StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » piata obligatiunilor » Obligatiunile municipale
Trimite articolul prin email Trimite articolul la prietenii tai din lista ta de yahoo messenger Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Distribuirea concurentiala



Cand firma liciteaza pentru viitoarele emisiuni de obligatiuni, personalul biroului sindicat tine la curent personalul de nzari, de obicei prin sedinte care au loc lunea dimineata. La aceste sedinte se analizeaza fiecare emisiune si se elaboreaza o strategie pentru nzari. De obicei, personalul de nzari depune un efort ce mai mare pentru ofertele negociate viitoare, fiind sigur ca firma obtine obligatiunile pentru nzare.
Pentru un dealer, procesul efectiv al unei licitatii concurentiale pentru o anumita emisiune de obligatiuni incepe cu avizul personalului biroului propriu de cercetare. in timp ce emitentii municipali apeleaza la agentiile de rating pentru a le elua ofertele, personalul biroului sindicat din firma de brokeraj doreste, in general, o eluare proprie. Daca acest aviz este suficient de bun, firma poate face o oferta agresi in ideea ca, and siguranta nzarii integrale a emisiunii, poate oferi emitentului un cost mai mic al dobanzii. Bineinteles, daca rezultatul anali


zei departamentului cercetare este slab, dealerul poate chiar sa nu depuna nici o oferta.
Pentru a participa la o licitatie concurentiala, membrii sindicatului poarta cate discutii cu managerul de sindicat referitoare la pret. Acestea se purtau de obicei in sedinte efective pentru silirea pretului, sedinte care inca se mai tin, insa majoritatea discutiilor, in special in cazul sindicatelor mici, au loc la telefon. Pentru alte mesaje, managerul poate comunica cu membrii sindicatului prin intermediul sistemului electronic de comunicare a sti-rilor Munifacts, serviciu al firmei BondBuyer care poate fi utilizat pentru transmiterea informatiilor doar clientilor serviciului.
Sedintele preliminare sau conferintele prin telefon pentru silirea pretului, tinute de obicei in ziua premergatoare licitatiei, sunt de o importanta mai redusa. Membrii sindicatului discuta despre ndabilitatea viitoarei oferte - spreadul, preturile, randamentele si altele. Un subiect important il reprezinta scala ofertei" (reoffering scale), adica scala de preturi si randamente pentru fiecare scadenta a emisiunii. ura 6-5 prezinta coperta unei declaratii oficiale (official statement) a unei emisiuni recente care include preturile si randamentele ofertei. Acestea sunt publicate in rapoartele emisiunilor viitoare din Bond Buyer in scopul distribuirii catre personalul de nzari al firmelor dealer.
Scopul general este de a se ajunge la un acord in privinta unui set de randamente pentru noile obligatiuni care sa atinga doua obiective. Primul este cel de a mentine randamentele suficient de mari pentru a atrage investitorii si a face emisiunea ndabila. in acest scop, sindicatul primeste concluziile personalului de nzari si de tranzactionare care informeaza sindicatul asupra randamentelor care sunt cautate de catre investitori. Al doilea obiectiv - pentru a castiga licitatia - este ca randamentele sa permita emitentului un cost destul de scazut. Pentru emitenti, dobanda reprezinta un cost si de aceea, cu cat este mai mica dobanda, cu atat este mai bine. Acesta este motivul pentru care licitatiile con-curentiale sunt castigate pe baza costului dobanzii, adica de catre sindicatul care se ofera sa cumpere emisiunea la cel mai mic cost al dobanzii pentru emitent. Sunt folosite doua sisteme diferite de masurare si anume (1) costul net al dobanzii" (net interest cost -NIC) si (2) costul efectiv al dobanzii" (true interest cost - TIC), denumit uneori si costul canadian al dobanzii" (Canadian interest cost - CIC). Ambele calculeaza costul dobanzii pentru emitent, dar folosesc metode de calcul diferite.
Cu aproximativ o ora inainte de inceperea licitatiei, managerul convoaca sedinta finala sau conferinta prin telefon pentru silirea pretului, sedinta care, de obicei, este mai tensionata decat prima. Ea incepe cu prezentarea scalei propuse (sugerand probabil spreadul) si a rapoartelor referitoare la ordine si la cele mai recente evolutii de pe piata obligatiunilor municipale. Apoi, urmeaza dezbaterile. Membrii pot sugera si alte scale care adesea sunt respinse, uneori chiar iesindu-se din sindicat. In timp ce ordinele continua sa soseasca, unele emisiuni fiind epuizate inainte de incheierea sedintei, membrii sindicatului se cearta probabil pentru un spread mai mare sau o scala mai redusa. O alta problema discutata este perioada ordinelor" (order period) -perioada in timpul careia toate ordinele vor avea o prioritate egala in executare. De obicei, perioada ordinelor" este de o ora.
Doar cu cate minute inainte de termenul limita, scala finala este calculata de computerul firmei, iar oferta de pret este transmisa prin telefon persoanei care urmeaza sa o predea municipalitatii emitente sau unui consilier. Managerul are raspunderea de a se asigura ca oferta de pret sigilata este predata (de obicei inmanata) municipalitatii. Odata cu oferta de pret este trimis si un cec de buna intentie (good faith check), de obicei pentru aproximativ 2% din loarea totala a emisiunii. Municipalitatea poate retine acesti bani in cazul in care dealerul castigator al licitatiei nu achita emisiunea si nu-si ridica obligatiunile. Acest lucru se intampla rar.
Dupa termenul limita al licitatiei, emitentul calculeaza costul dobanzii oferit de fiecare si acorda obligatiunile ofertantului castigator. in realitate, acesta nu intra in posesia obligatiunilor pana cand emitentul nu i le livreaza efectiv. Livrarea efecti poate avea loc ulterior, dupa cate ore sau chiar zile insa, de obicei, obligatiunile sunt livrate cu promptitudine.
Castigatorul prezumptiv (apparent winner) este cunoscut la cate



minute dupa termenul limita al licitatiei cand, in general, sindicatele concurente isi dezluie reciproc ofertele de pret (aproape intotdeauna castigatorul prezumptiv este si castigatorul real, insa uneori se poate face o greseala la predarea ofertei sau in calcularea costului dobanzii, iar castigatorul prezumptiv se dovedeste ca, pana la urma, nu a castigat obligatiunile).
Dupa ce unul dintre sindicate devine castigatorul prezumtiv al licitatiei, personalul sau de nzari incepe imediat sa nda. In momentul inceperii nzarii, managerul de sindicat trimite o scrisoare membrilor sindicatului in care prezinta obligatiunile, cupoanele acestora, randamentele ofertei (reoffering yields), concesiunea nzarii precum si alte informatii. De asemenea, managerul de sindicat trimite aceste informatii si pentru a fi distribuite prin sistemul Munifacts si alte servicii electronice de comunicatii.
Ordinele sunt executate in functie de prioritatea silita in scrisoarea de sindicat (syndicate letter). Toate ordinele sunt considerate ordine la emitere" si sunt conditionate de livrarea efecti a obligatiunilor. Majoritatea obligatiunilor municipale sunt datate in mod arbitrar cu prima sau a cincisprezecea zi din luna emiterii. Data ofertei (offering date) este data la care obligatiunile sunt ndute publicului. in cazul ofertelor concurentiale, aceasta este totodata si data nzarii (date of sale). insa daca obligatiunile vor avea certificate, acestea trebuie tiparite iar daca nu au trebuie incheiat contractul cu Compania de Depozitare a Titlurilor. Activitatea de legalizare a emisiunii (legal work) trebuie incheiata inainte ca obligatiunile sa fie livrate. De obicei, aceasta dureaza aproape o luna, astfel ca, pana atunci, obligatiunile sunt ndute si tranzactionate cand, daca si in forma in care sunt emise1" (when, as and if issued basis). Firma vinde si livra obligatiunile cand sunt emise, in forma in care sunt emise si, daca sunt emise. De obicei obligatiunile sunt livrate dupa aproximativ patru saptamani de la data ofertei. Pentru nzator, dobanda se acumuleaza de la data emiterii1 (dated date) si pana la data decontarii (settle-ment date), exclusiv.In timpul perioadei de nzari, managerul indeplineste si un numar de alte sarcini. El tine registrele sindicatului si confirma ordinele prin telefon, dupa perioada ordinelor".
Emisiunile fierbinti" - adica emisiunile cu cerere mare - se pot epuiza in cate ore. in astfel de cazuri, obligatiunile se nd dupa perioada ordinelor" cand ordinele se preiau prin metoda primul venit, primul servit (first-come, first-served basis). Dupa ce emisiunea se epuizeaza, sindicatul se dizol. Majoritatea sindicatelor dureaza aproximativ 30 de zile dar, daca este necesar, membrii pot prelungi acest termen. Totusi, putine oferte dureaza atat de mult. Daca o emisiune nu se vinde in 30 de zile, sindicatul poate schimba termenii ofertei. Aceasta presupune, de obicei, consimtamantul majoritatii membrilor care voteaza proportional cu participatiile lor.
Daca emisiunea tot nu poate fi nduta, obligatiunile se pot distribui intre membri sau pot fi date unui broker de obligatiuni" (bond broker).
Un broker de obligatiuni (sau broker al unui broker") tran-zactioneaza numai cu alti dealeri de obligatiuni municipale. Aceste firme nu tranzactioneaza direct cu investitorii. Aproximativ 8 din 10 astfel de brokeri din Statele Unite se gasesc in New York.
Dealerii de obligatiuni municipale apeleaza la acesti brokeri cand vor fie sa nda, fie sa cumpere obligatiuni pentru portofoliul lor. Brokerii sunt o alta sursa, atat pentru cereri (bids) cat si pentru oferte (offers). Cand nd, brokerii de obligatiuni solicita cereri de la alti brokeri si dealeri de obligatiuni municipale; aceasta activitate este denumita bid-wanted business. Cand cumpara, ei anunta ca sunt dispusi sa cumpere o obligatiune la un anumit pret sau randament.
Cand o emisiune se dovedeste a fi dificil de ndut, obligatiunile ramase pot fi date unui broker sau unui grup de brokeri. Apoi, acesti brokeri scot obligatiunile la licitatie". Acum, membrii sindicatului pot licita pentru obligatiuni, ca orice alti dealeri. Cine are cea mai buna oferta de pret pentru pachetul de obligatiuni, le obtine, desi managerul are dreptul de a respinge toate ofertele. Pentru incheierea unei astfel de tranzactii, brokerii primesc un comision de pana la 1/8 (1,25$ per obligatiune), de obicei chiar si mai putin.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2019 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre obligatiunile municipale

Curba randamentului
Piata venitului fix
Sistemul rezervei federale
Piata titlurilor de valoare ale guvernului statelor unite. titlurile de trezorerie
Piata titlurilor de valoare
Obligatiunile municipale
Obligatiunile de corporatie
Piata secundara a obligatiunilor
Managementul portofoliului








































































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare  
analytics