Judecata in caile de atac

JUDECATA IN CAILE DE ATAC

Consideratii generale

Notiunea, necesitatea si clasificarea cailor de atac

Caile de atac sunt remedii juridice procesuale prin intermediul carora se poate solicita verificarea legalitatii si temeiniciei hotararilor judecatoresti in scopul remedierii erorilor savarsite .

Existenta cailor de atac - indispensabile in orice sistem procesual contemporan - constituie pentru parti o garantie a respectarii drepturilor lor fundamentale si a drepturilor subiective in general. Dintr-o alta perspectiva, este de observat ca existenta cailor de atac garanteaza si calitatea actului de justitie; judecatorii care pronunta hotarari nelegale si netemeinice pot fi pusi in discutie sub aspectul corespunderii din punct de vedere profesional si chiar indepartati din magistratura.

Dupa conditiile de exercitare, caile de atac se clasifica in cai ordinare si extraordinare. Caile de atac ordinare pot fi exercitate de oricare din parti, fara sa se limiteze motivele de exercitare. Caile extraordinare de atac pot fi exercitate numai in conditiile si pentru motive limitative si expres prevazute de lege. Codul de procedura civila reglementeaza apelul ca si cale ordinara 919b14j de atac, iar recursul, revizuirea, contestatia in anulare si recursul in interesul legii ca si cai extraordinare de atac. Urmare a semnalelor primite de la teoreticienii dreptulqi[2], titlul IV al cartii a II-a a Codului de procedura civila si-a schimbat denumirea din 'Caile ordinare de atac' in 'Apelul', iar titlul V al aceleiasi carti - denumit 'Caile extraordinare de atac' - a primit in competenta si recursul, realizandu-se o mai buna sistematizare a codului. S-a recunoscut, astfel, pe plan legislativ ca recursul este cale extraordinara de atac. Totusi recursul declarat impotriva unei hotarari date rara drept de apel, in temeiul art.304¹., C.pr.civ. este o cale ordinara de atac, instanta de control judiciar putand,examina cauza sub, toate aspectele, ca si in cazul apelului.

Ca si caracteristici importante ce diferentiaza caile, de atac ordinare de cele extraordinare mai pot fi mentipnate:

- caile de atac ordinare pot fi exercitate o singura data, numai, in ordinea stabilita de cod, iar caile de atac extraordinare pot fi folosite de mai multe ori, daca legea nu prevede in mod expres altceva;

- caile extraordinare nu pot fi folosite, de regula, cat timp este deschisa posibilitatea exercitarii unei cai ordinare de atac;

- ca regula, exercitarea unei cai ordinare de atac suspenda executarea hotarari lor susceptibile de executare silita, in timp ce folosirea unei cai extraordinare nu suspenda, executarea[3].

Dupa instanta competenta sa se pronunte asupra caii de atac se disting cai de atac de reformare si de retractare. Prin intermediul cailor de atac de reformare se realizeaza controlul judiciar, respectiv instantele superioare ierarhic verifica - si, daca este necesar, modifica sau dispun rejudecarea - hotararile instantelor ierarhic inferioare. Prin caile de atac de rettactare este oferita posibilitatea ca instanta care a pronuntat hotararea sa o verifice ea insasi si - daca este cazul - sa revina asupra ei.

Sunt cai de atac de reformare apelul si recursul, iar cai de atac de retractare sunt revizuirea si contestatia in anulare.

Dupa faptul daca provoaca ori nu o noua judecata in fond, caile de atac sunt devolutive si nedevolutive. Caile de atac devolutive sunt acelea care pot reedita judecata in fond, inclusiv administrarea de probatorii. In aceasta categorie se includ doar apelul si reexaminarea, celelalte cai de atac fiind nedevolutive. In caile de atac nedevolutive nu se poate face o noua judecata in fond; chiar daca uneori solutiile pronuntate obliga la o noua judecata in fond si la pronuntarea altei hotarari.

Reguli comune privind instituirea, exercitarea si efectele cailor de atac

Instituirea, exercitarea si efectele cailor de atac sunt guvemate de reguli care au drept scop indepartarea greselilor de judecata si, totodata, asigurarea stabilitatii masurilor dispuse printr-o hotarare judecatoreasca.

Una din aceste reguli este legalitatea caii de atac. Aceasta inseamna ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele prevazute de lege, dar si ca nu se poate interzice de catre judecator accesul la o cale de atac prevazuta de lege. Astfel, indiferent de mentiunile din dispozitivulhotararilor judecatoresti, hotarari le judecatoresti pot fi atacate pe caile prevazute de lege[4].

O alta regula este respectarea ierarhiei cailor de atac, aceasta insemnand ca o cale de atac extraordinara nu se poate exercita decat dupa exercitarea cailor ordinare de atac si ca neinvocarea unei greseli a judecatorului in calea de atac anterioara impiedica invocarea ei intr­-o cale de atac ulterioara.

Literatura si practica judiciara au relevat si regula unicitatii caii de atac care consta in aceea ca nimanui nu-i este permis a uza de doua ori de aceeasi cale de atac. Aceasta inseamna ca nici o parte nu poate uza de doua ori de reexaminare, de apel sau de recurs, iar daca recurge la contestatie in anulare sau revizuire nu poate formula a doua oara aceeasi cale de atac pentru aceleasi motive, opunandu-se si principiul respectarii autoritatii de lucru judecat.

Exista si doua reguli a caror respectare cade exclusiv in sarcina instantei: neagravarea situatiei partii in propria cale de atac si respectarea limitelor investirii instantei ce judeca in calea de atac.

Neagravarea situatiei in propria cale de atac, non reformatio in peius, a fost institutionalizata prin dispozitiile art. 296 si 316 C.pr.civ. . Potrivit acestei reguli chiar daca hotararea este gresita, ea nu poate fi modificata ori desfiintata daca astfel s-ar crea celui ce exercita calea de atac o situatie mai grea decat cea rezultata din hotararea atacata. Daca, insa, inrautatirea situatiei unei parti s-ar datora admiterii caii de atac la care a recurs o parte cu interese contrarii, este irelevanta declararea: caii de atac si de partea a carei situatii se poate inrautati. De pilda, daca atat reclamantul cat si paratul declara apel impotriva hotararii cu privire la cuantumul despagubirilor acordate si hotararea este gresita, instanta nu admite ambele apeluri; ea va admite apelul acelei parti care are dreptate. Daca ar admite si apelul partii adverse ar incalca principilll'neagravarii situatiei partii in propria cale de atac .

Aplicarea principiului 'non reformatio in peius' este limitata de atitudinea procesuala a partii care a. recurs la calea de atac. Daca aceasta renunta la beneficiul sau (art.296 C.pr.civ.), hotararea poate sa-i fie defavorabila; se da eficienta principiului disponibilitatii.

Respectarea limitelor investirii instantei; care solutioneaza calea de atac este ceruta de reglementarile din art. -318 si 322 pct.2 C.pr.civ. ce instituie ca greseli ale oricarei instante omisiunea de cercetare a unui motiv de casare, respectiv acordarea unor lucruri care nu s-au cerut (minus petita) ori acordarea a mai mult decat s-a cerut (plus petita) sau omisiunea de a se pronunta asupra a ceva ce s-a cerut.

Astfel, instanta nu poate verifica - de regula - hotararea atacata decat prin prisma motivelor care au fost invocate de partile nemultumite.

De la aceasta regula face exceptie obligatia de verificare a respectarii normelor de ordine publica. Si aceasta obligatie trebuie corelata cu celelalte reguli enuntate aici; prin indeplinirea acestei

obligatii nu trebuie incalcat principiul neagravarii situatiei partii in propria cale de atac

Apelul[8]

Apelul este o cale de atac ordinara, comlI1a, de refoJ:'l11are,si deyolutiva. El este reglementat de capitolul lal titlului IV din cartea a II;.a a Codului de procedura civila (articolele 282-298 c.pr.civ.).

Pot fi  apelate ca regula - toate hotararile pronuntate de judecatorii si tribunale in prima. instanta. De la aceasta regula sunt exceptate:

- hotarari le date in prima instanta pentru care legea prevede expres ca sunt fara drept de apel (de pilda, cele care constata renuntarea la, drept sau la judecata ori invoiala partilor);

- hotararile date in prima instanta pentru care legea prevede in mod expres calea de atac a recursului, ceea ce inseamna ca este exclusa calea de atac a apelului (de pilda hotarari le asupra conflictelor de:competenta si cele prin care se constata perimarea) sau pentru care legea prevede o alta cale de atac (de pilda cele pentru care Legile nr.12/1990 si nr.61/199 prevad ca pot fi reexaminate);

- hotararile pentru care legea prevede ca sunt definitive (de pilda hotarari le asupra cererilor de reexaminare reglementate de      Legile nr.12/1990 si nr. 61/1991).

Hotararile fiind opozabile si producand efecte numai impotriva persoanelor care au avut calitate de parti, pot fi, apelate exclusiv de acestea. Partea care declara,apel trebuie sa justifice, insa, un interes, respectiv sa aiba o nemultumire fata de hotararea pronuntata. Nemultumirea poate consta pentru reclamant in respingerea in tot sau in, parte a pretentiilor sale, iar pentru parat, in

admiterea in tot sau in parte a pretentiilor reclamantului. Daca nemultumirea partii este determinata de alte, motive (de pilda reclamantul este nemultumit ca hotararea prin care i-au fost admise toate cererile a fost pronuntata de o alta instanta decat aceea dorita, de el) lipseste interesul judiciar de a promova apel.

Este posibil ca acela care a primit doar o parte din aeea ce a cerut sa nu faca apel, in scopul de a pune in executare mai rapid hotararea pronuntata. Daca partea potrivnica declara apel hotararea nu va deveni definitiva pana la solutionarea apelului si nu va putea fi pusa in executare. In aceste conditii, prin art. 293 C.pr.civ. legiuitorul a dispus ca partea va putea adera la apelul partii potrivnice, hotararea urmand sa fie analizata sub aspectul tuturor nemultumirilor partilor[9].

Partea care declara apel se numeste apelant, iar partea impotriva careia se indreapta pretentiile pretins gresit rezolvate se numeste intimat.

Apelul poate fi declarat nu numai de parti[10], dar si de alte persoane care pot dobandi legitimarea procesuala. Astfel, pot declara apel mostenitorii partilor si creditorii chirografari ai acestora, precum si procurorul. In cazul mostenitorilor justificarea consta in succesiunea lor in drepturile si obligatiile partii, in timp ce in cazul creditorilor chirografari justificarea este data de art. 974 C.civ. care prevede ca ei pot exercita toate drepturile si actiunile debitorilor lor, afara de cele strictpersonale. ­

Procurorului ii este recunoscut dreptul de a apela orice hotarare prin ultimul aliniat al articolului 45 C.pr.civ. Nu intereseaza daca el a participat sau nu la judecata. Justificarea reglementarii consta in aceea ca procurorul supravegheaza respectarea legii in toate domeniile societatii.

In scopul inlaturarii nesigurantei din raporturile juridice, exercitarea dreptului dea declara o cale de atac este limitata in timp. Termenul general de apel este de 15 zile (art. 284 C.pr.civ.) si curge de ,la comunicarea hotararii. In mod expres s-au reglementat si alte termene de apel si alte momente de la care curg acestea, precum termenul de 30 de zile in cazul divortului (art. 619 al.1 C.pr.civ.), respectiv momentul pronuntarii hotararii pentru procuror cand acesta

nu a participat la judecarea cauzei.

Termenul de apel este imperativ si de decadere. El se intrerupe, totusi:

- prin moartea partii si va curge din nou de la data comunicarii pe numele mostenirii, la ultimul domiciliu al partii (art. 285 C.pr.civ.);

- prin moartea mandatarului carui a i s-a facut comunicarea si va curge din nou de la comunicarea facuta partii insasi la domiciliul acesteia (art. 286 C.pr.civ.).

Cererea de apel trebuie sa aiba mentiuni similare cu cele ale cererii de chemare in judecata si se depune la instanta a carei hotarare se ataca insotita de atatea copii cati intimati sunt[11]. Ea se comunica tuturor intimatilor, astfel incat

acestia sa aiba cel putin 15 zile la dispozitie pentru a depune intampinare[12].

Principalul efect al apelului este efectul suspensiv de executare. Acesta se produce doar daca apelul a fost declarat in termenul prevazut de lege. Depunerea apelului peste termenul legal nu suspenda executarea hotararii. Asadar poate fi investita cu fonnula executorie o hotatare impotriva carei a s-a declarat apel dupa trecerea termenului prevazut de lege, aceasta apreciere fiind de competenta

presedintelui primei instante. Daca investirea este gresit facuta, instanta de apel poate dispune - la cererea partii interesate ­ suspendarea executarii [13]. Suspendarea executarii poate fi dispusa si pentru alte motive pe care instanta de apel la considera intemeiate; fara ca aceasta sa aiba efecte asupra investirii hotararii cu formula executorie; hotararea respectiva isi pierde puterea executorie doar daca - constatandu-se ca apelul a fost depus in termen - este desfiintata.

Un alt efect al apelului este investirea instantei superioare cu exercitarea controlului judiciar.

In fine, un alt efect al apelului este efectul devolutiv, apelul provocand o noua judecata in fond, atat cu privire la chestiunile de fapt cat si cu privire la chestiunile de drept. Efectul devolutiv este limitat de doua reguli: tantum devolutum quantum apellatum si tantum devolutum quantum iudicatum. Prima regula este o expresie a principiului disponibilitatii si obliga instanta de apel sa modifice hotararea numai cu privire la partile la care se refera apelul si numai in limitele invocate de apelanti. Extinderea verificarilor cu privire la alte persoane este interzisa, iar verifjcarea hotararii apelate prin prisma altor motive decat cele invocate de apelanti este permisa numai pentru aspecte de incalcare a normelor de ordine publica, acesta fiind intelesul celei de-a doua reguli.

Judecand apelul, instanta nu va putea primi exceptiile relative ce nu au fost ridicate mai intai in fata primei instante si nu va administra acele probe care nu s-au cerut mai intai in fata primei instante ori, chiar cerute mai intai in fata primei instante nu au fost solicitate si princererea de apel.

Solutiile pe care instanta de apel poate da sunt:

- anularea apelului cand nu a fost timbrat conform legii nu a fost semnat ori nu indica hotararea atacata;

- respingerea apelului cand a fost declarat tardiv, de o persoana fara calitate, cand partea nu are interesul judiciar de a apela hotararea ori cand hotararea apelata este legala si temeinica;

- admiterea apelului cand darea hotararii apelate este rezultatul gresitei aplicari a legii sau al gresitei stabiliri a faptelor.

In situatia in care prima instanta a solutionat gresit cererea de chemare in judecata fara sa intre in cercetarea fondului (netimbrare, lipsa capacitatii procesuale, prescriptia dreptului la actiune, etc.) instanta de apel pronunta o decizie prin care desfiinteaza hotararea si trimite cauza spre rejudecare primei instante.

In situatia in care prima instanta s-a declarat in mod gresit competenta, instanta de apel anuleaza - prin decizie - hotararea si trimite cauza spre judecare instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent. Daca ea insasi este competenta, va dispune judecarea cauzei pe fond de catre aceasta instanta. In cel din urma caz noua hotarare se va da.in complet constituit pentru judecata in prima instanta, va fi numita sentinta si va putea fi atacata cu apel.

In cazurile de desfiintare a hotararii primei instante pentru nulitate si cand prima instanta a judecat in fond, instanta de apel retine cauza spre rejudecare.

Judecata fondului va putea fi reluata dupa ce decizia de anulare ori, dupa caz, de desfiintare, a devenit irevocabila.

Daca hotararea primei instante este gresita pentru alte motive decat cele relevate de art 297 C.pr;civ., respectiv atunci cand nu a administrat toate probele necesare, cand a interpretat gresit probele, cand a stabilit gresit raporturile reale dintre parti, etc. instanta de apel, prin aceeasi decizie admite apelul si schimba hotararea primei instante in tot sau in parte.

Recursul

Recursul este reglementat in articoiele 299 - 316 C.pr.civ. El constituie o cale de atac extraordinara, de reformare si care nu suspenda executarea. De asemenea, recursul constituie o cale de atac nedevolutiva. In mod exceptional recursul suspenda executarea hotararii in cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii, de orice lucrari avand o asezare fixa, precum si in alte cazuri prevazute anume de lege (art. 300 c.pr.civ.). Tot in mod exceptional recursul declarat impotriva unei hotarari care nu poate fi atacata pe calea apelului are caracter devolutiv (art. 3041 c.pr.civ.)

Pot fi atacate cu recurs hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala pentru care calca de atac expres prevazuta de legea speciala este recursul.

Pot fi atacate cu recurs atat incheieri (de pilda incheierea de suspendare a judecatii unui apel sau a unui recurs in fata unei curti de apel) cat si sentinte (de pilda sentintele in materiile prevazute de art. 2821 C. pr. civ.), dar in mod obisnuit sunt atacate cu recurs deciziile pronuntate in apel. Ca si in cazul apelului, doar partile, procurorul, mostenitorii partilor si creditorii chirografari pot exercita calea de atac a recursului.

Termenul de recurs este de regula de 15 zile de la comunicarea hotararii. Prin dispozitii speciale s-au instituit si un termen de recurs, de 5 zile de la pronuntare sau de la comunicare, dupa caz, in materia ordonantei presedintiale (art. 582 C.pr.civ.), un tennen de 5 zile de la comunicare in materia conflictelor de competenta (art. 22 al. ultim C.pr.civ.), etc.

Ca si in cazul termenului de apel, si termenul de recurs poate fi intrerupt prin moartea unei parti sau a mandatarului caruia i s-a facut comunicarea hotararii recurabile, iar nedeclararea recursului in termenul prevazut de lege are drept sanctiiune decaderea partii din dreptul de a exercita aceasta cale de atac.

In situatia in care la primul termen de judecata a recursului la care partile sunt legal citate si pot pune concluzii (deci la prima zi de infatisare) nu s-a invocat ori s-a invocat si nu s-a probat ca recursul a fost depus peste termen, el va fi socotit a fi fost facut in termen.

Cererea de recurs trebuie depusa, sub sanctiunea nulitatii, la instanta a carei hotarare se ataca si trebuie sa aiba continutul similar cererii de apel, motivarea avand insa un regim juridic deosebit. Lipsa motivarii duce la nulitatea recursului, ca si depunerea motivelor dupa expirarea termenului de recurs. Se mai pot invoca in aceste din urma conditii doar motivele de ordine publica.

Desi nu este prevazut expres, recurentul are obligatia sa depuna motivele de recurs insotite de un numar de copii suficient pentru a fi comunicate fiecarei parti potrivnice.

De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 303 al. 4 C.pr.civ. recurentul (persoana care a declarat recurs) are obligatia de a depune o copie de pe motivele de recurs si pentru procuror in situatia in care acesta a participat la proces.

Primind recursul impreuna cu dosarul instantei, presedintele va dispune citarea partilor si comunicarea motivelor de recurs pentru termenul de judecata ce-l va fixa astfel incat intimatul sa aiba posibilitatea sa-si indeplineasca obligatia de a depune intampinare cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata.

Articolul 304 C.pr.civ. enumara limitativ cele 9 motive de recurs:

l.cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale;

2.cand hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea in fond a pricinii;

3.cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante;

4.cand instanta a depasit atributiile. puterii judecatoresti;

5.cand prin hotararea data instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii deart.l 05 alin.(2);

6.daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;

7.cand hotararea nu cuprinde motivele.,pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori strainede natura pricinii;

8.cand instanta, interpretand gresit .actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoieJnic al acestuia;

9.cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii;

Primul motiv de recurs vizeaza:

- constituirea completului dintr-un numar de judecatori care nu este prevazut de lege. Potrivit art.17 din Legea nr.92/1992 cauzele in prima instanta se judeca de un singur judecator, cele in apel de doi judecatori, iar cele in recurs in complet de trei judecatori;

- constituirea completului cu un judecator incompatibil;

- constituirea completului cu un judecator impotriva caruia s-a formulat cerere de recuzare, iar cererea a fost gresit respinsa;

- lipsa procurorului de la judecata cand participarea este obligatorie potrivit legii.

Al doilea motiv are in vedere incalcarea principiului continuitatii. Hotararea este lovita de nulitate atunci cand dispozitivul intocmit cu ocazia deliberarii sau hotararea in intregime sunt semnate de alti judecatori decat cei ce au fost in complet cand au avut loc dezbaterile.

Al treilea motiv vizeaza in primul rand incalcarea normelor de competenta absoluta. Daca s-au incalcat norme de competenta relativa, este necesar ca aceasta incalcare sa fi fost invocata cel tarziu

la prima zi de infatisare in cursul judecatii in prima instanta si, apoi, din nou, in apel.

Al patrulea motiv de recurs se refera la imixtiunea instantei de judecata in sfera legislativului sau executivului prin savarsirea de acte ce intra in sfera exclusiva a acestora. Asa, de pilda, savarseste un exces de putere, depaseste atributiile puterii judecatoresti, instanta care aplica texte de lege abrogate, care nu recunoaste valoare juridica unor norme de lege in vigoare, care dispune masuri pe care nu le poate dispune nici o instanta (de pilda, o instanta numeste direct o persoana intr-o functie publica sau incadreaza direct in munca, pe un anumit post, o persoana, in loc sa oblige organul ori persoana competenta sa numeasca ori sa incadreze pe post).

Nesocotirea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii prevazute de act. 165 al.2 C.pt.civ. acopera situatii din cele mai variate, de la nesemnarea cererii de chemare in judecata ori a apelului, pana la necitarea unei parti, incalcarea principiului publicitatii si al oralitatii. Nulitatile absolute pot fi invocate oricand, deci si direct in fata instantei de recurs, iarnulitatile relative - pentru a constitui motiv de recurs - trebuie sa fi fost invocate pana la prima zi de infatisare ori la primul tennen de dupa indeplinirea actului si din nou in apel. Nu intereseaza daca instantele anterioare au respins sustinerile partii sau au omis sa se pronunte, important fiind doar ca nulitatea sa fi fost invocata si sa nu existe imprejurari care sa conduca la concluzia ca a fost acoperita.

Cel de-al saselea motiv de recurs cuprinde un caz de ultra petita (instanta a acordat mai mult decat s-a cerut) si un caz de extra petita (instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut), in ambele situatii hotararea fiind data cu incalcarea principiului disponibilitatii. Nu este cuprins aici si cazul de minus petita (instanta nu s-a pronuntat asupra a tot ceea ce s-a cerut) deoarece partii i s-a acordat dreptul de a cere si obtine completarea hotararii in conditiile prevazute de art. 281² c.pr.civ.

Motivarea unei hotarari are o importanta aparte prin aceea ca din ea rezulta cu claritate ce s-a dedus judecatii, ce s-a judecat, ca dispozitii legale si ce acte sau fapte juridice a analizat instanta iar

acestea sunt necesare atat pentru Iamurirea partilor cat si pentru ca instantele de control judiciar sa poata verifica efectiv nu numai hotararea, formal, ci si ratiunile adoptarii ei. Numai dispozitivul hotararii nu este suficient, de pilda, nici pentru a sesolutiona exceptia autoritatii de lucru judecat. Nimic nu impiedica sa existe doua hotarari prin care o aceeasi persoana sa fie obligata sa plateasca aceeasi suma de bani unei persoane. Exista identitate de parti si de obiect, dar fara motivare nu se poate stabili daca exista si identitate de cauza, fiind posibil ca una din obligatii sa aiba natura delictuala si cealalta natura contractuala sau ca ambele sa aiba aceeasi natura dar sa decurga din acte ori fapte diferite si cuantumul platii sa fie din coincidenta acelasi. Fiind vadita importanta existentei motivarii si a unei motivari coerente si concordante cu dispozitivul, legiuitorul a instituit ca motiv de recurs (act. 304 pct. 7 C.pt.civ.) nemotivarea sau motivarea necorespun­zatoare a hotararii.

Motivele de recurs prevazute de act. 304 pct: 8 si 9 C.pr.civ. au unele puncte comune. Adesea sunt deduse judecatii litigii decurgand din contracte. Contractele, ca acte juridice bilaterale, sunt legea partilor, asa cum dispune art. 969 C.civ. Interpretarea gresita a legii sau contractului conduce la neaplicarea acestora, la aplicarea gresita sau la incalcarea dispozitiilor lor. Si in cazul gresitei interpretari a unui alt act[14] juridic, instanta nu poate stabili realele raporturi juridice deduse judecatii si - pe cale de consecinta - nu poate da o rezolvare corecta litigiului. In aceeasi situatie se afla instanta si daca a incalcat ori a aplicat gresit legea la raporturile juridice deduse judecatii. Cand incalcarea legii este, insa, rezultatul excesului de putere sau are drept rezultat excesul de putere nu se va da eficienta motivului prevazut de act. 304 pct. 9 C.pr.civ., ci aceluia prevazut de art. 304 pct. 4 C.pr.civ.

In realitate, toate hotarari le gresite sunt rezultatul unei incalcari sau gresite aplicari a legii, dar motivul de la pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. vizeaza exclusiv aplicarea legii la raportul juridic dedus

judecatii; alte incalcari ori nu constituie motive de recurs, ori sunt prevazute expres ca asemenea motive.       

Invocarea altor motive decat cele prevazute de articolul 304 C.pr.civ. conduce la respingerea recursului. Totusi, potrivit articolului 304¹ C.pr.civ., recursul declarat impotriva unei hotarari care - potrivit legii - nu poate fi atacata cu apet[15], nu este limitat la motivele de casare prevazute de articolul 304 C. pr. civ., putand fi invocate si alte motive. Aceasta dispozitie isi gaseste explicatia in necesitatea ca hotararile sa poata fi verificate sub toate aspectele, iar lipsirea unei hotarari de calea de atac a apelului nu trebuie sa aiba consecinta unei limitari a verificarilor, ci doar a realizarii unei celeritati superioare.

Pentru dovedirea motivelor de recurs partile se pot folosi numai de probele administrate la instantele anterioare si de inscrisurile pe care le pot produce in recurs; nu pot fi administrate expertize, cercetari locale, nu pot fi audiati martori.

Solutiile care se pot pronunta in recurs sunt prevazute de art. 312 C.pr.civ. si anume: admitere, respingere, anulare sau se poate constata ca s-a perimat.

Recursul poate fi admis cand motivele de casare invocate de parti sau din oficiu sunt intemeiate.

In caz de admitere instanta va modifica hotararea sau o va casa. Modificarea presupune pastrarea cel putin a unor acte procedurale sau a unei parti din hotararea, in timp ce casarea presupune refacerea in intregime a judecatii. Casarea se pronunta pentru primele 5 motive de recurs prevazute de art. 304 C.pr.civ., iar modificarea pentru celelalte motive.

Este de observat ca primele cinci motive de recurs cuprind greseli de judecata care determina nulitatea hotararilor recurate, indiferent daca rezolvarea litigiului din punctul de vedere al dreptului substantial este ori nu corecta. Asadar casarea (din limba franceza casser - a sparge) este menita sa desfiinteze in tot o hotarare si sa impuna o noua judecata, cu respectarea tuturor prescriptiilor procedurale. Dimpotriva, celelalte motive de recurs enunta greseli de rezolvarea actiunii din punctul de vedere al operatiilor logice pe care le face judecatorul. In aceste cazuri ar fi inutila o casare a hotararii, s-ar prelungi nejustificat procesul, astfel incat judecatorul recursului va corecta el insusi hotararea, va inlocui operatiile logice gresite cu altele: corecte, modificand hotararea in ceea ce este gresita.

Consecintele casarii sunt diferite de la un motiv de casare la altul, in functie de instanta de recurs si in functie de solutia data in hotararea recurata. Astfel, in caz de casare, curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina in fond, fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop.

Cu toate acestea, in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, instanta de: recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad.

In caz de casare a hotararii atacata pentru motivul prevazut de art. 304 pct.3, instanta va trimite dosarul spre judecare instantei judecatoresti competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevazut de art. 304 pct.4  va respinge cererea ca inadmisibila.

Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze pricina in prima instanta sau in apel, va casa hotararea recurata si va solutiona cauza potrivit competentei sale.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotararea casata ori, atunci cand interesele bunei administrari a justitiei o cer, altei instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii pentru lipsa de competenta, cand trimite cauza instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii.

Hotararea instantei de recurs (decizie) este irevocabila, respectiv impotriva ei nu se mai poate formula un nou recurs. Din momentul pronuntarii ei, inceteaza efectele hotararii recurate ori, dimpotriva, se consolideaza acestea, dupa urmatoarele distinctii:

- daca recursul a fost respins se consolideaza efectele hotararii recurate si care fusese deja pusa in executare sau aceasta hotarare poate fi pusa - in executare (devine executorie sau - dupa caz ­ inceteaza suspendarea judecatii;

- daca hotararea recurata a fost modificata, ea va fi pusa in executare in aceasta din urma forma, iar daca fusese deja pusa in executare se va reveni asupra executarii in limitele modificarii;

- daca hotararea recurata a fost casata, toate actele de executare facute in temeiul ei sunt idesfiintate de drept, cu exceptia situatiei cand instanta de recurs dispune altfel;

- prin casarea hotararii recurate se produce si investirea unei instante cu rejudecare fondului (instanta de recurs, instanta a carei hotarare a fost casata sau o alta instanta competenta) sau a unui organ cu activitate jurisdictionala.

In situatia in care recursul nu a privit toate partile, efectele modificarii sau casarii nu se pot produce decat fata de acestea.

Contestatia in anulare

Contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara de retractare prin care se tinde la corectarea hotarari lor date cu nesocotirea unor norme procedurale. Articolele 317 si 318 din Codul de procedura civila consacra doua forme ale contestatiei in anulare, respectiv contestatia in anulare obisnuita si contestati a in anulare speciala.

Doua sunt motivele de formulare a contestati ei in anulare obisnuite: neindeplinirea potrivit cu cerintele legii a procedurii de chemare a partii pentru ziua cand s-a judecat procesul si incalcarea de catre judecatori a dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.

Primul motiv presupune lipsa de la judecata a partii, corelativ cu gresita ori nelegala citare sau cu ne citarea acesteia in cazurile in care citarea este obligatorie. Al doilea motiv presupune incalcarea normelor de competenta absoluta (generala, materiala si teritoriala) si,

totodata, ca asupra competentei sa nu se fi pronuntat instanta a care hotarare se ataca.

Pentru ca o contestatie in anulare sa fie admisibila este necesar ca motivele de contestatie sa nu se fi putut invoca in apel sau recurs si ca hotararea atacata sa fie irevocabila. Nu intereseaza modul in care hotararea a devenit irevocabila (nu s-a declarat apel ori recurs sau este irevocabila de la lege) si nici ce ratiuni de natura subiectiva au determinat partea sa nu invoce cele doua motive in apel sau recurs.

Pot fi verificate pe calea contestatiei in anulare:

- hotararile date in recurs;

- hotararile care - potrivit legii - nu pot fi atacate cu recurs;

- hotarari le pronuntate in prima instanta sau in apel si neapelate, respectiv nerecurate deoarece partea, din motive ce nu-i sunt imputabile, a aflat despre aceste hotarari dupa ce au devenit irevocabile ;

- hotararile irevocabile prin respingerea recursului fara sa fi fost judecat in fond.

Tot doua sunt si motivele pentru contestatia in anulare speciala: o greseala materiala care a determinat solutia si omisiunea cercetarii unui motiv de modificare sau de casare a unei hotarari. Aparent, dispozitiile art. 318 si act. 281 - 281² din Codul de procedura civila se refera la acelasi lucru, greselile materiale sau omisiunile putand fi indreptate pe doua cai. Practica judiciara a statuat, insa, asupra diferentelor. De pilda, se incadreaza in dispozitiile art. 318 C.pr.civ., respingerea gresita ca tardiva recursului pentru ca judecatorii nu au observat ca la dosar se afla recipisa de expediere a recursului prin posta in termen legal.

Pot fi atacate cu contestatie in anulare speciala numai hotararile instantelor de recurs; in cazul celui de-al doilea motiv nu poate fi atacata cu contestatie hotararea prin care s-a admis integral recursul deoarece are loc o noua judecare a cauzei si - in aceasta noua judecata - se pot corecta toate greselile si complini toate omisiunile.

Contestatia in anulare, indiferent daca este cea comuna sau cea speciala, se introduce la si se judeca de instanta a carei hotarare se ataca. In lipsa unor dispozitii speciale, continutul cererii de exercitare a caii de atac va respecta cerintele articolelor 82-84 si 112 C.pr.civ.

Citarea partilor potrivnice contestatorului (numite intimat) se face astfel incat acestea sa aiba timpul material pentru a-si indeplini obligatia de depunere a intampinarii cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.

Termenul de exercitare a caii de atac a contestati ei in anulare, difera dupa cum hotararea care se ataca este sau nu susceptibila de executare silita. Pentru hotararile susceptibile de executare silita contestatia se poate face oricand pana la savarsirea ultimului act de executare. Pentru hotararile nesusceptibile de executare silita contestatia poate fi facuta in termen de 15 zile de cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a devenit irevocabila.

Judecarea contestatiei se face dupa regulile aplicabile judecatii la instanta (de fond, apel sau recurs) unde s-a indreptat contestatia.

Cu privire la hotararile ce se pot da, legea nu prevede expres nici posibilele solutii si nici denumirea hotararii. Pe cale de interpretare si pornind de la caracteristica contestatiei in anulare de a fi o cale de atac de retractare, se pot trage urmatoarele concluzii:

- contestatia in anulare indreptata impotrivirea unei sentinte ce nu a fost apelata sau recurata se solutioneaza prin sentinta;

- contestatia poate fi admisa (cand se constata existenta motivelor prevazute de articolele 317 si 318), respinsa, anulata sau se poate constata perimarea sa.

Discutii necesita doar solutiile de admitere si respingere.

Respingerea poate fi intemeiata pe neintrunirea motivelor prevazute de articolele 317 si 318 c.pr.civ. (contestatia este neintemeiata), pe imprejurarea ca s-a mai solutionat ocontestatie in anulare si motivele invocate in noua contestatie existau atunci (contestatia este inadmisibili) ori pe nerespectarea termenului de exercitare a acestei cai de atac (contestatia este tardiva).

In literatura si in practica judiciara exista opinii variate cu privire la modul corect in care se rezolva. contestatia in anulare si, se trece la judecarea cauzei atunci cand solutia este admiterea acesteia. Deoarece nu face obiectul acestui curs relevarea tuturor opiniilor. si a argumentelor. in favoarea acestora, ne marginim sa precizam ca, in opinia noastra, contestatia in anulare trebuie judecata, in aceasta situatie, in doua etape: mai intai se va pronunta o hotarare de anulare a hotararii atacate, iar dupa aceasta devine irevocabila se va trece la judecarea, din nou, pe fond a cauzei. In situatia in care este atacata o hotarare a instantei de recurs credem ca trebuie aplicate prin analogie dispozitiile art..312 al.4 C.pr.civ., referitoare la recurs. Astfel, urmare a anularii hotararii atacate pentru motivele prevazute de act. 317 pct.l si 318 C.pr.civ., instanta va rejudeca pricina; daca este posibil la acelasi termen va pronunta o singura hotarare, iar daca este..necesar sa se acorde un alt termen va pronunta - pe langa hotararea de anulare ­si o hotarare pe fondul cauzei. In fine, cand contestatia a fost admisa pentru motivul prevazut de act. 317 pct. 2 C.pr.civ., instanta, prin hotararea de anulare, va dispune si rejudecarea de catre instanta competenta, careia ii va trimite dosarul.

Atunci cand competenta de solutionare a cauzei in fond ii revine chiar instantei ce judeca contestatia indreptata impotriva hotararii pronuntate in recurs, nu este posibil sa se dea o singura hotarare de anulare si in acelasi timp de solutionare pe fond a cauzei.

Hotararile date in contestatie in anulare sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile atacate.

Revizuirea

Revizuirea este o cale de atac extraordinara de retractare care urmareste inlaturarea unor situatii exceptionale ce au facut ca o hotarare judecatoreasca sa fie viciata chiar in substanta sa.

Pot fi revizuire hotararile care evoca fondul, respectiv hotararile rarnase defmitive prin neapelare, hotararile date in prima instanta fara drept de apel, hotararile ramase definitive in instanta de apel, precum si hotararile in recurs prin care se modifica hotararile recurate. Pot fi, de asemenea, revizuite hotararile pronuntate de instantele de recurs dupa casare.

Articolul 322 C.pr.civ. prevede opt motive de revizuire, respectiv:

- daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;

- daca s-a pronuntat asupra unor lucrari care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;

- daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta;

- daca un judecator, martor sau expert, care a lut parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii;

- daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;

- daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii, sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie    de cei insarcinati sa-i apere; - daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate;

- daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa.

Deoarece motivele de revizuire sunt foarte variate, si termenele de revizuire depind in mare masura de motivele revizuirii, vom analiza, pentru fiecare motiv in parte si cateva elemente privind procedura de solutionare a acestei cai de atac.

Cand dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire, termenul de revizuire este de o luna si

curge de la data comunicarii acestei hotarari ori, daca hotararea a fost pronuntata de instanta de recurs de la data pronuntarii. Revizuirea va fi solutionata de instanta care a pronuntat hotararea. Prin dispozitii potrivnice se inteleg cele cuprinse in dispozitivul hotararii, cum ar fi, de pilda, admiterea actiunii in indeplinirea obligatiei contractuale, dar si a cererii reconventionale si constatarea nulitatii acelui contract.

Prin revizuire se va solicita clarificarea dispozitivului in sensul inlaturarii acelor dispozitii inserate in mod eronat sau neintemeiat.

Pentru al doilea motiv de revizuire termenul de declarare a caii de atac si instanta care judeca sunt aceleasi ca si pentru primul motiv.

Cel ce ataca hotararea va solicita ca instanta sa se pronunte si asupra capetelor de cerere pe care le-a omis ori sa inlature din hotarare dispozitiile prin care se dau partii potrivnice lucruri ce nu s-au cerut ori in cuantum mai mare decat s-a cerut.

Cand un judecator, martor sau expert care a luat parte la judecata a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina, cel nemultumim de hotarare poate sa ceara revizuirea acesteia de catre instanta care a pronuntat hotart ea in termen de o luna de la data cand a luat cunostinta de hotararea definitiva de condamnare. Daca nu s-a pronuntat o hotarare de condamnare datorita unor imprejurari pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, termenul de revizuire de o luna curge de la data cand partea a luat cunostinta de aceste imprejurari. In acest din urma caz revizuirea nu poate fi ceruta mai tarziu de 3 ani de la data producerii imprejurarilor mentionate. Aceleasi reguli se aplica si cand hotararea a carei revizuire se cere s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals printr-o hotarare judecatoreasca (penala sau civila).

Daca dupa darea hotararii s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere, termenul de revizuire este de o luna de la descoperirea inscrisurilor sau de la data la care partea a luat cunostinta de hotararea desfiintata ori modificata. Descoperirea inscrisului trebuie inteleasa in sensul de descoperire de catre partea care a pierdut procesul in tot sau in parte, iar nu descoperire de catre instanta ori alta persoana.

Cererea de revizuire se poate face in termen de o luna de la comunicarea hotararii facuta statului ori persoanelor juridice de drept public sau de utilitate publica atunci cand acestea au fost aparute cu viclenie de cei insarcinati in acest sens sau nu au fost aparute deloc. In acest caz revizuirea nu se poate indrepta impotriva hotararii pronuntate in recurs. De asemenea, atunci cand disparutii, cei pusi sub curatela sau incapabilii nu au fost aparati ori au fost aparati cu viclenie, acesti a pot cere revizuirea hotararii ce ii nemultumeste. Termenul curge, insa, de la intoarcerea disparutului ori de la dobandirea capacitatii de catre incapabil si este de 6 luni. In ceea ce-l priveste pe cel pus sub curatela, termenul va curge de la incetarea curatelei si va fi de 6 luni. Avem in vedere ca situatia celui pus sub curatela are puncte de similitudine cu cea a incapabilului

Cand partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa (de pilda boala grava, calamitate naturala), termenul este de 15 zile si se socoteste de la incetarea impiedicarii. Si in acest caz, partea va trebui sa precizeze care este nemultumirea sa fata de solutia data pentru ca altfel nu-si justifica interesul.

O situatie aparte este reglementata de punctul 7 al articolului 322 C.pr.civ. si anume contrarietate a de hotarari. Pentru a se respecta autoritatea de lucru judecat se poate cere revizuirea ultimei hotarari, adica a aceleia data cu incalcarea autoritatii lucrului judecat. Totodata, pentru a putea fi admisa revizuirea este necesar ca exceptia autoritatii de lucru judecat sa nu fi fost invocata in al doilea proces sau ­ invocata fiind - instanta sa nu se fi pronuntat asupra ei. Daca ea a fost respinsa, nu va mai putea fi solicitata revizuirea. Termenul de revizuire de o luna curge in acest caz de la comunicarea celei de-a doua hotarari definitive (partea are, la alegere, sa declare recurs in 15 zile de la

comunicare sau sa solicite revizuirea in intervalul cuprins intre 15 zile si o luna de la comunicare), iar daca ce de-a doua hotarare este in recurs, termenul de o Juna va curge de la pronuntarea ei. Judecarea cererii de revizuire pentru contrarietate de hotarari este in competenta urmatoarelor instante:

- cand instantele care au pronuntat hotararile potrivnice sunt de acelasi grad si in aceeasi circumstanta instanta imediat superioara in grad in a carei circumscriptie se afla;

- cand instantele care au pronuntathotararile potrivnice sunt egale in grad si se afla in circumscriptiile unor instante superioare deosebite - instanta imediat superioara celei ce a dat prima hotarare;

- cand instantele care au pronuntat hotararile potrivnice sunt de grad diferite si nici una nu este Inalta Curte de Casatie si Justitie ­ instanta mai mare in grad[18].

- cand una dintre instantele care au pronuntat hotararile potrivnice este Inalta Curte de Casatie si Justitie, revizuirea va fi solutionata de aceasta[19].

Asa cum s-a apreciat[20], ar fi fost utila o reglementare expresa a modului de solutionare a revizuirii si care sa aiba, de principiu, doua etape: anularea hotararii si pronuntarea noii hotarari. Aceste etape sunt, oricum, necesare ca logica in toate cazurile de revizuire, mai putin contrarietatea de hotarari.

Ele sunt necesare si pentru ca in multe cazuri (cele de la art. 322 punctele 2,3,4,5,6,8 C.pr.civ.)[21] trebuie administrate noi probe. De pilda, cand obiectul pricinii nu se afla in fiinta trebuie stabilita valoarea lui (prin expertize, martori, etc.). In lipsa unor dispozitii legale, practica a adoptat solutia pronuntarii ­ atunci cand este necesar - unei incheieri .de admitere in principiu si, ulterior, a hotararii asupra fondului cauzei .

Hotararea data asupra revizuirii este supusa acelorasi cai. de atac carora le este supusa si hotararea revizuita, iar daca revizuirea s-a cerut pentru contrarietate dehotMari calea de atac este recursul, cu exceptia revizuirii unei hotarari date in recurs pronuntata de instanta suprema, cand hotararea este irevocabila[23].

Recursul in interesul legii

Recursul in interesul legii, desi reglementat in titlul privitor la caile extraordinare de atac, nu este o cale de atac propriu-zisa pentru ca nu tinde la verificarea unor hotarari si la statuarea asupra legalitatii sau temeiniciei lor. El constituie o modalitate de unificare a interpretarii legii in practica tuturor instantelor si se apropie prin aceasta, intr-o anume masura - de activitatea de legiferare[24]. Astfel, singurul motiv pentru declararea recursului in anulare il constituie solutionarea in mod diferit, prin hotarari irevocabile, a acelorasi chestiuni de drept (art. 329 C.pr.civ.) .

Recursul in interesul legii poate fi declaI1lt de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie atunci cand el considera: necesar sau la cererea Ministrului Justitiei. Nefiind o cale de atac propriu-zisa, pentru declararea recursului in interesul legii nu este prevazut un termen.       

Competenta de solutionare revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie intrunita in Sectiuni Unite, iar decizia pronuntata este obligatorie pentru instante, fara sa aiba vreun efect asupra hotararilor irevocabile[26] deja date. Nerespectarea deciziilor pronuntate in recurs in interesul legii constituie, indirect, motiv de casare (art. 304 pct. 9 C.pr.civ.).