Legea penala, normele penale si interpretarea legii penale

LEGEA PENALA, NORMELE PENALE SI INTERPRETAREA LEGII

PENALE

Legea penala

Definitie. Conform art. 74 din Constitutie, prin lege penala se intelege actul normativ emis de Parlament dupa o procedura speciala si care contine norme de drept penal. Sau: conform art. 141 din Codul penal, prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi sau decrete.

Categorii de legi penale

dupa rolul pe care il au in reglementarea relatiilor de aparare sociala

. legi penale generale - au o aplicare generala, cuprinzand principii fundamentale s 212c27c i adoptate ca legi obisnuite

. legi penale speciale - cunosc o aplicare mai restransa, asupra unui anumit domeniu

In caz de concurs intre cele doua categorii de legi se va aplica legea speciala, conform adagiului specialia generalibus derogant;

dupa durata in timp

. permanente (cu durata nedeterminata - Codul penal);

. temporare (cu durata determinata - legile exceptionale);

dupa natura necesitatii care a impus adoptarea lor

ordinare (care sunt adoptate in conditii obisnuite - Codul penal);

extraordinare (determinate de necesitatea apararii unor valori sociale in situatii exceptionale - razboi, calamitati).

Acestea sunt, de regula, temporare.

Normele penale

Definitie. Normele juridice penale reprezinta o specie de norme juridice care se caracterizeaza prin continutul si structura lor specifica, prescriind reguli de drept penal, precum si sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii acestora.

Structura normei penale. In doctrina exista opinii diferite cu privire la structura normei penale; astfel, unii autori sustin ca aceasta ar avea o structura trihotomica formata din ipoteza, dispozitie si sanctiune; alti autori sustin ca aceasta ar avea o structura dihotomica formata numai din dispozitie si sanctiune. Aceasta opinie ni se pare corecta, intrucat in foarte putine cazuri norma penala are o ipoteza.

Categorii de norme penale

- dupa sfera de incidenta:

generale - prevad conditiile in care se nasc, se modifica si se sting raporturile juridice penale;

speciale - prevad conditiile in care o anumita fapta constituie infractiune si sanctiunea ce se aplica.

- dupa structura:

unitare - cuprind in structura lor dispozitia si sanctiunea;

divizate - le lipseste un element din cele doua.

Acestea se impart in:

norme de incriminare cadru - care cuprind dispozitia si sanctiunea insa prevederea faptelor interzise se face ulterior prin alte acte normative - art. 281 C. pen.;

- norme de trimitere si/sau de referire. Cele de trimitere se com-pleteaza imprumutand elemente de la alte norme; astfel, norma de trimitere ramane independenta fata de norma complinitoare (exemplu: art. 212 alin. 2 C. pen.). Cele de referire se completeaza ca si primele, insa ele devin dependente de norma complinitoare (exemplu: art. 255 alin. 1 C. pen.).

dupa felul normei de conduita

prohibitive - care constau in abtinerea de a savarsi o fapta (infractiuni comisive);

onerative - care contin o anumita conduita ce trebuie urmata (infractiuni omisive);

dupa gradul de determinare a sanctiunii

. cu sanctiuni absolut determinate: in dreptul nostru penal exista o singura norma cu pedeapsa absolute determinata, si anume Decretul-Lege nr. 6 / 1990, care pentru anumite infractiuni a inlocuit pedeapsa cu moartea prin detentiunea pe viata;

cu sanctiuni relativ determinate: acestea determina natura pedepsei si cele doua limite ale acesteia (una minima si alta maxima);

. cu pedepse alternative - care cuprind pedepse principale de natura diferite (inchisoarea sau amenda);

. cu sanctiuni cumulative - in care se prevad o pedeapsa principala si una complementara (inchisoarea si interzicerea unor drepturi).

Interpretarea legii penale

Definitie. Interpretarea legii penale este o operatiune logico-rationala de lamurire a continutului unui legi penale, pentru aflarea si explicarea intelesului real al legii, potrivit vointei legiuitorului care a adoptat legea respectiva.

Necesitatea interpretarii este impusa de: neclaritatea unor texte de lege; existenta unor termeni neintelesi care au nevoie de explicatii; particularizarea unor situatii abstracte.

Formele interpretarii

Dupa organul sau persoana care face interpretarea:

- oficiala, efectuata de organe oficiale:

. autentica (organul care a emis legea): contextuala (facuta de legiuitor in momentul adoptarii legii); posterioara

(facuta ulterior printr-un act separat);

. cauzala (organul judiciar);

- neoficiala, efectuata de catre oamenii de stiinta in tratate si monografii.

Metodele de interpretare:

- literala sau gramaticala - consta in aflarea adevarului cu ajutorul etimologiei cuvintelor si cu ajutorul regulilor gramaticale;

rationala sau logica - consta in utilizarea procedeelor logice si rationale; argumentele de interpretare logica sunt: a fortiori (a minori ad majus, a majori ad minus, qui potest plus, potest minus); per a contrario (qui dicit de una, negat de altera); reductio ad absurdum; a pari (ubi eadem ratio, ubi idem jus)

istorica - presupune analiza istoricului legii interpretate din punct de vedere al conditiilor sociale, economice, politice si juridice existente in momentul adoptarii ei;

- sistematica - consta in studierea normei ce se interpreteaza in corelatie cu alte norme cuprinse in aceeasi lege sau cu alte legi ce fac parte din sistemul de drept;

- prin analogie - consta in cautarea intelesului unei norme cu ajutorul alteia, care prevede un caz asemanator. (A nu se confunda cu aplicarea legii prin analogie care este interzisa).

Rezultatul interpretarii consta in concluzia la care se ajunge in urma acesteia. Astfel, exista: interpretarea extensiva - cand textul de lege trebuie extins; interpretarea restrictiva - cand textul de lege trebuie restrans;

interpretarea declarativa - cand intre vointa legiuitorului si ceea ce a dorit acesta sa spuna prin lege exista o concordanta perfecta.

Limitele interpretarii:

Legea penala este de stricta interpretare si de aceea nu trebuie sa se creeze norme noi prin interpretare, ci sa se explice cele deja existente.