Analiza financiara a intreprinderii prin dinamica fluxurilor financiare

Analiza financiara a intreprinderii prin dinamica fluxurilor financiare

Incepand din anii 70, un numar crescand de analisti financiari afirma necesitatea unei analize asupra intreprinderii din punct de vedere al fluxurilor fie ca inlocuitor, fie ca supliment la analiza statica.

Utilizarea tabloului de finantare constituie prima etapa in analiza fluxurilor financiare. In literatura de specialitate, tabloul fluxurilor si in particular tabloul de finantare se bucura de o atentie speciala, deoarece s-a dovedit in mod practic ca realizarea lor permite obtinerea unor informatii suplimentare si deosebit de semnificative cu privire la situatia patrimoniala si activitatea unei intreprnderi supuse observatiei.

Daca bilantul contabil in ansamblul sau conserva o reprezentare sintetica asupra operatiilor trecute, pozitiile 'in curs' pun in evidenta miscarile induse de ciclurile de activitate ale intreprinderii. Pornind de la aceste informatii insuficiente se impune reconstituirea cu precizie a 'miscarilor' imputabile perioadei de analiza pentru a arata legatura dintre operatiile pe 747f55h rioadei si fluxurile sale. In acest sens trebuiesc determinate fluxurile efective si influenta lor directa sau indirecta asupra variatiilor bilantiere.

Intreprinderea constituie locul unei circulatii intense de elemente fizice, imateriale si financiare. Atunci cand aceste elemente tranziteaza in deplasarea lor din interiorul intreprinderii catre exteriorul ei, sau in interiorul el intre diferitele componente functionale, ele configureaza o retea de fluxuri a caror complexitate si densitate reflecta vitalitatea intregii intreprinderi.

Prezentarea schematica a criteriilor de clasificare a fluxurilor economice:

Din punct de vedere financiar, se vor analiza numai fluxurile al caror volum se poate stabili in unitati monetare, astfel fluxurile economice se vor grupa in doua categorii:

a) Dupa activitatea din intreprindere care le degaja:

- fluxuri legate de operatiile de exploatare;

- fluxuri legate de operatiile de financiare;

- fluxuri legate de operatiile de investitii;

- fluxuri legate de operatiile extraordinare sau legate de evenimente accidentale.

b) Dupa incidenta lor contabila:

- variatii ale activelor si datoriilor;

- variatii ale situatiei nete;

- variatii ale rezultatului perioadei;

- circulatia efectiva a lichiditatilor banesti.

Tinand seama de obiectivele fundamentale ale analizei financiare, va trebui apreciata amplitudinea acestor fluxuri si interpretata (prelucrata) informatia astfel obtinuta.

Excedentul brut al exploatarii (EBE)

Este un indicator corespunzator rezultatului economic brut legat de activitatea operationala a intreprinderii ca diferenta dintre veniturile exploatarii susceptibile a genera un flux de lichiditati (intrare), ca urmare a unor incasari imediate sau viitoare si cheltuielile de exploatare susceptibile a genera un flux de lichiditati (iesire), ca urmare a unor plati efectuate sau de efectuat.

Pentru calculul excendentului brut al exploatarii se pot utiliza doua formule.

Prima formula are urmatoarea forma:

A doua formula tine seama de elementele monetare induse de catre exploatare:

Aceasta formula permite caracterizarea EBE ca un surplus monetar potential generat de activitatea curenta a intreprinderii si are o importanta analitica deosebita:

EBE apare astfel ca un indicator aferent eficientei intreprinderii prin activitatea sa curenta in masura in care valoarea sa corespunde unor fonduri ce permit reinnoire elementelor supuse deprecierii si eventual remunerarea aportorilor de fonduri;

EBE constituie pe de alta parte un indicator monetar in masura in care este determinat pornind de la elementele legate de circuitul monetar efectiv, altfel nu va reprezenta mai mult decat un surplus monetar potential. De fapt, volumul intarzierilor de plata acordate de furnizori si cele acordate de intreprindere clientilor nu pot fi constatate in cursul perioadei. In plus, EBE este degajat pe toata durata exercitiului, si repartizat in acelasi timp diverselor mijloace in afara exploatarii (finantarea investitiilor, rambursarea datoriilor financiare etc);

EBE este calculat pornind de la elemente omogene si contribuie la stabilirea articulatiei intre analiza statica a rezultatelor si analiza dinamica a fluxurilor financiare.

Capacitatea de autofinantare (CAF)

Capacitatea de autofinantare exprima capacitatea intreprinderii de a remunera aportorii de capital si a finanta investitiile pentru innoirea si dezvoltarea intreprinderii, completand fondurile constituite prin amortizare.

Din punct de vedere financiar, capacitatea de autofinantare reprezinta ansamblul de resurse proprii degajate de catre intreprindere ca un excedent al veniturilor sale, care corespund unei incasari efective actuale sau viitoare fata de cheltuielile sale, corespunzand unei plati efective sau viitoare.

Pentru calculul capacitatii de autofinantare, se pot utiliza doua formule.

Prima formula, are ca punct de plecare pozitiile contului de rezultat:

Observatii:

nu sunt luate in calculul veniturilor financiare din provizioane;

nu sunt luate in calculul cheltuieli financiare privind amortizarile si provizioanele;

nu sunt luate in calculul veniturilor extraordinare:

o       veniturile din cedarea activelor imobilizate;

o       cotele-parti din subventiile pentru investitii virate la rezultatul exercitiului;

o       veniturile financiare din provizioane;

nu sunt luate in calculul cheltuielilor extraordinare.

A doua formula de calcul are ca punct de plecare rezultatul net al exercitiului:

Pentru a determina valoarea contabila a elementelor de activ cedate, se utilizeaza informatiile din contul 'Profit si pierderi' si anexele (notele explicative) 'Situatia imobilizarilor' si 'Situatia amortizarilor'.

Capacitatea de autofinantare  poate fi interpretat ca:

Indicator monetar relativ la rezultatele exerctiului, ca urmare a confruntarii dintre totalitatea veniturilor susceptibile de a da loc unei incasari si totalitatea cheltuielilor susceptibile de a da loc unei plati (inclusiv fluxul generat de reglarea impozitului pe profit). Daca excedentul brut al exploatarii se refera numai la activitatea de exploatare a intreprinderii, capacitatea de autofinantare prezinta un caracter global tinand seama de efectele tuturor activitatilor intreprinderii asupra rezultatului obtinut de catre aceasta.

Surplus monetar potential, reprezentand totalitatea resurselor suplimentare rezultate din activitatea globala a intreprinderii in cursul perioadei de gestiune si care vor putea finanta intreprinderea dupa prelevarea dividendelor:

Din calcul anterior, se observa ca mai putem interpreta capacitatea de autofinantare ca fiind valoarea maxima ce poate contribui la dezvoltarea intreprinderii in absenta distribuirii dividendelor.

Element al tabloului de finantare, asigurand legatura dintre analiza rezultatelor si analiza fluxurilor financiare.

Informatie importanta pentru aprecierea contributiei intreprinderii la finantarea sa in cursul exercitiului.

Deci, capacitatea de autofinantare este indicator de performanta a intreprinderii, constittuind o notiune-cheie in aprecierea rentabilitatii si pentru analiza dinamica a echilibrului financiar.