugetare (cheltuieli) cu posibilitatile de acoperire ale acestora. De regula, necesarul de resurse bugetare este mai mare decat posibilitatile de acoperire a acestora. Pentru realizarea acestei concordante se impune ajustarea obiectivelor programului guvernamental in raport cu constrangerile de natura financiara.

De aceea, procedura de elaborare a proiectului bugetului de stat impune parcurgerea mai multor etape, cu particularitati de la o tara la alta, astfel:

Figura nr.3.6

In Romania, elaborarea proiectului de buget este un atribut al organelor executive ale statului - Guvernul, ministerele, alte organe centrale ale administratiei publice centrale de stat - din randul carora un rol important il au Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si alte ministere si institutii centrale.

Derularea procesului bugetar este reglementata de Constitutia Romaniei, Legea finantelor publice si de alte legi. Elaborarea proiectului bugetului de stat se desfasoara pe baza unui calendar prin care sunt stabilite
termene limita pentru fiecare faza a acestuia, astfel:

Figura nr.3.7.

La determinarea cheltuielilor publice se au in vedere: politica financiara a statului, numarul de salariati, reteaua de institutii publice in functiune, cele care urmeaza a se infiinta in noul exercitiu bugetar, folosirea bazei tehnice existente cu maxima eficacitate etc. Totodata, se vor avea in vedere si urmatoarele obiective:

- in domeniul social - utilizarea resurselor financiare ale statului pentru invatamant, ocrotiri si asigurari sociale, cultura, arta, tineret si sport, refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, mentinerea echilibrului ecologic etc.;

- in domeniul cercetarii stiintifice - sustinerea unor programe prioritare de cercetare, indeosebi fundamentala;

- in domeniul economic - realizarea unor investitii si a altor actiuni economice de interes public, acordarea de subventii, facilitati si alte mijloace potrivit normelor legale, in limita creditelor aprobate prin bugetele anuale;

- asigurarea cerintelor de aparare a tarii, ordinii publice si sigurantei nationale;

- finantarea administratiei publice centrale si locale etc.

In paralel cu demersurile organelor de specialitate ale statului pentru elaborarea Legii bugetului de stat si a proiectului bugetului de stat, in cadrul aceluiasi calendar prezentat anterior, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei elaboreaza proiectul Legii bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetului pentru somaj, precum si proiectele bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetului asigurarilor pentru somaj.

Aprobarea bugetelor

Proiectele de buget inaintate Parlamentului de catre Guvern sunt supuse dezbaterii si aprobarii puterii legislative, etapa a procesului bugetar care presupune:

- prezentarea de catre seful executivului sau de catre ministrul finantelor a proiectului de buget in Parlament;

- analiza proiectului de buget in comisiile parlamentare;

- concilierea amendamentelor (modificarilor) propuse la proiectul de buget;

- aprobarea proiectului de buget in Parlament;

- sanctionarea (semnarea) bugetului aprobat de catre seful statului.

Dezbaterea si aprobarea proiectelor de buget in Parlament este influentata de modul de organizare al acestuia - unicameral sau bicameral - si de competentele in ceea ce priveste formularea de amendamente la proiectul de buget.

In Romania, modul de aprobare a fiecarei categorii de buget precum si organele abilitate in acest sens difera in raport de locul ocupat in arhitectura sistemului bugetar, asa cum rezulta din figura 3.8.

Figura nr. 3.8.

La noi, dezbaterea si aprobarea proiectului bugetului de stat presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) proiectul bugetului de stat, la care este anexat bugetul fondului de asigurari sociale de sanatate, este depus la Parlament de catre Guvern impreuna cu Raportul privind situatia economica si financiara a tarii si proiectia acesteia in viitor, precum si cu proiectul legii bugetare anuale;

b) aceste documente sunt examinate de comisiile permanente ale fiecarei camere - Comisia buget, finante, banci, alte comisii interesate (comisiile pe domenii) si de catre Compartimentul tehnic-legislativ al celor doua Camere. Comisiile interesate si Compartimentul tehnic-legislativ comunica avizul lor, inclusiv amendamentele propuse, Comisiei permanente de buget, finante, banci. Daca amendamentele propuse maresc deficitul bugetar au loc analize si discutii cu reprezentanti Guvernului pentru gasirea de solutii optime;

c) Comisiile permanente de buget, finante, banci din cele doua camere dezbat proiectele si propunerile de amendamente si intocmesc un Raport comun, aprobat prin vot, cuprinzand toate propunerile de amendamente precum si propunerea motivata pentru adoptarea celor doua proiecte (Legea bugetara si Bugetul de stat), respingerea lor sau adoptarea cu modificari;

d) dezbaterea celor doua proiecte in sedinta comuna a celor doua camere la care participa si initiatorul lor; reprezentantul Guvernului prezinta constrangerile care au influentat elaborarea bugetului si Raportul privind situatia economico-financiara si proiectia ei in anul viitor; un raportor din partea comisiilor permanente prezinta Raportul comun pe baza caruia are loc dezbaterea generala. Daca in aceasta faza se cere respingerea documentelor se supune la vot. Se trece, apoi, la cea de-a doua faza a dezbaterii - dezbaterea pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole si alineate, dupa caz, si pe ordonatori principali de credite, pentru anul bugetar, precum si creditele de angajament pentru actiuni multianuale;

e) aprobarea Legii bugetare si a Bugetului de stat, ce se efectueaza pe baza votului de ansamblu al legii, care poate fi deschis sau secret;

f) promulgarea de catre Presedintele Romaniei a legii adoptate de Parlament, urmata de publicarea ei in Monitorul Oficial.

In ceea ce priveste proiectele bugetelor locale, in termen de maximum 30 de zile de la intrarea in vigoare a Legii bugetului de stat, acestea trebuie supuse aprobarii consiliilor locale, judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Executia bugetara

Executia bugetara reprezinta ansamblul operatiunilor care privesc incasarea veniturilor si efectuarea propriu-zisa a cheltuielilor aprobate de catre Parlament.

Sumele inscrise la partea de venituri sunt considerate sarcini minime (cu exceptia celor provenind din imprumuturi care sunt maxime), iar sumele inscrise la partea de cheltuieli - reprezentand creditele bugetare aprobate - constituie limita maxima.

In practica se constata o separare a activitatii de executare a veniturilor de cea de executare a cheltuielilor, deoarece fiecare dintre ele folosesc instrumente si proceduri specifice.

Figura nr. 3.9.

Conducerea generala a executiei bugetului este de competenta Guvernului. Raspunderea, ca organ de specialitate, revine Ministerului Finantelor Publice (pentru executia bugetului de stat) si organelor de specialitate ale administratiei publice locale (pentru bugetele locale).

In ceea ce priveste incasarea veniturilor, ea presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a)      In prima etapa, asezarea, se procedeaza la stabilirea obiectului impozabil (se constata existenta si se evalueaza materia impozabila);

b)      In a doua etapa, lichidarea, se stabileste cuantumul impozitului datorat de persoana fizica sau juridica in functie de materia impozabila si cotele legale de impunere.

c)      In cea de-a treia etapa are loc emiterea titlului de percepere, adica a dispozitiei in baza careia este autorizata perceperea impozitului sau taxei in contul bugetului de stat. Pentru persoanele fizice emiterea titlului de percepere mai poarta denumirea si de "deschidere de rol". Aceasta presupune, de fapt, inscrierea intr-un registru, la o partida separata, a datoriei pe care o are persoana fizica pentru perioada data. Dispozitia respectiva constituie temeiul legal pentru urmarirea pe cai obisnuite sau pe cai exceptionale (urmarirea silita) a veniturilor bugetare.

d)     

In cea de-a patra etapa, perceperea propriu-zisa a venitului bugetar, are loc incasarea impozitului sau taxei in cuantumul si la termenul stabilit. In aceasta etapa este inclusa si urmarirea silita care intervine atunci cand contribuabilii nu-si achita obligatiile banesti pe care le au fata de bugetul statului.

In cadrul procesului de executie al cheltuielilor se parcurg urmatoarele etape:

a)      in prima etapa, angajarea, are loc asumarea obligatiei unui organism public de a plati o suma de bani determinata care izvoraste dintr-un contract, hotarare judecatoreasca, decizie administrativa etc., ca urmare a unor livrari de marfuri, prestari de servicii, executari de lucrari etc. Angajarea are loc, de fapt, prin intermediul ordonatorilor de credite;

b)      in a doua etapa, lichidarea, are loc operatiunea prin care se verifica realizarea serviciului sau furnizarea de marfuri in favoarea statului si se stabileste marimea datoriei (platii). Aceasta operatiune se face pe baza de acte legal intocmite. Este, prin urmare, operatiunea care are loc dupa ce au fost efectuate serviciile si livrarile de marfuri in favoarea statului;

c)      cea de-a treia etapa, ordonantarea, cuprinde operatiunile de emitere a dispozitiei prin care se admite lichidarea si deci se dispune plata. Dispozitiile (actele) de ordonantare trebuie sa poarte viza de control financiar, astfel ele nu sunt onorate la plata.

d)      in cea de-a patra etapa are loc plata propriu-zisa, si deci, stingerea obligatiilor statului fata de persoanele fizice sau juridice care au prestat servicii statului sau organelor sale.

Din cele prezentate rezulta, asadar, ca:

executia bugetara se face, de regula, de catre ministere si institutii coordonate de Ministerul Finantelor Publice, Banca de emisiune si Trezoreria statului. Acestea se sprijina pe aparatul financiar-bancar, a carui organizare difera de la o tara la alta.;

executia bugetara presupune incasarea propriu-zisa a veniturilor si efectuarea cheltuielilor, activitate ce implica si mobilizarea resurselor financiare pentru finantarea deficitului bugetar. Derularea acestor operatiuni banesti are loc atat in numerar cat si fara numerar (prin virament).

Activitatea in care intervin operatiile banesti in numerar si prin viramente in conturi este cunoscuta sub denumirea de executia de casa a bugetelor.

Executia de casa a bugetelor mai presupune si alte operatii cum sunt: supervizarea platilor si incasarilor bugetare, gestiunea disponibilitatilor bugetare, asigurarea informatiilor pentru inregistrarea in contabilitate a fluxurilor bugetare si intocmirea rapoartelor periodice asupra indeplinirii prevederilor bugetare.

Executia de casa se poate realiza prin doua sisteme: sistemul bancar si sistemul de trezorerie.

Executia de casa prin sistemul bancar este practicata in S.U.A, Marea Britanie etc. Aceasta presupune existenta unei banci, de regula banca centrala, care sa efectueze operatiunile bugetare de incasari, plati si finantare a deficitului bugetar. Institutiile publice isi deschid conturile la aceasta banca, iar fluxurile cu bugetul de stat sunt desfasurate prin intermediul bancii imputernicite cu executia de casa a acestuia.

Folosirea sistemului bancar pentru executia de casa a bugetului nu exclude posibilitatea ca organele financiare ale administratiei publice sa aiba casierii proprii, prin care sa alimenteze conturile bugetului deschise la banca cu incasarile in numerar de la populatie.

Executia de casa prin sistemul de trezorerie presupune existenta unei institutii denumita Trezoreria statului.

Trezoreria reprezinta activitatea prin care se asigura concentrarea tuturor fluxurilor finantelor publice intr-un anumit sistem de organizare aflat in structura Ministerului Finantelor. In esenta, trezoreria este conceputa ca o banca, prin care sectorul public isi efectueaza operatiunile financiare de incasari si plati si prin intermediul careia statul exercita controlul asupra veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat. Trezoreria indeplineste doua functii de baza: de casier public si de bancher.

In Romania, conducerea generala a executiei bugetului public national este de competenta Guvernului. Raspunderea, ca organe de specialitate in acest domeniu revine Ministerului Finantelor Publice pentru executia bugetului de stat, Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei pentru executia bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetului asigurarilor pentru somaj, iar cea referitoare la bugetele locale revine birourilor executive ale consiliilor locale, primarilor, presedintilor consiliilor judetene, primarului general al Municipiului Bucuresti, precum si conducatorilor institutiilor publice care sunt finantate prin intermediul acestora.

Guvernul examineaza periodic, in cursul anului bugetar, mersul executiei bugetare si ia masurile care se impun pentru imbunatatirea echilibrului bugetar.

Potrivit reglementarilor romanesti in vigoare, executia bugetara se incheie la 31 decembrie, aplicandu-se "sistemul de gestiune".

Executia de casa a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat, a bugetului asigurarilor pentru somaj, a bugetelor locale si a bugetelor fondurilor speciale se realizeaza prin trezoreria statului sau prin unitatile bancare, dupa caz, pe baza normelor emise de Ministerul Finantelor Publice.

Incheierea exercitiului bugetar si intocmirea contului de executie bugetara

Este etapa urmatoare incasarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor pentru anul bugetar respectiv. Aceasta priveste intocmirea documentelor de incheiere a exercitiului bugetar. Operatiunea se reflecta in contul de executie bugetara care exprima excedentul sau deficitul bugetului la finele anului bugetar.

Dupa sistemul adoptat de fiecare stat (sistem de exercitiu sau de gestiune) contul de incheiere a exercitiului bugetar are anumite particularitati.

In sistemul de exercitiu contul de executie reflecta toate operatiunile care se refera la bugetul respectiv, chiar daca ele se infaptuiesc in perioada urmatoare datei incheierii anului bugetar.

In sistemul de gestiune, operatiunile privind veniturile si cheltuielile aferente anului incheiat dar care nu au fost efectuate pana la finele anului bugetar se reporteaza in anul bugetar urmator si se evidentiaza ca atare.

Contul de incheiere a exercitiului bugetar este actul care prezinta veniturile si cheltuielile bugetului pentru anul expirat ca si rezultatul definitiv (excedent sau deficit) pentru acea perioada. Acest act se supune dezbaterii si aprobarii Parlamentului odata cu proiectul de buget pentru anul urmator celui in curs.

In Romania, dupa incheierea exercitiului bugetar, pe baza lucrarilor efectuate de organele sale de specialitate, Guvernul prezinta Parlamentului spre deliberare si aprobare conturile anuale de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si ale bugetelor fondurilor speciale. Contul general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si celelalte conturi anuale de executie se aproba prin lege dupa verificarea de catre Curtea de Conturi.

Conturile anuale de executie a bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale si ale ordonatorilor de credite cuprind:

- la venituri ‑ prevederi bugetare aprobate initial, prevederi bugetare definitive, incasarile realizate;

- la cheltuieli ‑ credite aprobate initial, credite definitive, plati efectuate.

Excedentul sau deficitul bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale se stabileste ca diferenta intre veniturile incasate pana la incheierea exercitiului bugetar si platile efectuate pana la aceeasi data.

- in caz de deficit al bugetului de stat, acoperit prin bonuri de tezaur sau prin imprumut de la Banca Nationala a Romaniei, nerambursate pana la finele exercitiului bugetar, Parlamentul hotaraste, la propunerea Guvernului, acoperirea deficitului si masurile ce trebuie luate pentru a preveni repetarea unor astfel de situatii in exercitiul financiar urmator.

- in caz de excedent al bugetului de stat, ramas dupa lichidarea integrala a datoriei publice, anual se rezerva o cota de 50 % din acest excedent pentru crearea unui fond de tezaur al statului. Fondul de tezaur al statului se pastreaza in contul trezoreriei statului, deschis la Banca Nationala a Romaniei si se utilizeaza pe baza de lege. Pana la utilizare, disponibilitatile fondului de tezaur se vor plasa sub forma de depozit financiar cu dobanda. Pentru acest fond se intocmesc conturi de executie anuale care se supun aprobarii Parlamentului odata cu contul general de executie a bugetului de stat.

Se supune dezbaterii si aprobarii Parlamentului impreuna cu aceste conturi si contul general al datoriei publice, care cuprinde contul operatiunilor in tara si in strainatate, respectiv situatia datoriei publice interne si a datoriei publice externe directe a statului, precum si situatia garantiilor guvernamentale pentru credite interne si pentru credite externe primite de catre alte persoane juridice.

Controlul bugetar

Executia bugetara se infaptuieste de catre executiv sub controlul unor organe imputernicite in acest sens.

In raport de natura organelor care il executa controlul poate fi politic, jurisdictional si administrativ.

Controlul politic este exercitat de catre Parlament cu prilejul examinarii si aprobarii proiectului bugetului si a contului de executie bugetara, precum si pe parcursul executiei bugetului aprobat.

Guvernul are obligatia de a prezenta periodic Parlamentului rapoarte cu privire la executia bugetului, iar acesta prin comisiile sale permanente sau prin comisii special constituite de ancheta, poate efectua actiuni de control si poate audia membrii Guvernului sau alte persoane care administreaza sau gestioneaza fonduri publice.

Prin controlul politic se urmareste, in principal, respectarea de catre executiv a prevederilor autorizatiei parlamentare in materie de buget si a modului in care au fost gestionate fondurile bugetare.

Controlul jurisdictional este efectuat de un organism specializat, denumit Camera sau Curte de Conturi care are ca principala sarcina controlul complet al executiei bugetului. In acest sens se pronunta asupra legalitatii actelor justificative si da anual descarcarea de gestiune pentru conturile contabile, atunci cand acestea sunt gasite in ordine. Neregulile constatate se prezinta prin rapoarte sefului statului si Parlamentului.

Figura nr. 3.10.

Controlul administrativ se refera, pe de o parte, la controlul exercitat de organele specializate ale Ministerului Finantelor, iar pe de alta parte, la controlul ierarhic exercitat de catre ordonatorii principali de credite asupra modului cum sunt consumate creditele bugetare de catre subordonatii acestora.

Dupa momentul exercitarii sale controlul administrativ poate fi preventiv, concomitent sau posterior efectuarii operatiilor bugetare.

Controlul preventiv se exercita inainte de efectuarea operatiilor de executie ale veniturilor si cheltuielilor bugetare si este cea mai eficienta forma a controlului bugetar, deoarece poate opri operatiile nelegale, neoportune sau neeficiente.

Controlul concomitent, efectuat in momentul platii marfurilor achizitionate sau a serviciilor prestate, are o valoare limitata, deoarece se concentreaza asupra legalitatii platii. Cheltuiala fiind deja angajata, prin contractele incheiate, chiar daca este neoportuna sau neeficienta, plata nu poate fi oprita, daca este legal datorata.

Controlul posterior (ulterior sau postoperativ) urmareste identificarea cazurilor de nerespectare a legilor, a neregulilor in executia bugetului, stabilirea persoanelor vinovate si sanctionarea acestora, recuperarea prejudiciilor aduse statului si prevenirea producerii in viitor a abaterilor de natura celor constatate.

In Romania, controlul politic se executa de catre Parlament, controlul jurisdictional se realizeaza de catre Curtea de Conturi, iar controlul administrativ se efectueaza de catre Ministerul Finantelor Publice si celelalte ministere (agentii guvernamentale) si organe centrale.

Organele specializate de control ale Ministerului Finantelor Publice sunt Directia generala a controlului financiar de stat si Garda financiara care, la nivel judetean sunt reprezentate de directii ale controlului financiar de stat care au in structura sectii ale Garzii financiare.

Controlul administrativ asupra legalitatii, oportunitatii si eficientei utilizarii fondurilor bugetare se exercita si la nivelul fiecarui minister si al celorlalte organe centrale si locale ale administratiei de stat, prin organe specializate ale acestora.

La nivelul Guvernului functioneaza un corp de control al primului-ministru, care poate desfasura actiuni de control, si in domeniul executiei bugetului.

In concluzie, sub aspectul continutului, procesul bugetar reprezinta ansamblul actiunilor si masurilor intreprinse de institutiile competente ale statului, in scopul concretizarii politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentala.

Figura nr.3.11

Durata mare a procesului bugetar, impactul economico-social si complexitatea etapelor acestuia, dar si numarul semnificativ al institutiilor participante la realizarea procesului bugetar fac ca legea bugetara anuala sa fie considerata cea mai importanta decizie a Parlamentului si Guvernului unei tari, dupa Constitutie.

Este important de precizat, de asemenea, ca procesul bugetar prezinta o serie de particularitati de la o tara la alta. In esenta, pentru tara noastra, etapele procesului bugetar[4] sunt schematizate in figura nr. 3.11.

Asa cum se observa, in fiecare din fazele procesului bugetar in Romania sunt implicate anumite institutii cu atributii in procesul bugetar, sintetizate astfel:

Figura nr. 3.12.

In final, se constata ca modul de organizare si desfasurare a procesului bugetar in Romania este adaptat practicilor in materie din tarile cu economie de piata dezvoltata.

1. Unde si cand a fost intocmit pentru prima data bugetul ca document?

a.       in Franta, la inceputul secolului al XIII-lea;

b.      in Franta, la inceputul secolului al XIX-lea;

c.       in Anglia, la inceputul secolului al XIII-lea;

d.      in tarile romane, prin Regulamentele Organice;

e.       in Germania, la mijlocul secolului al XVI-lea.

2. Care din urmatoarele trasaturi sunt specifice bugetului?:

a.       caracterul de previziune, el prezentandu-se ca un tablou evoluativ si comparativ al veniturilor si cheltuielilor publice;

b.      caracterul orientativ, el reprezentand o aproximare a veniturilor si cheltuielilor publice, fara a avea un caracter imperativ;

c.       caracterul de autorizare, el fiind actul prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legislativa sa incaseze anumite venituri si sa efectueze anumite cheltuieli publice;

d.      caracterul echilibrat, prin buget asigurandu-se intotdeauna acoperirea cheltuielilor publice din veniturile publice ordinare;

e.       caracterul sintetic, el concentrand toate veniturile si cheltuielile natiunii pe o perioada limitata de timp.

3. Bugetul de stat apare ca un dublu sistem de fluxuri financiare, si anume?:

a.       fluxuri financiare de repartizare;

b.      fluxuri financiare de echilibrare;

c.       fluxuri financiare de utilizare;

d.      fluxuri financiare de mobilizare;

e.       fluxuri financiare de compensare.

4. Care din afirmatiile de mai jos este corecta?:

a.       Bugetul de stat este un tablou evolutiv si comparativ al tuturor veniturilor si cheltuielilor natiunii;

b.      ¨Bugetul economic¨ este un inventar al tuturor resurselor natiunii si al destinatiei lor pe anul expirat, urmat de previziuni pentru anul urmator;

c.       Bugetul general al statului cuprinde, pe langa prevederile cifrice aplicabile anului bugetar respectiv, si dispozitii cu caracter permanent, mai ales cu caracter fiscal sau avand o incidenta fiscala;

d.      ¨Bugetul economiei nationale¨ este un document care contine date cu privire la evolutia PIB si implicit cu privire la formarea si utilizarea resurselor bugetare;

e.       ¨Bugetul economic¨ capata caracter de lege, iar prevederile sale devin imperative.

5. Care din urmatoarele cheltuieli publice se finanteaza in totalitate din bugetele centrale?:

a.       cheltuielile pentru invatamant;

b.      cheltuielile pentru sanatate;

c.       serviciul datoriei publice contractate de stat;

d.      cheltuielile pentru aparare;

e.       cheltuielile privind intretinerea organelor puterii si administratiei de stat.

6. Care din urmatoarele cheltuieli publice se finanteaza, de regula, din bugetele locale?:

a.       cheltuielile pentru intretinerea organelor procuraturii si justitiei;

b.      cheltuielile privind datoria publica;

c.       cheltuielile pentru sanatate;

d.      cheltuielile pentru aparare;

e.       cheltuielile pentru gospodaria comunala.

7. Care din urmatoarele bugete reprezinta o componenta a sistemului unitar de bugete in Romania?:

a.       bugetele locale;

b.      bugetul asigurarilor sociale de stat;

c.       bugetul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila;

d.      bugetele de venituri si cheltuieli ale agentilor economici cu capital majoritar de stat;

e.       bugetele fondurilor proprii ale agentilor economici.

8. Care din urmatoarele impozite si taxe alimenteaza bugetul de stat al Romaniei?:

a.       impozitul pe cladiri;

b.      accizele;

c.       impozitul pe spectacole;

d.      taxele vamale;

e.       taxa asupra mijloacelor de transport.

9. Care din urmatoarele forme de protectie a cetatenilor reprezinta cheltuieli ce se finanteaza din bugetul asigurarilor sociale de stat?

a.       ajutoarele de somaj;

b.      pensiile I.O.V.R.;

c.       pensiile de asigurari sociale de stat;

d.      trimiterile la tratament balnear si odihna;

e.       alocatiile de stat pentru copii.

10. Infaptuirea principiului universalitatii bugetului presupune respectarea a doua reguli complementare, si anume?:

a.       regula specializarii bugetare;

b.      regula produsului net;

c.       regula alocarii treptate;

d.      regula nonafectarii veniturilor;

e.       regula produsului brut.

11. Care sunt aspectele vizate de principiul anualitatii bugetului?

a.       perioada de timp in care se intocmeste si se aproba bugetul;

b.      perioada de timp dintre momentul aprobarii bugetului si momentul incheierii executiei bugetare;

c.       perioada de timp pentru care se intocmeste si se aproba bugetul;

d.      perioada in care se incaseaza veniturile si se efectueaza cheltuielile inscrise in autorizatia data Guvernului de catre Parlament;

e.       perioada de timp necesara aprobarii si executiei bugetului.

12. Care sunt argumentele care pledeaza in favoarea elaborarii unor bugete plurianuale?

a.       decalajul existent intre momentul incasarii veniturilor si momentul efectuarii cheltuielilor bugetare;

b.      continuitatea serviciilor publice care face ca bugetele succesive sa aiba o anumita continuitate functionala si chiar structurala;

c.       necesitatea sporirii eficientei controlului parlamentar asupra gestiunii finantelor publice;

d.      dificultatile intampinate in previzionarea veniturilor si cheltuielilor bugetare pe perioade mai mari de timp;

e.       ponderea ridicata a cheltuielilor de investitii in totalul cheltuielilor publice cu caracter economic.

13. In privinta perioadei de executie a bugetului, care sunt sistemele de executie de casa a bugetului practicate in lume?

a.       sistemul de gestiune;

b.      sistemul de trezorerie;

c.       sistemul bancar;

d.      sistemul de exercitiu;

e.       sistemul de tezaur.

14. Ce dezavantaje prezinta 'sistemul de exercitiu' privind executia de casa a bugetului?

a.       este mai putin exact;

b.      presupune functionarea temporara a doua bugete;

c.       presupune organizarea unei retele proprii de casierii si perceptori;

d.      determina temporizarea efectelor controlului;

e.       este mai riguros.

15. Care dintre principiile bugetare era considerat de doctrina clasica ca fiind 'cheia de bolta' a finantelor publice ?

a.       principiul universalitatii bugetului;

b.      principiul unitatii bugetare;

c.       principiul anualitatii bugetului;

d.      principiul echilibrului bugetar;

e.       principiul specializarii bugetare.

16. Metode clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari sunt urmatoarele:

a.       metoda evaluarii indirecte;

b.      metoda automata (sau a penultimei);

c.       metoda evaluarii neforfetare;

d.      metoda evaluarii forfetare;

e.       metoda evaluarii directe.

17. Care din urmatorii indicatori se au in vedere la fundamentarea indicatorilor bugetari prin metoda evaluarii directe?:

a.       evolutia ratei rentabilitatii;

b.      evolutia ratei natalitatii;

c.       deficitul bugetar;

d.      evolutia produsului intern brut;

e.       evolutia creditului comercial.

18. Care sunt fazele fundamentale ce se parcurg in cadrul metodei Rationalizarea Optiunilor Bugetare (R.C.B.)?

a.       studiul, analiza sistemelor, executia si controlul;

b.      precizarea obiectivelor, alegerea programelor, executia si controlul;

c.       studiul, decizia, executia si controlul;

d.      studiul, decizia, executia, reajustarea programelor;

e.       recenzarea mijloacelor (resurselor), alegerea programelor, executia, controlul de gestiune.

19. Ce avantaje de necontestat ofera metoda Rationalizarii Optiunilor Bugetare (RCB) ?

a.       alocarea resurselor pe obiective;

b.      creeaza iluzia unei politici stiintifice;

c.       asumarea responsabilitatii pentru atingerea obiectivelor;

d.      conduce la o centralizare a deciziei;

e.       pune in discutie repartitia puterii intre sfera politica si cea administrativa.

20. Ce limite prezinta metoda Rationalizarii Optiunilor Bugetare (RCB)?

a.       alocarea resurselor pe obiective;

b.      autonomia ministerelor in gestionarea fondurilor;

c.       creeaza iluzia unei politici bugetare stiintifice;

d.      asumarea responsabilitatii pentru atingerea obiectivelor;

e.       conduce la o repartitie discutabila a puterii intre sfera politica si cea administrativa .

21. Care din urmatoarele organe este nemijlocit insarcinat cu elaborarea proiectului bugetului de stat?:

a.       Guvernul;

b.      Ministerul Finantelor;

c.       Parlamentul;

d.      Comisiile parlamentare de specialitate;

e.       Compartimentul tehnic-legislativ al celor doua camere.

22. Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget este de competenta:

a.       Guvernului;

b.      Ministerului Finantelor;

c.       Parlamentului;

d.      Comisiilor parlamentare de specialitate;

e.       Compartimentului tehnic-legislativ al celor doua camere.

23. Ce competenta in materie bugetara au Comisiile permanente de buget si finante din cele doua camere ale parlamentului?:

a.       examineaza si aproba proiectul de buget, Raportul Guvernului si proiectul Legii bugetare;

b.      examineaza si avizeaza proiectul de buget, Raportul Guvernului si proiectul Legii bugetare;

c.       dezbat proiectele si propunerile de amendamente si intocmesc un Raport comun pe care il aproba prin vot;

d.      formuleaza propunerea motivata pentru adoptarea, respingerea sau adoptarea cu modificari a celor doua proiecte de lege (Legea bugetara si Bugetul de stat);

e.       inainteaza compartimentului tehnic-legislativ al celor doua camere Raportul comun si propunerea motivata pentru adoptarea, respingerea sau adoptarea cu modificari a Legii bugetare si a Bugetului de stat.

24. Care sunt etapele ce trebuie parcurse pentru executia veniturilor bugetare?:

a.       asezarea, lichidarea, ordonantarea si perceperea ;

b.      asezarea, lichidarea, emiterea titlurilor de percepere si perceperea;

c.       angajarea, lichidarea, emiterea titlurilor de percepere si perceperea;

d.      asezarea, ordonantarea, emiterea titlurilor de percepere si perceperea;

e.       angajarea, lichidarea, ordonantarea si perceperea;

25. Care sunt etapele ce trebuie parcurse pentru executia cheltuielilor publice?:

a.       angajarea, lichidarea, asezarea si plata;

b.      asezarea, lichidarea, ordonantarea si plata;

c.       angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata;

d.      asezarea, angajarea, ordonantarea si plata;

e.       angajarea, ordonantarea, urmarirea si plata;

26. Care din urmatoarele documente se intocmesc si se inainteaza Parlamentului spre aprobare, cu privire la incheierea exercitiului bugetar:

a.       Expunerea de motive;

b.      Raportul privind mersul executiei bugetare intocmit de Guvern;

c.       Proiectul de lege pentru aprobarea bugetului;

d.      Anexe la proiectul de lege, care prezinta structura veniturilor si cheltuielilor bugetare;

e.       Contul de incheiere a exercitiului bugetar.

27. Obiectivele controlului politic exercitat de Parlament in legatura cu activitatea bugetara sunt:

a.       modul de respectare a autorizatiei parlamentare de catre executiv;

b.      stabilirea raspunderii juridice pentru modul in care se administreaza si gestioneaza patrimoniul public;

c.       verificarea amanuntita a documentelor justificative ce au stat la baza operatiunilor;

d.      gestionarea fondurilor si eficienta utilizarii lor;

e.       modul de achitare a obligatiilor fata de buget de catre toti contribuabilii.

28. Care din urmatoarele organe exercita controlul administrativ asupra executiei bugetului?:

a.       Curtea de conturi;

b.      Ministerul Finantelor Publice;

c.       Trezoreria finantelor publice;

d.      Banca Nationala;

e.       Ordonatorii principali de credite.