Dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private

Dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private

Conventiile internationale si Constitutia Romaniei impun autoritatilor publice obligatia de a ocroti viata intima, familiala si privata, precum si oricarei persoane, de a respecta dreptul la viata intima, familiala si privata.

Atingerile aduse vietii intime, familiale si private pot sa se infatiseze nu numai ca violarii ale spatiului in care se desfasoara activitatea persoanei, dar si ca incalcari ale domeniului rezervat gandurilor, manifestarilor intime prin violarea secretului corespondentei, a comunicarilor, a convorbirilor (prin interceptarea) ori ca imixtiuni abuzive in viata intima a persoanei prin captarea de la distanta de imagini, sunete legate de viata personala a celui vizat, sau prin inregistrarea de la distanta a convorbirilor purtate, a destainuirilor facute, ori prin obtinerea de fotografii in locuri private, sau cu privire la fapte private, care ar putea dezvalui manifestari intime ale persoanei.

Constitutia Romaniei in art. 26, foloseste terminologia 'viata intima, familiala si privata', fara a le defini. Din moment ce le-a folosit constituantul inseamna ca le-a dat semnificatii diferite, astfel incat reglementarea sa fie precisa si completa sub acest aspect.

In art. 18 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului se prevede: '1.Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. 2.Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege, si daca constituie o masura care intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii si a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.'

Observam ca in aceasta Conventie nu se vorbeste de dreptul la viata intima, lasand sa se inteleaga ca acesta este inclus in dreptul la viata privata si familiala.

Socotim ca reglementarea din Constitutia Romaniei este mai reusita avand in vedere problemele ridicate de evolutia dreptului, in general si a dreptului la viata intima, familiala si privata, in general .

In noul Cod penal francez la art. 226-1 se vorbeste de 'intimitatea vietii private' atunci cand defineste ca infractiuni pentru care prevede sanctiuni penale, fapte prin care se aduce atingere intimitatii vietii private, cum sunt inregistrarea, transmiterea, vizuala sau fonica din intimitatea vietii private a altuia.¹⁾

In doctrina italiana s-au depus, de asemenea, eforturi pentru a se clarifica conceptul de intimitate (riservatezza) introdus pentru prima data, prin Legea nr. 98 din 09 aprilie 1974.²⁾

Dupa primele comentarii ale legii mai sus citate, s-a desprins concluzia ca prin intimitate, legiuitorul italian a urmarit sa ocroteasca interesul individului de a cuprinde in sfera vietii sale private acele manifestari pe care nu ar dori sa ajunga la cunostinta altor persoane (Bricola, Palazzo) sau ocrotesc interesul individului de a pastra pentru el in mod exclusiv, orice informatie asupra propriilor actiuni (Mantovani).

Potrivit legii penale italiene (art. 165 bis) este incriminata fapta aceluia care prin instrumente de captare vizuala sau sonora isi procura ilicit informatii sau imagini tinand de viata privata care se desfasoara in domiciliul unei persoane sau in alte locuri apartinand acelui care are dreptul de a interzice aceasta. In Codul penal spaniol (art. 197) se incrimineaza fapta aceluia care pentru a descoperi secretele unei persoane atinge intimitatea acesteia si isi insuseste fara consimtamant, scrisori, inscrisuri, mesaje sau orice alte documente sau bunuri. Codul penal american ocroteste dreptul persoanei la

intimitate incriminand patrunderea ilicita in locuri private, cu intentia de a asculta sau supraveghea o persoana, instalarea de dispozitive de ascultare, fotografiere etc, inclusiv de la distanta.¹⁾

Constitutia Spaniei in art. 18 pct. 1 prevede: 'Este garantat dreptul la onoare, intimitate personala si familiala si la propria imagine.' Observam ca se vorbeste de intimitate personala, distinct de intimitate familiala. Tot in acest articol la pct. 4 se arata 'Prin lege se va limita folosirea informaticii pentru a garanta onoarea si intimitatea personala si familiala a cetatenilor si exercitiul deplin al drepturilor acestora.'

Asa cum am aratat, reglementarea data de Constitutia Romaniei in acest domeniu este mai precisa si completa. Astfel putem vorbi de un drept la viata intima, un drept la viata familiala si un drept la viata privata. Aceste drepturi trebuie sa-si gaseasca in lege reglementari specifice diferite.

Dupa prof. I. Deleanu 'viata intima' semnifica dreptul individului de a trai asa cum intelege respectand insa si drepturile altora.²⁾ In incercarea de a delimita oarecum dreptul la viata intima de dreptul la viata familiala si viata privata vom pleca de la definitia data intr-un dictionar francez a adjectivului intim respectiv 'interior si profund' care constituie esenta unui lucru; care leaga sau este legat de un sentiment

profund.³⁾ Dreptul la viata intima este o posibilitate care contine prerogativele, manifestari legate de singuratatea persoanei si de persoanele sau lucrurile admise in intimitatea sa, prin acte, expresii, fapte, gesturi etc., nedestinate publicitatii. Astfel in intimitate orice persoana inclusiv functionarul public isi poate exprima orice gand, opinie si chiar injuria, fara ca fapta sau actul sau sa atraga o raspundere juridica; deci, fapta sau actul savarsit in intimitate, de regula nu lezeaza interesul public sau al altei persoane, si ca atare nu sunt incriminate, ceea ce exclude imixtiunea in intimitatea persoanei. Viata intima nu poate fi cenzurata, de aceea cele afirmate in intimitate nu pot atrage raspunderea pentru infractiunea de calomnie sau marturie mincinoasa. Viata intima contine acte si fapte care exced vieti de familie. Viata initima tine in primul rand de persoana, si astfel se face o distinctie intre intimitatea personala si intimitatea familiei, care se desfasoara dupa alte reguli. Dreptul la viata intima nu cunoaste alte limite decat cele care sunt necesare altor membri ai societatii pentru a se bucura de aceleasi drepturi.

Prin viata familiala intelegem tot ce este privitor la familie, destinat familiei, apartinator familiei.

La nivel de familie si viata acesteia, exista un grad de intimitate, care trebuie respectat de toti si ocrotit de stat. Aceasta presupune drepturi ale membrilor familiei atat in interiorul acesteia cat si in exterior, corelativ cu obligatiile membrilor familiei, ale oricarei persoane cat si ale autoritatilor statului. Dreptul la viata familiala presupune respect si ocrotire a intimitatii conjugale, secretul de familie si alte drepturi prevazute in Codul familiei. ocrotite de Stat.

Dreptul la viata privata, in sens restrans este un drept complex, care cuprinde tot ce nu apartine dreptului public, dreptului la viata intima si dreptului la viata familiala. Viata privata include dreptul la identitate - dreptul de a nu se dezvalui, fara temei sau fara consimtamantul expres al presoanei, numele adevarat, adresa, varsta, situatia familiala, modul de intrebuintare a timpului liber, a elementele patrimoniului sau, obiceiuri cotidiene etc.¹⁾ Secretul contractelor civile comerciale, din domeniul privat²⁾, tine de dreptul la viata privata.³⁾

Dreptul la viata intima, dreptul la viata familiala si dreptul la viata privata in sens restrans sunt ocrotite prin instituirea in norme juridice diferite, ca abateri disciplinare, contraventii, infractiuni, a actelor si faptelor cauzatoare de pagube, reglementarea si prevederea procedurilor si organelor care sa descopere, cerceteze si judece persoanele vinovate de incalcarea acestui drept, precum si modalitatile de reparare a acestuia.

In sens larg dreptul la viata privata include atat dreptul la viata intima cat si dreptul la viata familiala. Totusi asa cum a procedat constituantul este necesara reglementarea si protejarea distincta a acestor drepturi, deoarece actele si faptele de incalcare, a fiecaruia, presupune alte conditii de incriminare, sanctionare, cercetare si judecare.

Protectia vietii intime, familiale si private este asigurata si prin consacrarea constitutionala a dreptului la propria imagine. Astfel in art. 30 din Constitutie se prevede 'Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.'

Dreptul la propria imagine este un drept complementar al dreptului la viata intima, familiala si privata.

Imaginea proprie trebuie inteleasa in contextul acestui drept ca fiind acea imagine publica, creata sau lasata sa se creeze, in mod constient de catre persoana fizica. Orice persoana are o imagine proprie nedestinata publicitatii, imagine care trebuie respectata si aparata de legiuitor. Spre exemplu, anumite trasaturi, defecte, insusiri etc. sunt apreciate de persoana respectiva ca nu trebuie cunoscute de nimeni in afara de ea sau de membrii familiei, ori preotul, medicul, avocatul etc. Acestea sunt protejate prin dreptul la imaginea proprie si pot fi facute publice numai cu consimtamantul expres al persoanei in cauza. Sunt numeroare cazurile cand unele personalitati, din domeniul cinematografiei, artei, sportului etc., accepta pentru sume importante instrainarea si difuzarea unor imagini sau alte documente cu secrete intime, de familie sau din viata privata, pentru a satisface curiozitatea cititorilor sau telespectatorilor consumatori de senzational.

In Franta de exemplu, s-au dat hotarari judecatoresti care au recunoscut dreptul de proprietate a fiecaruia asupra imaginii sale.

De altfel, potrivit art. 226-1 pct. 2 din Noul Cod penal francez constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoarea de pana la un an si amenda 300.000 franci 'fixarea, inregistrarea sau transmiterea imaginii unei persoane aflate intr-un loc privat, fara consimtamantul acesteia'. Iar in art. 226-1 din acelasi cod este sanctionat si acela care foloseste imaginile obtinute in conditiile art. 226-1 si le aduce fara drept la cunostinta publicului sau a unui tert.

Curtea din Paris a considerat ca este un atentat la viata privata a persoanei chiar simpla publicare a adresei, numarului de telefon si a resedintei private a unui cantaret, fara consimtamantul acestuia.

De precizat ca trebuie facuta deosebirea dintre demnitatea si functia publica pe de o parte si persoana publica de pe alta parte, deosebire cu implicatii majore asupra drepturilor acestora la viata intima, familiala, privata si propria imagine.

Persoana publica, este aceea persoana care fara a detine o functie sau demnitate publica satisface in regim de drept privat anumite interese ale unui anumit public; din aceasta categorie fac parte artisti, sportivi etc. Daca acestia nu satisfac in bune conditii aceste interese este problema lor, iar aceste interese nu au caracterul intereselor publice institutionalizate.

Ca atare, anumite deficiente, comportari etc. ale persoanei publice chiar daca afecteaza prestatia acestora, nu trebuie cunoscute de public decat numai cu consimtamantul persoanei.

In cazul unei demnitati sau functii publice, situatia este alta. Demnitarul si functionarul public este in slujba natiunii, si satisface anumite interese ridicate de lege la rang de interes public. Or tot ceea ce poate dauna prestatiei la care este obligat demnitarul si functionarul public, trebuie sa ajunga la cunostinta publicului, care trebuie sa aprecieze si sa ceara sa se ia masurile in consecinta in deplina cunostinta de cauza. Spre exemplu o deficienta de comportament, ce poate constitui obiectul unui santaj, in cazul unei persoane publice,respectiv artist, sportiv etc. nu justifica publicarea, insa in cazul unei demnitati sau functii publice este necesar a fi adusa la cunostinta publicului pentru a evita un eventual santaj, cu implicatii negative asupra serviciului public prestat.

Intr-o speta solutionata in Austria, un ziarist vienez a fost condamnat de autoritatile austriece, la amenda penala de 15.000 silingi, pentru ca a facut public faptul ca Bruno Kreisky, cancelar federal in functie, a apartinut unei brigazi S.S. in timpul celui de al doilea razboi mondial. Sesizata Curtea Europeana a Drepturilor Omului, s-a apreciat ca nu a fost incalcat dreptul la viata privata a cancelarului, demnitar public, fapta ziaristului fiind justificata de intersul public si astfel a obligat statul austriac la restituirea amenzii, plata unei sume de 284.536,60 silingi reprezentand cheltuieli de deplasare, sejur si daune interese ale ziaristului.¹⁾

Drepturile la viata intima, familiala si privata, precum si dreptul la imaginea proprie, sunt garantate din punct de vedere penal prin:

-instituirea ca infractiune, divulgarea secretului profesional, in care se include si acte si fapte din viata intima, familiala sau privata a persoanei, de care autoritatile sau anumite persoane prevazute de lege (medic, avocat, preot) iau la cunostinta;

-secretul profesional trebuie respectat in tot cursul procesului penal, civil, comercial, sub aspectul dreptului la viata intima, familiala la propria imagine sau privata a partilor in proces;

-astfel judecatorii au obligatia de a declara secreta sedinta de judecata in procesele in care, publicitatea ar afecta aceste valori, fara sa aduca vreun deserviciu legii sau justitiei;²⁾ (art. 290 al. 2, 3 si 4 din Cod de procedura penala)

Daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingerea vietii intime a unei persoane, instanta, la cererea procurorului, a partilor, ori din oficiu, poate declara sedinta secreta pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei.

-instituirea si de alte fapte ca infractiuni cum sunt: violarea de domiciliu (art. 192 din C.p.), violarea secretului corespondentei (art. 195 din C.p.), calomnia (art. 206 din C.p.) s.a.

Deci, orice act sau fapt din viata intima, familiala sau privata a demnitarului si functionarului public, care nu poate influenta negativ prestatia sociala, a acestuia, este protejata. Numai sub acest aspect, demnitarul sau functionarul public are dreptul la protectia vietii intime, familiale, private si la propria imagine.

Pentru a preveni incalcarea acestor drepturi Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat Rezolutia 1003 cu privire la etica ziaristica. In aceasta Rezolutie, printre altele se arata 'Nici editorii sau proprietarii, nici ziaristii nu trebuie sa considere ca informatia le apartine. Intr-o intreprindere dedicata informatiei, aceasta nu trebuie tratata ca o marfa, ci ca un drept fundamental al cetatenilor. In consecinta, nici calitatea informatiilor sau opiniilor nu trebuie exploatate in scopul cresterii numarului de cititori sau auditori si in consecinta a resurselor publicitare.'