Corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului

Corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului

Potrivit art. 20 din Constitutia Romaniei, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.

Pe plan mondial preocuparile pentru promovarea drepturilor omului s-au concretizat in cateva documente de reala valoare, intre care trebuie mentionate indeosebi: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948); Pactul international cu privire la drepturile economice sociale si culturale si Pactul international

cu privire la drepturile civile si politice; Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa (Helsinki 1975) si altele.

Romania a aderat in anul 1994 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Astfel orice persoana vatamata intr-un drept al sau, care apreciaza ca dupa epuizarea tuturor cailor de atac prevazute de lege in Romania, nu i s-a facut dreptate, poate ca in termen de 6 luni sa se adreseze Curtii European a Drepturilor Omului.

Daca persoana are dreptate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului poate obliga statul la repararea dreptului, plata unor desp agubiri, inclusiv cheltuielile judiciare.

Clasficarea drepturilor si libertatilor fundamentale

Pe langa clasificarea in drepturi si libertati, la care ne-am referit, in literatura de specialitate se mai fac si alte clasificari, astfel:

O prima clasificare ar fi aceea de drepturi individuale si drepturi 434d34e colective. In categoria drepturilor colective sunt incluse dreptul popoarelor la autodeterminare, la eliberarea de sub jugul colonial, dreptul de asociere in sindicate, egalitatea nationala, egalitatea intre sexe etc., adica acele drepturi care prin sensul si posibilitatea de exercitare rezida in apartenenta la un grup social.

In categoria drepturilor individuale sunt incluse dreptul de  proprietate, libertatea persoanei, libertatea presei, libertatea constiintei etc.

Din punct de vedere al continutului drepturilor si libertatilor fundamentale, acestea se impart in:

a) inviolabilitati;

b) drepturile si libertatile social-culturale;

c) drepturile exclusiv politice;

d) drepturile si libertatile social-politice;

e) drepturile garantii.¹⁾

O alta clasificare a drepturilor si libertatilor este facuta in:

a)drepturi si libertati care ocrotesc fiinta umana ca entitate bilogica;

b)drepturi si libertati ale persoanei in raporturile ei cu societatea sau statul, exercitate de regula individual;

c)drepturi ale colectivitatilor de persoane;

d)drepturi garantii;

e)indatoriri fundamentale.

Principiile constitutionale aplicabile drepturilor,

libertatilor si indatoririlor fundamentale ale

cetatenilor romani

Principiile asa cum am aratat sunt reguli obligatorii general recunoscute, care si-au dovedit fiabilitatea de-a lungul timpului.

In cele ce urmeaza vom prezenta regulile fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale prevazute in Constitutia Romaniei.

1.Universalitatea drepturilor libertatilor si indatoririlor fundamentale (art. 15 al. 1 din Constitutie); universalitatea drepturilor si libertatiilor se refera atat la sfera propriu-zisa a drepturilor cat si la titularii acestora. Sub primul aspect ea exprima vocatia omului, a cetateanului pe planul realitatilor juridice interne fiecarei tari, pentru toate drepturile si libertatile. Sub cel de al doilea aspect universalitatea exprima ideea ca toti cetatenii unui stat se pot bucura de aceste drepturi si libertati. Desigur, aceasta este o posibilitate juridica, generala si abstracta, recunoscuta de catre Constitutie fiecarui cetatean.

Universalitatea drepturilor implica si universalitatea indatoririlor. Este de altfel in firescul vietii ca cetateanul sa aiba atat drepturi cat si obligatii fata de semenii sai si fata de societate. Aceasta regula este explicit formulata si in cele doua pacte internationale privitoare la drepturile omului care arata ca 'individul are indatoriri fata de altii si fata de colectivitatea careia ii apartine si este tinut de a depune eforturi in promovarea si respectarea drepturilor recunoscute in parte'.

2. Neretroactivitatea legii

In art. 15 al. 2 din Constitutia Romaniei se prevede 'legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile', asigurand totodata stabilitatea drepturilor legal castigate.

Ca urmare legea trebuie sa produca efecte (drepturi si obligatii) numai pentru faptele si actele savarsite dupa data intrarii in vigoare a acesteia¹⁾ Ar fi absurd sa se pretinda unui om, in general unui subiect de drept, sa raspunda pentru o conduita anteriora intrarii in vigoare a unei legi conduita contrara reglementarilor acestei legi.

Subiectul de drept nu putea sa prevada ce si cum va reglementa legiuitorul, iar comportamentul sau este normal si firesc daca se desfasoara in cadrul ordinii de drept in vigoare (la data savarsirii faptei), al carui respect il datoreaza, ci nu unei legi viitoare ale carei dispozitii, nu le putea cunoaste.

Principiul neretroactivitatii legii este expres formulat in Codul civil, art. 1, in sensul caruia 'legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva', precum si in Codul penal, in art. 11, in sensul caruia 'legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni'.

De la acest principiu sunt doar doua exceptii cand legea se aplica si retroactiv:

a)cand noua lege penala este mai favorabila atunci aceasta se aplica retroactiv; Spre exemplu, cand legea noua prevede o pedeapsa mai mica.

b)in cazul legilor interpretative.

In ceea ce priveste legea interpretativa, aceasta se aplica retroactiv numai atunci cand nu aduce noi reglementari, deoarece in cazul adaugarii la lege principiul neretroactivitatii se respecta.

Principiul neretroactivitatii asigura:

-stabilitatea dreptului legal castigat (care nu poate fi suprimat, printr-o noua lege);

-previne abuzul de drept prin modificarea legilor, in cazul rotirii la putere;

-asigura legitimitatea legii, recunoasterea acesteia ca obligatorie si justa; nu se poate pretinde respectarea unei legi inexistente, respectiv pana la intrarea in vigoare a acesteia.

In art. 5 pct. 2 sin Pactul International cu privire la drepturile civile si politice ratificate de Romania prin decretul nr. 212/1974 cu privire la drepturile castigate, recunoscute, se dispune:'Nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la drepturil fundamentale ale omului recunosfcute sau in vigoare in orice stat parte la prezentul Pact, in aplicarea legii, a conventiilor, regulamentelor sau cutumelor, saub pretextul ca prezentul Pact nu recunoaste aceste drepturi sau le recunoaste intr-o masura mai mica.'.

Iar in pct. 1 al. 5 mai sus citat se dispune:'Nici o dispozitie din prezentul Pact nu poate fi interpretata ca implicand pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a savarsi un act urmarind suprimarea drepturilor si libertatilor recunoscute in prezentul Pact ori limitari ale lor mai ample decat cele prevazute in Pact.'. Se observa respectarea principiului dreptului castigat potrivit legii, drept ce nu poate fi suprimat sau restrans printr-o alta lege.

3. Egalitatea in drepturi a cetatenilor

Potrivit art. 16 pct. 1 si 2, precum si art. 4 pct. 2 din Constitutie, cetateni romani fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie sau apartenenta politica, avere sau origine sociala, se pot folosi, in mod egal, de toate drepturile prevazute in Constitutie si legi, pot participa in egala masura la viata politica, economica, sociala si culturala, fara privilegii si fara discriminari si sunt tratati in mod egal atat de catre autoritatile publice cat si de catre ceilalti cetateni.

4. Functiile si demnitatile publice pot fi ocupat de persoanele

care au numai cetatenie romana si domiciliul in tara

Constitutia Romaniei stabileste in art. 16 (3) ca functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenie romana si domiciliul in tara.

Observam ca se utilieaza functii si demnitati publice ca doua notiuni distincte. Functiile sunt folosite in sensul dreptului administrativ; Demnitatea publica exprima mai mult decat o functie in sensul dreptului administrativ, fiind prin excelenta o categorie a dreptului constitutional in care dupa opinia prof. Ioan Muraru intra: seful de Stat, deputati, senatori si ministrii. Art. 16(3) din Constitutie se refera nu la orice functie ci numai la functiile publice care presupun exercitiul autoritatii statale, pentru ocuparea carora este obligatorie depunerea juramantului prevazut de art. 50 din Constitutie.

Deci, pentru ocuparea unor functii si demnitati publice sunt necesare urmatoarele conditii cumulative:

-sa fie cetatean roman;

-sa aiba numai cetatenia romana, nu dubla cetatenie;

-sa aiba domiciliul in tara (locuinta stabila, de fapt si de drept);

-exercitarea functiei si demnitatii publice sa se efectueze cu 'fidelitate fata de tara' si cu 'buna credinta';

-sa depuna juramantul prevazut de lege.

Toate aceste conditii sunt garantii ale atasamentului fata de tara, dar si o responsabilitate pe masura. Astfel infractiunea de tradare prevazuta de art. 155 din Codul penal, nu poate fi retinuta in sarcina unui cetatean strain si nici a unei persoane fara cetatenie care nu domiciliaza in Romania¹⁾; aceeasi situatie este si in cazul infractiunii de tradare prin ajutarea inamicului prev. de art. 156 din Codul penal.

5. Protectia cetatenilor romani in strainatate si obligatiile lor

Statutul de cetatean roman ii asigura dreptul cetateanului de a solicita protectie din partea autoritatilor romane si respectiv obligatia constitutionala a acestora de a le acorda protectia necesara, atat in interior cat si in exterior.

In acest sens, protectia cetateanului roman in strainatate presupune:

-dreptul de a solicita ambasadei si consulatului de a interveni pe langa organele in drept din tara respectiva, pentru asigurarea dreptului la aparare,incetarea abuzurilor etc.

-consultanta in exercitarea drepturilor in strainatate;

-ambasada poate sa notifice,sa ceara explicatii, sau sa protejeze atunci cand in tara straina se incalca drepturile cetateanului roman;

-efectuarea unor acte juridice la ambasada in interesul cetateanului roman;

-asigurarea unei legaturi intre cetateanul roman si autoritatile din Romania, dar si autoritatile din tara straina;

-asistenta judiciara etc.

-cetateanul roman aflat pe teritoriul ambasadei romane nu poate fi extradat potrivit Conventiei internationale privind extradarea.

Autoritatile romane, in virtutea obligatiilor lor, incheie acorduri, tratate cu autoritatile altor state privind protectia cetatenilor romani in strainatate pe principiul reciprocitatii.

In afara teritoriului roman, cetatenii romani sunt datori sa-si execute obligatiile constitutionale, afara de cazul cand acestea sunt incompatibile cu absenta din tara.

6. Cetatenii straini si apatrizi se bucura in Romania

de protectie juridica

Potrivit art. 18 din Constitutie, 'cetatenii straini si apatrizi care locuiesc in Romania se bucura de protectie generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi'

Observam ca protectia acestora este la nivel de garantie constitutionala, ceea ce inseamna ca de nici o lege nu poate fi inlaturata. Cu exceptia drepturilor politice (de a alege si de a fi ales si de a ocupa functii si demnitati publice) cetatenii straini si

apatrizii au aceleasi drepturi ca cetatenii romani, iar in plus dreptul de azil prevazut de art. 18 al. 2 din Constitutie.

Este de netagaduit ca strainii si apatrizii au drepturi dar si obligatiile corespunzatoare acestora, respectiv de a cunoaste si respecta Constitutia si legile romanesti, atunci cand se afla in Romania.

7. Cetatenii romani nu pot fi extradati sau expulzati

Potrivit art. 19 din Constitutie, cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania, iar cetatenii straini si apatrizi pot fi extradati sau expulzati numai pe baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.

Expulzarea sau extradarea se hotarasc de justitie, deci in cadrul unui proces, pe baza de fapte prevazute de lege si bine probate. Orice expulzare sau extradare nehotarata in mod legal de justitie este un abuz, o incalcare a dreptului la libera circulatie, garantat de Constitutie si Conventiile internationale.

Asa cum am aratat Constitutia valorifica o regula de traditie, care rezulta din documentele juridice internationale si constitutiile altor tari si anume ca cetatenii proprii nu pot fi nici extradati nici expulzati. Expulzarea sau extradarea propriului cetatean ar fi o masura contrara legaturii de cetatenie care implica obligatia de protectie pe care statul trebuie sa o asigure tuturor cetatenilor sai. In literatura juridica se mentioneaza un singur caz in care aceasta regula universala, nu mai este aplicabila intre Statele Unite ale Americii si Angliei, intre care extradarea propriilor cetateni este admisa, caz singular explicabil prin istoria si legaturile sociale si politice deosebite dintre cele doua state.

Extradarea este institutia juridica ce permite unui stat de a cere altui stat pe teritoriul caruia s-a refugiat unul din cetatenii sai, urmarit sau condamnat penal, sa i-l predea. Ea asigura ca autorii unor infractiuni, mai ales a unor infractiuni internationale grave, sa nu ramana nepedepsiti, ascunzandu-se pe teritoriul altor state.

Nu se admite extradarea pentru ratiuni politice, sau atunci cand persoana in cauza ar putea fi condamnata la moarte ori ar exista riscul de a fi supusa torturii si altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Expulzarea este institutia juridica ce permite autoritatilor publice dintr-un stat sa oblige o persoana (numai cetatean strain sau apatrid) sa paraseasca tara, punand astfel capat, in mod silit, sederii acestei persoane pe teritoriul sau. Codul nostru penal reglementeaza expulzarea strainilor in cadrul masurilor de siguranta, adica acele masuri care au ca scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea faptelor prevazute de legea penala si care se iau fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala.

Executarea deciziei de expulzare sa nu fie inutila, brutala, rapida sau vexatorie, iar expulzatului sa i se lase dreptul de a alege statul spre teritoriul caruia urmeaza sa fie expulzat, adica expulzarea sa se faca cu respectarea drepturilor inerente persoanei.

In masura in care aceste reguli sunt prevazute in pacte, conventii, protocoale la care Romania a aderat, fac parte din dreptul intern si sunt aplicabile in domeniul expulzarii (art. 11 din Constitutie).

Potrivit art. 7 din Declaratia privind Drepturile Omului apartinand persoanelor care nu poseda nationalitatea tarii in care locuiesc (O.N.U. 13 decembrie 1985) 'un strain care se gaseste legal pe teritoriul unui stat nu poate fi expulzat decat in executarea unei decizii luate conform legii, afara daca ratiuni imperioase de securitate nationala nu se opun, el trebuie sa aiba posibilitatea de a valorifica motivele contrare expulzarii sale si de a cere examinarea cazului sau de autoritatea competenta sau de una sau mai multe persoane special desemnate de o anumita autoritate, fiind reprezentat in acest scop. Expulzarea individuala sau colectiva a strainilor ce se gasesc in aceasta situatie pentru motive de rasa, culoare, religie, cultura, de origine nationala sau etnica este interzisa'.¹⁾

8. Prioritatea reglementarilor internationale

Prin art. 20 din Constitutia Romaniei se stabilesc reguli privind corelatia dintre dreptul intern si dreptul international.

O prima regula este aceea ca, dispozitiile privind drepturile si libertatile cetatenesti se interpreteaza si se aplica in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte, asa cum este  Declaratia Universala a Dreptului Omului (1948).

Socotim ca aceasta regula este valabila numai in conditiile in care aceasta interpretare il avantajeaza pe individ in drepturile si libertatile fundamentale. Or atunci cand dispozitia din dreptul intern este mai favorabila, credem ca aceasta trebuie aplicata.Spre exemplu socotim ca dispozitiile art. 19 pct. 3 din Constitutia Romaniei prin care se prevede ca expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie, sunt superioare dispozitiilor art. 7 din Declaratia privind Drepturile Omului, din 13 decembrie 1985, care admite si expulzarea pe cale administrativa, situatie cands-ar putea incalca dreptul la libera circulatie, consfintit atat in Constitutia Romaniei cat si in Norme inernationale.

Cea de a doua regula acorda prioritate reglementarilor internationale, atunci cand exista neconcordanta intre acestea si reglementarile interne, in domeniul drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Aceasta dispozitie credem ca trebuie interpretata ca este o regula de la care exista exceptii, respectiv atunci cand dispozitiile din dreptul intern sunt superioare fata de cele internationale, in domeniul drepturilor si libertatilor cetatenesti, se aplica cele romane . De asemenea, aceasta regula permite accesul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pentru apararea dreptului sau, dupa parcurgerea in Romania a tuturor cailor de atac.

In constitutiile unor tari problema neconcordantei reglementarilor are solutii interesante. Astfel Constitutia Frantei, in art. 54 prevede ca 'Daca Consiliul Constitutional, sesizat de catre Presedintele Republicii, de catre Primul-ministru sau de catre presedintele unei sau alteia dintre adunari a declarat ca un angajament international cuprinde o clauza contrara Constitutiei, autorizatia de ratificare sau de aprobare nu poate interveni decat dupa revizuirea Constitutiei.' Iar Constitutia Spaniei prevede in art. 95 ca 'Incheierea unui tratat international continand dispozitii contrare Constitutiei va trebui precedata de o revizuire a acesteia.' Deci per a contrario pana la modificarea Constitutiei, nu pot fi ratificate, conventii sau tratate contrare Constitutiei.

O a treia regula o constituie aceea ca aplicarea dispozitiilor conventiilor si tratatelor la care Romania este parte, trebuie sa se faca in conformitate cu principiile generale ale drepturilor si in mod deosebit cu principiul neretroactivitatii legii.

Socotim ca invocarea aplicarii dispozitiilor Conventiei Europene pentru Drepturile Omului pentru acte si fapte incheiate ori savarsite inainte de 1994, cand Romania a aderat la aceasta conventie, este discutabila,contrara nu numai principiilor dreptului, cat si dispozitiilor Conventiei. Astfel, in art. 53 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, denumit 'Apararea drepturilor omului recunoscute.' se prevede 'Nici o dispozitie din prezenta Conventie nu va fi interpretata ca limitand sau aducand atingere drepturilor omuluisi libertatilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricarei parti contractante sau oricare ale Conventii la care aceasta este parte'. Deci, cu atat mai mult nu ar putea fi atinse drepturile castigate in temeiul unei legi aplicandu-se astfel principiul dreptului castigat. Iar in art. 59 pct. 3 din Conventia susmentionata se dispune 'Pentru orice semnatura care va ratifica ulterior, Conventia va inrta in vigoare din momentul depunerii instrumentelor de ratificare.

Aplicarea retroactiva a Conventiei susmentionate, ar fi contrara art. 15 al. 2 din Constitutia Romaniei cat si art. 17 din Constitutie intitulat 'Interzicerea abuzului de drept' in care se dispune astfel 'Nici o dispozitie din prezenta Conventie nu poate fi interpretata ca implicand, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a aduce limitari mai simple acestor drepturi si libertati decat cele prezente de aceasta Conventie.'.

9. Accesul liber la justitie

Solutionarea conflictelor de catre o putere independenta si impartiala este o garantie a drepturilor si libertatilor, daca fiecare persoana are accesul liber la justitie. Potrivit acestui principiu oricine trebuie sa aiba acces liber la justitie fie ca este cetatean roman, cetatean strain sau apatrid, pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

Din art. 21 pct. 1 din Constitutie rezulta ca, legile si Constitutia nu apara si nu garanteaza orice interese, ci numai acele interese care se intemeiaza pe drept, pe cutuma, in general pe izvoarele de drept. Interesele nelegitime nu pot si nu trebuie ocrotite, ele fiind contrare legalitatii si statului de drept. Aceasta nu inseamna ca va fi respinsa aprioric o actiune motivandu-se ca interesul este nelegitim. Folosind exprimarea interese legitime textul constitutional nu pune o conditie de admisibilitate a actiunii in justitie, ci obliga justitia sa ocroteasca numai interesele legitime, deci sa judece si daca interesele sunt legitime sa le ocroteasca. Posibilitatea sesizarii justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si a intereselor legitime se poate realiza fie pe calea actiunii directe, fie prin orice alta cale procedurala, inclusiv pe calea exceptiei de neconstitutionalitate.

De mentionat ca accesul liber la justitie fiind garantat de Constitutie nu poate fi ingradit de nici o lege.

Potrivit legii romane, orice persoana pentru apararea interesului sau legitim se poate adresa justitiei in trei grade de jurisdictie, adica, la trei instante,pe ierarhia acestora (judecata in fond, judecata in apel si judecata in recurs). In afara de acestea justitiabilul mai poate folosi si alte cai judiciare interne pentru apararea dreptului sau (contestatia in anulare, revizuirea) cat si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

10. Prezumtia de nevinovatie

Potrivit art. 23 pct. 8 din Constitutia Romaniei 'pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata'.

Conform art. 6 pct. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului 'orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita'.

Ca urmare prezumtia de nevinovatie presupune:

-o persoana poate fi acuzata numai in limitele legii, pe baza de probe si indicii de vinovatie, si numai de organele abilitate; orice acuzatie in afara acestor limite, intra sub incidenta Codului penal, care prevede infractiuni in acest sens cum sunt: arestarea nelegala si cercetarea abuziva, denuntarea calomnioasa, represiunea nedreapta etc;

-persoana nu este obligata sa-si probeze nevinovatia, fiind prezumata ca nevinovata pana in momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare;

-o persoana necondamnata judecatoreste definitiv, trebuie tratata cu respectarea tuturor drepturilor ce i se cuvin unei persoane nevinovate;

-sarcina administrarii probelor de vinovatie o are organele abilitate ale statului, care trebuie sa o realizeze cu respectarea procedurilor legale; incalcarea acestei dispozitii constituie infractiunile de: denuntare calomnioasa, marturie mincinoasa .

11. Caracterul de exceptie al restrangerii exercitiului

dreptului sau al unor libertati

Potrivit Declaratiei Drepturilor Omului si Cetateanului (Franta, 1789) art. 4 'Libertatea consta in a putea face tot ce nu dauneaza altuia. De asemenea, exercitiul drepturilor naturale ale fiecarui om nu are alte limite decat cele care asigura celorlalti membrii ai societatii sa se bucure de aceleasi drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decat de lege'.

In art. 17 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului intitulat 'Interzicerea abuzului de drept' se arata ca 'Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca implicand, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau a indeplini un act ce urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta Conventie sau a aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat cele prevazute de aceasta Conventie'. Din examinarea acestor prevederi rezulta ca limitarile si restrictiile sunt posibile daca: sunt expres prevazute de lege; sunt necesare intr-o societate democratica pentru a proteja securitatea nationala, ordinea publica, sanatatea sau morala publica, drepturile si libertatile celorlalti; restrangerea trebuie sa fie proportionala cu cauza care a determinat-o.

Art. 49 din Constitutia Romaniei permite restrangerea exercitarii unor drepturi in urmatoarele conditii cumulative.

-restrangerea trebuie sa se faca numai prin lege; astfel sunt excluse alte acte normative (hotarari de Guvern, ordine ale ministrilor etc.);

-restrangerea sa se faca numai daca se impune (adica nu se poate altfel);

-restrangerea sa se faca numai in anumite cazuri strict precizate de Constitutie: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatiilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav;

-restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.

De asemenea, in art. 18 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, denumit 'LImitarea folosirii restrangerilor drepturilor' se prevede: 'Restrangerile care, in termenii prezentei Conventii sunt aduse respectivelor drepturi ori libertati nu pot fi aplicate decat in scopul pentru care ele au fost prevazute'. Este de observat ca in art. 49 al Constitutiei este reglementata numai restrangerea exercitiului unui drept, fiind interzise prin norma cu putere constitutionala orice activitate care ar inlatura dreptul sau libertatea respectiva 'atingere a existentei dreptului sau a libertatii'. Iar in art. 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se prevede 'Nici o prevedere a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicand un stat, un grup sau o persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savarsi vreun act care sa conduca la desfiintarea drepturilor si libertatilor enuntate in prezenta Declaratie.

In acelasi sens referitor la 'drepturile recunoscute sau in vigoare' se dispune si in art. 5 pct. 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice ca 'nu se poate admite nici o restrictie sau derogare de la acestea'.

TEME pentru referate:

a) Principiul neretroactivitatii legii si implicatiile acestuia.

b) Principiul prezumtiei de nevinovatie.

c) Comentati art. 4 din Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului: 'Libertate consta in a putea face tot ceea ce nu vatama altuia; astfel exercitiul drepturilor naturale ale fiecarui om nu are limite decat acelea care asigura celorlalti membri ai societatii folosinta acelorasi drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decat prin lege.'

Comparati textul citat cu art. 54 din Constitutia Romaniei.

d)Comparati art. 30 si art. 49 din Constitutia Romaniei cu art. 10 pct. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului in care se arata: 'Exercitarea acestor libertati (libertatea de exprimare) ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.'

e)Comparati art. 25 din Constitutie (libera circulatie) cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale ' 1)Oricine se gaseste in mod legal pe teritoriul unui alt stat are dreptul sa circule in mod liber si sa-si aleaga in mod liber resedinta sa. 2)Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa. 3)Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora. 4)Drepturile recunoscute in paragraful 1 pot, de asemenea, in anumite zone determinate, sa faca obiectul unor restrangeri care, prevazute de lege, sunt justificate de interesul public intr-o societate democratica.'

BIBLIOGRAFIE

1.Principalele instrumente internationale privind Drepturile Omului la care Romania este parte,                          Vol. II, I.R.D.O. Bucuresti, 1999, p. 49-56; 69-71

2.Cristian Ionescu      -Drept Constitutional si Institutii Politice, Vol. I, Editura Lumina

Lex, Bucuresti-1997, p. 172-184

3.Ion Deleanu             -Drept Constitutional si Institutii Politice, Tratat vol. I,Editura

Europa Nova-1996, Bucuresti, p.126-193

4.Tudor Draganu        -Drept Constitutional si Institutii Politice, Vol. I, Universitatea

Ecologica 'Dimitrie Cantemir', Targu Mures,1993; p.72-82.

5.Ioan Muraru -Drept Constitutional si Institutii Politice, Editura Actami,

Bucuresti-1997, p. 172-206

6.Victor Duculescu     -Drept Constitutional Comparat, Vol. I, Editura Lumina Lex

Bucuresti-1999