Raspunderea penala - institutie fundamentala a dreptului penal

Raspunderea penala - institutie fundamentala a dreptului penal

Sectiunea I

CONSIDERATII GENERALE

Notiunea de raspundere penala. Raspunderea penala este institutia juridica fundamentala a dreptului penal care alaturi de institutia infractiunii si institutia sanctiunilor formeaza pilonii oricarui sistem de drept penal.

Asa cum s‑a aratat in Titlul II privind infractiunea, intre cele trei institut 353h78d ii fundamentale exista o stransa interdependenta. Infractiunea ca fapta pericu­loasa, interzisa prin norma penala atrage prin savarsirea ei raspunderea penala, infractiunea fiind temeiul unei raspunderi penale (art. 17 al. 2 C.p.), iar raspun­derea penala fara sanctiune (pedeapsa) ar fi lipsita de obiect. Corelatia este si inversa, adica aplicarea pedepsei nu poate fi justificata decat de existenta raspunderii penale a infractorului, iar raspunderea penala nu se poate intemeia decat pe savarsirea unei infractiuni.

Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice si reprezinta con­secinta nesocotirii dispozitiei normei juridice penale.

In adevar, realizarea ordinii de drept in general, ca si a ordinii de drept penal presupune din partea tuturor destinatarilor legii, o conduita conforma cu dispozitiile legii, pentru normala desfasurare a relatiilor sociale.

Realizarea ordinii de drept penal are loc prin respectarea de catre marea majoritate a destinatarilor legii penale a dispozitiilor sale, in cadrul raporturilor de conformare. Pentru cei care nu‑si conformeaza conduita dispozitiilor nor­melor penale savarsind fapte interzise, restabilirea ordinii de drept incalcate si realizarea implicit a ordinii de drept are loc prin constrangere in cadrul unui raport juridic penal de conflict.

Raspunderea penala apare, cu alte cuvinte, ca fiind insasi raportul juridic de conflict, de constrangere, raport juridic complex, asa cum s‑a aratat, cu drepturi si obligatii specifice pentru subiectele participante.

In acelasi sens este definita raspunderea penala si in doctrina penala re­centa, ca fiind: "raportul juridic penal de constrangere, nascut ca urmare a savarsirii infractiunii intre stat, pe de o parte, si infractor pe de alta parte, raport complex al carui continut il formeaza dreptul statului, ca reprezentant al socie­tatii, de a trage la raspundere pe infractor, de a‑i aplica sanctiunea prevazuta pentru infractiunea savarsita si de a‑l constrange sa o execute precum si obliga­tia infractorului de a raspunde pentru fapta sa si de a se supune sanctiunii apli­cate, in vederea restabilirii ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii".

Sectiunea a II‑a

PRINCIPIILE RASPUNDERII PENALE

§ 1. Notiunea si cadrul principiilor raspunderii penale

Notiune. Prin principii ale raspunderii penale se inteleg acele idei de baza, diriguitoare, ce se regasesc in normele de reglementare a raspunderii pe­nale.

Ca institutie fundamentala a dreptului penal si raspunderea penala este strabatuta de principiile fundamentale ale dreptului penal care capata un carac­ter specific in raport cu aceasta.

Cadrul principiilor. In doctrina penala, nu exista unanimitate cu privire la numarul si cadrul principiilor raspunderii penale.

Intr‑o opinie, sunt retinute ca principii fundamentale ale reglementarii raspunderii penale: infractiunea unic temei al raspunderii penale, legalitatea raspunderii penale, individualizarea judiciara a raspunderii penale.

In alta opinie, recenta, intemeiat, este largita sfera principiilor, adaugandu‑se: principiul umanismului raspunderii penale, personalitatii raspunderii penale, in­evitabilitatii raspunderii penale, unicitatii raspunderii penale, prescrip­ti­bi­litatii raspunderii penale.

Desigur ca unele din aceste principii nu sunt numai ale raspunderii penale, ci pot fi ale dreptului penal ca si ale intregului sistem de drept dar capata in domeniul raspunderii penale un caracter particular, specific.

§ 2. Principiile raspunderii penale in special

Principiul legalitatii raspunderii penale. Principiul legalitatii, dupa cum se stie, este un principiu fundamental al intregului sistem de drept si al dreptului penal. In domeniul raspunderii penale principiul legalitatii presu­pune ca aparitia, desfasurarea ca si solutionarea raportului penal are loc pe baza legii si in stricta conformitate cu aceasta.

Legalitatea raspunderii penale presupune legalitatea incriminarii si lega­litatea sanctiunilor de drept penal.

Infractiunea este unicul temei al raspunderii penale. Este prin­cipiul care isi gaseste deplina consacrare in dispozitiile art. 17 al. 2 C.p. si pre­supune ca raspunderea penala se intemeiaza numai pe savarsirea unei infracti­uni, adica a unei fapte prevazute de legea penala, savarsita cu vinovatia ceruta de lege si care prezinta pericolul social concret al unei infractiuni.

Principiul umanismului. In domeniul raspunderii penale principiul umanismului isi gaseste expresie in conditiile si continutul constrangerii juri­dice, care intervine in cazul savarsirii infractiunii ca si prin prevederea pentru destinatarii legii penale a unor exigente carora acestia li se pot conforma.

Principiul raspunderii penale personale. Acest principiu a fost examinat si in cadrul principiilor fundamentale ale dreptului penal, ca o garan­tie a libertatii persoanei.

Principiul raspunderii penale personale presupune ca raspunderea penala revine numai persoanei care a savarsit ori a participat la savarsirea unei infrac­tiuni. Raspunderea penala nu poate interveni pentru fapta altuia, dupa cum nu poate fi colectiva, adica pentru fapta unei persoane sa raspunda un colectiv, grup (familie, etnie etc.).

Principiul unicitatii raspunderii penale. In conformitate cu acest principiu, raspunderea penala pentru o fapta savarsita este unica, adica se sta­bileste o singura data, iar daca raportul juridic de raspundere penala se stinge, aceasta nu mai poate actiona in viitor.

In legislatia penala romana, corespunzator acestui principiu, pentru savar­sirea unei infractiuni, raspunderea penala se stabileste si atrage o singura pedeapsa principala, ori o singura masura educativa[1].

Principiul inevitabilitatii raspunderii penale. Acest principiu pre­supune ca oricine savarseste o infractiune trebuie sa raspunda penal. Raspunde­rea penala este o consecinta inevitabila a savarsirii unei infractiuni.

Inlaturarea raspunderii penale in cazurile prevazute de lege (amnistie, lipsa plangerii prealabile, impacarea partilor, prescriptie s.a.) nu diminueaza importanta principiului care corespunde si principiului egalitatii tuturor persoa­nelor in fata legii penale.

Principiul inevitabilitatii raspunderii penale este realizat de principiul ofi­cialitatii actiunii penale in vederea tragerii la raspundere penala a infractorului si care functioneaza pentru marea majoritate a infractuinilor[2].

Principiul individualizarii raspunderii penale. Potrivit acestui principiu raspunderea penala trebuie sa fie diferentiata in functie de gravitatea infractiunii, de persoana infractorului pentru a asigura atat sanctio­narea corecta a infractorului cat si realizarea preventiunii generale si speciale.

Individualizarea raspunderii penale are loc in conformitate cu legea care consacra dispozitii speciale privitoare la individualizarea pedepsei (art. 72-89 C.p.) care constituie obiectul raspunderii penale.

Principiul prescriptibilitatii raspunderii penale. Raspunderea pe­nala, ca mijloc de realizare a ordinii de drept prin constrangere, pentru a fi efi­cienta, trebuie sa intervina prompt, cat mai aproape de momentul savarsirii in­fractiunii. In acest fel se realizeaza atat preventiunea speciala cat si generala, se creeaza sentimentul de securitate a valorilor sociale, se restabileste ordinea de drept incalcata, se intareste increderea in autoritatea legii.

Cu cat raspunderea penala intervine mai tarziu, fata de data savarsirii in­fractiunii cu atat eficienta ei scade, rezonanta sociala a infractiunii se stinge treptat iar stabilirea raspunderii penale pentru infractiunea care aproape a fost uitata, ale carei urmari au putut fi reparate, inlaturate sau sterse prin trecerea timpului nu mai apare ca necesara. Pe langa aceste aspecte nu trebuie neglijata nici situatia infractorului care s‑a aflat in tot acest interval sub amenintarea raspunderii penale, care s‑a putut indrepta si deci nu mai este necesara stabilirea raspunderii penale si a pedepsei. Iata argumente care justifica o limitare in timp a raspunderii penale.

Daca raspunderea penala nu a fost stabilita intr‑un anumit termen de la savarsirea infractiunii, aceasta se prescrie, adica se stinge dreptul de a mai fi stabilita raspunderea penala.

In legislatia penala romana au fost prevazute dispozitiuni prin care este stabilita prescriptia raspunderii penale pentru aproape toate infrac­tiunile, excep­tie facand doar infractiunile contra pacii si omenirii, pentru care s-a pre­vazut imprescriptibilitatea atat a raspunderii penale cat si a executarii pedepsei (art. 121 al. 2 si art. 125 al. 2 C.p.).