StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » sociologie juridica

Notiunea de control social. dimensiuni si sensuri.



NOTIUNEA DE CONTROL SOCIAL. DIMENSIUNI SI SENSURI.


Socializarea ajuta la explicarea faptului ca ne conformam, in general. In generarea unui proiect pentru supravietuire, civilizatia noastra furnizeaza seturi de norme si valori care ne structureaza comportamentul. Acestea ne spun in ce trebuie sa credem si ce trebuie sa facem. Fiindca suntem obligati sa le acceptam, in mare parte facem ceea ce trebuie sa facem si gandim cum trebuie sa gandim. Dar numai in mare parte, pentru ca nici unul dintre noi nu urmeaza toate regu 141i81b lile tot timpul.

La baza oricarei societati sta un model etico-normativ si cultural ce include :



- valori economice, morale si juridice;

norme (in planul socialului, normele sunt reguli de conduita adresate indivizilor prin care societatea prescrie ce anume roluri trebuie jucate in raport cu acest model);

obiceiuri, cutume, uzante.

Principalele procese prin care valorile si normele sunt aduse la cunostinta indivizilor sunt socializarea, integrarea sociala si controlul social.

Socializarea reprezinta procesul de transmitere, interiorizare si invatare a normelor sociale (prin acestea, omul invata sa intre in cultura societatii in care traieste).

Integrarea sociala se realizeaza secvential, in urmatoarele etape: acomodare, ajustare, asimilare, aculturatie si adaptare prin care indivizii exteriorizeaza in acte si fapte procesul socializarii.

Prin control social se confrunta rolurile prescrise prin norme cu rolurile jucate efectiv, fiind recompensati indivizii care le-au respectat si sanctionati cei care le-au incalcat.

Realizarea sau nerealizarea celor trei procese sociale conduce la conformitate sau devianta. Ambele trebuie, insa, intelese relativ deoarece, asa cum afirma Durkheim, in orice societate, devianta este un fenomen relativ normal, daca nu depaseste un anumit prag de toleranta.

Acceptarea si realizarea modelului conduce la organizare sociala. Aceasta implica: conformitate, adaptare si integrare, in ultima instanta, legalitate.

Legalitatea reprezinta acceptarea si recunoasterea modelului de catre majoritatea indivizilor.

Legitimitatea are ca substrat gradul de credibilitate fata de modelul etico-normativ si cultural.

O intelegere a deviantei comportamentale si a neconformitatii cere sa luam in considerare mai intai ceea ce se doreste a fi conformitatea. Fortele sociale si procesele sociale care incurajeaza conformitatea sunt cunoscute drept control social. Acesta are loc pe trei nivele. Un prim nivel este cel al auto-controlului: prin auto-control, ne disciplinam pe noi insine. Un al doilea nivel este cel al controlului neoficial: prin intermediul sau, prietenii si confidentii ne incurajeaza conformitatea, dar nu ne pedepsesc pentru neconformitate. In sfarsit, ultimul nivel este cel al controlului social oficial: prin controlul oficial, statul sau alte autoritati descurajeaza nesupunerea, pedepsind neconformitatea.

Autocontrolul apare pentru ca fiecare dintre noi interiorizam normele si valorile grupului de apartenenta. Astfel, cei mai multi dintre noi nu omoram, violam sau furam pentru simplul motiv ca nu ne trece niciodata prin minte sa facem aceste lucruri si nicidecum pentru ca ne-ar fi frica de faptul ca politia ne va prinde.

In sprijinul autocontrolului vine controlul social neoficial, autoimpus, indus de frica de ceea ce vor crede ceilalti despre noi. Astfel, chiar daca propriile noastre valori nu ne impiedica sa copiem la un examen, s-ar putea sa fim impiedicati de gandul de cat de jenant ar fi sa fim prinsi. Prietenii s-ar putea sa ne zambeasca dispretuitor. Ne-am dezamagi familia, iar profesorul s-ar putea sa ne faca de ras in public, denuntandu-ne intregului corp profesional si celorlalti studenti. Daca nici una dintre aceste considerente nu este o piedica, s-ar putea sa fim speriati de gandul unui control social oficial, al unor sanctiuni administrative cum sunt amenzile, exilul sau inchisoarea sau, in cazul celor care copiaza, cu pierderea anului universitar sau chiar cu exmatricularea din facultate.

Chiar daca vorbim despre cei care copiaza la examene sau despre alte comportamente deviante mult mai grave, ca, de exemplu, omuciderea, controlul social trebuie sa aiba ca fundament autocontrol si controlul social neoficial.

Notiunea de control social este definita ca fiind un "ansamblu de institutii, reguli, norme, masuri, actiuni, mijloace de influentare, care au rolul de a face respectate modelele recunoscute si permise de conduita in imprejurari specifice, potrivit cu statusul si rolurile fiecarui individ" (I.Dragan, 1980), "un mijloc de realizare a respectarii sistemului de valori sociale, a ordinii societatii" (V.Popa, I.Dragan, L.Lepadat, 1999).

Numerosi autori straini si romani au definit notiunea de control social in formulari deopotriva relevante sub raport stiintific.

Controlul social reprezinta in esenta un ansamblu de mijloace si mecanisme sociale si culturale prin intermediul carora:

- sunt impuse individului o serie de interdictii si constrangeri referitoare la necesitatea respectarii normelor si valorilor dezirabile;

- sunt permise anumite actiuni, fiind apreciate si recompensate conduitele care sunt conforme cu modelul normativ si cultural. (D.Banciu, 1992)

Aceste interdictii si constrangeri, inlesniri si recompensari sunt de natura exterioara si interioara, astfel ca indivizii se supun prin adeziunea lor (care li se pare normala) la modelele de comportament valorizate pozitiv in societate.

Ca urmare, controlul social este un factor principal de organizare si ordonare a conduitelor individuale si a raporturilor sociale, asigura consistenta, coeziunea, continuitatea si stabilitatea interna a societatii, orientarea si reglarea comportamentului social, integrarea individului in societate. Prin intermediul sau, societatea formeaza si impune indivizilor motivatia asimilarii si respectarii valorilor si normelor sociale dezirabile, recompensand conduitele conforme cu modelul sau etico-juridic si respingand pe cele care se abat de la acest model.



Notiunea de control social cuprinde, deci, doua dimensiuni:

- Dimensiunea cu caracter extern, care se refera la conformarea indivizilor fata de totalitatea presiunilor si influentelor sociale care se exercita asupra lor ;

- Dimensiunea cu caracter intern, care implica acceptarea normelor grupului ca si cum ar fi propriile lor norme.

In mod firesc, individul va respecta unele norme si va incalca altele, deoarece nici o persoana nu este capabila sa se conformeze pe deplin tuturor exigentelor normative impuse de o societate.

Pentru a preveni aceste incalcari si a face sa fie afirmate conduitele dorite, permise si, reprimate cele nedorite, nepermise, societatea are la indemana un ansamblu de institutii, reguli, norme si mijloace de influentare, care au rolul de a face sa fie respectate, atat ca necesitate externa, cat si ca motivatie interna, modelele recunoscute si permise de conduita, in imprejurari specifice, potrivit cu statusurile si rolurile fiecarui individ. Acest ansamblu reprezinta sistemul controlului social dintr-o anumita societate.


FORME SI MIJLOACE DE REALIZARE A CONTROLULUI SOCIAL

In orice societate exista un sistem de instante, modalitati si mijloace de influentare si conformare a membrilor, de aparare si promovare a normelor si valorilor proprii, de orientare si dirijare a indivizilor spre indeplinirea asteptarilor si necesitatilor sociale ale colectivitatii si de respingere si sanctionare a conduitelor nonconformiste sau deviante.

Functia principala a controlului social o reprezinta asigurarea ordinii sociale si normative cu ajutorul unor mijloace de natura etica, juridica si culturala care emana de la diferite instante sau agenti. Eficacitatea lor depinde de felul in care reusesc, sau nu, sa impuna indivizilor exigentele morale si normative ale societatii. Incercand sa identifice modalitatile prin care orice societate isi creeaza propriul sau sistem de control social, si felul in care acesta contribuie la protejarea ordinii sociale si normative, diferitele conceptii si puncte de vedere sociologice, juridice si politologice au supralicitat sau minimalizat, unul sau altul dintre mijloacele cele mai des folosite de societate pentru asigurarea coeziunii sale interne.

Controlul social impune indivizilor o serie de constrangeri, reguli si interdictii, dar le acorda si recompense si inlesniri pentru a-i determina sa se conformeze si sa adopte comportamentele conforme cu exigentele normative. Indivizii nu se supun automat si mecanic prescriptiilor grupului. Ei asimileaza prescriptiile normative in mod organic, in cadrul personalitatii si constiintei lor, ca membrii ai grupului.†††††††††††

In orice societate controlul social poate fi :

- pozitiv sau negativ,

- formal sau informal,

- direct sau indirect.

A)- Formele controlului social

1)- Controlul social stimulativ, pozitiv se fundamenteaza, in principal, pe cunoasterea si internalizarea de catre indivizi, a valorilor, normelor si regulilor de convietuire sociala si pe motivatia acestora de a le respecta din convingere. Aceasta motivatie poate fi realizata prin sugestii, aprobari, recompense si stimulente cu caracter moral si material, mergand pana la aprobarea si recunoasterea sociala a actiunilor si comportamentelor dezirabile. Ca efect al acestor mijloace, indivizii sunt condusi spre recunoasterea si respectarea normelor si modelelor sociale ca si cum ar fi propriile lor norme si modele de actiune si reusita sociala. Socializarea, impreuna cu procesul complementar al internalizarii normelor si valorilor sociale, reprezinta o sursa esentiala de control social pozitiv, permitand promovarea si aprobarea de catre indivizii insisi a modelelor dezirabile de conduita. Ca urmare a acestui control social pozitiv, care consta in identitatea dintre motivatiile sau asteptarile indivizilor si exigentele normative, individul crede in normele sociale, participa la respectarea lor si manifesta un comportament autoreglat, motivat intern. Acest comportament nu este static, conservator, este evolutiv, in consens cu tendintele progresului social.

2)- Controlul social coercitiv, negativ se bazeaza, in special, pe temerile individului ca va fi sanctionat in cazul nerespectarii sau incalcarii normelor si regulilor sociale. El include o serie de tabuuri si interdictii de natura juridica, morala, culturala, religioasa, administrativa, si consta in dezaprobarea si respingerea comportamentelor indezirabile dintr-o comunitate, prin utilizarea unor mijloace variate ca : ironizare, ridiculizare, izolare, marginalizare, exilare, detentie etc. Indivizii se vor conforma fata de normele si regulile de conduita de teama sanctiunilor pentru actele lor deviante sau antisociale si nu din convingere.

In functie de instantele de la care emana, controlul social poate fi: organizat (institutionalizat), exercitat de societate in ansamblul ei prin intermediul unor organisme si organizatii specializate, statale si sociale si neorganizat (neinstitutionalizat), realizat de anumite grupuri de apartenenta (de prieteni, vecini, cartier, etc.). Din aceeasi perspectiva, controlul social poate fi: formal, realizat prin intermediul unor legi si prescriptii de natura juridica, morala, administrativa, etc. si informal, intemeiat pe aprobare difuza si spontana. Societatile contemporane tind spre cresterea rolului controlului informal, care apare tot mai pregnant ca un autocontrol, o reglementare rationala de catre individ, prin autoeforturi constiente si voluntare de control personal asupra propriilor comportamente si actiuni.







Formele de control social se diferentiaza si se constituie si dupa alte criterii :

- in raport de natura ideilor, idealurilor, valorilor si modelelor sociale, exista control moral, juridic, politic, administrativ, financiar-contabil, etc

- dupa cum se raporteaza la individ sau grupul social exista forme de control directe (stimulente, recompense, sanctiuni explicite) si forme de control indirecte (sugestii, zvonuri, manipulari mediatice).

George Gurvitch considera ca, in orice societate, controlul social are numeroase implicatii etice, juridice si culturale mai ales datorita formelor, mecanismelor si institutiilor de la care emana sau prin care se exercita, suplinind in mare masura, deficientele si lipsurile socializarii si integrarii sociale.

Factorii sau instantele ("agentii") de la care emana controlul social pot fi clasificati in: institutionalizati (organizati), reprezentati de forta coercitiva a statului si dreptului, care exercita un control direct, precis si organizat asupra conduitelor indivizilor si neinstitutionalizati (neorganizati), reprezentati de anumite grupuri sau chiar de indivizi, care realizeaza un control social indirect, spontan si difuz.

B)- Mijloacele controlului social

Mijloacele controlului social sunt o serie de instrumente de presiune si persuasiune, organizate si neorganizate, implicite si explicite, directe si indirecte, formale si informale, constiente si difuze, menite sa influenteze pe indivizi sa adopte conduite dezirabile si sa se conformeze normelor si prescriptiilor grupului, comunitatii sau societatii. Mijloacele controlului social pot fi grupate in:

1)- mijloace psihosociale, prin care se incearca realizarea conformitatii actionandu-se asupra reprezentarilor, atitudinilor, sentimentelor, opiniilor, ideilor si comportamentelor indivizilor, astfel incat sa se realizeze o internalizare morala si o respectare din convingere a normelor si valorilor sociale. In acest fel, indivizii cred in validitatea si legitimitatea modelului etico-normativ si cultural al societatii;

2)- mijloace institutionalizate, prin care se exercita presiunea sociala si este impusa ordinea sociala si juridica, prin interventia organizata a diferitelor organisme statale, juridice, politice, administrative etc.

3)- mijloace neinstitutionalizate, reprezentate de obiceiuri, traditii, moravuri, uzante, cutume etc. care, datorita evolutiei cultural-istorice si recunoasterii de catre majoritatea membrilor unei societati, devin adevarate modalitati ("etaloane") de conduita pe care indivizii trebuie sa le adopte in diferite contexte socio-juridice, etice si culturale.

In orice societate, eficacitatea mecanismelor controlului social depinde, in mare masura, de complementaritatea reciproca dintre normele si valorile interiorizate prin intermediul mijloacelor psihosociale si cele transmise sau impuse indivizilor prin mijloacele institutionalizate si neinstitutionalizate. Prin intermediul acestora, societatea poate cunoaste, modifica sau dirija diferitele comportamente individuale, impunand reguli prohibitive si coercitive conduitelor deviante si recompensand pe cele compatibile cu normele si valorile sociale dezirabile.



Lectura

Forme, modalitati si mijloace de realizare a controlului social.

Avand ca finalitate mentinerea si apararea ordinii sociale si normative, controlul social include un ansamblu de modalitati si mijloace de presiune de natura etica, psihologica, culturala si juridica, dar si de sanctionare si premiere, care au rolul de a face cunoscute si respectate modelel permise de conduita si actiune.

In functie de caracterul pemisiv sau prohibitiv al mijloacelor utilizate de sociatate controlul social poate fi:

a). pozitiv, fundamentat pe cunoasterea si internalizarea de catre indivizi a valorilor si normelor de comportament dezirabile, ca si pe motivatia interna a acestora de a le respecta din convingere. Individul asimileaza si crede in norme si reguli, participand la aplicarea si respectarea lor.

b). negativ, fundamentat pe temerea si vinovatia individului ca va fi pedepsit in cazul nerespectarii normelor si regulilor de convietuire sociala. Aceasta pedeapsa se concretizeaza, de cele mai multe ori, in aplicarea unor sanctiuni organizate ( juridice, administrative, disciplinare) dar si in dezaprobarea sau respingerea comportamentului sau de catre comunitate ( izolare, evitare, marginalizare).



In functie de instantele sociale de la care emana, contolul social imbraca doua forme:

a). institutionalizat (organizat) realizat de societate in ansamblu ei, prin intermediul unor instante, organisme si organizatii specializate (politie, justitie, armata, biserica, administratie, penitenciare);

b). neinstitutionalizat (neorganizat) realizat de grupurile de apartenenta (colectivitatea locala, grup de prieteni, grup profesional).

Din aceeasi perspectiva, controlul social mai poate fi:

a). formal, intemeiat pe interventia unor legi sau prescriptii de natura juridica sau administrativa;

b). informal, fundamentat pe aprobare sau respingere spontana si difuza din parte diferitelor grupuri si indivizi.

Mijloacele controlului social sunt reprezentate de acele elemente de presiune si persuasiune, pozitive sau negative, formale sau informale, constiente sau spontane care au rolul sa influenteze pe indivizi sa adopte conduite dezirabile si permise in diferite contexte actionale in care sunt antrenati. Ele includ o gama extrem de diversa, mergand de la recompense, premii, elogii, incurajari, pana la blamari, ironizari, respingeri sau pedepse.

Indiferent de varietatea si diversitatea lor, mijloacele controlului social pot fi grupate in trei categori:

a). psihosociale, prin care se incearca realizarea conformitatii, actionandu-se asupra reprezentarilor, atitudinilor, sentimentelor, ideilor si opiniilor individului, astfel incat acesta sa realizeze o internalizare morala si o respectare din convingere a normelor si regulilor de conduita;

b). institutionalizate, realizate prin intermediul diferitelor organisme si institutii de stat, juridice, politice, administrative, intemeiate pe mijloace de presiune si constrangere;

c). neinstitutionalizate, reprezentate de obiceiuri, cutume, traditii, moravuri, sentimente, opinii care avand o indelungata evolutie cultural-istorica, devin adevarate modele de conduita pe care trebuie sa le urmeze indivizii in diferite contexte sociale in care sunt antrenati.


Controlul social in societatile deschise (democratice) si inchise (totalitare).


Acceptand ideea caracterului evolutiv, politic si chiar ideologic al conceptului de control social, majoritatea specialistilor sunt de acord ca aproape in toate societatile, controlul social urmareste pastrarea echilibrului, a ordinii normative si institutionale, actionand ca un factor de stabilitate sociala. Controlul social are totodata importante implicatii etice, juridice si culturale, intrucat se exercita prin intermediul unor mecanisme., forme si institutii variate, care pot corecta in mare parte deficientele si lipsurile socializarii morale si integrarii sociale. Cu toate acestea, in pofida eforturilor diferitelor institutii si organisme specializatecare utilizeaza o gama variata de mijloace si tehnici de adaptare a indivizilor la normele si structurile social, in multe societati continua sa prolifereze forme de devianta, inadaptare si marginalizare a anumitor indivizi si grupuri.

Pentru realizarea conformitatii indivizilor si prevenirea conflictelor si tensiunilor sociale, dreptul si legislatia sunt utilizate ca forme de control social, menite sa conduca la micsorarea decalajului si discrepantelor sociale, la asanarea surselor potentiale de inegalitate si saracie, la asigurarea dreptului social al individului de a trai o viata civilizata, in concordanta cu standardele unei societati moderne. Pentru acest motiv, multe tari democratice elaboreaza programe de politica sociala, economica si culturala care, dobandind valoare legislativa, urmaresc prioritar adaptarea individului la modelul societal sintetizat in conceptul de "establishment".

O situatie diferita a cunoscut-o dreptul (si legislatia) in regimurile totalitare (comuniste), unde a fost utilizat ca principal mijloc de construire, modelare si perfectionare a "omului nou" prin promovarea "obedientei" totale fata de valorile socialismului, uniformizarea si "standardizarea" conduitelor si comportamentelor si "convergenta" intereselor si aspiratiilor individuale cu cele generale.

Consacrand formal principiul democratiei legii (si implicit nerecunoasterea cutumei si precedentului judiciar ca izvoare ale dreptului), dreptul socialist definit ca "vointa intregului popor ridicata la rang de lege" a reprezentat un mijloc eficace de control al actiunilor tuturor indivizilor si de restrangere a drepturilor si libertatilor fundamentale. El s-a concretizat printr-o adevarata "inflatie" penala, dusa dincolo de limitele normale ale unei protectii si aparari sociale ce exista in orice sociatate civilizata (cum ar fi de pilda sanctionarea extrem de severa a delictelor indreptate contra securitatii statului si ordinii socialiste, a celor care prejudiciaza societatea socialista). In domeniul vietii familiale si intime a individului, controlul social era atotcuprinzator, concretizandu-se intr-o serie de prescriptii si acte normative pronataliste (interzicerea si sanctionarea severa a intreruperii de sarcina) si profamilista (legislatia referitoare la divort). A fost sensibil dezmembrat si diminuat dreptul de proprietate individuala, de contractare si transmitere a unor bunuri imobile

(in special terenuri si cladiri), prin legi de sistematizare teritoriala si de modernizare rurala sau urbana.

Renegand ideea de dreptate si justitie, dreptul socialist a reprezentat un mijloc eficace de aplicare diferentiata a recompenselor si sanctiunilor sociale, in functie de criterii politice si ideologice, ceea ce a generat inegalitati sociale ale caror efecte devin anomice in perioada de tranzitie spre economia de piata ( este cazul si Romaniei postdecembriste).

Definita ca o stare in care normele de baza isi suspenda temporar functionalitatea aceasta anomie sociala poate fi considerata pana la un anumit punct o notiune adecvata societatilor post comuniste, dar prelungirea sau perpetuarea acestei stari anomice poate conduce la scaderea sau chiar disparitia controlului comunitar si familial, la dereglarea ordinii sociale, si la aparitia unor medii sociale subculturale bazate pe devianta si criminalitate.

Acest fenomen se manifesta din plin in Romania anului 2004, cand aproape zilnic avem stiri despre bandele de criminali si mafioti, drogati si proxeneti, prostituate si traficanti, iar legile statului roman sunt mult prea blande pentru acestia.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2023: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact