COMANDA, act economic si juridic primar, de sine statator, emis de catre o organizatie socialista beneficiara sau o anumita tara catre furnizor, cu scopul de a obtine de la acesta produsele sau serviciile de care are nevoie. C. consfinteste dreptul de initiati a consumatorului in relatiile economice dintre organizatiile socialiste. C. este actul economic emis de catre consumatorii potentiali care indica furnizorului masura in care capacitatile sale de productie corespund sau nu nevoilor reale. De aceea, totalitatea c. primite formeaza pentru furnizor portofoliul comercial denumit, in actele normative, portofoliul de comenzi. Furnizorii au obligatia de a-si asigura un asemenea portofoliu de comenzi care sa permita folosirea integrala si cu maximum de eficienta a capacitatilor de productie. C. constituie, de asemenea, si actul primar care sta la baza balantelor materiale. Dar, principala sa functie consta in a declansa raporturi economice si juridice de furnizare de produse sau prestari de servicii. In baza c. emise pot lua nastere urmatoarele relatii contractuale : emiterea de catre furnizor a unui proiect de contract care, dupa semnarea lui de catre beneficidr, devine contract definitiv ; acceptarea scrisa a c. de catre furnizor; executarea serviciilor sau livrarea din stoc a produselor prezute in c. de catre furnizor. Ultimele doua forme sint denumite in literatura contractare simplificata. C. urmata de acceptare sau executare are deci aceleasi consecinte economice si juridice ca si contractul incheiat. C. poate fi emisa oricind apare necesitatea procurarii unor bunuri sau servicii. In general trebuie sa fie scrisa dar nu exista un formular tip, ea putind rezulta si din corespondenta dintre unitatile respective. Fiind generatoare de relatii economice si juridice c. trebuie sa indeplineasca o serie de conditii cerute de lege : sa poarte semnaturile celor care pot angaja unitatea ; sa cuprinda toate datele necesare furnizorului pentru executarea ei ; sa cuprinda un termen de labilitate.
|
