StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economia serviciilor

Procesul bugetar - definire, etape, trasaturi, elaborarea proiectului de buget, dezbaterea si aprobarea bugetului de catre parlament





PROCESUL BUGETAR



1. Definire, etape, trasaturi


Aplicarea principiilor bugetare confera documentului bugetar o anumita configuratie. El nu reprezinta insa o simpla lista de venituri si cheltuieli, ci un document extrem de voluminos si de complex in care isi gasesc reflectarea decizii de cea mai mare importanta. Tocmai de aceea el este indelung pregatit, dezbatut si apoi supus aprobarii. Sinteza sa se regaseste in Legea anuala a bugetului, care trebuie pusa in aplicare de catre guvern in etapa executiei bugetare. La incheierea exercitiului bugetar se intocmeste contul general de incheiere a bugetului, supus si el aprobarii parlamentului. Organele specializate ale statului supravegheaza si verifica operatiile bugetare, supunandu-le controlului preventiv si ulterior.



Toate aceste activitati se desfasoara in faze succesive, cu exceptia controlului, care este prezent in toate etapele. Aceste faze sau etape in care se realizeaza elaborarea proiectului de buget, dezbaterea si aprobarea lui, executia si incheierea exercitiului bugetar, precum si controlul asupra tuturor acestor operatiuni formeaza impreuna procesul bugetar.

Acesta este un proces deosebit de complex, realizat prin implicarea unui numar foarte mare de participanti, unii dintre acestia avand drept de decizie in materie bugetara, altii realizand executia bugetului sau controlul asupra acestuia.

Procesul bugetar prezinta o serie de caracteristici, care confera acestuia trasaturile specifice:

este un proces decizional, deoarece continutul sau consta in alocarea unor resurse bugetare limitate in raport cu nevoile societatii pentru bunuri si servcii publice;

este un proces democratic, deoarece in cursul derularii etapelor sale se manifesta atat atributele statului de drept, cat si posibilitatea impunerii intereselor economico - sociale ale diferitelor grupari de cetateni care detin majoritatea politica de decizie;

este un proces preponderent politic, deoarece optiunile reflectate in buget reprezinta un act de decizie politica al fortelor majoritare din parlament;

este un proces ciclic, cu o etapizare riguroasa;

are un larg impact public, cu implicatii la nivel macro si microeconomic, atat in plan economic, cat si in plan social.


2. Elaborarea proiectului de buget


Potrivit uzantelor, initiativa in materie bugetara are, de regula, Guvernul. Acesta trebuie sa prezinte anual Parlamentului proiectul de lege pentru adoptarea bugetului de stat, insotit de o expunere de m 717b11h otive si de o multime de anexe si calcule de fundamentare.

Lucrarile pregatitoare sunt efectuate de catre Ministerul Finantelor Publice si, in paralel, de catre ministere, administratii locale sau alte institutii publice care isi pregatesc propriile schite de buget.

Potrivit actualei Legi a finantelor publice [nr. 500/2002], Ministerul Finantelor Publice intocmeste proiectele pentru intregul sistem unitar de bugete, precum si proiectele de legi pentru aprobarea acestora.


Aceste proiecte de buget se intocmesc de catre Ministerul Finantelor Publice pe baza:

a)     prognozelor indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii trei ani;

b)     politicilor fiscale si bugetare;

c)      prevederilor memorandumurilor de finantare, ale memorandumurilor de intelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare internationale, semnate si/sau ratificate;

d)     politicilor si strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite in formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;

e)     propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

f)      programelor intocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de eficienta; programele sunt insotite de estimarea anuala a performantelor fiecarui program, care trebuie sa precizeze: actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinute si estimate pe anii urmatori, masurate prin indicatori precisi, a caror alegere este justificata;

g)     propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si de transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;

h)     posibilitatile de finantare a deficitului bugetar.

Datorita complexitatii deciziei bugetare, elaborarea proiectului de buget reprezinta un proces iterativ, care presupune un flux informational dublu, respectiv de la Ministerul Finantelor Publice catre institutiile bugetare cu atributii in furnizarea bunurilor si serviciilor publice si apoi in sens invers.

Lucrarile de elaborare a acestor proiecte de buget se etapizeaza pe baza asa - zisului calendar bugetar, prevazut in Legea finantelor publice, care contine termene exacte pentru finalizarea fiecarei etape a elaborarii bugetului, precum si obligatii stricte in sarcina intocmirii bugetului:

pana la 31 martie: organele abilitate vor elabora indicatorii macroeconomici si sociali pentru anul bugetar caruia ii corespunde proiectul de buget, precum si pentru urmatorii trei ani, cu mentiunea ca, in masura in care realitatea o impune, indicatorii respectivi vor fi actualizati pe parcursul desfasurarii procesului bugetar;

pana la 1 mai: Ministerul Finantelor Publice va inainta Guvernului obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii trei ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite;

Calitatea de ordonatori principali de credite o au, in cazul bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetului trezoreriei statului, bugetelor institutiilor publice autonome, bugetelor institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz, bugetului fondurilor provenite din credite externe si bugetului fondurilor externe nerambursabile, ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt, dupa caz, ordonatori secundari sau tertiari de credite.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unitatilor administrativ - teritoriale, primarul general al municipiului Bucuresti, primarii sectoarelor municipiului Bucuresti si presedintii consiliilor judetene. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica carora li se acorda fonduri din bugetele locale sunt, dupa caz, ordonatori secundari sau tertiari de credite.

pana la 15 mai: Guvernul aproba aceste obiective si limite, dupa ce le-a analizat, si informeaza comisiile pentru buget, finante si banci ale Parlamentului asupra principalelor orientari ale politicii sale macroeconomice si ale finantelor publice;

pana la 1 iunie: Ministerul Finantelor Publice, avand aprobarea Guvernului, va transmite ordonatorilor principali de credite o scrisoare - cadru prin care specifica contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum si limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;

pana la 15 iunie: Ministerul Finantelor Publice comunica ordonatorilor principali de credite eventuale modificari a limitelor de cheltuieli, adoptate de catre Guvern in cazul in care schimbarea cadrului macroeconomic impune acest lucru. Pe baza limitelor redimensionate vor fi definitivate proiectele de buget;

pana la 15 iulie

ordonatorii principali de credite sunt obligati sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli, si estimarile pentru urmatorii trei ani, insotite de documentatii si fundamentari detaliate;

Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului, isi aproba bugetele proprii si le inainteaza Guvernului in vederea includerii lor in proiectul bugetului de stat;

autoritatile administratiei publice locale au aceeasi obligatie pentru propunerile de transferuri consolidate si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;



Incepe, de acum, examinarea proiectelor primite la Ministerul Finanatelor Publice prin compararea cifrelor inscrise in aceste proiecte cu cele precizate prin limitele de cheltuieli comunicate. Se poarta discutii cu ordonatorii principali de credite asupra nivelului maxim al cheltuielilor bugetare pentru fiecare minister, institutie centrala sau administratie locala. Desigur ca intervin conflicte de interese, se exercita presiuni, fiecare ordonator de credite incercand sa obtina un nivel cat mai ridicat al cheltuielilor, iar Ministerul Finantelor Publice, avand grija de echilibrul de ansamblu si tinand seama de prioritatile din programul de guvernare, incearca sa tempereze excesele. In caz de divergente, hotaraste Guvernul.

pana la 1 august: ordonatorii de credite isi definitiveaza, dupa solutionarea divergentelor, propriile bugete si le depun la Ministerul Finantelor Publice;

pana la 30 septembrie: Ministerul Finantelor Publice, pe baza proiectelor de buget definitivate primite de la ordonatorii principali de credite si a bugetului propriu, intocmeste proiectele legilor bugetare anuale si proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern. Proiectul legii bugetului de stat este insotit de un raport privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia acesteia in urmatorii trei ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice in contextul carora au fost elaborate proiectele de buget, precum si strategia Guvernului in domeniul investitiilor publice. Raportul si proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal - bugetara a Guvernului, precum si alte informatii relevante in domeniu;

pana la 15 octombrie: Guvernul dezbate si definitiveaza aceste proiecte, ale legilor bugetare si ale bugetului, si le inainteaza Parlamentului spre adoptare.

Odata cu insusirea acestor proiecte de legi de catre Guvern si remiterea acestora Parlamentului, se incheie prima etapa a procesului bugetar, aceea privind elaborarea proiectelor de buget.


3. Dezbaterea si aprobarea bugetului de catre Parlament


Procedura dezbaterii si aprobarii bugetului in Parlament difera de la o tara la alta, in functie de modul de organizare a acestuia (sistem unicameral sau bicameral) si in functie de traditie. In tarile cu sistem bicameral, atributiile celor doua camere pot sa fie aceleasi sau pot fi diferite. De regula insa camera inferioara are prioritate in materie bugetara, in sensul ca este prima care analizeaza proiectul de buget si este cea care decide in ultima instanta.

In unele tari, seful executivului sau ministrul finantelor prezinta, mai intai, de regula, in camerele reunite, raportul asupra proiectului de buget, cu referiri la executia bugetului de anul in curs si proiectia cifrelor bugetare pentru anul viitor. Uneori acest raport este mult mai amplu, referindu-se la bugetul economic in ansamblul lui si nu numai la componenta sa financiara. Urmeaza ca apoi documentele sa fie analizate in comisiile camerelor care au dreptul sa formuleze amendamente.

In multe tari insa, inclusiv in Romania, comisiile permanente pentru buget, ce functioneaza pe langa cele doua camere, sunt cele care primesc mai intai proiectele guvernamentale spre analiza si amendare, abia apoi proiectul, cu amendamentele propuse, inaintandu-se spre dezbatere camerelor.

In privinta analizei, dezbaterii, amendarii si aprobarii bugetului, in practica exista doua solutii:

dreptul Parlamentului de a aproba bugetul asa cum a fost el intocmit de catre Guvern sau de a-l respinge fara a-i putea aduce amendamente;

dreptul de a-i aduce modificari, propunerile de amendamente facandu-le, de obicei, comisiile permanente pentru buget. Aceste modificari se fac, in principiu, in sensul reducerii cheltuielilor si sporirii veniturilor inscrise in proiectul guvernamental si nu in sens invers. Acolo unde se poate proceda si invers, legislatia obliga sa se prezinte propuneri adecvate de compensare a reducerii veniturilor sau a sporirii unor cheltuieli.

In Romania, documentele dezbatute de catre comisiile specializate pentru buget, finante si banci sunt transmise spre avizare si altor comisii permanente interesate, precum si compartimentului tehnic - legislativ al fiecarei camere. Aceste organisme au si ele dreptul de a propune amendamente. Se exercita si in aceasta etapa puternice presiuni pentru acceptarea unor solicitari de majorare a alocatiilor de care vor beneficia diferiti ordonatori principali de credite. La dezbateri, in comisiile camerelor participa si ministrul finantelor si ceilalti ministri interesati.

Propunerile de amendamente pot sa difere de la o comisie la alta. In acest sens, se constituie o comisie mixta de mediere, iar, in final, cele doua comisii reunite intocmesc un raport comun prin care propun acceptarea proiectelor de lege (cu sau fara amendamente) sau respingerea acestora.

Urmeaza apoi dezbaterea proiectelor in camerele parlamentului. In unele tari, inclusiv in Romania, aceasta dezbatere are loc in camerele reunite, dupa ce, in prealabil, ministrul finantelor a prezentat raportul asupra proiectului de buget, iar comisiile permanente au prezentat raportul lor comun.

In prima faza are loc o dezbatere generala asupra proiectului de buget, la care, reprezentantii diferitelor grupuri parlamentare, isi prezinta punctul lor de vedere, opozitia criticand de obicei proiectul prezentat, iar reprezentantii puterii sustinand propunerile executivului.

In finalul acestei dezbateri generale, ministrul finantelor prezinta, in numele Guvernului, pozitia acestuia cu privire la problemele ridicate de catre reprezentantii diferitelor grupuri parlamentare.

Daca prin raportul lor comun, cele doua comisii permanente au propus respingerea proiectului guvernamental, dupa incheierea dezbaterilor generale, presedintele sedintei comune poate cere Parlamentului sa se pronunte prin vot asupra acestei propuneri.

Daca insa raportul comun al comisiilor a fost favorabil proiectului de buget, cu sau fara modificarea acestuia, atunci se trece la faza a doua a dezbaterilor din sedinta comuna consacrata analizei si votarii legilor bugetare.

Bugetele se aproba de parlament pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si alineate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si creditele de amgajament pentru actiuni multianuale.

Potrivit legislatiei romanesti, daca legile bugetare anuale, depuse in termen legal, nu au fost adoptate de catre Parlament pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se refera proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta. Daca totusi legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, Guvernul isi indeplineste sarcinile pe baza unor avansuri lunare in limita a 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent sau din sumele propuse in proiectul de buget, in situatia in care acestea sunt mai mici decat cele din anul anterior. Institutiile publice si actiunile noi, aprobate in anul curent, dar care incep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar urmator, vor fi finantate, pana la aprobarea legii bugetare, in limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse in proiectul de buget.

Legile bugetare anuale adoptate de catre Parlament trebuie sa fie apoi promulgate de catre Presedinte si publicate in Monitorul Oficial pentru a putea fi puse in aplicare.

Bugetul, in ansamblui lui, este un document extrem de voluminos, el cuprinzand adesea peste 15.000 de pagini. Ceea ce se publica in Monitorul Oficial este doar Legea bugetului de stat si respectiv Legea bugetului asigurarilor sociale de stat, care cuprind circa 20 de pagini de text si anexele lor.

In articolele Legii bugetului de stat sunt inscrise:

volumul total al veniturilor, cheltuielilor si a deficitului bugetar, asa cum au fost acestea aprobate de catre Parlament;

structura veniturilor in raport cu natura si provenienta lor;

structura economica a cheltuielilor grupate in cheltuieli curente, cheltuieli de capital si operatiuni financiare, precum si regulile ce trebuie respectate de catre cei care decid in privinta efectuarii acestor cheltuieli;

structura cheltuielilor in raport cu destinatiile lor: servicii publice generale; aparare, odine publica si siguranta nationala; cheltuieli social - culturale; cheltuieli pentru servicii si dezvoltare publica; cheltuieli pentru actiuni economice; pentru fonduri la dispozitia Guvernului si pentru cheltuieli aferente datoriei publice;

transferurile, cotele si sumele defalcate pentru bugetele locale; veniturile si cheltuielile Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.

Toate acestea isi gasesc detalierea in anexele la legea bugetului de stat, ce fac parte integranta din legea aprobata, ca de exemplu:

sinteza bugetului de stat, detaliata la venituri pe capitole si subcapitole, iar la cheltuieli pe capitole, subcapitole, paragrafe si titluri;

sinteza cheltuielilor bugetare pe surse de finantare, cu detaliere pe parti, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole si alineate, dupa caz;

bugetele ordonatorilor principali de credite li anexele la acestea;

sume defalcate pentru bugetele locale;

categorii de venituri si cheltuieli aferente bugetelor locale;

veniturile si cheltuielile Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, detaliate corespunzator;

alte anexe.

Legea bugetului asigurarilor sociale de stat cuprinde:

volumul total al veniturilor, cheltuielilor si excedentul bugetar aferent acestui buget;

structura veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat;

structura economica si functionala a cheltuielilor bugetului asigurarilor sociale de stat;





dispozitii referitoare la bugetul asigurarilor pentru somaj;

dispozitii referitoare la Fondul de garantare pemtru plata creantelor salariale [constituit prin Legea 200/2006];

reglementari specifice exercitiului bugetar.


Anexele Legii bugetului asigurarilor sociale de stat cuprind:

sinteza bugetului asigurarilor sociale de stat, detaliata la venituri pe capitole si subcapitole, iar la cheltuieli pe parti, capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole si alineate, dupa caz;

sinteza fondurilor alocate pe surse de finantare si titluri de cheltuieli;

sume alocate din credite externe detaliate pe capitole, subcapitole, paragrafe, titlrui de cheltuieli, articole si alineate, dupa caz;

programul de investitii publice pe grupe de investitii si surse;

sinteza veniturilor si cheltuielilor bugetului asigurarilor pentru somaj;

alte anexe.

Astfel, bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat si bugetele fondurilor externe nerambursabile se adopta prin lege.

Bugetele locale se aproba de catre consiliile locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor, judetelor si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz.

Bugetele institutiilor publice autonome se aproba de catre organele abilitate in acest scop prin legi speciale.

Bugetele institutiilor publice finantate partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul creditelor externe, bugetul fondurilor externe nerambursabile se aproba prin lege, ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, iar daca sunt finantate integral din bugetele de mai inainte, atunci bugetul respectivelor institutii publice se aproba de catre ordonatorii de credite ierarhic superior al acestora.

Bugetele institutiilor publice care se finanteaza integral din venituri proprii se adopta de catre organul de conducere al institutiei publice si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior.

Bugetul trezoreriei statului se aproba prin hotarare a Guvernului.


4. Executia bugetului


Odata legea bugetara aprobata si promulgata, se trece la cea ce-a treia etapa a procesului bugetar si anume la executia bugetului. Aceasta inseamna incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor autorizate de catre Parlament prin aprobarea legilor bugetare. Sarcina revine Guvernului, care o realizeaza prin organul sau specializat, si anume Ministerul Finantelor Publice. In executia bugetului sunt implicati insa mii de participanti, atributiile acestora, de dispozitie sau de executie, fiind riguros delimitate potrivit principiului separarii functiilor. Grija principala a acestora este de a asigura incasarea veniturilor cel putin la nivelul aprobat si efectuarea cheltuielilor in limitele si pentru destinatiile aprobate.

Inseamna ca veniturile inscrise in buget reprezinta sarcini minime. Depasirea acestora (cu exceptia celor extrabugetare) nu reprezinta un act de indisciplina bugetara daca nu au fost incalcate legile fiscale. Atentia este deci indreptata spre identificarea tuturor surselor de venituri si incasarea integrala a sumelor cuvenite statului, fara savarsirea de abuzuri fiscale.

In schimb, in cazul cheltuielilor, sumele inscrise in buget reprezinta limite maxime. Efectuarea de cheltuieli peste plafonul aprobat sau pentru alte scopuri decat cele pentru care s-a obtinut aprobarea, reprezinta o incalcare a disciplinei financiare, iar cei vinovati sunt sanctionati. Aici preocuparea este aceea de a efectua cheltuieli in limitele, conditiile si pentru destinatiile legale, evitandu-se deturnarile de fonduri, risipa si abuzurile.

Pentru a se putea trece la executia de casa a bugetului, adica la incasarea propriu - zisa a veniturilor si la efectuarea platilor pe seama resurselor bugetare alocate, trebuie efectuate cateva operatii prealabile. Mai intai, cifrele anuale aprobate prin lege pentru venituri si cheltuieli trebuie repartizate pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de esalonarea in timp a cheltuielilor. Urmeaza apoi deschiderea creditelor sau alimentarea conturilor ordonatorilor de credite, deschise la trezoreria statului, conditie indispensabila pentru ca alocatiile sa poata fi folosite. Alocarea resurselor se face in limita creditelor aprobate pe destinatiile legale, in raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispozitie anterior. Ordonatorii de credite au obligatia de a folosi alocatiile primite numai in limita si pentru destinatiile aprobate si numai pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiei pe care o conduc.

Executia de casa a bugetului se realizeaza fie prin Banca Centrala si bancile specializate, fie prin institutii specializate ale Ministerului Finantelor sau, de cele mai multe ori, printr-un sistem mixt.

In Romania, executia de casa a ugetului a fost asigurata, pana in anul 1992, de catre Banca Nationala in cooperare cu bancile specializate, iar din 1992 s-a infiintat trezoreria finantelor publice [Hotararea Guvernului 78/1992], care a preluat executia de casa a bugetului.

Fazele si metodele folosite in executia bugetara sunt diferite pentru venituri si cheltuieli. Exista de altfel o delimitare riguroasa intre executia partii de venituri si executia partii de cheltuieli in virtutea interdictiei de a se efectua plati direct din venituri si in conformitate cu regula non - contractarii veniturilor si cheltuielilor.

Executia partii de cheltuieli ridica probleme mai complexe si de aceea sunt riguros delimitate fazele ce trebuie parcurse si competentele organelor de dispozitie (ordonatorii de credite) si a celor de executie (casierii sau contabilii platitori).

Primele trei faze, adica angajarea, lichidarea si ordonantarea sunt de competenta ordonatorilor de credite, iar cea de-a patra, plata propriu - zisa, este realizata de organele de executie.

Prin angajarea cheltuielii de catre o institutie publica finantata din buget se intelege asumarea obligatiei acesteia de a plati in viitor o suma de bani unei terte persoane fizice sau juridice. Angajarea trebuie sa aiba temei legal. Ea se realizeaza in cazul achizitionarii bunurilor sau serviciilor prin incheierea unui contract, emiterea unei comenzi sau acceptarea unei oferte. Unele obligatii se nasc prin adoptarea unei decizii de numire in functie, in cazul angajarii unui functionar public, printr-o hotarare judecatoreasca cu titlu executoriu prin care institutia este obligata sa efectueze unele plati, sau angajarea poate rezulta din legile adoptate de catre Parlament cu privire la introducerea unei noi grile de salarizare pentru bugetari, care duce la majorarea salariilor, cu privire la indexarea salariilor sau acordarea unor compensatii.

Lichidarea cheltuielii are doua faze:

faza in care se constata faptic si pe baza de acte justificative realizarea operatiei angajate sau dispuse in prealabil si

faza in care se stabileste suma datorata beneficiarului. In raport cu gradul de indeplinire a obligatiei consemnate cu prilejul angajarii prealabile, suma datorata coincide sau nu cu cea stabilita in momentul angajarii cheltuielii.

Ordonantarea platii se realizeaza prin emiterea unui ordin sau a unei dispozitii de plata adresata casierului, prin care, in urma lichidarii, se dispune plata sumei cuvenite beneficiarului. Angajarea si efectuarea de cheltuieli se aproba si se efectueaza numai daca pe documentul respectiv exista viza de control financiar preventiv. Pentru cheltuielile consolidate sau cu caracter sistematic, precum plata salariilor functionarilor publici sau platile in contul serviciului datoriei publice, platile se pot efectua fara o ordonantare prealabila. Aceasta nu inseamna insa ca statele de plata nu trebuie sa poarte viza de control financiar preventiv.

Plata propriu - zisa este obligatia de achitare a sumei datorate beneficiarului.

In executia partii de venituri se respecta, de asemenea, principiul separarii functiilor, iar operatiile care se realizeaza difera in raport cu felul veniturilor cuvenite statului.

Exista astfel, potrivit naturii veniturilor, doua feluri de proceduri: proacedurile fiscale si procedurile nefiscale.

La randul lor, procedurile fiscale sunt diferite pentru impozitele directe si pentru cele indirecte.

In cazul impozitelor directe, procedurile presupun, in virtutea principiului separarii functiilor, doua faze si anume: faza deciziilor administrative si faza deciziilor contabile.

Executata de catre aparatul fiscal specializat din subordinea Ministerului Finanatelor Publice, faza administrativa comporta trei operatii tehnice si anume: asezarea, lichidarea si emiterea titlului de percepere.



Asezarea implica identificarea materiei impozabile, atunci cand faptul generator de impozite s-a aprodus, si evaluarea acesteia. Asezarea reprezinta o operatie de maxima importanta pentru evitarea evaziunii fiscale pe calea clandestinismului sau a subevaluarii materiei impozabile.

Lichidarea consta in stabilirea marimii impozitului datorat de catre fiecare contribuabil in functie de baza de calcul a impozitului (materia impozabila evaluata) si regimul fiscal de impozitare (cotele sau sumele fixe stabilite prin lege pentru unitatea de impunere si eventualele facilitati fiscale de care poate beneficia, potrivit legii, contribuabilul). Suma datorata de catre fiecare contribuabil reprezinta debitul sau fiscal.

Emiterea titlului de percepere a impozitului consta in inscrierea debitului fiscal ce urmeaza a fi incasat de la fiecare contribuabil intr-un act sau dispizitie prin care se autorizeaza perceperea propriu - zisa a impozitelor.

Faza executiei contabile incheie procedura in cazul impozitelor directe, constand in perceperea propriu - zisa a acestora de catre agenti incasatori sau contabili incasatori ce apartin trezoreriei statului sau unitatilor ce efectueaza cu mandat operatiile de incasare a impozitelor.

Procedura de executie a impozitelor indirecte se caracterizeaza prin faptul ca nu se aplica intocmai separarea functiilor. De exemplu, in cazul taxelor vamale, asezarea, lichidarea si perceperea se realizeaza deodata, cu ocazia vamuirii marfii si a achitarii taxelor vamale stabilite. Aici un rol considerabil il are platitorul care intocmeste declaratia vamala, organul administrativ verificand exactitatea datelor.

Exista si proceduri nefiscale practicate in unele tari prin emiterea unui ordin de varsare sau de incasare prin care datornicul este invitat pe cale amiabila sa-si achite datoria, in caz contrar fiind sesizata instanta, sau procedura de incasare fortata, caz in care se emite un titlu executoriu (pentru acele creante ale statului care nu au un mod special de incasare).


5. Incheierea executiei bugetare


Ministerul Finantelor Publice are obligatia de a urmari si supraveghea in permanenta mersul executiei bugetului si de a prezenta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului cu privire la starea de echilibru a bugetului.

El foloseste in acest sens darile de seama contabile trimestriale ale ordonatorilor de credite si urmareste conturile privind executia de casa a bugetului prin trezoreria statului.

La incheierea exercitiului bugetar, Ministerul Finantelor Publice trebuie sa intocmeasca contul general anual de executie a bugetului de stat si, respectiv, contul de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale si bugetele ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele la acestea.

Momentul intocmirii depinde de metoda folosita in realizarea exercitiului bugetar.

Daca se foloseste metoda de gestiune, atunci conturile bugetului se inchid in ultima zi a anului bugetar, astfel ca in contul general anual de executie se vor reflecta veniturile efectiv incasate si cheltuielile efectuate pana la sfarsitul anului. In acest caz, veniturile cuvenite bugetului si neincasate si cheltuielile angajate, dar neefectuate pana la sfarsitul anului se transmit in bugetul urmator si se vor reflecta in contul anual al exercitiului urmator.

Daca se aplica metoda de exercitiu, atunci contul general anual se va intocmi dupa expirarea perioadei de prelungire a executiei pentru bugetul anului incheiat, el reflectand veniturile si cheltuielile anului expirat, chiar daca unele dintre ele s-au realizat dupa incheierea exercitiului bugetar.

Conturile anuale de executie cuprind:

a)     la venituri: prevederi bugetare initiale, prevederi bugetare definitive si incasari realizate;

b)     la cheltuieli: credite bugetare initiale, credite bugetare definitive si plati efectuate.

Prin compararea incasarilor realizate cu platile efectuate se poate aprecia starea de echilibru a bugetului incheiat, diferenta favorabila aparand ca excedent definitiv, iar cea nefavorabila ca deficit al bugetului.

Conturile generale intocmite de catre Ministerul Finantelor Publice se prezinta Guvernului spre analiza si insusire. Odata insusite de Guvern, se inainteaza pana la data de 1 iulie a anului urmator Parlamentului spre aprobare.

Ministerul Finantelor Publice este obligat sa intocmeasca si sa anexeze la contul general de executie a bugetului de stat si contul general al datoriei publice. Acesta cuprinde conturile datoriei publice interne si datoriei publice externe directe a statului si situatiile garantiilor guvernamentale pentru credite interne si pentru credite externe primite de catre alte persoane juridice.


6. Controlul executiei bugetare


Dupa primirea contului privind executia bugetara, Parlamentul transmite documentul institutiei supreme de control financiar extern care, in cele mai multe tari, inclusiv in Romania, poarta denumirea de Curte de Conturi.

In privinta contului de executie bugetara, Curtea de Conturi efectueaza la fiecare institutie publica controlul ulterior, vizand legalitatea si realitatea datelor cuprinse in acest document. Ea verifica eficienta, eficacitatea si economicitatea executiei bugetare, pronuntandu-se si asupra calitatii gestiunii banilor publici la nivelul fiecarei institutii si pe ansamblul bugetului. La incheierea verificarilor efectuate prin structurile sale functionale, daca nu se constata ilegalitati si prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de descarcare de gestiune a conducatorului (ordonatorului de credite) fiecarei institutii publice. Daca se constata operatiuni ilegale, generatoare de pagube materiale, acestea se recupereaza prin organele de jurisdictie ale Curtii de Conturi.

In final, Curtea de Conturi intocmeste Raportul public, care sta la baza dezbaterilor in Parlament in vederea aprobarii legilor anuale de executie a bugetelor publice.

Organizarea si functionarea controlului financiar, in general, asupra executiei bugetare, in special, prezinta particularitati de la o tara la alta. Important este ca, prin formele concrete de organizare si functionare a controlului financiar, sa se evite manifestarea conflictului de interese si sa se realizeze controlul reciproc al puterilor in stat, in sensul ca organul care gestioneaza bugetul (guvernul) sa fie controlat si de o entitate publica exterioara acestuia, aprobarea executiei bugetare efectuand-o o alta putere in stat, respectiv forul legiuitor (parlamentul).

Desi am prezentat controlul ca o etapa distincta a procesului bugetar, in realitate el este prezent, asa cum subliniam inca de la inceput, in toate fazele procesului bugetar, desi activitatea cea mai intensa se realizeaza de-a lungul executiei bugetare.

Obiectul controlului bugetar il reprezinta actele de decizie si de executie ale tuturor persoanelor implicate in procesul bugetar, incepand cu Guvernul, continuand cu ordonatorii de credite si terminand cu simplii manuitori ai banului public. In toate cazurile se urmareste respectarea stricta a legilor si disciplinei bugetare, incasarea integrala si la timp a veniturilor, prevenindu-se evaziunea, dar si abuzurile fiscale, cheltuirea judicioasa a resurselor alocate, in limitele si pentru destinatiile alocate.

Si in domeniul controlului bugetar, controlul cel mai eficace este cel preventiv, menit sa asigure respectarea legalitatii, oportunitatii si eficienta in manuirea banului public. Cel concomitent, exercitat cu prilejul efectuarii platii are o eficacitate mai redusa, verificandu-se doar daca operatiile anterioare de angajare, lichidare si ordonantare s-au facut corect. Controlul ulterior este doar constatativ, prin masurile si sanctiunile aplicate putandu-se cel mult preveni actele de indisciplina financiara in viitor, existand putine sanse de a se repara prejudiciile aduse statului prin evaziune fiscala sau prin risipa in cheltuirea banului public.


7. Aprobarea executiei bugetare


Pe baza raportului privind contul de executie bugetara, elaborat de institutia specializata de control al finantelor publice, Parlamentul declanseaza procedura de dezbatere si aprobare a acestuia. Mai intai are loc analiza raportului in comisiile permanente reunite de buget, finante si banci ale forului legislativ, iar apoi se dezbate in plenul Parlamentului proiectul de Lege privind aprobarea contului de executie bugetara.

Cu aceasta ocazie se prezinta de catre executiv sinteza evolutiilor economico - financiare din anul la care se refera executia bugetara si factorii care au influentat evolutia acesteia. Apoi are loc exprimarea punctelor de vedere ale formatiunilor politice reprezentate in forul legislativ, prilej cu care se fac aprecieri privind calitatea gestiunii bugetare comparativ cu prevederile bugetului aprobat. Totodata, se pot avansa propuneri privind modificarea unor legi in vederea cresterii eficientei utilizarii banilor publici. In continuare, se trece la discutarea pe articole a proiectului legii privind aprobarea contului de executie bugetara. In continutul sau, pe langa articolele privind aprobarea contului respectiv, se pot introduce prevederi referitoare la continuarea verificarii de catre Curtea de Conturi a anumitor aspecte ale executiei bugetare si raportarea catre Parlament a constatarilor rezultate si a masurilor legale aplicate.

Votul final favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de executie bugetara marcheaza incheierea etapelor componente ale procesului bugetar.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact