Supravegherea pentru activitatea de e-banking desfǎsuratǎ la nivel international

Supravegherea pentru activitatea de e-banking desfǎsuratǎ la nivel international.

E-banking se bazeazǎ pe o tehnologie care este, prin natura sa, caracterizatǎ de virtualitate, iar domeniul sǎu de expansiune tine de spatiul geografic virtual fǎrǎ a fi nevoie de sustinerea sau expansiunea in spatiul real.

Astfel de expansiuni ale pietei ce se pot extinde in afara granitelor tǎrii de origine duc

la cresterea semnificativǎ a problemelor cu care se pot confrunta factorii de supraveghere prudentialǎ bancarǎ datoritǎ urmǎtoarelor cauze:

1). Usurinta potentialǎ si viteza cu care bǎnci localizate oriu 616j99g nde in lume pot conduce activitǎti cu clienti conectati la reteaua electronicǎ interconectatǎ(Internet, si comunicatii mobile fǎrǎ fir sau alte tehnologii care permit accesul la retea) desi respectivele bǎnci nu au fost autorizate sau nu sunt supravegheate in tara in care furnizeazǎ serviciile;

2). Posibilitatea ca bǎnci sau institutii nebancare sǎ utilizeze Internetul pentru a depǎsi

granitele tǎrii de origine si sǎ lege de activitǎtile bancare care au constituit in mod regulat subiectul supravegherii, activitǎti nebancare ce ar putea sǎ nu fie supravegheate de nici o autoritate de piatǎ financiarǎ.

3). Dificultǎtile practice intalnite de autoritǎtile nationale care doresc sǎ monitorizeze sau sǎ controleze accesul local la site urile e-banking ce sunt localizate sub alte jurisdictii fǎrǎ cooperarea autoritǎtilor din respectivele jurisdictii.

Studii recente efectuate la nivel international, elaborate de EBG au indicat faptul cǎ aproape toate bǎncile au avut o abordare conservatoare in ceea ce priveste intrarea pe piete internationale, abordare datoratǎ, in principal, procedurilor existente ce erau folosite pentru intrarea pe o piatǎ strǎinǎ care cereau aprobarea formalǎ si obtinerea unei licente de la autoritǎtile din tara gazdǎ.

In prezent bǎncile s-au abtinut, in general, sǎ-si extindǎ activitǎtile de e-banking in tǎri unde nu au condus activitǎti traditionale si unde nu au canale de distributie traditionale.

Bǎncile care au devoltat servicii de e-banking s-au restrans la a activa doar pe teritoriul tǎrii de origine si a efectua tranzactii doar in moneda locala sau in moneda unei tǎri 58 in care deja au autorizatie de functionare si in care au acces la sistemele de decontǎri direct sau indirect - printr-un intermediar licentiat in tara gazdǎ. In plus, organismele de supraveghere s-au lovit de existenta reglementǎrilor la nivel international si de legislatii mai permisive in unele tǎri.

Internetul oferǎ posibilitatea extinderii pe noi piete in afara granitelor a activitǎtii bancare atat bǎncilor care sunt autorizate ca societate bancarǎ in tara de origine cat si bǎncilor care sunt in intregime virtuale[1], fǎrǎ sǎ mai fie nevoie de efectuarea cheltuielilor si analizelor ce sunt premergǎtoare, de obicei, deschiderii unei agentii, sucursale sau filiale intr-o tarǎ strǎinǎ.

In plus, institutii nelicentiate si neautorizate sau bǎnci supuse unui regim mai bland de supraveghere, pot sǎ nu aplice aceleasi proceduri, conventii de piatǎ, regelementǎri si norme prudentiale cand desfǎsoarǎ activitǎti in afara granitelor. Acest lucru duce la furnizarea de servicii similare celor bancare, neautorizate si in jurisdictii in care bǎncile nu au voie sǎ desfǎsoare astfel de activitǎti.

In concluzie, autoritǎtile de supraveghere trebuie sǎ:

. inteleagǎ cǎ Internetul permite furnizarea de servicii de tip e-banking care pot depǎsi granitele tǎrii de origine si care sunt supuse incertitudinii cǎ sunt supravegheate dupǎ aceleasi norme sau cǎ au licentǎ si autorizare de functionare;

. determine implicatiile luǎrii de mǎsuri restrictive fatǎ de bǎncile locale fǎrǎ sǎ semneze acorduri bilaterale cu organizatiile strǎine care pot sǎ elaboreze sau sǎ aplice activitǎti aproape identice, prin intermediul Internetului, in jurisdictia localǎ;

. sǎ se asigure cǎ bǎncile isi gestioneazǎ corect incertitudinea legalǎ pe perioada in care infrastructura legalǎ pentru serviciile e-banking este in curs de definitivare.

In timp ce necesitǎtile de solvabilitate si regulile de supraveghere prudentialǎ se aplicǎ la fel in cazul bǎncii traditionale ca si in cazul e-banking, alternativa furnizǎrii de servicii pe canale electronice creeazǎ elemente suplimentare de risc ce trebuie vǎzute de cǎtre supervizori intr-o luminǎ nouǎ. Acestea include supravegherea companiilor subcontractoare care participǎ in procesul de furnizare de servicii e-banking si a contractelor incheiate intre acestea si societǎtile bancare si sǎ supravegheze integritatea si securitatea datelor, protejarea lor, mai ales in conditiile in care acestea suportǎ procesǎri si in alte jurisdictii.

Indicatiile pe care Comitetul de la Basel le oferǎ supervizorilor nationali oferǎ fundamentele unei structuri de supraveghere a activitǎtilor e-banking peste granitele tǎrilor de provenientǎ, dar ele sunt subiect de modificare si adaptare la noile conditii de evolutie a tehnologiei informatiei si a serviciilor bancare furnizate pe canale electronice.

Grupul de lucru al Comitetului de la Basel pentru Supravegrerea e-banking (EBG) ia in calcul douǎ scenarii de supraveghere prudentialǎ:

1. Scenariul in-out - in care institutii din tara supervizorului oferǎ servicii in exteriorul tǎrii;

2. Scenariul out-in - in care institutii din tara supervizorului utilizeazǎ servicii e-banking oferite de o institutie bancarǎ dintr-o altǎ tarǎ. Acest scenariu prezintǎ douǎ subscenari si anume:

a. Scenariul Out-in fizic - banca strǎinǎ ce oferǎ servicii e-banking este prezentǎ fizic, cu sucursale, filiale sau agentii, licentiate si autorizate in tara gazdǎ;

b. Scenariul Out -in virtual - banca strǎinǎ ce oferǎ servicii e-banking nu este prezentǎ fizic, cu sucursale, filiale sau agentii, licentiate si autorizate in tara gazdǎ ci este prezentǎ doar in spatiul virtual.

In plus, fatǎ de aceste secnarii, autoritǎtile de supraveghere nu trebuie sǎ piardǎ din vedere situatiile in-in ce ar putea avea implicatii internationale si ar putea ridica necesitatea intercooperǎrii intre autoritǎtile de supraveghere datoritǎ caracterului international al Internetului si a lipsei de granite a acestui spatiu virtual.

Scenariul in-out. Cand o bancǎ furnizeazǎ servicii e-banking intr-o altǎ tarǎ este necesarǎ intelegerea mutualǎ a proceselor de supraveghere prudentialǎ din cele douǎ jurisdictii.

S-a ajuns la concluzia cǎ ideal ar fi ca supervizorul din tara de origine este responsabil de supravegerea organizatiei bancare la nivel consolidat iar supervizorul din tara gazdǎ se limiteazǎ doar la supravegherea operatiunilor de pe piata sa localǎ.

Supervizorul din tara de origine trebuie sǎ detinǎ imagini consolidate ale activitǎtilor e-banking desfǎsurate de o bancǎ si este normal sǎ-si doreascǎ ca acestea sǎ fie subiectul acelorasi reguli de functionare si supraveghere si in cazul cand aceeasi bancǎ furnizeazǎ servicii e-banking in afara granitelor.

Daca tara gazdǎ prezintǎ niste reglementǎri si proceduri de control al activitǎtii ebanking mai restrictive, autoritatea de supraveghere din tara gazdǎ este normal sǎ doreascǎ supunerea la aceste reguli a institutiei bancare ce oferǎ servicii in jurisdictia sa. Este normal sǎ nu se cearǎ ca autoritǎtile de supervizare dintr-o tarǎ sǎ fie la curent cu toate regulile si procedurile de supraveghere din toate celelalte tǎri pentru a vedea dacǎ sunt in concordantǎ cu propriile reglementǎri dar este necesar ca acestea sǎ se asigure cǎ bǎncile care doresc sǎ ofere servicii e-banking in alte jurisdictii sunt in deplinǎ cunstintǎ de cauzǎ cu privire la regelmentǎrile din respectivele jurisdictii si nu se expun riscului legal in acele tǎri. Supervizorii din tara de origine a serviciilor e-banking trebuie sǎ ofere supervizorilor din tara gazdǎ informatii cu privire la modul de supraveghere consolidatǎ a activitǎtilor bǎncii ce isi desfasoarǎ activitatea in cele douǎ medii regelementate. In general, supervizorii gazdǎ ar trebui sǎ se bazeze pe informatiile primite de la supervizorii din tara de origine si pe corectitudinea supravegherii acesteia la nivel local. Daca este pusǎ la indoialǎ eficienta suprevegherii in tara de origine, supervizorul gazdǎ va trebui sǎ abordeze supervizorul de origine intr-o manierǎ bilateralǎ. Este de dorit in asemenea cazuri ca cele douǎ organisme de supraveghere sǎ coopereze in activitatea lor si sǎ aplice fiecare propriile procese specifice pentru ansamblul activitǎtilor desfǎsurate sub jurisdictia lor.

Scenariul out-in

In cazul scenariului out-in fizic, institutia strǎinǎ are atat prezentǎ fizicǎ licentiatǎ in tara gazdǎ - sub forma unei sucursale, filiale sau agentii - prezentǎ care se supune proceselor de supraveghere si regelementǎrilor din tara gazdǎ cat si accesul la sistemele de decontare locale. In acest scenariu supervizorul din tara gazdǎ isi va aplica procedurile normale de supraveghere pe plan local. In cazul in care se identificǎ probleme de supraveghere datorate furnizǎrii de servicii e-banking, autoritatea de supraveghere va atentiona entitatea licentiatǎ local care furnizeazǎ aceste servicii si va comunica existenta acestor probleme supervizorului din tara de origine.

Dacǎ este necesar, suparvizorii din cele douǎ tǎri pot lua decizii si mǎsuri in cooperare.

In cazul scenariului out-in virtual, institutia strǎinǎ nu are corespondent fizic in tara gazdǎ sau acces direct la sistemul local de decontǎri. In aceste conditii supraveghetorul gazdǎ potential va conduce o serie de studii cu privire la natura si scopul activitǎtilor bǎncii virtuale si va detremina dacǎ aceste activitǎti este necesar sǎ fie supuse vreunui proces de autorizare sau licentiere si dacǎ trebuie sau nu supuse procesului de supraveghere. De obicei, supraveghetorii trateazǎ acest caz in mod similar tratǎrii traditionale a prezentei fizice a bǎncilor strǎine (out-in fizic). Obiectivul supravegherii atat in tara de origine cat si in tara gazdǎ ii reprezintǎ evitarea si minimzarea riscului legal ce decurge din diferentele sau ambiguitǎtile jurisdictionale si asigurarea faptului cǎ activitǎtile e-banking sunt supravegheate in mod corespunzǎtor iar responsabiltǎtile de supraveghere prudentialǎ sunt bine definite.

Dacǎ activitǎtile bǎncii virtuale provin dintr-o jurisdictie unde lipsesc competentele de supraveghere sau existǎ indicii cǎ supravegherea nu se ridicǎ la anumite standarde, supervizorul din tara gazdǎ va trebui sǎ decidǎ care sunt actiunile de intreprins pentru a-si proteja rezidentii si sistemul bancar local ce vin in contact cu serviciile e-banking din jurisidictia strǎinǎ. Este adevǎrat cǎ normele de supraveghere prudentialǎ diferǎ de la jurisdictie la jurisdictie in functie de apetitul pentru risc si de complexitatea si de profilul de risc al institutiei de supraveghere.

Un exemplu in acest sens il constituie experienta anului 2000 la nivel de sisteme informatice prezente in functiune la majoritatea bǎncilor care au trebuit modificate pentru a stoca si afisa anul calendaristic pe patru caractere si nu pe douǎ cum se dovedise a fi suficient in decadele anterioare. Pentru a asigura cǎ trecerea in anul 2000 nu se va solda cu crash uri bancare sau sistemice datorate incapacitǎtii sistemelor informatice de a inregistra si prelucra corect anul 2000, autoritǎtile de supraveghere bancarǎ au impus bǎncilor din jurisdictia lor termene de finalizare a modificǎrii si punerii in functiune a sistemelor informatice corectate.

Cu aceastǎ ocazie s-au remarcat diferente mari intre termenele de finalizare si trecere in testare stabilite de la tarǎ la tarǎ, fapt ce evidentiazǎ diferentele de abordare  problemelor in procesele de supraveghere prudentialǎ.