 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» doctrine si curente
» Curente de gindirea economica din romania in perioada 1859-1918.
|
|
Confruntari de opinii privind rezolvarea problemei agrare dupa unirea din i859 sl modernizarea agriculturii romanesti in a doua jumatate a secolului xix |
|
| Timp de mai bine de un deceniu si jumatate dupa revolutiile din 1848 problema agrara a continuat sa fie cea mai grava, complexa si controversata problema economica din tarile romane deoarece de modul rezolvarii ei depindeau evolutia ulterioara a intregii economii nationale, structurile ei fundamentale si perspectivele ei pe termen lung. Controverse ideologice prind elaborarea si aplicarea legii pentru reforma agrara din anul 1864 Sub presiunea miscarilor antifeudale, marea boierime conservatoare a inteles ineilitatea abolirii institutiilor feudale si a incercat sa se prevaleze de popularitatea dezideratelor burghezo-democratice in interesul ei ingust. Pornind de la afirmatia ca "proprietatea este stinta si inolabila", dar netinind seama de faptul ca aceasta lozinca se referea la proprietatea privata moderna (deci burgheza) si nu la proprietatea feudala, grevata de multiple sertuti, boierimea a invocat aceasta idee in apararea pretentiilor sale exagerate si nejustificate de a ramine stapina pe intregul pamint, eliberindu-se de obligatiile pe care le avea fata de tarani, pe care ar fi dorit sa-i transforme in simplii chiriasi, respectiv sa-i proletarizeze.In functie de imprejurari, reprezentantii marii boierimi conservatoare recurgeau la argumente diverse prin care incercau sa impuna o rezolvare a problemei agrare convenabila numai pentru ei. Exemplul cel mai tipic ni-l ofera Barbu Catargiu. in lucrarea sa din 1856, publicata anonim la Bruxelles in limba franceza sub titlul "Starea sociala a principatelor dunarene", B. Catargiu incerca sa prezinte relatiile dintre boieri si taranii dependenti intr-o forma infrumusetata, ca fiind libere, asemanatoare celor din tarile occidentale, bazate pe libera intelegere dintre parti. Dar riposta democratica la aceasta mistificare nu a intirziat. in acelasi an, democratul Al. G. Golescu-Negru publica la Paris lucrarea "Despre abolirea serbiei in principatele dunarene", in care, continuind firul gindirii lui N. Balcescu, demonstreaza anacronismul clacii si al altor obligatii feudale, pronuntindu-se pentru inlaturarea lor si rezolvarea problemei agrare pe cale democratica, prin improprietarirea taranilor clacasi in schimbul unei rascumparari banesti. Ulterior, cind in primul al discutiilor politice controversele ideologice s-au axat pe probleme politice, in primul rind, problema nationala, atit in divanurile ad-hoc (1857-l858), cit si in Comisia Centrala de la Focsani (1859), problema agrara a continuat sa fie piatra de incercare a capacitatii diferitelor partide politice si grupari sociale de a intelege dimensiunea progresului social si masurile practice cele mai nimerite pentru infaptuirea lui.In acest context s-au infruntat doua pozitii diametral opuse: punctul de vedere al taranilor clacasi, care revendicau improprietarirea lor cu pamint, admitind, ca o concesie facuta boierilor pentru a le domoli inversunarea, plata unei desubiri banesti, punct de vedere sustinut de deputatii taranilor in adunarile ad-hoc (Mircea Malaeru in Tara Romaneasca si Ioan Roata in Moldova) si de intelectuali cu vederi democratice cum au fost mai ales M. Kogalniceanu si V. Malinescu; punctul de vedere retrograd al marilor boieri conservatori, care respingeau improprietarirea si doreau "eliberarea pamintului" de tarani, admitind ulterior, ceea ce ei numeau "libera intelegere" dintre proprietarul de pamint devenit proprietar absolut si fostul clacas, deposedat de drepturile lui seculare asupra pamintului si lipsit total de pamint. Acest conflict social major s-a manifestat cu putere si in Adunarea Legislativa (1861 -l864), culminind cu divergenta dintre adeptii improprietarii in frunte cu M. Kogalniceanu si adversarii ei inversunati in frunte cu B. Catargiu. Victoria a revenit, in cele din urma, fortelor progresiste si democratice sprijinite de domnitorul A.I. Cuza si s-a concretizat in adoptarea Legii pentru reforma agrara (1864) care prevedea improprietarirea taranilor cu 2/3 din pamintul arabil luat de la mosieri, padurile raminind in proprietatea mosierilor, iar taranii fiind obligati la plata unei desubiri banesti6. Aplicarea acestei legi agrare a fost insa defectuoasa, taranii nu au primit pamint suficient, au fost lipsiti de pasuni si, in plus, dupa detronarea lui A.I. Cuza prin intelegerea dintre mosieri si o parte a burgheziei, prevederile legii agrare au fost considerabil limitate de adoptarea legilor pentru "invoielile" sau Opera economica a lui Ion lonescu de la Brad (1818 - 1892). Ca martor ocular si participant activ la toate marile evenimente economico-sociale din tara noastra de la revolutia din 1848 pina spre sfirsitul secolului XIX, Ion lonescu de la Brad (Moldova) a fost unul dintre cei mai de seama oameni politici si de cultura din tara noastra, specialist in probleme agronomice si economice, unul dintre cei mai prestigiosi militanti pentru propasirea taranimii si a agriculturii din Romania. Profesor de agricultura la Academia Mihaileana, plublicist cu vederi democratice, fermier si specialist recunoscut in probleme tehnice si economico-sociale referitoare la agricultura, 1. lonescu de la Brad a participat activ la revolutia de la 1848 ca cepresedinte al Comisiei pentru proprietate, apoi ca membru in Comisia Centrala de la Focsani, situindu-se de partea taranilor si sustinind ideea improprietaririi lor ca mijloc de emancipare sociala si conditie esentiala a modernizarii agriculturii romanesti. intre 1876 -l883 a fost deputat in parlamentul tarii, ales de colegiul taranesc al judetului Roman. Lucrarile lui cele mai importante au fost publicate dupa reforma agrara din 1864 si anume: trei monografii despre agricultura romana din judetele Dorohoi (1866), Mehedinti (1868) si Putna (1869), doua lucrari prnd creditul rural: (1876, "Creditul rural"; 1800, "Creditul") si o lucrare de sinteza "Agricultura romana de la Brad" (1876). Esenta gindirii economice a lui I. lonescu de la Brad a constituit-o preocuparea lui pentru emanciparea taranimii de sub jugul diferitelor forme de robie (robia pamintului, a banului si a ignorantei) si pentru practicarea agriculturii pe baze rationale, stiintifice ("agricultura rezonata"). Referindu-se la primul aspect mentionat, I. lonescu de la Brad spunea intr-o cuntare tinuta in 1883 la Adunarea deputatilor ca: 1) "Cer sa emancipati taranii de robia banilor si de robia ignorantei, precum Cuza-Voda i-a emancipat din robia pamintului (respectiv din robia feudala - n.ns. - SSS). 2) Cer sa dati pamint taranilor ce voiesc sa cumpere si sa li-l dati ieftin, ca nu dati din binele vostru, ci din fondurile de faceri de bine si sa nu cereti a 5-a parte inainte, sa nu cereti aceea ce taranul n-are de unde sa va dea. 3) Cer, in fine, sa emancipati taranii din robia banilor, infiintind banca sateasca care sa pue in stare pe tarani a nu-si mai nde munca lor cu preturi scazute, si prin banca a-si indestula nevoia ce au de bani si a lua pe munca lor adevaratul ei pret"7. Pretuind in mod deosebit munca libera ca sursa de inavutire a oamenilor si a tarilor, 1. lonescu de la Brad a subliniat importanta folosirii masinilor si a altor imbunatatiri tehnice in agricultura cu scopul cresterii randamentului acestei ramuri economice de baza a Romaniei. Pentru organizarea rationala a agriculturii romanesti, el preconizeaza dezvoltarea invatamintului agricol, o politica fiscala democratica menita sa-i stimuleze pe tarani in actitatea economica si un sistem de credit ieftin care sa le permita acestora "combinarea stiintei cu experienta", respectiv ridicarea nivelului tehnic si organizatoric al gospodariilor taranesti. El recomanda, de asemenea, asocierea producatorilor atunci cind sint confruntati cu probleme care depasesc puterea lor economica indiduala. Adept al democratismului revolutionar in timpul lui N. Balcescu, 1. lonescu de la Brad a evoluat, ulterior, pe pozitia liberalismului moderat, neintelegind importanta strategica a industriei pentru destinul economiei nationale pe termen lung, precum si necesitatea protectionismului. Pe baza competentei lui indiscuile, in problemele agriculturii din Romania moderna, I. lonescu de la Brad ramine una dintre cele mai remarcabile personalitati ale gindirii economice si etii publice din tara noastra. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
