StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept administrativ

Structura organizatiei internationale a muncii



Structura Organizatiei Internationale a Muncii

1. Conferinta Internationala a Muncii

Conferinta Internationala a Muncii este organul suprem al OIM care traseaza linia politicii generale a organizatiei [1]. Are ca principala atributie elaborarea normelor de drept international al muncii, sub forma conventiilor si recomandarilor internationale ale muncii si urmarirea aplicarii acestora.

In afara de principala atributie de a dezbate si adopta conventiile si recomandarile in materie, ce constituie substanta normelor internationale ale muncii si de a controla aplicarea lor, Conferinta dezbate Raportul directorului general al Biroului International al Muncii care prezinta, anual, activitatea OIM si evolutia situatiei economice si sociale in lume. Cea de-a doua parte a Raportului trateaza in detaliu o tema de mare actualitate. Astfel, spre exemplu, daca ne referim la cea de-a 81-a sesiune a Conferintei din 1994, in care OIM aniversa 75 de ani de la constituirea sa, obiectul raportului l-au constituit problemele viitorului OIM si ale justitiei sociale, intr-o economie care se mondializeaza.



Asa cum a rezultat cu pregnanta din punctele de vedere exprimate de reprezentantii guvernelor, patronatului si lucratorilor din 158 de state membre, popoarele si statele lumii isi pun mari sperante in activitatea viitoare a OIM, in actiunile sale consacrate promovarii unor solutii optime, realiste ale problemelor sociale cu care se confrunta miliarde de lucratori. Si 232f55c aceasta cu atat mai mult cu cat Organizatia Internationala a Muncii a dovedit, cu prisosinta, ca, departe de a fi un simplu depozitar de conventii internationale, a devenit un factor dinamic al vietii sociale, al arenei internationale.

Dupa adoptarea Declaratiei OIM relativa la principiile si drepturile in munca, directorul general prezinta, dupa cum am aratat, in fiecare an, un raport global si, de asemenea, un raport pe o tema de cea mai mare actualitate. Astfel, spre exemplu, in 2006, raportul global a privit munca copiilor, iar raportul punctual, pe o tema stringenta, s-a referit la schimbarile din lumea muncii.

Conferintele OIM ofera sansa unor largi schimburi de puncte de vedere si permit delegatiilor sa aduca informatii relative la legislatia din tara lor sau sa se pronunte asupra activitatii OIM si a evolutiei activitatii acesteia.

Conferinta OIM este, de asemenea, investita cu competenta de a aproba sau nu admiterea unor state care nu sunt membre ale ONU, ca membre ale OIM.              Tot Conferinta OIM este singura in masura sa adopte, cu o majoritate de doua treimi, amendamente la Constitutia OIM.

Conferinta OIM adopta bugetul organizatiei si alege membrii Consiliului de Administratie.

Sintetizand, Conferinta OIM are urmatoarele atributii:

- elaboreaza si adopta normele internationale;

- examineaza raportul asupra aplicarii acestora la nivel national;

- examineaza raportul global, elaborat ca urmare a Declaratiei din 1998, cu ciclu de patru ani, relativ la cele patru categorii de drepturi fundamentale (libertatea de asociere si dreptul la negociere colectiva, eliminarea discriminarilor la angajarea in munca si in profesie);

dezbate orice problema sociala sau de munca care intereseaza lumea muncii;

adopta rezolutii care contribuie la orientarea politicii generale a OIM si a
activitatilor sale viitoare;

din doi in doi, adopta programul si bugetul bienal al organizatiei.

In esenta, Conferinta OIM este o adevarata tribuna mondiala de la care sunt abordate problemele sociale esentiale ale lumii .

Conferintele anuale ale OIM au devenit, tot mai evident, veritabile parlamente mondiale ale muncii, care au discutat probleme vitale omenirii, in care au fost facute cunoscute experientele nationale in domeniu. in acest context, s-a exprimat, totodata, dorinta unei cooperari internationale cat mai stranse, inclusiv la nivel regional, in vederea identificarii si promovarii unor solutii novatoare si eficiente, mai ales la problemele acute ale muncii si securitatii sociale [2].

Activitatea concreta a Conferintei OIM se deruleaza, conform reglementarilor si practicii OIM, in cadrul comisiilor pe domenii. Aceste comisii de specialitate ale con­ferintei constituie veritabile laboratoare de idei si programe de actiune pentru OIM. Acestea discuta, in prima sau a doua dezbatere, dupa caz, rapoartele pregatitoare si proiectele unor noi instrumente internationale - conventii sau recomandari .

In contextul dezbaterilor asupra viitorului activitatii normative a OIM sau al complexitatii domeniului in care se doreau adoptate norme internationale ale muncii, in unele sesiuni ale Conferintei OIM nu s-au putut adopta decat recomandari, cum a fost cazul, spre exemplu, in 1998, cand singurul instrument normativ adoptat a fost Recomandarea privind conditiile generale pentru stimularea crearii de locuri de munca in intreprinderile mici si mijlocii. Aceeasi situatie se regaseste si pentru Conferinta din 2002, cand au fost adoptate doua recomandari: una privind promo­varea cooperativelor (Recomandarea nr. 193/2002), cealalta privind lista bolilor profesionale (Recomandarea nr. 194/2002 ) .

Periodic, sunt convocate sesiuni speciale ale Conferintelor OIM, consacrate lucratorilor marii, denumite "maritime', care sunt chemate sa adopte norme internationale ale muncii in materie. Una dintre cele mai importante sesiuni a fost cea organizata in luna octombrie 1996 (a 84-a), conferinta care a adoptat sapte instrumente (3 conventii, 1 protocol si trei recomandari). In perioada 7-23 februarie 2006, s-a desfasurat la Geneva Conferinta OIM (a 94-a) consacrata sectorului maritim. Sesiunea si-a propus un obiectiv de o amploare fara precedent - adoptarea unei conventii internationale globale care sa regrupeze cvasitotalitatea conventiilor si recomandarilor asupra muncii in sectorul maritim (actualmente sunt in vigoare 68 de instrumente), prin care sa se asigure conditii decente de munca intr-un domeniu din ce in ce mai globalizat .

Fiecare delegatie nationala, asa cum am aratat, este reprezentata de doi delegati guvernamentali, un delegat al celor ce angajeaza (patronatelor) si un delegat al lucratorilor (sindicatelor). Acestia din urma sunt desemnati tot de guvernele statelor membre, de comun acord cu organizatiile profesionale cele mai reprezentative ale patronatului si lucratorilor. In ipoteza unui dezacord, pe langa Conferinta, este desemnata o Comisie de verificare a puterilor, compusa din trei membri, reprezen­tand cei trei parteneri sociali. In ultima instanta, Conferinta OIM decide, cu o majoritate de doua treimi, asupra respingerii unor delegati ca fiind nereprezentativi, desemnati cu incalcarea normelor OIM.

Fiecare delegat poate fi insotit de consilieri tehnici, al caror numar nu poate depasi doi pentru fiecare problema distincta inscrisa pe ordinea de zi a Conferintei. Rolul consilierilor tehnici este acela de a asigura reprezentarea delegatiilor in diver­sele comisii tehnice ce se constituie cu ocazia sesiunii.



Cu cateva exceptii , toate comisiile Conferintei au o compozitie tripartita. Comisiile examineaza chestiunile inscrise pe ordinea de zi si prezinta rapoarte Conferintei OIM.

Pe durata sesiunii Conferintei, si in comisii delegatii se reunesc in trei grupuri -guvernamental, al patronatului si al lucratorilor - care tin reuniuni separate, asemanator grupurilor politice din cadrul unui parlament national sau Parlamentului European al UE, stabilind pozitii proprii (comune) grupului respectiv.

Voturile in plen sunt individuale si frecvent , votul, poate fi diferit , chiar contradictoriu in ointeriorul aceleiasi delegatii nationale.Conferinta OIM este un organ de decizie extreme de complex, activitatea fiecarei comisii a conferintei si activitatea in plen aflandu-se intr-o complementaritate dialectica , urmarind , in ultima instanta , o politica normativa coerenta care sa asigure o reala protectie pentru lucratorii din intreaga lume prin elaborarea unor norme internationale universale , politica guvernata de principiul justitiei sociale .

O componenta esentiala a sistemului de control al OIM, al carui obiectiv este de a garanta ca normele internationale ale muncii sunt aplicate, este Comisia de aplicare a normelor OIM, ce se constituie, intr-o structura tripartita, cu ocazia Conferintelor anuale ale OIM. Activitatea acesteia se bazeaza pe raportul anual al Comisiei de experti independenti pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor1 care, practic, radiografiaza evolutia legislatiei muncii din fiecare tara, de la un an la altul, inre­gistreaza progresele realizate si semnaleaza incalcarile in aplicarea conventiilor OIM.

Comisia de aplicarea a normelor OIM si Comisia de experti independenti pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor sunt doua organisme complementare, desi, total diferite din punct de vedere al compozitiei.

Comisia de aplicare a normelor OIM are o activitate continua de peste 75 de ani. Organul care a precedat Comisia a fost creat in baza art. 408 din Tratatul de la Versailles si a facut primele propuneri in cadrul Conferintei OIM, sesiunea a 8-a din 1926 asupra compozitiei si mandatului comisiei de experti independenti (creata printr-o rezolutie a Conferintei). La inceput, comisia de experti independenti a fost conceputa pentru un mandat de 3 ani. Urmare a solicitarii Comisiei de aplicare a normelor a Conferintei OIM, comisia de experti independenti a devenit organ cu caracter de continuitate, cu raspunderi tehnico-juridice, si nu jurisdictionale, fara a dispune de vreo competenta in materia de interpretare a normelor OIM[3].

In timp, comisia de experti independenti pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor a redactat rapoarte obiective ce au constituit prima etapa a operatiunilor de control al aplicarii normelor OIM. Aceasta este chemata sa faca observatii asupra rapoartelor inaintate OIM de guvernele statelor membre. in primii doi ani, aceste observatii au fost denumite si critici, termen care nu a mai fost utilizat, urmare a deciziei din Consiliul de Administratie din 1928. Daca obiectivele celor doua comisii au ramas aceleasi, raspunderile s-au amplificat in decursul timpului. In perioada razboiului rece, Comisia de aplicare a normelor OIM a fost locul central in care se manifestau tensiunile dintre cele doua sisteme. Dupa 1989, in cadrul Comisiei de aplicare a normelor s-au realizat importante schimburi de experienta intre statele membre cu tarile in curs de tranzitie spre o economie de piata.

Intr-o interventie relativ recenta in plenul Conferintei din 2002, se aprecia ca aceasta perioada se mai reflecta si astazi ca un "traumatism, caci deciziile Comisiei de experti sunt adoptate prin consens .Un consens intre 20 de juristi este un lucru extraordinar »

In anii '90 o "mica criza' a fost generata de punerea in discutie a valorii juridice a interpretarilor date de Comisia de experti. Comisia de experti independenti, pana la un anumit punct, evident, interpreta normele OIM, dar decizia daca un stat infrange sau nu normele OIM nu putea fi luata de aceasta comisie, ci, evident, de structura tripartita a Conferintei, care este Comisia de aplicare a normelor OIM. Criza a luat sfarsit in 1991, cand a intervenit un Acord intre cele doua comisii, potrivit caruia, pe toata durata lucrarilor Comisiei de aplicare a normelor participa presedintele Comisiei de experti independenti, care este, frecvent, invitat sa argu­menteze punctele de vedere ale comisiei de experti, asigurandu-se astfel un dialog nemijlocit intre cele doua comisii, avand consecinte benefice pentru identificarea solutiei problemei concrete dezbatute in Comisia de aplicare a normelor OIM.

Fiind un organ de control, Comisia de aplicare a normelor isi desfasoara lucrarile dupa o metoda diferita de a celorlalte comisii ale Conferintei OIM. Aici sunt purtate discutii directe si deschise intre cei trei parteneri sociali: guvern, sindicate si patronat, au loc audieri ale reprezentantilor guvernamentali in legatura cu problemele semna­late de Comisia de experti independenti, sunt exprimate punctele de vedere ale grupului lucratorilor, respectiv ale grupului patronal, pentru ca, in final, Comisia sa adopte, prin vot, o recomandare pentru statul in cauza care, ulterior, va fi supusa aprobarii Conferintei, odata cu Raportul Comisiei de aplicare a normelor ce se prezinta acesteia. Evident, Conferinta care dezbate acest raport poate lua nota de hotararea statului respectiv de a se conforma recomandarii sau, dupa caz, daca acesta isi exprima unele rezerve fara de cele afirmate in raportul Comisiei de aplicare a normelor. In aceasta ultima ipoteza, OIM va continua dialogul cu statul in cauza, pana la identificarea unei solutii acceptabile din perspectiva respectarii normelor internationale.

Un rol esential este jucat de Departamentul de norme al BIM, care acorda asistenta tehnica juridica, de informare si documentare si de studiu comparativ, atat unei comisii, cat si celeilalte.

An de an, in cadrul Conferintelor OIM, un interes deosebit este acordat lucrarilor Comisiei de aplicare a normelor internationale ale muncii care examineaza, pe de o parte, un raport general asupra aplicarii la scara mondiala a anumitor conventii si recomandari (de regula, doua asupra unui subiect important)[4] si, pe de alta parte, cazurile de incalcare flagranta de unele state a conventiilor OIM.

Comisia se constituie, desigur figurativ vorbind, intr-un tribunal international al muncii care audiaza partile implicate - guverne, organizatii patronale si sindicale si, in final, redacteaza o recomandare catre statul respectiv, recomandare ce se adopta, odata cu Raportul comisiei, de Conferinta OIM.






Consiliul de Administratie

Consiliul de Administratie este organul executiv, "pivotul', "placa turnanta' a intregii activitati a OIM.

Principalele atributii privesc stabilirea ordinii de zi a Conferintei si a tuturor celorlalte reuniuni (conferinte regionale, comisii de industrie, grupuri de experti etc.) ce se desfasoara sub egida OIM, ia act de deciziile luate in cadrul acestora si dispune masurile ce se impun.

Tot Consiliului de Administratie ii revine raspunderea de a statua asupra marilor linii ale programului de activitate al Biroului International al Muncii si de a desemna directorul general al BIM, care raspunde pentru activitatea desfasurata numai fata de acesta.

Evident, fiind organ executiv, Consiliul de Administratie este cel care examineaza propunerile si definitiveaza proiectul de buget al organizatiei ce este supus adoptarii de Conferinta OIM.

Prin conceptie, Consiliul de Administratie este abilitat sa joace un rol important in cadrul controlului aplicarii normelor internationale ale muncii.

In sfarsit, politica in materie de cooperare tehnica, ca si executarea concreta a programelor de cooperare si asistenta sunt determinate tot de Consiliul de Administratie.

In intervalul 1990-1996, Romania a fost invitata, frecvent, sa raspunda in cadrul Comisiei observatiilor Comisiei de experti pentru unele dintre reglementarile adoptate in acest interval, in ultimii ani, Romania nu a mai facut obiect de interogare in Comisia de aplicare a normelor. Aceasta constatare nu inseamna ca Romaniei nu i s-au facut, in timp, numeroase recomandari ale Comisiei de experti.

Astfel, in 2004, Romaniei i s-a recomandat aplicarea corespunzatoare a Conventiei nr. 87/1948 privind libertatea sindicala si, respectiv, a Conventiei nr. 138/1973 privind varsta minima.[5] . Romania a figurat insa "pe lista neagra' in 2005, trebuind sa furnizeze explicatii amanuntite in legatura cu aplicarea Conventiei nr. 81/1947 privind inspectia muncii, indeosebi pentru lipsa unui statut al inspectorilor de munca, eficienta sanctiunilor aplicate, necesitatea pastrarii confidentialitatii surselor ce genereaza inspectii etc.

In concluzie, Comisia a recomandat Romaniei intarirea inspectiei muncii prin sporirea efectivelor acesteia si prin asigurarea unui statut adecvat inspectorilor de munca, inclusiv pentru stabilirea unor com­petente sporite in caz de constatare a incalcarii normelor de securitate si sanatate in munca, garantii pentru pastrarea confidentialitatii plangerilor lucratorilor in legatura cu conditiile de munca de la angajator.

Consiliul de Administratie este compus, incepand cu 1975, din 56 de membri, respectiv 28 de reprezentanti guvernamentali, 14 reprezentanti ai celor ce organizeaza si 14 ai lucratorilor[6].

O particularitate a compozitiei membrilor Consiliului de Administratie o reprezinta faptul ca din cei 28 de reprezentanti guvernamentali, 10 sunt numiti de statele membre "potrivit importantei industriale celei mai considerabile', iar restul de 18 sunt desemnati de catre delegatii guvernelor din cadrul Conferintei; cele 10 state care beneficiaza de acest statut de membru permanent nu mai participa, evident, la alegeri.

Lista statelor membre a caror importanta industriala este considerabila a ridicat, de-a lungul timpului, mari probleme in ceea ce priveste alegerea si ponderea criteriilor pentru determinarea acestora. Nu au lipsit nici problemele politice caci, ca si in cazul Consiliului de Securitate al ONU, acest statut de membru permanent nu poate fi ferit - in epoca contemporana - de critica, fiind considerat "un privilegiu', "o reminiscenta a trecutului'.

Din 1963, criteriile care delimiteaza aceste state care au o importanta industriala considerabila tin, in principal, de venitul national, de produsul intern brut si de populatia activa. Astfel, au statut de membru permanent Anglia, Brazilia, China, Franta, Germania, India, Italia, Japonia, Federatia Rusa si SUA.

Amendamentul adus Constitutiei OIM in 1986 (care nu a intrat inca in vigoare) a realizat suprimarea acestui statut de membru permanent si a extins numarul membrilor la 112.

Reprezentantii patronatului si ai lucratorilor sunt alesi de catre delegatii cores­punzatori participanti la Conferinta si, potrivit regulamentului, reprezinta interesele ansamblului patronatului si, respectiv, lucratorilor din tarile membre, si nu statele din care provin.

Consiliul de Administratie se alege din trei in trei ani. Imediat dupa alegeri, el isi desemneaza Biroul compus dintr-un presedinte care este, obligatoriu, un reprezentant guvernamental si doi vicepresedinti, reprezentand ceilalti doi parteneri sociali.

Functionarea Consiliului de Administratie a fost profund reformata in 1993, in scopul cresterii eficientei acestuia si al reducerii cheltuielilor[7]

In cadrul Consiliului de Administratie activeaza cinci comisii: a) programe, buget si administratie; b) probleme juridice si norme internationale ale muncii; c) ocuparea fortei de munca si politica sociala; d) cooperarea tehnica; e) reuniuni sectoriale si tehnice si alte probleme conexe.

Un organism subordonat Consiliului de Administratie este Comitetul libertatii sindicale. Activitatea acestuia s-a dezvoltat incepand cu anul 1950, ca urmare a necesitatii solutionarii plangerilor de violare a libertatii sindicale. Comitetul este format din 9 membrii titulari si 9 membrii supleanti, intr-o compozitie tripartita si este prezidat, intotdeauna, de o personalitate de un mare prestigiu international din randul unor profesori universitari, fosti judecatori in instantele supreme nationale, fosti ministrii ai muncii sau, dupa caz, ai securitatii sociale, fosti lideri ai unor mari confederatii patronale sau sindicale etc, cu o bogata si relevanta experienta in materie sociala. La origine, centrul de greutate trebuia sa revina unei Comisii de investigare si de conciliere in materie de libertate sindicala, Comitetul libertatii sindicale fiind un organ subsidiar. in 2002, cand s-au implinit 50 de ani de la consti­tuirea sa, Conferinta OIM a apreciat activitatea Comitetului ca fiind exemplara in materia clarificarii faptelor si identificarii unor solutii echilibrate in domeniul libertatii sindicale.



Procedura speciala de control in materie de libertate sindicala este, deopotriva, eficienta si fara costuri foarte ridicate. Procedura respectiva poate fi declansata, potrivit acordului dintre OIM si Consiliul Economic si Social al ONU, din 1950, atat impotriva unui stat membru, care a ratificat conventiile internationale in materie, cat si impotriva celui care nu le-a ratificat [8].


3. Biroul International al Muncii

Biroul International al Muncii (BIM) este secretariatul permanent al organizatiei, fiind, in egala masura, organul de aplicare a deciziilor Conferintei OIM si ale Consiliului de Administratie, dar si un veritabil centru de documentare in materie sociala si un laborator de idei.

BIM elaboreaza documentele si rapoartele pentru diferitele reuniuni, inclusiv proiectele de conventii si recomandari. BIM acorda, la cerere, tot ajutorul tehnic statelor membre, atat pentru elaborarea legislatiei sociale, cat si pentru implemen­tarea unor conceptii noi privind administratia si inspectia muncii.

BIM este, totodata, un centru care sintetizeaza informatii si statistici privind munca si securitatea sociala din lumea intreaga.

La cerere, BIM acorda informatii si consultanta celor trei parteneri sociali.

In sfarsit, BIM dezvolta o importanta activitate de cercetare, de publicare de studii si difuzare de informatii.

Sediul sau este la Geneva. Actiunea sa se adapteaza specificului fiecarei zone geografice prin intermediul Birourilor regionale {inclusiv pentru Europa).

BIM este condus de un director general, desemnat de Consiliul de Administratie. La ora actuala, in cadrul BIM activeaza peste 2.000 de functionari internationali.




[1] Incepand din 1949 , Conferinta OIM se reuneste intotdeauna la Geneva , o data pe an, in cursul lunii iunie , pentru o sesiune de 3 aptamani.

[2] in sesiunile speciale, Conferintele OIM au primit vizita unor sefi de state sau de guverne
care au avut interventii relative la problematica muncii sau securitatii sociale. De regula, la
lucrarile conferintei participa, pentru 1-5 zile, ministrii muncii din fiecare stat membru.
Numarul delegatiilor guvernelor, organizatiilor patronale si sindicale depaseste, in functie de
problematica discutata, an de an, cifra de 3000.


[3] BIT, Compte -rendu des travaux .Conference internationale du Travail, vol.1, Geneve, nr. 30/20002, p.4

[4] In cadrul Conferintei din 2003, spre exemplu, a fost examinat un studiu de ansamblu, intitulat Protectia salariului, aplicarea Conventiei nr. 95/1949 si a Recomandarii nr. 85/1949 asupra protectiei salariului. A se vedea BIT, Protection du salaire. Normes et garanties telatives au paiement de la remuneration des travailleurs, Geneve, 2003, p. 1-359. in 2004, a fost examinata aplicarea conventiilor privind utilizarea fortei de munca. A se vedea, BIT, PromovoirFemploi, Geneve, 2004. in 2006, studiu de ansamblu a privit inspectia muncii

[5] A se vedea BIT, Application des normes internationales du travail (I), Geneve, 2004, p. 201-204.

[6] Initial , numarul membrilor Consiliului a fost de 24 .

[7] El se intruneste intr-o sesiune de primavara ( martie -aprilie) si una de toamna ( noiembrie ) si imediat dupa Conferinta OIM ( aceasta ultima sesiune durand doar o singura zi)

[8] Pentru detalii,HG. Bartolomei de la Cruz, A Euzeby, op.cit. p.58-60





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact