StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Inlaturarea executarii pedepsei si a consecintelor condamnarii : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Inlaturarea executarii pedepsei si a consecintelor condamnarii



Inlaturarea executarii pedepsei si a consecintelor condamnarii

Sectiunea I

INLATURAREA EXECUTARII PEDEPSEI

Preliminarii despre cauzele care inlatura executarea pedepsei



Indeplinirea functiilor si realizarea scopului pedepsei are loc nu numai prin stabilirea si aplicarea acesteia, ci si prin execu­tarea ei.

In adevar, prin executarea pedepsei se realizeaza constrangerea si reedu­carea infractorului, se realizeaza prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre alte persoane (preventiunea generala), cat si de catre infractor (preventiunea speciala).

Prin executarea pedepsei, functia de aparare sociala indeplinita de dreptul penal capata eficienta deplina.

Realitatea sociala ofera situatii in care pedepsele aplicate nu pot fi execu­tate fie pentru ca cel condamnat a reusit sa se sustraga si nu a putut fi prins o perioada indelungata, fie pentru ca puterea de stat apreciaza ca nu mai este ne­cesara executarea pedepsei, iertand pe condamnat de executarea ei.

Corespunzator acestor situatii ce se pot ivi in realitatea sociala, legiuitorul a instituit doua cauze care inlatura executarea pedepsei: gratierea si prescriptia.

Gratierea

Notiune. Gratierea este o masura de clementa ce consta in inlatura­rea in totul sau in parte, a executarii pedepsei aplicate de instanta, ori in comu­tarea acesteia in una mai usoara – se prevede in art. 1 din Legea nr. 546 din 14 octombrie 2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii. Gratierea poate fi acordata individual potrivit Constitutiei (art. 94 lit. d) de Presedintele Romaniei si consta in iertarea unui condamnat de executarea in total ori in parte a pedepsei ori in comutarea acesteia intr‑una mai usoara. Gratierea poate fi acordata si colectiv, prin lege de catre Parlament (art. 72 pct. 2 lit. i din Con­stitutie).

Gratierea se acorda si produce efecte in personam, dar poate fi acordata si in rem condamnatilor pentru anumite infractiuni sau la pedepse de o anumita gravitate.

Gratierea ca institutie este reglementata in art. 120 C.p. si in Legea 242j92c nr. 546/2002[1] privind gratierea si procedura gratierii.

Felurile gratierii. In functie de anumite criterii ce privesc persoa­nele carora li se acorda gratierea, conditiile in care se acorda gratierea, intinde­rea efectelor gratierii, in doctrina penala se disting mai multe modali­tati ale acesteia.

Gratierea individuala si gratierea colectiva. Dupa modul de acor­dare in raport cu persoanele carora li se acorda se disting: gratierea individu­ala  si gratierea colectiva.

Gratierea individuala este acordata de regula la cererea celui con­damnat. Ea poate fi acordata si din oficiu. Gratierea individuala se cere si poate fi acordata numai dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.

Gratierea colectiva este acordata unui numar nedeterminat de per­soane si priveste pedepse determinate prin natura lor, cuantumul ori durata acestora, aplicate ori care urmeaza sa fie aplicate pentru anumite infractiuni savarsite anterior adoptarii legii de gratiere.

Gratierea neconditionata si gratierea conditionata. Dupa criteriul conditiilor in care este acordata se disting: gratierea neconditionata si gratierea conditionata.

Gratierea este neconditionata sau pura si simpla cand se acorda fara a impune in viitor beneficiarului ei anumite obligatii. Gratierea individuala se acorda neconditionat (art. 17 teza I din Legea nr. 546/2002).

Gratierea este conditionata cand acordarea ei este conditionata de buna conduita a beneficiarului acesteia in viitor, o anumita perioada de timp sub sanctiunea executarii pedepsei neexecutate ca urmare a gratierii care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune[2].

In literatura juridica s‑a apreciat corect, ca gratierea conditionata apare ca o forma a suspendarii conditionate a executarii pedepsei cand executarea nu a inceput pana la adoptarea actului de gratiere si o forma a liberarii conditionate cand executarea a inceput iar gratierea inlatura executarea restului de pedeapsa neexecutata, deoarece in intervalul de timp prevazut in actul de gratiere benefi­ciarul ei este tinut sa aiba o conduita buna, sa nu mai savarseasca infractiuni.

Atat in cazul gratierii neconditionate, cat si in cazul gratierii conditio­nate, in actul de acordare al acesteia pot fi prevazute anumite conditii cu privire la natura pedepsei, durata condamnarii, persoana condamnatului (spre ex.: varsta – batrani, minori; lipsa antecedentelor penale; femeie care a nascut un numar de copii; condamnatul sa nu se fi sustras de la executare etc.) care fiind comune tuturor modalitatilor gratierii nu constituie criterii de diferentiere.

Gratierea totala, gratierea partiala, comutare. Dupa criteriul in­tinderii efectelor ce le are in raport cu pedeapsa, gratierea poate fi: totala, par­tiala ori comutare.

Gratierea este totala cand priveste intreaga pedeapsa aplicata. Gratierea totala se mai numeste si remitere de pedeapsa deoarece priveste ier­tarea de executare a intregii pedepse aplicate.

Gratierea este partiala cand prin actul de clementa este inlaturata executarea doar a unei parti din pedeapsa. Gratierea partiala mai este denumita si reducere de pedeapsa.

Comutarea este forma gratierii ce consta in inlocuirea pedepsei aplicate de instanta de judecata cu o pedeapsa de alta natura, mai usoara (spre ex.: pedeapsa cu detentiunea pe viata este inlocuita cu inchisoarea).

Efectele gratierii. Prin dispozitiile art. 120 C.p. sunt prevazute efectele gratierii neconditionate, iar prin actul de acordare a gratierii mai pot fi prevazute si alte efecte ale acesteia, ca in cazul gratierii conditionate.

Efectele gratierii asupra pedepselor principale. Prin gratiere executarea pedepselor principale este inlaturata cu totul, in parte sau comutata, dupa caz.

Gratierea inlatura executarea pedepsei principale, ea nu inlatura condam­narea si consecintele condamnarii, astfel ca o pedeapsa gratiata are aceleasi efecte ca si o pedeapsa executata (este antecedent penal, produce interdictii, in­capacitati, decaderi, poate forma primul termen al recidivei).

De la data acordarii gratierii pedeapsa se considera executata, cand este totala ori desi partiala priveste restul de executat al pedepsei si de la acest mo­ment incepe sa fie executata pedeapsa complementara a interzicerii unor drep­turi. De la data gratierii curge termenul de reabilitare.

Gratierea are ca obiect pedeapsa aplicata pentru o infractiune si nu pedeapsa rezultanta a unui concurs, a unei pluralitati intermediare ori pentru re­cidiva postcondamnatorie.

Daca pentru unele din pedepsele contopite, este incidenta gratierea, aceasta va fi scoasa din contopire, iar daca a ramas o singura pedeapsa din pedeapsa rezultanta care nu este gratiata, va fi inlaturat si sporul ce eventual fusese aplicat in considerarea pluralitatii de infractiuni existente in cauza.

Cand gratierea are ca obiect pedeapsa ce urmeaza a se aplica pentru o in­fractiune savarsita, desigur inainte de adoptarea actului de gratiere, ea produce efecte de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

Pentru infractiunile continue, continuate ori progresive, incidenta actului de gratiere reclama epuizarea acestora mai inainte de data adoptarii decretului de gratiere deoarece, dupa cum se stie, in cazul formelor de unitate infractionala acestea se considera savarsite in momentul comiterii ultimului act de executare ori al producerii ultimului rezultat.

In cazul gratierii conditionate, pedeapsa se considera stinsa tot de la data adoptarii actului de gratiere daca bineinteles in termenul de definitivare, benefi­ciarul nu savarseste o noua infractiune intentionata care conduce la revocarea gratierii conditionate.

Efectele gratierii asupra pedepsei a carei executare a fost sus­pendata conditionat. Gratierea, are efecte si asupra pedepsei a carei executare a fost suspendata conditionat. In acest caz, partea din termenul de incercare se reduce cu durata pedepsei in cazul gratierii totale si cu fractiunea din pedeapsa gratiata in cazul gratierii partiale. Daca pana la implinirea termenului de incercare, asa cum a fost redus, nu are loc revocarea sau anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, se produc efectele definitive ale suspendarii, adica reabilitarea de drept a condam­natului.

Daca in termenul de incercare redus ca urmare a gratierii totale intervine anularea ori revocarea suspendarii, beneficiul gratierii nu este inlaturat ci doar efectul suspendarii conditionate a executarii pedepsei care este reabilitarea de drept a condamnatului. Cand gratierea este partiala, partea din pedeapsa ce ramane negratiata, se va executa in cazul anularii ori revocarii suspendarii con­ditionate a executarii pedepsei.

Efectele gratierii asupra pedepselor complementare. Prin dispo­zitiile art. 120 al. 3 C.p., s‑a prevazut ca gratierea nu are efecte asupra pedep­selor complementare, afara de cazul cand se dispune altfel prin actul de gratiere. Aceasta presupune ca daca prin actul de gratiere nu se fac referiri cu privire la pedepsele complementare, acestea urmeaza sa fie executate deoarece gratierea nu le‑a inlaturat. In Legea nr. 546/2002 s-a prevazut expres prin dispozitiile art. 9 alin. 3 – teza finala: „nu pot fi gratiate pedepsele complementare si cele acce­sorii”.

Efectele gratierii asupra masurilor de siguranta si asupra masurilor educative. Gratierea nu are efect asupra masurilor de siguranta si masurilor educative (art. 120 al. 5 C.p.). Dispozitia din codul penal isi gaseste motivatia in faptul ca prin luarea masurilor de siguranta se urmareste inlatu­rarea unei stari de pericol si prevenirea savarsirii de noi infractiuni, ca acestea (masurile de siguranta) nu sunt consecinte ale savarsirii de infractiuni, nu sunt pedepse si de aceea nu pot intra sub incidenta actelor de clementa.

Masurile educative avand un caracter preponderent preventiv, educativ, de asemenea nu sunt gratiate.

Efectele gratierilor succesive. Gratierile partiale succesive inter­venite in cursul executarii unei pedepse de mai lunga durata, au ca efect reduce­rea succesiva a pedepsei, corespunzator fiecarei gratieri. O astfel de solutie poate fi prevazuta chiar prin actul de acordare a gratierii partiale. Prin actul de acordare a gratierii se poate prevedea si solutia contrara, ca nu beneficiaza de gratiere condamnatii carora li s‑a mai redus pedeapsa ca urmare a unei gratieri anterioare ori ca vor beneficia de dispozitiile de gratiere mai favorabile.

Prescriptia executarii pedepsei

Notiune. Prescriptia executarii pedepsei este o cauza care inlatura executarea pedepsei. Prescriptia consta in stingerea fortei executive a unei hota­rari de condamnare ca urmare a trecerii timpului. Prin prescriptie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate si se stinge si obligatia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s‑a aplicat.

Prin reglementarea prescriptiei executarii pedepsei se confera cadrul legal de rezolvare a ipotezelor in care executarea pedepsei nu a putut fi realizata intr‑o perioada de timp, instituindu‑se o cauza de stingere a executarii pedepsei.



Termenele de prescriptie in cazul persoanei fizice. Prin dispozitiile art. 126 C.p., sunt sta­bilite termenele de prescriptie a executarii pedepsei in functie de durata pedep­sei ce urmeaza a fi executata dupa cum urmeaza:

a) Pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani precum si detentiunea pe viata se prescriu in 20 de ani;

b) Pedeapsa inchisorii mai mica de 15 ani se prescrie intr‑un termen de 5 ani la care se adauga durata pedepsei inchisorii fara a depasi 15 ani;

c) Pedeapsa amenzii se prescrie in termen de 3 ani. Desi nu sunt pedepse, in lege s‑a prevazut expres (art. 126 al. 2 C.p.) ca se prescriu in termen de 1 an si sanctiunile cu caracter administrativ prevazute in art. 91 C.p.

Durata termenelor de prescriptie a executarii pedepsei se calculeaza de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare (art. 126 al. 3 C.p.). Termenul de prescriptie a executarii pedepsei in cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, a suspendarii executarii sub supraveghere sau dupa caz a executarii pedepsei la locul de munca incepe sa curga de la data cand hotararea de revocare a ramas definitiva (art. 126 al. 4 C.p.).

Termenul de prescriptie se calculeaza in functie de pedeapsa aplicata pentru o singura infractiune ori pedeapsa rezultata in caz de concurs de infracti­uni, pluralitatea intermediara ori recidiva postcondamnatorie.

Dispozitii speciale privind calcularea termenelor de prescriptie a execu­tarii pedepsei se mai gasesc si in alte articole din codul penal. Astfel potrivit dispozitiilor art. 129 C.p. termenele de prescriptie a executarii pedepsei se re­duc la jumatate pentru cei care la data savarsirii infractiunii erau minori.

Potrivit dispozitiilor art. 130 C.p. executarea pedepsei inchisorii, atunci cand aceasta inlocuieste pedeapsa deten­tiunii pe viata, se prescrise in 20 de ani. Termenul de prescriptie curge de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la detentiunea pe viata.

Termenele de prescriptie pentru persoanele juridice. Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani (art. 126 alin. 11 C.p.). Si in cazul persoanei juridice termenul de prescriptie a executarii pedepsei se socoteste de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

Executarea pedepselor complementre aplicate persoanei juridice ce nu pot fi dizolvate sau a caror activitate nu poate fi suspendata se prescrie intr-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata executata (art. 126 alin. 12 C.p.). Fac parte din aceasta categorie persoanele juridice expres nominalizate la art. 714 C.p. referitor la neaplicarea pedepsei complementare a dizolvarii sau suspendarii activitatii persoanei juridice: partidele politice, sindicatele, patronatele, organizatiile religioase ori apartinand minoritatilor, constituite potrivit legii precum si persoanele juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei.

Prevederea de la art. 126 alin. 12 C.p. este o dispozitie de favoare cu privire la categoriile de persoane juridice enumerate si se refera la prescriptia executarii celorlalte pedepse complementare aplicate de instanta, altele decat dizolvarea sau suspendarea activitatii.

Este o dispozitie de favoare pentru ca in cazul celorlalte categorii de persoane juridice aplicarea unei pedepse complementare si neexecutarea ei impiedica reabilitarea persoanei juridice condamnate, in acest caz neexistand vreun termen de prescriptie. In cazul persoanelor juridice enumerate la art. 714 C.p., neexecutarea pedepsei complementare in termenul de 3 ani are ca efect considerarea ca executata a acesteia si permite, daca sunt indeplinite si alte conditii, interventia reabilitarii persoanei juridice respective.

Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei. Intreruperea cursului de prescriptie a executarii pedepsei si a sanctiunilor cu caracter ad­ministrativ are aceleasi efecte ca si intreruperea cursului pre­scriptiei raspunderii penale adica stergerea termenului curs anterior si dupa incetarea cauzei de in­trerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie.

Intreruperea termenului de prescriptie a executarii pedepsei si a sancti­unilor cu caracter administrativ are loc, potrivit dispozitiilor art. 127 C.p., prin: a) inceperea executarii pedepsei; b) savarsirea din nou a unei infractiuni. Ala­turi de aceste cauze, care prin interventia lor anihileaza efectul produs din cur­gerea timpului, readucand in actualitate fapta comisa, pedeapsa aplicata si res­pectiv conduita periculoasa a infractorului ce persevereaza pe calea infrac­tionala, legiuitorul a mai prevazut inca o cauza, anume; c) sustragerea de la executare, dupa inceperea executarii pedepsei, sustragere care determina cur­gerea unui nou termen de prescriptie, care se calculeaza, de la data sustragerii (art. 127 al. 2 C.p.). Aceasta cauza este mai frecventa in cazurile cand pedeapsa amenzii se executa in rate ori cand pedeapsa inchisorii se executa la locul de munca.

Deoarece pentru prescriptia executarii pedepsei nu a mai fost prevazuta o prescriptie speciala, ca in cazul prescriptiei raspunderii penale si care presupu­nea ca prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni daca s‑a implinit odata si jumatate termenul de prescriptie, pentru a produce efectele sale, stingerea executarii pedepsei ori a sanctiunilor cu caracter admi­nistrativ, termenul de prescriptie trebuie sa curga neintrerupt si integral.

Suspendarea cursului prescriptiei. Cursul termenului de pre­scrip­tie a executarii pedepsei poate fi oprit sau suspendat in cauzele prevazute de lege si reluat dupa incetarea cauzei care a determinat suspen­darea.

Cauzele de suspendare a termenului de prescriptie a executarii pedepsei sunt prevazute in Codul de procedura penala si privesc suspendarea executarii pedepsei in timpul exercitarii cailor extraordinare de atac (art. 390, 410, 411 C.p.p.) sau in cazurile de amanare ori de intrerupere a executarii pedepsei (art. 453, 455, C.p.p.).

Efectele prescriptiei executarii pedepsei. Prescriptia inlatura executarea pedepsei principale (art. 125 al. 1 C.p.).

Gravitatea deosebita a infractiunilor contra pacii si omenirii a determinat legiuitorul penal roman sa prevada nu numai imprescriptibilitatea raspunderii penale, ci si imprescriptibilitatea executarii pedepselor principale pronuntate pentru aceste infractiuni.

Prin prescriptie se stinge executarea pedepsei principale si odata cu aceasta si pedeapsa accesorie. In absenta unei prevederi exprese se apreciaza corect in stiinta dreptului penal, ca prescriptia nu inlatura executarea pedep­selor complementare.

Prescriptia nu produce efecte asupra masurilor de siguranta (art. 126 al. ultim). Aceasta inseamna ca masurile de siguranta se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora pana la prinderea faptuitorului. Solutia este fireasca avand in vedere natura juridica a masurilor de siguranta, scopul in ve­derea caruia sunt luate: inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala, stare de pericol care nu este inlaturata prin trecerea timpului.

Sectiunea a II‑a

Inlaturarea consecintelor condamnarii
prin reabilitare

Aspecte generale privind reabilitarea

Notiune. Reabilitarea este mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat, pe plan juridic, in societate.

Reabilitarea este institutia juridica prin care efectele unei condamnari ce constau in interdictii, incapacitati si decaderi, inceteaza pentru viitor, pentru fostul condamnat care o perioada de timp a dovedit, prin intreaga sa comportare ca s‑a indreptat si ca este posibila reintegrarea sociala deplina a acestuia.

Reabilitarea, ca masura de politica penala, este menita sa stimuleze efortul de indreptare si integrare al fostului condamnat in cadrul societatii, prin repune­rea acestuia in deplinatatea drepturilor politice si social-economice pe care le‑a avut inainte de condamnare.

Efectele reabilitarii

Inlaturarea consecintelor condamnarii. Reabilitarea, potrivit dis­pozitiilor art.133 C.p., are ca efect incetarea decaderilor, interdictiilor si inca­pacitatilor ce rezulta din condamnare.

Interdictiile si decaderile pot decurge din hotararea de condamnare, in situatia, in care, pe langa pedeapsa principala a inchisorii, s‑a aplicat si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, iar incapacitatile pot de­curge din legi extrapenale de reglementare a diferitelor activitati. Astfel in unele legi de reglementare a unor activitati se poate prevedea ca anumite functii sau activitati pot fi indeplinite numai de persoane care se bucura de integritatea morala, de o reputatie nestirbita, ori ca nu pot fi indeplinite de persoane care au fost condamnate pentru anumite infractiuni.

Reabilitarea priveste viitorul fostului condamnat, care nu va mai avea de suportat interdictii, incapacitati ori decaderi ce decurgeau din condamnare, iar nu trecutul acestuia. Astfel condamnarea pentru care s‑a obtinut reabilitarea nu mai este luata in seama la stabilirea starii de recidiva (art. 38 al. ultim C.p.).

Repunerea prin reabilitare a fostului condamnat, in deplinatatea drep­turilor politice si social-economice pe care le‑a avut inainte de condamnare, nu inseamna ca acesta va fi repus si in functia avuta inainte de condamnare, ori ca va fi reprimit in cadrele fortelor armate sau ca va obtine gradul militar avut, deoarece reabilitarea nu este o restitutio in integrum.

Obtinand reabilitarea, fostul condam­nat poate ocupa o functie similara cu cea avuta anterior ori chiar aceeasi functie daca postul respectiv este liber, ori poate fi rechemat in cadrele fortelor armate si obtine din nou gradul militar avut, dar acestea nu ca efect automat al reabili­tarii, ci potrivit legii care reglementeaza ocuparea functiilor ori incadrarea in armata.

Efectele reabilitarii nu se intind asupra masurilor de siguranta cu exceptia interzicerii de a se afla in anumite localitati. Ratiunea acestei exceptari rezida in incompatibilitatea temeiurilor de acordare a reabilitarii cu cele care ar justifica mentinerea masurii de siguranta, starea de pericol ce reiese din prezenta fostului condamnat in anumite localitati. Exceptarea de la reabilitare a celorlalte masuri de siguranta isi gaseste motivarea in scopul in vederea carora sunt luate, inlaturarea unei stari de peri­col si preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala.

Trasaturi caracteristice ale reabilitarii

Continutul reabilitarii. Reabilitarea in dreptul penal roman poate fi obtinuta pentru orice condamnare, indiferent de gravitatea acesteia si de natura infractiunii care a atras condamnarea, de sediul acesteia: in codul penal, in legi penale speciale, in legi nepenale cu dispozitiuni penale. Reabilitarea poate fi obtinuta si pentru condamnari pronuntate in strainatate si al caror efect a fost recunoscut potrivit legii.

Reabilitarea inlatura pentru viitor interdictiile, incapacitatile si decaderile ce decurg din condamnare, fiind un mijloc de reintegrare a fostului condamnat in societate.

Reabilitarea priveste tot trecutul condamnatului, iar in cazul unor con­damnari succesive, produce efecte cu privire la toate, avand un caracter indi­vizibil.

Caracterul indivizibil al reabilitarii se deduce din functia ce­­‑o indeplineste: reintegrarea sociala si juridica a fostului condamnat. O reabilitare partiala, nu­mai pentru o condamnare ori pentru unele condamnari suferite de condamnat, pare ca lipsita de sens, deoarece reabilitarea priveste persoana condamnatului si nu condamnarile suferite de acesta.

Forme. Reabilitarea este cunoscuta in stiinta dreptului penal si con­sacrata in legislatii sub doua forme: reabilitarea de drept si reabilitarea judeca­toreasca. Intre cele doua forme exista diferente dupa modul si conditiile in care poate fi obtinuta.



a) Reabilitarea de drept sau legala se caracterizeaza prin interventia ei din oficiu „ope legis” la indeplinirea anumitor conditii. Ea intervine atat in cazul fostilor condamanati persoane fizice cat si in cazul persoanelor juridice.

b) Reabilitarea judecatoreasca se acorda la cererea fostului condamnat de catre instanta de judecata care constata indeplinirea conditiilor prevazute de lege.

§ 4. Reabilitarea de drept

Notiune. Reabilitarea de drept este forma de reabilitare ce intervine din oficiu pentru anumite condamnari de mica gravitate la implinirea de catre condamnat a conditiilor prevazute de lege.

Reabilitarea de drept intervine, potrivit dispozitiilor art. 134 al. 1 C.p. in cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an, daca in decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a savarsit o alta infractiune.

Reabilitarea de drept intervine in trei cazuri speciale si anume: la implini­rea termenului de incercare in cazul condamnarii cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei (art. 86 C.p.), la implinirea termenului de incercare in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (art. 86 C.p.) si in cazul executarii pedepsei intr‑o inchisoare militara (art. 62 al. 5 C.p.).

Conditiile reabilitarii de drept in cazul persoanei fizice. Pentru dobandirea reabilitarii de drept se cer indeplinite anumite conditii ce privesc: condamnarea, timpul scurs de la executarea sau stingerea executarii pedepsei, conduita condamnatului.

a) Conditii cu privire la condamnare. Reabilitarea de drept intervine pentru condamnari de mica gravitate si anume pentru condamnari la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an.

Pedeapsa amenzii ori pedeapsa inchisorii de cel mult un an, pentru care intervine reabilitarea de drept, este cea aplicata de instanta si nu cea executata care ar putea fi redusa ori comutata ca urmare a unei gratieri.

In practica judiciara s‑a pus problema daca reabilitarea de drept poate in­terveni si in cazul condamnarilor succesive si care fiecare in parte indeplineste conditiile prevazute de lege (art. 134 C.p.). Raspunsul a fost afirmativ, in sen­sul ca va interveni reabilitarea de drept pentru fiecare condamnare in parte, cand deci intre executarea pedepsei anterioare si savarsirea din nou a unei in­fractiuni se implineste termenul de 3 ani.

Daca pentru una din condamnarile succesive nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru intervenirea reabilitarii de drept atunci aceasta nu va opera fiindca reabilitarea priveste pe condamnat si nu condamnarile pe care acesta le‑a suportat.

Reabilitarea de drept nu va opera, de asemenea, in cazul in care in ter­menul de trei ani, condamnatul savarseste o noua infractiune, chiar daca pentru noua infractiune, pedeapsa aplicata nu este exceptata de la reabilitarea de drept si chiar daca de la executarea acesteia, se implineste termenul de 3 ani.

In astfel de situatii condamnatul poate cere reabilitarea judecatoreasca.

Asa cum s­‑a aratat, reabilitarea de drept nu opereaza nici in cazul in care condamnatul a suferit mai multe condamnari succesive susceptibile doar unele de reabilitare de drept, iar altele exceptate, fiindca reabilitarea are caracter indi­vizibil, iar o reabilitare partiala este lipsita de semnificatie juridica. Condam­natul poate cere insa reabilitarea judecatorasca.

b) Conditii privind termenul de reabilitare. Interventia reabilitarii de drept este conditionata de trecerea unui termen de 3 ani de la executarea pedep­sei ori de la stingerea executarii acesteia.

Termenul este acelasi indiferent de natura pedepsei, inchisoare sau amenda si se calculeaza de la executarea pedepsei ori de la stingerea executarii pedepsei prin modalitatile prevazute de lege.

c) Conditii privind persoana condamnatului. Obtinerea reabilitarii de drept este conditionata de conduita buna a condamnatului care in decurs de trei ani nu trebuie sa mai savarseasca infractiuni.

Savarsirea unei noi infractiuni in termenul de 3 ani prevazut pentru reabi­litarea de drept are drept efect, asa cum s‑a aratat, inlaturarea reabilitarii de drept pentru condamnarea in vederea careia curgea, cu exceptia cazurilor in care pentru noua infractiune savarsita este incidenta amnistia si care prin efectul ei de inlaturare a raspunderii penale, face ca termenul de reabilitare de drept ce curgea dupa executarea pedepsei anterioare sa se indeplineasca.

Reabilitarea de drept in cazuri speciale. Reabilitarea de drept mai intervine, asa cum s‑a aratat si in cazuri speciale:

a) Reabilitarea de drept ca efect al suspendarii conditionate a executarii pedepsei este prevazuta in dispozitiile art. 86 C.p. si intervine la implinirea ter­menului de incercare, daca in cadrul acestuia nu a intervenit o cauza de revo­care ori de anulare a suspendarii si tot astfel la implinirea termenului de incer­care in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (art. 866 C.p.).

Reabilitarea de drept intervine de asemenea, la implinirea termenului de incercare al suspendarii conditionate a executarii pedepsei ori a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere cand acestea au fost acordate in cazuri speciale.

b) Reabilitarea de drept intervine pentru condamnatul militar in termen care executa pedeapsa intr‑o inchisoare militara, la terminarea executarii pedep­sei, iar in cazul in care pedeapsa a fost redusa cu o treime ori cu jumatate ca urmare a conduitei acestuia (art. 62 al. 2 C.p.) la terminarea executarii pedepsei astfel reduse.

Reabilitarea de drept va interveni si la implinirea duratei pedepsei cand condamnatul militar a devenit inapt si a fost liberat conditionat. Dobandirea re­abilitarii de drept de catre condamnatul militar in termen ce executa pedeapsa inchisorii intr‑o inchisoare militara este conditionata de conduita buna a aces­tuia care trebuie sa nu mai savarseasca din nou infractiuni.

Asa cum s‑a aratat, reabilitarea de drept in astfel de cazuri speciale inter­vine potrivit reglementarilor proprii.

Alte aspecte privind reabilitarea de drept in cazul persoanei fizice. Intrucat efectele reabilitarii de drept intervin „ope legis” in practica s‑a pus problema daca pentru condamnari la care este incidenta reabilitarea de drept se poate cere constatarea judecatoreasca a reabilitarii. Raspunsul a fost afirmativ. Hotararea instantei de judecata, in acest caz nu este de acordare a re­abilitarii, ci de constatare a reabilitarii de drept. Cererea de constatare a reabilita­rii de drept se introduce la instanta judecatoreasca dupa implinirea ter­menului de 3 ani prevazut in art. 134 C.p.

Interesul promovarii unei cereri de constatare a reabilitarii de drept este legata de probarea intervenirii reabilitarii de drept care se va face prin hotararea judecatoreasca constatatoare.

Conditiile reabilitarii de drept in cazul persoanei juridice. Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept daca in decurs de 3 ani  de la data la care pedeapsa amenzii sau dupa caz, pedeapsa complementara, a fost executata sau considerata ca executata si persoana juridica nu a mai savarsit nicio alta infractiune (art. 134 alin. 2 C.p.).

Fiind singura forma de reabilitare in cazul persoanelor juridice, reabilitarea de drept intervine pentru orice condamnare indiferent de cuantumul pedepsei amenzii aplicate.

Termenul de reabilitare in cazul persoanelor juridice este de 3 ani care curge de la data executarii pedepsei principale a amenzii. In cazul in care s-au aplicat si pedepse complementare termenul de reabilitare de 3 ani nu va incepe sa curga pana ce si aceste pedepse nu au fost executate sau considerate ca executate.

Pentru a interveni reabilitarea de drept trebuie ca persoana juridica sa nu mai fi savarsit nicio alta infractiune in decursul termenului de reabilitare de 3 ani.

Reabilitarea judecatoreasca

Notiune. Reabilitarea judecatoreasca se acorda, la cererea fostului condamnat, de catre instanta de judecata in urma verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de lege.

Avand in vedere ca se acorda in toate cazurile in care nu opereaza rea­bilitarea de drept, deci indiferent de natura infractiunii si de gravitatea pedepsei aplicate, reabilitarea judecatoreasca este socotita ca fiind forma tipica, modali­tatea principala de inlaturare a consecintelor ce rezulta dintr‑o condamnare.

Spre deosebire de reabilitarea de drept, la care reabilitarea intervine din oficiu, la implinirea conditiilor prevazute de lege, reabilitarea judecatoreasca presupune nu numai indeplinirea conditiilor, ci si constatarea acestora de catre instanta judecatoreasca si pronuntarea, pe baza lor, a reabilitarii printr‑o hota­rare judecatoreasca.

Conditiile reabilitarii judecatoresti. Reabilitarea judecatoreasca se acorda la implinirea conditiilor prevazute de lege: cu privire la condamnarile pentru care se cere, cu privire la termenele de reabilitare, cu privire la conduita condamnatului.

a) Conditii cu privire la condamnare. Condamnarile pentru care se acorda reabilitarea judecatoreasca sunt acelea pentru care nu intervine reabili­tarea de drept.

Reabilitarea judecatoreasca se acorda pentru toate condamnarile succe­sive, chiar daca pentru unele din acestea ar fi incidenta reabilitarea de drept.

b) Conditii cu privire la termenul de reabilitare. Termenul de reabi­litare este o conditie esentiala a reabilitarii judecatoresti si reprezinta intervalul de timp dintre executarea pedepsei ori stingerea executarii acesteia prin modurile prevazute de lege si judecarea cererii de reabilitare interval in care condamnatul, prin conduita sa, probeaza ca s‑a indreptat si ca merita sa i se acorde reabilitarea.

Durata termenelor de reabilitare judecatoreasca. Termenele de reabilitare judecatoreasca sunt stabilite prin dispozitiile din art. 135 C.p. si sunt diferentiate dupa gravitatea pedepsei aplicate, in patru categorii. Corespunzator fiecarei categorii de condamnari este stabilit un termen fix, la care se adauga un termen variabil ce reprezinta jumatate din durata pedepsei. Termenul de reabi­litare judecatoreasca, este diferentiat pentru fiecare condamnare, potrivit dispo­zitiilor art. 135 C.p. dupa cum urmeaza:

a) in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, pana la 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani la care se adauga jumatate din durata pedepsei aplicate (art. 135 al. 1 lit. a C.p.).

b) in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii intre 5 si 10 ani, termenul de reabilitare judecatoreasca este de 5 ani plus jumatate din durata pedepsei aplicate (art. 135 al. 1 lit. b C.p.).

c) in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, ter­menul de reabilitare este de 7 ani plus jumatate din durata pedepsei aplicate (art. 135 al. 1 lit. c C.p.).

d) termenul de reabilitare este tot de 7 ani plus jumatate din durata pedep­sei, in cazul in care pedeapsa cu detentiunea pe viata a fost comutata sau inlo­cuita cu pedeapsa inchisorii (art. 135 al. 1 lit. d C.p.).



Potrivit dispozitiilor art. 135 al. ultim C.p. , procurorul general poate dis­pune in cazuri exceptionale re­ducerea termenelor de reabilitare.

Termenul de reabilitare judecatoreasca se stabileste in functie de pedeapsa principala aplicata condamnatului pentru o singura infractiune ori pentru un concurs de infractiuni si nu fata de pedeapsa executata care poate fi mai redusa ca urmare a unei gratieri partiale.

In cazul condamnarilor succesive termenele de reabilitare judecatoreasca se calculeaza in functie de condamnarea cea mai grea.

Calcularea termenelor de reabilitare judecatoreasca. Termenele de reabilitare de drept sau judecatoreasca sunt termene de drept substantial si se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 154 C.p. care prevad ca luna si anul se so­cotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunza­toare datei de la care au inceput sa curga.

In calcularea termenelor de reabilitare un rol important il are stabilirea datei de la care incep sa curga (dies ad quo) si data de implinire (dies ad quem). Prin dispozitiile art. 136 C.p. s‑au prevazut regulile de stabilire a datei de la care incepe sa curga termenul de reabilitare de drept sau judecatoreasca, in functie de natura pedepsei si a modului de stingere a executarii pedepsei.

Termenul de reabilitare se socoteste de la data cand a luat sfarsit execu­tarea pedepsei principale ori de la data cand aceasta s-a prescris (art. 136 al. 1 C.p.).

Pentru cei condamnati la pedeapsa cu amenda termenul curge din mo­mentul in care amenda a fost achitata sau executarea ei s‑a stins in alt mod (art. 136 al. 2 C.p.).

In caz de gratiere totala ori a restului de pedeapsa termenul de reabilitare curge de la data actului de gratiere (art. 136 al. 3 C.p.).

Termenul de reabilitare incepe sa curga, in cazul inchisorii, de la punerea in libertate definitiva de la locul de detinere. Daca pentru ultima parte din pedeapsa condamnatul fusese liberat conditionat, termenul de reabilitare curge de la data implinirii duratei pedepsei si nu de la data liberarii conditionate.

Daca prin comutarea arestarii preventive, nu mai ramane de executat nici un rest de pedeapsa, termenul de reabilitare se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.

In cazul in care executarea pedepsei aplicate a avut loc prin detinere pre­ventiva care a luat sfarsit mai inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, termenul de reabilitare se calculeaza tot de la data ramanerii defi­nitive a hotararii de condamnare si nu de la data cand a luat sfarsit detinerea preventiva. In motivarea acestei solutii, in practica judiciara s-a aratat ca o pedeapsa, pentru a fi considerata executata, trebuie mai intai sa poata fi pusa in executare, ceea ce nu este posibil mai inainte ca hotararea de condamnare sa ramana definitiva.

In cazul condamnarilor succesive termenul de reabilitare se calculeaza in functie de pedeapsa cea mai grea, care atrage deci cel mai lung termen de rea­bilitare si care va curge de la data cand a luat sfarsit executarea ultimei pedepse.

In practica judiciara, s‑a decis corect ca in cazul unei pluralitati de con­damnari definitive, daca ultima condamnare a fost pronuntata cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, termenul de reabilitare se socoteste de la data cand s-a implinit termenul de incercare.

Cand executarea pedepsei principale s-a stins prin prescriptie, termenul de reabilitare curge de la data implinirii termenului de prescriptie.

Cand stingerea executarii pedepsei a avut loc prin gratiere, data de la care incepe sa curga termenul de reabilitare este diferita dupa felul gratierii si dupa momentul incidentei acesteia.

Termenul de reabilitare curge, in cazul gratierii totale sau a restului de pedeapsa, de la data adoptarii actului de gratiere daca acesta este ulterior hota­rarii de condamnare.

Cand gratierea priveste pedepse ce urmeaza a fi aplicate pentru infractiuni comise, desigur, anterior adoptarii actului de gratiere, termenul de reabilitare curge de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru care s‑a pro­nuntat pedeapsa gratiata cu conditia ca gratierea sa fie totala ori sa priveasca restul ce mai ramasese de executat dupa computarea eventualei arestari preven­tive. Daca insa in urma condamnarii definitive se constata ca gratierea este par­tiala, termenul de reabilitare curge de la data executarii restului de pedeapsa ce nu a fost gratiata.

c) Conditii cu privire la conduita condamnatului. Prin dispozitiile art. 137 C.p., s‑au prevazut conditiile ce trebuie indeplinite de catre cel con­damnat pentru obtinerea reabilitarii judecatoresti.

C1) In cursul termenului de reabilitare condamnatul sa nu fi suferit o noua condamnare (art. 137 lit. a C.p.). O condamnare noua intervenita in termenul de reabilitare, il intrerupe si un nou termen de reabilitare urmeaza sa curga de la data executarii pedepsei ori stingerea acesteia si in raport cu pedeapsa cea mai grea.

Conditia examinata are in vedere interventia unei condamnari si nu savar­sirea unei noi infractiuni. Distinctia este importanta deoarece numai existenta unei condamnari suferite in termenul de reabilitare va duce la respingerea cere­rii de reabilitare, pe cand savarsirea unei infractiuni va conduce doar la suspen­darea cererii de reabilitare pana la solutionarea definitiva a noii invinuiri (art. 500 C.p.p.).

Solutia de mai sus este motivata de faptul ca invinuirea de savarsirea unei infractiuni este incerta, nu conduce si la condamnarea persoanei, de aceea se prevede expres in lege ca sa fie vorba de o condamnare.

Conditia prevazuta la art. 137 lit. a C.p. este indeplinita si atunci cand so­licitantul reabilitarii a fost condamnat pentru o noua fapta, dar care ulterior a fost amnistiata ori a intervenit dezincriminarea acesteia.

C2) Condamnatul care cere reabilitarea trebuie sa aiba asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste (art. 137 al. 1 lit. b C.p.). Prin preve­derea acestei conditii este stimulata incadrarea in munca si desfasurarea unei munci oneste de catre fostul condamnat pentru intretinerea sa si tot­odata este exclus de la reabilitare cel care duce un trai parazitar, care nu‑si asigura exis­tenta prin munca cinstita.

Legea nu limiteaza durata muncii si nici felul muncii ce urmeaza sa fie desfasurata de fostul condamnat pentru a‑si asigura existenta prin munca. Este necesar ca fostul condamnat sa desfasoare o munca cinstita, pentru a‑si asigura existenta, intr‑o unitate economica, in gospodaria proprie, etc.

Este indeplinita conditia prevazuta la art. 137 al. 1 lit. b C.p. si  atunci cand fostul condamnat este pensionar ori fiind incapabil de munca se afla in in­tretinerea membrilor din familie.

C3) Solicitantul reabilitarii sa fi avut o conduita buna (art. 137 al. 1 lit. c C.p.) conduita buna a fostului condamnat, prin care probeaza ca s‑a integrat deplin in societate, a respectat legile si regulile de convietuire sociala, nu se reduce doar la aspectul ca nu a mai savarsit infractiuni.

Conduita buna a condamnatului se examineaza de catre instanta investita cu judecarea cererii de reabilitare, atat in familie, la locul de munca, in socie­tate, cat si in orice imprejurare in care condamnatul s‑a aflat si pe intreaga pe­rioada de la executarea pedepsei pana la solutionarea cererii de reabilitare.

Nu este indeplinita conditia bunei conduite, cand petitionarul a mai savar­sit in termenul de reabilitare o infractiune, chiar daca pentru aceasta a inter­venit amnistia, ori a fost sanctionat contraventional de instanta de judecata.

Conditia bunei conduite a condamnatului nu presupune, cum corect s‑a decis in practica judiciara, ca petitionarul sa fi avut o comportare deose­bita care sa determine evidentierea sa in munca.

C4) Achitarea in intregime a cheltuielilor de judecata si a despagubirilor civile la plata carora a fost obligat, afara de cazul in care partea vatamata a renuntat la despagubiri sau cand instanta constata ca cel condamnat si‑a indeplinit in mod regulat obligatiile privitoare la despagubirile civile din hotararea de condamnare (art. 137 al. 1 lit. d C.p.).

Indeplinirea acestei conditii reclama o atentie deosebita din partea instan­tei de judecata, pentru a nu fi acordata reabilitarea unei persoane care s‑a sus­tras cu rea‑credinta de la plata cheltuielilor de judecata ori a despagubirilor civile si care prin aceasta demonstreaza ca nu merita sa fie reabilitata.

Nu este indeplinita conditia prevazuta la art. 137 lit. d C.p. cand condam­natul s‑a sustras de la executarea despagubirilor civile pana cand acestea s-au prescris. Pentru a fi indeplinita conditia ce‑o examinam, este necesar ca petitio­narul sa‑si indeplineasca voluntar obligatia, afara de cazul cand partea vatamata a renuntat la despagubiri.

Daca neplata cheltuielilor de judecata si a despagubirilor civile nu se dato­reaza relei credinte a condamnatului, se poate dispune reabilitarea (art. 137 al. final).

Admiterea sau respingerea cererii de reabilitare. Instanta de judecata sesizata cu cererea de reabilitare a fostului condamnat, constand ca sunt indeplinite conditiile cerute de lege, acorda reabilitarea condamnatului.

Cererea de reabilitare nu poate fi respinsa pe motiv de oportunitate ori ca infractiunile pentru care fusese condamnat petitionarul au un caracter grav.

Este posibil ca instanta sa constate neindeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru acordarea reabilitarii si atunci dispune respingerea cererii de reabi­litare.

Cand respingerea se datoreaza neindeplinirii conditiilor de fond, o noua cerere de reabilitare va putea fi facuta:

– dupa trecerea unui termen de 3 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani;

– dupa trecerea a 2 ani pentru condamnarile cuprinse intre 5 si 10 ani;

– dupa trecerea unui termen de un an pentru condamnarile mai mici de 5 ani (art. 138 al. 1 C.p.).

Aceste termene incep sa curga de la data cand hotararea prin care a fost respinsa cererea de reabilitare a ramas definitiva (art. 138 al. 1 C.p.).

Conditiile prevazute pentru acordarea reabilitarii vor trebui indeplinite si in intervalul de timp prevazut pentru reinnoirea cererii de reabilitare (art. 138 al. 2 C.p.).

Daca respingerea cererii de reabilitare se datoreaza neindeplinirii condi­tiilor de forma, procedurale, cererea de reabilitare poate fi reinnoita oricand cu exceptia cazului cand cererea a fost respinsa ca prematura si care va putea fi introdusa la implinirea termenului de reabilitare (art. 138 al. ultim C.p. corobo­rat cu art. 497 al. ultim C.p.).

Anularea reabilitarii judecatoresti. Potrivit dispozitiilor art. 139 C.p. reabilitarea judecatoreasca va fi anulata daca dupa acordarea ei s‑a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare care daca ar fi fost cunoscuta ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare. Cauza care determina deci anularea reabilitarii judecatoresti o constituie existenta unei condamnari definitive de care instanta nu a avut cunostinta in momentul judecarii cererii de reabilitare.

Anularea reabilitarii in acest caz este obligatorie si reprezinta sanctiu­nea specifica prevazuta in cadrul reglementarii privind reabilitarea.




Publicata in M. Of. nr. 755 din 16 octombrie 2002.

Gratierea colectiva poate fi acordata si conditionat (art. 17 teza a II-a din Legea nr. 546/2002).






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact