StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Notiunea de infractiune : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Notiunea de infractiune



NOTIUNEA DE INFRACTIUNE



infractiunea este: (1) fapta omului prin care se infrange o norma imperativa; (2) fapta prevazuta de legea penala cu elementele ei componente; (3) institutie fundamantala a dreptului penal;

=> infractiunea = fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazu 848c27i ta de legea penala;

ca fenomen ce se petrece in realitatea sociala este: material, uman, social, moral-politic si juridic;

notiunea – importanta deoarece:

reprezinta o regula de drept care duce la stabilirea faptelor ce urmeaza sa fie trecute in legea penala ca infractiuni;

serveste la delimitarea infractiunilor de alte fapte extra penale;

pentru practician – ghid de care se foloseste in cadrul activitatii de aplicare a legii penale.

Trasaturile esentiale ale infractiunii

fapta care prezinta pericol social

fapta = manifestare a individului in cadrul relatiilor sociale;

fapta care prezinta pericol social – reactia animalului, evenimentele naturii nu prezinta pericol social, ci doar pericol natural;

infractiunea – gradul cel mai ridicat de pericol social din toate faptele;

=> doua aspecte: (1) prin fapta se aduce atingere unor valori importante si (2) pentru sanctionarea unei astfel de fapte este necesara aplicarea unei pedepse;

pericolul social este apreciat de leguitor in functie de valoarea sociala careia i se aduce atingere, de imprejurarile in care se savarseste fapta, de persona infractorului etc;

pericolul social generic sau abstract – apreciat de leguitor in momentul inscrierii faptei ca infractiune;

pericolul social concret – apreciat de instanta cu ocazia judecarii faptei – se reflecta in sanctiunea aplicata; aprecierea gradului concret de pericol social – poate duce la concluzia ca fapta nu este infractiune, iar pe de alta parte, este un crieriu legal de individualizare a pedepsei.

fapta savarsita cu vinovatie

vinovatia = aspectul subiectiv – atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si de urmarile acesteia;

este rezultatul interactiunii a doi factori: constiinta (atitudinea constienta = are reprezentarea actiunilor sau inactiunilor sale, al rezultatului acestora) si vointa (antreneaza energia sa fizica spre realizarea rezultatelor urmarite);



formele vinovatiei

intentia = forma principala de vinovatie = atitudinea psihica a faptuitorului rezultand din prevederea rezultatului faptei sale si urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei, ori numai acceptarea acelui rezultat;

intentia directa – prevederea rezultatului si urmarirea acestuia;

intentia indirecta – prevederea rezultatului, care nu mai este urmarit ci acceptata eventualitatea producerii lui (in cazul in care infractorul doreste sa ucida o persona si provoaca caderea liftului => a actionat cu intentie directa fata de toate victimele, caci producerea mortii si a celorlalt persoane era inevitabila).

culpa = atitudinea psihica a faptuitorului care prevede rezultatul faptei sale, nu-l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce, ori nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa il prevada:

cupla cu prevedere - prevede rezultatul faptei sale, nu-l accepta, socotind fara temei ca acesta nu se va produce (ex: conducatorul auto care nu reduce viteza la limita evitarii oricarui pericol, la trecerea pe langa grupuri de persoane); faptuitorul a apreciat gresit, superficial, posibilitatile de preintampinare a rezultatului;

cupla simpla = neglijenta - nu prevede reultatul faptei sale desi trebuia si putea sa il prevada;

criteriul obiectiv care se propune este cel al imprejurarilor in care se savarseste fapta, pentru a observa daca orice om normal si atent din categoria faptutorului avea in momentul savarsirii faptei posibilitatea sa prevada rezultatul; daca se stabileste ca rezultatul era previzibil, deci faptuitoruil trebuia sa il prevada, se cerceteaza in continuare daca acesta putea sa il prevada.

intentia depasita (praeterintentia) – forma mixta de vinovatie – savarsirea unei fapte cu intentie si producerea unui rezultat mai grav decat cel urmarit ori acceptat de faptuitor, rezultat ce se imputa sub forma culpei; rezultatul se amplifica, devenind mai grav si realizand continutul unei alte infractiuni (ex: lovirile cauzatoare de moarte).

prevederea in lege ca trasatura esentiala a infractiunii

este primul aspect care se cerceteaza;

prin prevederea in lege se realizeaza diferentierea infractiunii de celelalte forme de ilicit juridic;

dar nu orice fapta prevazuta de legea penala este infractiune.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact