Nevoia de lichiditati internationale

Nevoia de lichiditati internationale

Sistemul bancar centralizeaza toate cererile si ofertele de ofertele de monede straine contra moneda internationala ( acestea sint operatiile pietei valutare ) , iar soldul ansamblului acestor operatiuni , dupa compensarea zilnica , constituie nevoia sau excedentul net de lichiditati internationale ale ansamblului rezidentilor tarii consi 444f58e derate .

La nivelul unui stat , nevoile de lichiditati nu apar decit atunci cind soldul schimbarilor sale de price natura cu strainatatea este negativ .

Nevoia de lichiditati internationale depinde si de structura schimburilor cu strainatatea . La acelasi volum global de schimburi pot corespunde situatii foarte diferite dupa cum schimburile intre tari sint relativ echilibrate pe plan bilateral sau nu . Cu cit schimburile bilaterale sint mai dezechilibrate cu cit soldurile platilor curente ale tarilor angajate sint mai ridicate este nevoie de mai multe lichiditati pentru a regla acesta solduri .

Cu cit este mai mare valoarea schimburilor internationale lumea are nevoie de mai multa moneda pentru a finanta aceste schimburi . Pe masura ce se dezvolta comertul international , sporeste si volumul creditelor internationale si , partial , are loc si o prelungire sistematica a perioadelor de plata .

Perioada anilor '70 a ilustrat clar aceasta relatie strinsa intrestructura comertului mondial si nevoile de lichiditati internationale .

Ca urmare a celor doua socuri petroliere din 1973 si 1979 , au aparut importante dezechilibre ale balantelor de plati , atit in tarile dezvoltate importatoare de petrol , cit si in in tarile in curs de dezvoltare neproducatoare de petrol .

Toate aceste tari au mare nevoie de credite internationale care au determinat o puternica sporire a lichiditatilor internationale .

Nevoie de lichiditati internationale mai sint determinate si de faptul ca detinatorii de mijloace financiare internationale cauta sa cistige cit mai mult jonglind permanent cu diversle forme de plasament , ceea ce provoaca o mare mobilitate a capitalurior pe plan international si implicit , dezechilibre ale balantelor de plati ale tarilor carora le apartin cei care jongleaza .

Cu cit este mai mare mobilitatea capitalurilor internationale , deficitele si excedentele platilor curente ale tarilor afectate de aceste miscari sint mai ridicate , iar bancile lor centrale au nevoie de rezerve daca ele vor sa finanteze aceste deficite.

In concluzie , lichiditatile internationale trebuie sa satisfaca mai multe categorii de nevoi , care pot fi grupate , in mare , in trei grupe :

a) cele care determina necesitatea de a finanta tranzactiile internationale si care pot fi satisfacute cu valute convertibile .

b) cele care genereaza necesitatea pentru bancile centrale si , mai , ales pentru operatorii de pe pietele inernationale , de a face fata dezechilibrelor temporare sau durabile ale balantelor lor de plati externe si care sint asigurate cu valute de rezerva ; ele asigura nu doar reglarea , ci si conservarea mai buna a puterii de cumpararea de catre banci , intreprinderi sau particulari .

c) nevoi care rezulta din faptul ca statele trebuie intotdeauna sa fie in masura de a face fata unei eventuale crize a platilor externe mai mult sau mai putin nepravazute .

In acest scop , ele isi pot constitui rezerve , dar pot , de asemenea , sa dispuna de linii de credit automate deschise in permanenta de catre alte tari , aceasta situatie fiind chiar mai putin costisitoare .

Liniile de credit automat pot fi dechise fie in baza unor acorduri de asistenta reciproca existind intre doua tari ( acordurile swap ) , fie in baza unor acorduri negociate intre mai multe tari ( cum este cazul acordurlior semnate la nivelul Fondului Monetar International ) .