StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Savarsirea infractiunii de catre mai multe persoane : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Savarsirea infractiunii de catre mai multe persoane



SAVARSIREA INFRACTIUNII DE CATRE MAI MULTE PERSOANE

(PLURALITATEA DE INFRACTORI)



CAPITOLUL1

PRELIMINARII


SECTIUNEA I

NOTIUNEA SI CARACTERIZAREA PLURALITATII DE INFRACTORI




Prin pluralitatea de infractori, stiinta dreptului penal desemneaza situatia in care aceeasi infractiune este savarsita prin conjugarea eforturilor a doua sau mai multe persoane (concurs plurium ad idem delictum).

Desi pluralitatea de infractori presupune cooperarea a doua sau chiar mai multe persoane la savarsirea aceleiasi fapte, ea ramane unitara, fapta penala urmand sa primeasca aceeasi incadrare juridica, cu diferentierile ce se impun pentru fiecare din participanti dupa modalitatea de participare.


SECTIUNEA 2

FORMELE PLURALITATII DE INFRACTORI


Stiinta dreptului penal consacra trei forme ale pluralitatii de infractori: pluralitatea naturala, pluralitatea constituita si pluralitatea ocazionala (sau participatia).

Pluralitatea naturala sau pluralitatea necesara reprezinta acea forma a pluralitatii de infractori care este determinata, in mod necesar de insasi natura faptei prevazuta de legea penala in sensul ca aceasta nu poate fi realizata, in mod natural, decit prin colaborarea a doua sau mai multe persoane.

Pluralitatea constituita , este reprezentata de acele forme ale pluralitatii care exista in cazul anumitor infractiuni care nu pot fi savirsite de o singura persoana.

a) Grupul infractional organizat

b) Asocierea in vederea comiterii de infractiuni

Pluralitatea ocazionala (participatia penala)





Capitolul 2

Participatia penala (sau pluralitatea ocazionala)


SECTIUNEA 1

SEDIUL NORMATIV AL PARTICIPATIEI, DEFINITIE, CONCEPTII DOMINANTE ASUPRA PARTICIPATIEI


a. In legislatia noastra, paticipatia isi are se 212c23c diul reglementarii in partea generala a noului Cod penal, in Titlul II, privitor la “infractiune”, rezervindu-i-se un intreg capitol(V), de la art.37 si pana la art.44 inclusiv. In acest cadru sunt definite categoriile de participanti (art.37-40), regimul sanctionar al acestora (art.41-42 ) si felurile participatiei (prin includerea, in dispozitiile art.44, a participatiei improprii, inovatie a Codului penal din 1969).

b.      In sensul art.37 din noul Cod penal “participanti sunt persoanele care contribuie la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala in calitate de autori, instigatori sau complici.” Conform dispozitiilor sus mentionate, pluralitatea ocazionala poate fi definita ca fiind acea forma a pluralitatii de faptuitori care se realizeaza prin cooperarea la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala a unui numar de persoane mai mare decit cel cerut de lege , dintre care cel putin una a actionat cu intentie, fiind enuntate si modalitatile de cooperare avute in vedere: autoratul, instigarea si complicitatea.

c. In materia participatiei penale s-au afirmat doua conceptii fundamentale diferite, prima – denumita a “ complicitatii delict distinct” si cea de a doua - denumita a „unitatii infractiunii”, ultima consacrata si in legislatia noastra.


SECTIUNEA 2

CONDITIILE PARTICIPATIEI PENALE


Pentru existenta participatiei in sensul art.37 si urmatorii din Codul penal se cer intrunite mai multe conditii:

Savirsirea unei fapte prevazute de legea penala

Conditia savarsirii unei fapte prevazute de legea penala se refera la activitatea autorului, adica a persoanei care realizeaza executarea elementului material al infractiunii, fie in forma unei tentative pedepsibile, fie in forma unei infractiuni consumate (simpla sau calificata), reflectind cerinta ca orice act de participatie sa se raporteze la o activitate penala de baza, reprezentata prin fapta autorului.

Sub raportul acestei conditii, participantii nu pot exista, in sensul legii penale , independent de autor.

Cooperarea mai multor persoane decit numarul de infractori cerut de lege la savirsirea infractiunii

Potrivit legii, cooperarea se poate realiza in una dintre urmatoarele modalitati:

- determinarea altor persoane la savirsirea unor fapte prevazute de legea penala urmate de executare, denumita instigare;

- ajutorarea sau inlesnirea in orice moment la comiterea faptei, denumita complicitate ;

- conlucrarea nemijlocita la savirsirea faptei autorului , denumita coautorat.

Participatia este posibila, de principiu, sub toate formele si la toate infractiunile, putind fi constituita din contributii identice (omogene) , ca in cazul coautoratului, sau diferite ( ori eterogene), ca in cazul instigarii si complicitatii.

Felurile participatiei penale

Participatia penala se poate configura in mai multe modalitati:

Dupa natura sau felul contributiei: participatia simpla sau omogena si participatia complexa ori eterogena

Dupa felul in care contributia participantilor se integreaza procesului infractional: participatia materiala si participatia morala

Dupa felul constituirii vointei criminale a participantilor: participatia preordonata si participatia spontana

Dupa momentul in care intervine contributia la savirsirea infractiunii fata de inceputul de executare: participatia anterioara si cea concomitenta

Dupa criteriul omogenitatii sau neomogenitatii atitudinii psihice a participantilor: participatia proprie si cea improprie.



Bibliografie selectiva:


V.Papadopol,Delimitarea actelor de coautorat de cele de complicitate, Just.Noua nr.7 , 1963,p.73



M.Zolyneak,Conceptia unitatii de infractiune in materia participatiei si implicatiile ei in cazul succesiunii in timp a legii penale, R.R.D nr.10,1971,p.8o

L.Dincu, Participatia penala indeterminabila, R.R.D. nr,7,1988,p.29

M.Zolyneac, Aspecte ale coautoratului si complicitatii in literature si practica judiciara penala, Dreptul nr.1,1990,p.89

Iancu Tanasescu si altii, Drept penal general , Ed. All Beck, Buc. 2002,p. 316

C.Bulai,Manual de drept penal, Ed. All ,Timisoara ,1997, p.431





CAPITOLUL 3

PARTICIPATIA PENALA PROPRIU-ZISA ( PERFECTA SAU PROPRIE)


SECTIUNEA 1

NOTIUNE. SEDIUL NORMATIV. MODALITATI


Participatia penala propriu-zisa, perfecta sau proprie, se caracterizeaza prin aceea ca toti participantii indiferent de calitatea lor de instigatori , autori ori complici actioneaza cu intentie, deci cu aceeasi forma de vinovatie. Aceasta va opera intotdeauna ca rezultat al unei cooperari ce pune in evidenta vointa criminala si scopul comun pentru toti faptuitorii

Principalele modalitati de cooperare in cadrul participatiei proprii sunt potrivit art.37 din Codul penal autoratul, coautoratul, instigarea si complicitatea :

- Autoratul, presupune potrivit art. 38 din noul Cod penal executarea nemijlocita a elementului material al faptei prevazute de legea penala ;

- Coautoratul - cooperarea mai multor autori la executarea infractiunii,

- Instigarea - determinarea unor persoane la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala,

- Complicitatea - inlesnirea sau ajutorarea savirsirii faptei prevazute de legea penala.


SECTIUNEA 2

AUTORATUL


I. Definitie. Sediul normativ. Caracterizare

Noul Cod penal nu defineste notiunea de autorat, aceasta urmind a fi dedusa din formularea art.38, care determina in schimb calitatea de autor astfel : “ autor este persoana care savirseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala”.

Din examinarea acestui text in lumina dispozitiilor inscrise in art. 158 din noul Cod penal potrivit caruia prin savirsirea infractiunii se intelege savirsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice, rezulta ca autoratul constituie acea forma tipica de manifestare a infractiunii pe care o realizeaza persoana care savirseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de lege, indiferent daca aceasta ramine in faza tentativei sau trece in faza de infractiune consumata si a faptului penal epuizat.

II . Conditii de existenta a autoratului:

Sub raportul elementului material, deci al conditiei de a se exprima prin intermediul unei fapte penale de pericol social, autoratul presupune o activtate de savirsire nemijlocita a faptei prevazute de legea penala.

Sub raportul elementului moral

Definind calitatea de autor, art. 38 din Codul penal nu conditioneaza existenta acesteia de savirsirea faptei prevazuta de legea penala cu vreo forma de vinovatie penala.

Din examinarea formularii legii si avind in vedere modalitatile de participare ce pot insoti autoratul, si anume instigarea si complicitatea – care se savirsesc numai cu intentie- rezulta ca autorul poate savirsi :

  1. infractiuni de intentie – cum ar fi omorul , tilharia, incestul,etc.
  2. infractiuni din culpa – cum ar fi neglijenta in serviciu, uciderea din culpa , etc.
  3. infractiuni de praeterintentie ( intentie depasita ) – cum ar fi lovirile cauzatoare de moarte, tilharia calificata prin vatamarea victimei, etc.
  4. fapte prevazute de legea penala savirsite fara vinovatie-  ca faptele savirsite de minori sub virsta de 14 ani, de iresponsabili sau de persoanele inocente.

3. Sub raportul formal

In conceptia legislatiilor moderne, autoratul reprezinta modalitatea tipica de savirsire a infractiunii indiferent daca este privita sub raportul participatiei penale sau a fazelor posibile de desfasurare a executarii infractiunii .

In acest sens, art.37 din noul Cod penal enumerind participantii ,mentioneaza in primul rind autorii, iar art.158 din Codul penal definind sintagma de savirsire a unei infractiuni precizeaza ca prin ea se intelege mai intii savirsirea faptei penale, ca tentativa sau ca infratiune consumata, de catre autor.


SECTIUNEA 3

COAUTORATUL


1.Definitie

Codul penal nu defineste notiunea de coautorat, limitindu-se prin art. 38 sa defineasca pe autor ca fiind” o persoana care savirseste nemijlocit fapta prevazuta de legea penala”

Pornind de la definitia autorului, coautoratul poate fi definit ca acea forma a participatiei in care doua sau mai multe persoane contribuie nemijlocit – prin actiuni simultane sau succesive- la savirsirea unei fapte prevazuta de legea penala, in baza unei vointe comune.

2.Conditiile coautoratului.

A. In ceea ce priveste elementul formal al infractiunii, coautoratul presupune cooperarea a doua sau mai multe persoane la savirsirea nemijlocita, impreuna, a unor fapte prevazute de legea penala, fiecare in parte avind calitatea de autor.

In acest sens art.38 din noul Cod penal prevede ca daca mai multe persoane savirsesc nemjlocit, impreuna, o fapta prevazuta de legea penala, fiecare dintre ele va fi pedepsita ca autor.

B. Cit priveste elementul material al infractiunii coautoratul presupune o cooperare materiala de natura esentei situata nemijlocit la nivelul executarii elementului material al infractiunii.

Fac parte din categoria actelor de executare si se inscriu in sfera conceptului de “savirsire nemijlocita a infractiunii” mai multe categorii distincte de activitati infractionale

C. Vointa comuna de a coopera a coautorilor la savirsirea uneia si aceleiasi infractiuni intentionate reprezinta cea de a treia si ultima dintre conditiile coautoraului. Ea poate fi urmare a unei intelegeri anterioare sau concomitenta cu executarea.



Compatibilitatea coautorului cu anumite structuri de infractiuni

a. in cazul infractiunilor savarsite din culpa

b. in cazul unor infractiuni savirsite cu praeterintentie ( intentie depasita)

c. in cazul infractiunilor proprii

d. in cazul infractiunilor cu autor unic

e. in cazul infractiunilor omisive


SECTIUNEA   4

INSTIGAREA


Definitia si caracterizarea instigarii

Noul Cod penal roman defineste instigatorul, prin dispozitia inscrisa in art. 39, ca fiind “persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savirseasca o fapta prevazuta de legea penala”. Pe baza formularii legale mentionate, instigarea poate fi definita ca acea forma a participatiei care consta in activitatea unei persoane de a determina, cu intentie , pe o alta, sa savirseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Instigarea va avea intotdeauna caracterul unui comportament criminal, eminamente intentional, anterior comiterii faptei penale instigate, conferind instigatorului si denumirea de “autor moral”.

Conditiile de existenta ale instigarii

Instigarea fiind forma atipica a infractiunii, exprimata printr-o modalitate a participarii   penale , existenta ei va depinde de prezenta mai multor conditii generale.

I.        Instigarea presupune existenta a cel putin doua persoane si anume: una care desfasoara activitatea de determinare, numita instigator, si alta asupra careia se efectueaza aceasta activitate numita instigat.

II.     Sub raportul elementului material, instigarea presupune o activitate de determinare psihica din partea instigatorului , care se poate realiza prin intermediul unor variate mijloace de persuasiune, de la promisiuni pina la simple amenintari. Stiinta dreptului penal considera ca activitatea de determinare este pe deplin realizata in prezenta a doua conditii:

- realizarea unei activitati de determinare psihica a unei alte persoane la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala

- instigarea sa fie urmata de executare

III. Sub raportul elementului moral , instigarea se savirseste intotdeauna numai cu intentie

IV. Sub raportul elementului formal, instigarea presupune indeplinirea conditiei ca activitatea de determinare sa se refere la savirsirea de catre instigat a unei fapte prevazute de legea penala, fie in calitate de autor, fie in calitate de instigator (instigare la instigare), fie in calitate de complice (instigare la complicitate). In cazul infractiunilor cu subiect calificat, instigarea trebuie sa se rasfringa numai asupra unui autor ce detine aceasta calitate, la fel si in cazul instigarii la savirsirea unei infractiuni cu subiect unic sau propriu.


SECTIUNEA 5

COMPLICITATEA


Notiune. Caracterizare. Sediul Normativ

Complicitatea consta in fapta persoanei care, cu intentie, inlesneste sau ajuta, in orice mod, la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. In acest sens complicitatea este definita indirect prin intermediul statuarii calitatii complicelui, prin art.40 din noul Cod penal, potrivit caruia persoana care “cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este de asemenea, complice , persoana care promite inainte sau in timpul savirsirii faptei ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savirsirea faptei promisiunea nu este indeplinita”.

Conditiile de existenta ale complicitatii ca forma a infractiunii.

I.        Sub raportul elementului formal al infractiunii, complicitatea presupune o contributie secundara la savirsiea unei fapte prevazute de legea penala.

II.     Sub raportul elementului material al infractiunii, reprezentind o participare secundara , complicitatea poate sa consiste doar in acte cu caracter contributiv, secundar, accesoriu si subordonat actelor de executare,

III. Sub raportul elementului subiectiv sau moral, complicitatea trebuie sa aiba , intotdeauna, caracterul unei activitati intentionale.

Modalitatile sau formele complicitatii

Complicitatea este susceptibila de o mare varietate de forme sau modalitati:

complicitatea prin inlesnire sau ajutorarea, in orice mod, la savirsirea faptei

complicitatea prin promisiunea tainuirii sau favorizarii, inainte sau in timpul savirsirii infractiunii , chiar daca, dupa savirsirea faptei promisiunea nu a fost tinuta

- complicitatea materiala si complicitatea morala

- complicitatea anterioara si complicitatea concomitenta

4. Alte modalitati ale complicitatii:

a.complicitatea nemijlocita si complicitatea mijlocita

b.complicitatea comisiva (prin actiune) si complicitatea omisiva (prin inactiune)


Bibliografie selectiva:


M.Basarab, Dreptul Penal, Partea Speciala ,1983, p.103; C: Mitrache,

T. Vasiliu si alti , op..cit. p.60 , T.S.;p.s. . nr. 71,1979, in C.D din 1979,p.324.

Dongoroz si altii, Explicatii teoretice ale noului Cod Penal, Partea generala, Vol.I, 1969, Ed. Academiei RSR p.179

V.Papadopol si C.Bulai , practica judiciara in materie penala, vol.I, p.94; T.S.dec. de plen nr.3-5 , feb. l959, Leg.Pop, nr.5 1959, p.80

Tribunalul Suprem, Col. Pen. Dec. nr.33 , 1960, CD. 1960,p.196



Tribunalul Suprem, Col. Pen.nr.123, 1968;RRD,nr.3 1969,p.157

Tribunalul Suprem, dec. pen. Nr.4 , 1980,RRD. Nr.8,1980, p.63

C.Bulai, op.cit., vol.I,p.199; M.Zolyneac, Aspecte ale coautoratului si complicitatii in literatura si practica judiciara penala, Dreptul nr.1-2 ,1990, p. 59

Tribunalul Judetean Arges,Dec.pen.nr. 256,1972,RRD, nr.7, 1973;G. Antoniu si C.Bulai , Practica judiciara penala, vol.I , Partea Generala, Ed . Academiei RSR. 1988, p.85

M. Basarab, Participatiunea la infractiunile cu subiect special, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Cluj, 1965, p.143





CAPITOLUL 4

PARTICIPATIA IMPROPRIE ( IMPERFECTA)


SECTIUNEA I

NOTIUNE


Participatia improprie exista in cazul cooperarii a doua sau mai multe persoane la savirsirea aceleiasi infractiuni, dar cu forme de vinovatie diferite, sau uneori chiar fara vinovatie pentru unul sau unii dintre participanti. Ea a fost introdusa in legislatia noastra prin Codul penal din 1969.


SECTIUNEA   2

MODALITATI . SEDIUL NORMATIV


Codul penal incrimineaza doua modalitati de exprimare a participatiei improprii:

A.    Modalitatea intentie –culpa este reglementata prin dispozitia inscrisa in art. 44 al.1 din Codul penal, potrivit careia constituie participatie improprie- intr-o prima varianta normativa- “determinarea, inlesnirea sau ajutorarea , in orice mod, cu intentie la savirsirea din culpa de catre o persoana a unei fapte prevazuta de legea penala”.

B. Modalitatea intentie – lipsa de vinovatie este prevazuta de art.44 al.2 din Codul penal si consta in “ determinarea, inlesnirea sau ajutorarea in orice mod la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o persoana care comite fapta fara vinovatie”


Bibliografie selectiva:


1. C.Bulai , op.cit. ,vol. I , editia 1997,p.191; C.Mitrache, op.cit.,p.245, ; V.Dobrinoiu si altii, op.cit. p.378.           

2. P. Dungan, Participatia improprie, Concept si modalitati de realizare, Rev . de Drept penal, anul VII, nr.3, 2000, p.106-107.






CAPITOLUL   V

SANCTIONAREA PARTICIPANTILOR


SECTIUNEA I

SISTEME DE SANCTIONARE A PARTICIPANTILOR


Cu privire la sanctionarea participatiei proprii, atit in stiinta dreptului penal , cit si in dreptul penal pozitiv, sunt cunoscute doua sisteme de sanctionare: al parificarii pedepselor si al diversificarii lor. Codul nostru penal consacra ambele sisteme dar diferit dupa cum este cazul de participatie proprie sau improprie.


SECTIUNEA 2

COMUNICAREA CIRCUMSTANTELOR REALE SI PERSONALE INTRE PARTICIPANTI.


In sensul legii penale cirumstantele care privesc stari, calitati, imprejurari exterioare continutului constitutiv al infractiunii au, dupa caz, un caracter real– daca se refera la fapta, sau personal – daca se refera la faptuitor, putind fi in acelasi timp fie de agravare, fie de atenuare a raspunderii penale, comunicarea caracterului lor de agravare sau atenuare intre participantii la savirsirea aceleasi infractiuni opereaza in mod diferit.

a.       Circumstantele personale au in vedere stari, situatii, calitati ce rezida in persoana fiecarui participant, putindu-se referi fie la pozitia psihica specifica acestuia in timpul savirsirii infractiunii, fie la elementele ce caracterizeaza persoana si personalitatea sa.

b.      Circumstantele reale sunt acele situatii sau imprejurari care se refera la conditiile , modul de savirsire a faptei si consecintele prevazute de legea penala, cum ar fi timpul, locul, mijloacele de savirsire sau urmarile survenite.


SECTIUNEA 3

IMPIEDICAREA CONSUMARII FAPTEI – CAUZA DE NEPEDEPSIRE A PARTICIPANTILOR SECUNDARI              


In materia participatiei penale – cu incidenta de aplicare atit in cazul participatiei proprii, cit si a celei improprii – legiuitorul roman a instituit si o cauza generala legala de nepedepsire.

In acest sens,art.43 din Codul penal prevede ca:” participantul nu se pedepseste daca in cursul executarii, dar inainte de descoperirea faptei, impiedica savirsirea acesteia.

Daca faptele savirsite pina in momentul impiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta”.

Efectele juridice ale cauzei de nepedepsire prevazute de art.43 din Codul penal se caracterizeaza prin aceea ca fapta de instigare sau complicitate savirsita anterior nu se mai pedepseste.

Constituind o circumstanta legala personala, impiedicarea savirsirii faptei nu-si rasfringe efectele, insa, de nepedepsire, nici in favoarea autorului care nu s-a desistat si nici asupra celorlalti participanti, care fie s-au complacut in stare de pasivitate, fie chiar de sprijinire in continuare a executarii.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact