StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie comerciala
Trimite articolul prin email Cadrul conceptual al activitatii comerciale : Economie comerciala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Cadrul conceptual al activitatii comerciale



Scurta incursiune in istoria comertului

Comertul parte componenta a economiei nationale

Continutul, functiile si rolul comertului

Scurta incursiune in istoria comertului

Comertul cuprinde, in sensul de relatie economica, actele de cumparare si revanzare de marfuri cu scopul obtinerii de profit.




Etimologic notiunea de comert provine din latina, de la cuvantul „commercium”, cu semnificatia de schimb cu ceva („commercium annonae” = comert cu grau) sau cu cineva („commercium civis” = relatii cu cetatenii). Nota caracteristica a comertului ca fenomen economic si ca notiune, este mijlocirea schimbului intre producatori si consumatori.

Aparitia schimbului realizat in mod regulat, este indiscutabil legata de aparitia diviziunii muncii.

Diviziunea sociala a muncii a aparut in perioada de destramare a comunei primitive, odata cu trecerea la pastorit si agricultura. Diviziunea sociala a muncii este diviziunea prin care diversele comunitati sau membri ai comunitatilor au inceput sa se ocupe cu diverse forme de activitate productiva.

Prima mare diviziune a muncii a constituit-o desprinderea triburilor de pastori de cele de agricultori. Rezultat al fortelor de productie, prima mare diviziune a muncii a provocat o simtitoare crestere a productivitatii muncii pentru acele timpuri. In afara de aceasta, triburile de pastori, nu numai ca aveau o productivitate a muncii mai mare in domeniul cresterii vitelor, in comparatie cu celelalte triburi, dar produceau si cu totul alte produse decat cei se ocupau cu agricultura si aceasta a avut o deosebita importanta pentru dezvoltarea schimbului.  In aceasta perioada schimbul se facea in natura si purta numele de troc sau trampa (adica schimb nemijlocit de marfa contra marfa).

A doua mare diviziune sociala a muncii a constituit-o desprinderea mestesugarilor de agricultori. Odata cu aceasta sfera schimburilor s-a largit considerabil. Daca agricultorii si crescatorii de vite consumau ei insisi cea mai mare parte a produselor si destinau schimbului numai o mica parte din productia lor, mestesugurile, dimpotriva, destinau schimbului cea mai mare parte a productiei lor, sau chiar toata productia lor. Apare asadar, productia destinata special pentru schimb. Datorita acestei separari trocul nu mai corespundea necesitatilor comertului in dezvoltare. S-a simtit nevoia unei altfel de marfi care sa serveasca drept mijloc de schimb si pe care oricine sa-si vanda marfa si sa poata apoi cumpara cu ea marfa de care avea nevoie. Rolul echivalentului general, aparut inca in perioada trocului, l-au jucat diferitele marfuri (pieile, blanurile, cerealele, sarea etc.). Din multimea echivalentelor generale, metalele au inceput din ce in ce mai mult sa fie intrebuintate ca bani. Aparitia banilor a fost un rezultat al intensificarii schimbului de marfuri. Odata cu aparitia banilor, schimbul direct de marfa contra marfa, a cedat locul circulatiei marfurilor, adica schimbului de marfuri prin intermediul banilor.

A treia mare diviziune sociala a muncii apare prin desprinderea de restul populatiei a clasei negustorilor, care se ocupau exclusiv cu comertul. Limitele teritoriale ale schimbului au inceput sa se largeasca si masa produselor destinate pietei a inceput sa devina tot mai mare. Pe masura largirii limitelor teritoriale ale schimbului si a intensificarii lui a aparut necesitatea unui intermediar intre vanzatori si cumparatori, care sa se ocupe cu schimbul de marfuri. Acest rol de intermediar au inceput sa-l indeplineasca negustorii. Odata cu dezvoltarea schimbului si indeosebi cu separarea negustorilor de restul populatiei, mijlocitor intre producatori si consumatori, odata cu aparitia statului, metalele nobile au inceput sa circule sub forma de moneda batuta de stat sau garantata de stat. Aparitia banilor de metal a fost rezultatul unui lung proces istoric de dezvoltare a schimbului.

Deci, caracterul istoric al comertului este pus in evidenta de aparitia sa pe o anumita treapta a dezvoltarii economice si de functiile si formele sale de exercitare specifice fiecarei perioade istorice.

Comertul s-a separat, ca activitate economica distincta in societate, in momentul in care schimbul de produse nu a mai putut fi infaptuit de producatorii insisi datorita amplorii sale.

Comertul a dus la largirea relatiilor de schimb din interiorul si din afara cetatilor antice (polisurilor), contribuind, alaturi de dezvoltarea mestesugurilor, la crearea civilizatiei acestor orase-state.

In ansamblul ei, economia lumii antice ramane insa o economie inchisa, bazata pe mica productie agricola, productia comunitatilor rurale si productia agricola si mestesugareasca a marilor gospodarii exploatate cu munca sclavilor. Schimbul era impus de necesitatea satisfacerii nevoilor de produse mestesugaresti ale acestora, precum si de cerintele pentru bunuri de lux ale paturilor avute, asigurate in special de negustori.

Acest tip de economie a continuat si dupa decaderea importantei vechilor cetati antice si a Imperiului Roman, in conditiile aparitiei raionalului si a relatiilor feudale. Curtea seniorului feudal este acum centrul in jurul caruia se grupau toate gospodariile servilor, acestia intretinand prin renta in munca, si apoi prin produse, nevoile si luxul seniorilor, inclusiv cele privind apararea armata a statului feudal. Schimbul era restrans la nevoile gospodariei naturale, avand in cea mai mare parte un caracter local. Comertul a continuat sa se dezvolte prin crearea de noi drumuri comerciale, prin descoperirile de noi teritorii.

Comertul cunoaste o dezvoltare puternica incepand cu secolele XV si XVI, cand apar conditii noi pentru largirea schimbului si a pietei. Economia inchisa de tip feudal incepe sa fie atrasa in sfera economiei orasenesti odata cu dezvoltarea meseriilor si a oraselor.

Cresterea importantei comertului in economie este reflectata pe planul gandirii economice a secolelor XVI-XVII de doctrina mercantilista, ale carei idei erau legate de promovarea comertului exterior ca mijloc de obtinere a unor cantitati tot mai mari de aur necesare intaririi puterii seniorilor si a statelor feudale.

Comertul a fost unul din factorii principali ai crearii economiilor nationale sau ai economiei de piata, forma de organizare a economiei in care raporturile de schimb dintre agentii economici devin atotcuprinzatoare. Acest proces a avut loc la inceputul secolului al XVI-lea. Comertul cunoaste o mare dezvoltare, favorizat fiind de revolutia industriala si agricola, de dezvoltarea transporturilor, prin aparitia drumurilor aliniate si pietruite, a transportului pe calea ferata si a navelor propulsate cu energia aburului, precum si de schimbarile in sistemul bancilor, monedei si creditului, moneda devenind independenta de stat, iar biletele de banca luand locul monedei de aur in circulatia banilor. Alaturi de acestea se inscrie triumful unor noi principii ale vietii economice si sociale: principiul libertatii politice si economice, inviolabilitatea proprietatii private, glorificarea spiritului intreprinzator. Comertul este favorizat si aparat de stat prin desfiintarea barierelor vamale dintre orase si provincii, prin perfectionarea institutiilor de drept comercial si a institutiilor de credit. Acum are loc crearea pietei nationale si internationale, relatiile dintre intreprinzatori fiind in exclusivitate relatii de schimb.

Revolutia industriala si aparitia modului de productie capitalist schimba insa raportul dintre capitalul comercial si capitalul industrial. Daca la incepu 151d38b t capitalul comercial domina capitalul industrial, ulterior el devine un auxiliar al acestuia, preluand transformarea continua a capitalului-marfa in capital banesc (vanzarea marfurilor produse) si, in buna parte, transformarea capitalului banesc in capital productiv (aprovizionarea cu marfuri - mijloace de productie - a industriasilor).

Aceasta schimbare reflecta dependenta in economia moderna a comertului de productie si adaptarea continua a activitatii sale la cerintele distributiei produselor, in acelasi timp, prin rolul lui in economie, el constituie o conditie a debuseului si expansiunii productiei. Producatorul ei estimeaza, prin amploarea relatiilor cu comertul piata produselor sale, devenind intr-o buna masura dependent si el de calitatea activitatii comertului. Pe de alta parte, spatiul larg, care separa productia de consum si este acoperit de comert, poate duce la cresterea numarului de intermediari, care incetinesc circulatia produselor si maresc costul produselor la consumator. De aceea, in economia contemporana, ca urmare a cresterii si diversificarii productiei si a accentuarii concurentei pe piata, apare tendinta de integrare a capitalului industrial cu cel comercial, marile firme producatoare organizadu-si o retea proprie de comercializare a produselor sau intervenind activ la desfasurarea activitatii comerciale cu scopul micsorarii timpului de circulatie si promovarii noilor produse pe piata. Pe de alta parte, insusi comertul isi perfectioneaza formele de organizare, simplificand circulatia produselor si rationalizarea proceselor comerciale.

Comertul parte componenta a economiei nationale

In cadrul economiei nationale ramura comertului cuprinde activitatea agentilor economici, persoane fizice si juridice, care intermediaza schimbul intre producatori si consumatori. Ea consta in cumpararea marfurilor de la producatori si revanzare catre consumatorii productivi sau individuali, cu scopul obtinerii unui profit.

Preluarea de catre agentii comerciali a functiilor circulatiei de la agentii producatori este un aspect al diviziunii sociale a muncii, ei reusind ca agenti specializati sa infaptuiasca pentru cele mai multe bunuri circulatia acestora in conditii de eficienta superioara.

Modul de manifestare a ofertei si cererii, precum si conditiile de circulatie a produselor au determinat separarea comertului in subramuri, fiecare cuprinzand in structura ei categorii diverse de agenti economici specializati in circulatia unei grupe sau subgrupe de produse. Se disting astfel, trei subramuri de comert:

v     comert cu mijloace de productie industriale;

v     comert cu produse agricole;

v     comert cu bunuri de consum individual.

a. Comertul cu mijloace de productie industriale:

Cuprinde activitatea agentilor comerciali specializati in cumpararea si vanzarea de bunuri industriale destinate consumului intermediar productiv (produse chimice, piese de schimb, materiale de constructie, furnituri etc.).

Aceste bunuri se fabrica in mod obisnuit de mai multi producatori si se vand unui numar mare de beneficiari, fapt pentru care a aparut necesitatea mijlocirii relatiilor dintre ei de catre un comerciant.

O parte insemnata a bunurilor destinate consumului intermediar circula insa prin relatii de vanzare-cumparare directe intre producatori si consumatorii productivi, fara mijlocirea comertului. Ele se desfasoara prin bursele de marfuri (pentru bunuri fungibile), prin targuri interne si internationale de marfuri si prin societati de aprovizionare si desfacere ale producatorilor sau utilizatorilor.

Comertul cu mijloace de productie industriale este, prin natura participantilor, un comert relativ inchis, numarul acestora fiind restrans, circulatia marfurilor este in principal en gros, desfasurandu-se prin depozite, cu mijloace mecanizate datorita posibilitatilor largi de paletizare si containerizare pe care le presupune sortimentul.

b. Comertul cu produse agricole:

Se exercita de catre agenti economici specializati in circulatia produselor agricole care cumpara produse de la producatorii agricoli (micii producatori, asociatii sau societati agricole) si le vand fabricilor pentru prelucrare sau unor societati comerciale pentru desfacerea lor catre populatie.

O parte din produsele agricole destinate consumului industrial (plantele tehnice si unele produse animaliere) se desfac de catre producatori prin relatii directe cu fabricile de prelucrare, sau producatorii vand direct produse populatiei in pietele orasenesti, targuri deci, fara prezenta relatiilor de intermediere ale comertului.

Caracteristicile comertului cu produse agricole sunt izvorate din particularitatile productiei si consumului acestora. Productia este larg dispersata in spatiu si concentrata in timp, fata de consum, care este mai concentrat in spatiu (in localitatile urbane, exceptand autoconsumul producatorilor) si mai uniforma in timp, ceea ce necesita un efort organizatoric mare pentru formarea ofertei curente sau pentru pastrarea mai indelungata a produselor. Marfurile au un grad ridicat de perisabilitate, ceea ce determina cheltuieli mai mari cu circulatia, pastrarea si conservarea produselor, cu consecinte in final asupra preturilor care cunosc o variabilitate in cursul anului.

c. Comertul cu bunuri de consum individual (de larg consum):

Vanzarea se face prin reteaua larga de magazine din cuprinsul localitatilor sau prin mijloace de comunicatii intre consumator si comerciant.

O parte din unitatile comerciale apartin si producatorilor care isi desfac astfel direct produsele, conditie izvorata din cerintele eficientei.

Marea varietate a marfurilor care intra in circulatia bunurilor de consum a determinat specializarea acestei subramuri de comert pe domenii mai restranse privind grupe sau subgrupe de marfuri. Se disting astfel, ca profil general al unor agenti economici, trei sectoare mari de comert:

marfuri alimentare,

alimentatie publica,

marfuri nealimentare, in sectorul marfurilor nealimentare sunt specializati agenti economici in comertul cu textile-incaltaminte, cu produse metalo-chimice, cu mobila, cu articole electronice si electrocasnice etc.

Comertul cu bunuri de larg consum este caracterizat prin numarul foarte mare de relatii ale agentilor economici cu furnizorii de marfuri si cu masa consumatorilor anonimi. Cererea este foarte diversificata, formata sub influenta a numerosi factori obiectivi (venituri, preturi, particularitati demografice etc.) si subiectivi (comportament de consum), cu variatii sezoniere care impun conditii specifice de corelare a ofertei cu cererea sub aspectul retelei comerciale, formelor de vanzare, sezonului comercial.

Circulatia marfurilor de la producatori la consumatori are loc, pentru cele mai multe bunuri, in doua stadii de desfasurare:

cu ridicata

cu amanuntul.

a.      Circulatia cu ridicata (sau en gros):

cuprinde actele de vanzare-cumparare de marfuri in partizi mari, desfasurate intre producatorii si consumatorii productivi, intre producatori si comercianti sau intre comercianti.

este realizat de agenti economici care mijlocesc aceste acte. Prezenta lor este semnificativa in circulatia bunurilor de consum individuale unde, datorita specializarii productiei, producatorii nu pot intretine relatii economice cu numerosii detailisti.

b.      Circulatia cu amanuntul (sau en detail):

cuprinde actele de vanzare-cumparare in partizi mici, care au loc intre comerciantii detailisti si consumatorii individuali sau direct intre producatori si acesti consumatori.

este specifica circulatiei bunurilor industriale de consum individual si a produselor agricole care intra in consum fara o prelucrare industriala, prin desfacerea de catre producatori.

Stadiile de circulatie cu ridicata si cu amanuntul a marfurilor semnifica si continuitatea sau incheierea circuitului marfurilor, in timp ce in stadiul cu ridicata marfurile raman in continuare in cadrul pietei sau intra in consumul intermediar, prin circulatia cu amanuntul, marfurile parasesc sfera circulatiei si intra in consumul final, incheindu-si circuitul economic.

Comertul se delimiteaza dupa cadrul teritorial in care se desfasoara in:

v     comert interior;

v     comert exterior.

a. Comertul interior:

cuprinde relatiile de intermediere a schimbului si respectiv activitatea agentilor economici specializati in asemenea acte din interiorul tarii, cu capital autohton sau strain.

actele de vanzare-cumparare au loc prin intermediul monedei nationale.

b. Comertul exterior:

cuprinde relatiile de schimb cu strainatatea, relatii de export-import, efectuate de agenti economici specializati in asemenea acte.

relatiile au loc prin intermediul monedei nationale si a monedelor tarilor partenere.

alaturi de agentii specializati in acte de comert exterior, la infaptuirea schimbului cu strainatatea participa si producatorii prin relatiile directe cu firmele straine.

Desi, in principiu, agentii comerciali din economia nationala sunt specializati in una din cele doua forme de comert, ei pot participa la ambele categorii de relatii. Aceasta posibilitate este obiectiv ceruta de insasi necesitatea stabilirii unei corelatii dinamice dintre oferta si cerere in toate fazele pietei.

Comertul – continut, rol, functii

Activitatea de comert consta in relatiile de cumparare - vanzare ale agentilor comerciali cu producatorii si consumatorii si in complexul de operatiuni tehnico-economice care le insotesc si permit trecerea efectiva a marfurilor de la producator la consumator.

Activitatea de cumparare si vanzare a marfurilor desfasurata de comerciant este o concretizare a rotatiei capitalului sau (bani - marfa - bani plus profit) si, in acelasi timp, o componenta a circulatiei generale a marfurilor de la producator la consumator. Cumpararea pentru comerciant este o relatie marfa - bani - marfa cu producatorii, iar vanzarea o relatie asemanatoare a comerciantului cu un alt partener, cu un consumator productiv sau cu unul individual, in fiecare din aceste relatii se manifesta categoriile de oferta si cerere ale pietei, continutul si formele de manifestare a acestora fiind specifice fiecarui gen de agenti economici. De exemplu, cererea are, un alt continut daca provine de la consumatorul individual sau de la un intermediar (cazul circulatiei cu ridicata a marfurilor).

Pentru infaptuirea actelor de schimb, agentii economici angrenati in activitati comerciale realizeaza o serie de activitati specifice, pentru o buna eficientizare a activitatii si pentru cresterea profiturilor:

v     comertul studiaza cererea de marfuri manifestata de beneficiari si constituie oferta sa de marfuri, prin relatii economice (contractuale) cu furnizorii.

v     Formarea ofertei este insotita de procesul de stocare a marfurilor in depozite sau in reteaua de magazine, ca o conditie a asigurarii fluentei circulatiei, in fine, actul de schimb se incheie cu vanzarea produselor catre consumatori, prin unitatile comerciale de tipuri variate, corespunzator cerintelor de comercializare a marfurilor si conditiilor impuse de cererea consumatorilor.

v     Necesitatea utilizarii de catre comercianti a unor forme de plata care avantajeaza pe consumator (partener), cum sunt cambiile, compensatia, clearingul in comertul exterior, creditul in comertul interior, pe langa alte avantaje legate de livrari. Aceasta necesitate decurge din in relatiile de schimb marfa - bani - marfa, transformarea marfii in bani, respectiv vanzarea, este mult mai dificila decat transformarea banilor in marfuri, sau cumpararea lor de catre consumatori. Vanzarea marfurilor inseamna recunoastere a lor ca valori de intrebuintare de catre consumatori, o identitate a ofertei cu cererea de marfuri. Un timp de asteptare prea mare pentru vanzarea produselor poate duce la deprecierea acestora, marirea cheltuielilor de pastrare, a dobanzilor la capitalul imprumutat, ceea ce in final duce la diminuarea profiturilor. Pentru cel care cumpara insa, banii intruchipeaza in mod ideal valoarea, ei putand fi oricand schimbati pe marfuri sau pastrati pentru a astepta conditii mai bune ale pietei, in plus, pe o piata concurentiala, unde oferta provine de la mai multi producatori, consumatorul manifesta exigente care inseamna pentru producator tot atatea dificultati in vanzarea produselor.

v     Relatiile de vanzare-cumparare implica si deplasarea fizica a marfurilor, intre agentii economici, deoarece locul de productie nu corespunde cu cel de consum. De asemenea, in timpul cat dureaza realizarea lor ca valori, marfurile sunt supuse actiunii unor factori de natura fizica sau biochimica, punandu-se astfel degrada, fapt care necesita cheltuieli de ambalare, de pastrare si conservare a lor, efectuate fie de producator, fie de comerciant.

v     Pastrarea marfurilor este o conditie obiectiva si datorita separarii in timp pentru unele marfuri (este cu caracter sezonier) a momentului productiei de cel al desfacerii. Indiferent cui apartin - productiei sau comertului - ele sunt activitati necesitate de infaptuirea schimbului, a actelor de vanzare - cumparare.

v     Pentru a fi vandute, marfurile primite de la mai multi furnizori sunt asortate, prezentandu-se consumatorilor in varietatea de dimensiuni, modele, culori etc., operatiuni care se desfasoara in depozitele comertului cu ridicata sau in unitatile cu amanuntul si reprezinta continutul tehnic al gestiunii stocurilor.

v     Vanzarea marfurilor in unitati are loc in forme variate (prin intermediul vanzatorilor, prin autoservire, expozitii cu vanzare, prin corespondenta, internet etc.), care presupun tehnici specifice de desfasurare.

v     Necesitatea vehicularii in relatiile de comert a unui mare numar de informatii asupra pietei si asupra gestiunii valorilor materiale care intra in componenta managementului fiecarei unitati. Aceste informatii sunt asigurate fie de ramura independenta a informaticii (centre de prelucrare a datelor), fie prin mijloace de informatie ale fiecarei unitati.

Asupra naturii activitatii de comert, a caracterului muncii desfasurate in aceasta ramura, teoria economica a formulat teze diferite, de la includerea lui in activitatile prestatoare de servicii pana la cea de ramura la totalitatea productiva a economiei nationale.

Apartenenta comertului la ramura serviciilor rezulta din impartirea activitatii economice la trei sectoare:

primar, cuprinzand ramurile extractive si agricultura;

secundar, cuprinzand ramurile prelucratoare

tertiar, cuprinzand ramurile prestatoare de servicii, la care se include si comertul.

O asemenea conceptie sta si la baza clasificarii activitatilor economice la 'Sistemul contabilitatii nationale'' pentru tarile membre O.N.U., introdus in 1970. Comertul este inclus in activitatea de 'Productie de bunuri si servicii', categoria 'servicii marfare', alaturi de transporturi, asigurari, credit, mediana si sanatate (un serviciu este considerat marfar daca poate face obiectul unei vanzari sau cumparari pe o piata si daca este produs de o unitate institutionala la care cel putin 50% din resurse provin din vanzarea serviciilor).

Conceptia potrivit careia comertul se include in ramurile productiei materiale se sprijina pe conceptul de 'muncitor colectiv productiv' la economie, potrivit caruia sunt productive, creatoare de o valoare toate ramurile care concura la procesul de productie, inclusiv sfera serviciilor pentru productie. Comertul se inscrie in aceste activitati prin multiplele raporturi pe care le are cu productia. El pregateste productia, oferind acesteia informatiile asupra consumului, asupra pietei, consumul fiind insusi scopul productiei. Odata productia infaptuita, comertul asigura realizarea acesteia, adica transforma marfurile in bani, produsele ajungand la consumatori si creandu-se astfel conditiile reluarii productiei. Comertul este totodata si un factor al expansiunii productiei, al cresterii economice, contribuind prin actiunile sale de promovare a noilor produse.

Rolul si functiile comertului

Comertul, in acceptiunea sa de ramura a economiei nationale, indeplineste un important rol in procesul reproductiei, fiind un factor al cresterii economice si unul din mijloacele principale de satisfacere a nevoilor de trai ale populatiei. Acest rol este evidentiat de functiile lui economice si sociale:

Realizarea marfurilor, trecerea lor de la producator la consumator prin acte de vanzare-cumparare. Prin realizare, marfurile isi incheie circuitul economic, intra in consumul intermediar sau final in functie de destinatia lor, permitand producatorilor sa-si reia procesul de productie.

Prin realizarea produselor, producatorii isi recupereaza cheltuielile de productie si obtin un profit, care, folosit pentru investitii, reprezinta una din resursele cresterii economice. Pe seama profitului se formeaza mijloacele de investitii ale intreprinderilor, resursele statului pentru finantarea unor obiective de interes public si partial, economiile populatiei (pe seama dividendelor incasate la actiunile pe care le detin), care sunt folosite pentru cumpararea de noi actiuni. Investitiile au un rol multiplicator in cresterea economica, ele creand noi locuri de munca, deci venituri mai mari pentru populatie, o cerere de marfuri sporita si in final o productie mai mare.



Comertul contribuie la infaptuirea echilibrului monetar. Contributia consta in crearea conditiilor pentru realizarea marfurilor prin corelarea ofertei cu cererea in economie si asigurarea fluentei circulatiei. O activitate comerciala normala creeaza conditiile unei rotatii corespunzatoare a banilor si efectuarea cu regularitate a platilor catre furnizori, inclusiv a creditelor comerciale ajunse la scadenta, achitarea impozitelor catre stat, a dividendelor catre actionari etc. Blocarea circulatiei determina sistarea in lant a platilor si, ca urmare, degajarea unor sume suplimentare din depozitele de tezaurizare ale bancilor de emisie, care maresc cantitatea de bani aflata in circulatie, cu consecinte negative asupra stabilitatii pietei (aparitia inflatiei si in final a crizelor).

Corelarea productiei cu consumul, a ofertei cu cererea. Facand legatura intre productie si consum, comertul este influentat de fiecare dintre aceste doua sfere ale reproductiei. Productia influenteaza hotarator comertul, deoarece ea determina obiectul acestuia, de asemenea, productia influenteaza comertul prin ritmul cu care acesta urmeaza schimbarile intervenite in dinamica si structura productiei. De exemplu, marile suprafete comerciale au aparut odata cu productia de masa, iar autoservirea ca forma de distributie a acesteia a fost stimulata de progresele obtinute de industrie in pregatirea produselor pentru vanzare. Comertul este influentat si de consum, deoarece aspectele definitorii ale consumului, cum sunt volumul si structura acestuia, localizarea lui teritoriala, sezonalitatea, formele de satisfacere (direct sau prin intermediul relatiilor de piata) determinand amploarea si structura masei de marfuri care circula prin comert, particularitatile teritoriale ale acesteia, distributia ei in timp, formele de vanzare practicate etc. La randul sau, comertul exercita o influenta activa asupra celor doua sfere ale reproductiei, contribuind la asigurarea - echilibrului dintre ele. Prin comert sunt transmise catre productie informatii cu privire la structura nevoilor de consum, constituind factorul de motivare a necesitatii productiei si un impuls permanent pentru largirea si diversificarea acesteia. Totodata, comertul influenteaza consumul, largind sfera trebuintelor prin noile produse pe care industria le ofera pe piata.

Comertul ajuta la infaptuirea repartitiei in economie. Inainte de a avea loc consumul bunurilor create ele trebuie insusite de participantii la producerea lor (factorii de productie), moment care semnifica repartitia in economie. Sublinierea contributiei comertului la procesul repartitiei, ca o functie distincta de cea a realizarii, defineste rolul fundamental al comertului in satisfacerea nevoilor de marfuri ale populatiei. Repartitia cuprinde in sens larg ansamblul relatiilor din economie prin care factorii de productie sunt distribuiti pe ramuri si zone de productie, precum si repartizarea venitului national creat pentru acumulare si consum, in sens restrans, ea cuprinde relatiile prin care bunurile de consum individual sunt insusite de membrii societatii. Relatiile de repartitie sunt interdependente cu relatiile de schimb, prin vanzarea si cumpararea marfurilor de catre agentii economici avand loc o distribuire a factorilor de productie catre agentii economici, precum si distribuirea economica a bunurilor de consum individual catre populatie. Infaptuirea repartitiei in economie, ca o componenta a politicii economice, impune numeroase exigente fata de calitatea activitatii comerciale:

dezvoltarea retelei comerciale astfel incat in fiecare localitate sa existe unitati diversificate ca profil, corespunzator nevoilor de aprovizionare ale tuturor categoriilor de consumatori si distribuite teritorial in interiorul localitatilor, intr-o conceptie care sa apropie cat mai mult reteaua de consumatori.

studierea sistematica a cererii de marfuri a populatiei, ca o conditie a satisfacerii ei corespunzator optiunilor foarte variate ale consumatorilor;

angajarea personalului comercial dupa criterii care sa ateste aptitudinile de a lucra cu publicul de a fi un interlocutor adaptabil la comportamentul comercial al fiecarui client, precum si posedarea unei pregatiri profesionale la nivelul impus de progresele actuale in evolutia ofertei si a tehnologiilor comerciale;

ridicarea nivelului servirii comerciale prin acordarea de servicii comerciale cat mai variate consumatorilor;

asigurarea protectiei consumatorilor pentru calitatea produselor, libertatea de alegere, corectitudinea privind preturile cerute etc.

Pregatirea marfurilor pentru vanzare. Pentru ca marfurile sa poata fi vandute ele trebuie sa fie prezentate in unitatile comerciale in structura sortimentala si sub aspectul calitativ ce le fac apte pentru a fi insusite de consumatori. Multe din produse nu pot intra in consum fara aceasta pregatire, deoarece sunt livrate de producatori, intr-o structura de productie, adica in loturi mari si cu varietati sortimentale restranse. In alte cazuri, ele sunt livrate in vrac, sau expediate de furnizori in loturi si in ambalaje care le modifica aspectul comercial. De aceea, in comert ele cunosc o pregatire pentru vanzare sau, in multe cazuri o adaptare la cerintele consumului. In prezent se remarca preocuparea furnizorilor de a livra marfurile cu un grad superior de prezentare comerciala, in ambalaje care permit difuzarea cu usurinta a produselor la consumatori, ceea ce ridica eficienta activitatii economice a comertului si calitatea servirii consumatorilor.

Intrebari cu variante de raspuns

Raspuns corect



Notiunea de comert provine:

din latina, de la cuvantul „commercium”, cu semnificatia de schimb cu ceva sau cu cineva;

din mijlocirea schimbului intre producatori si consumatori;

din italiana, de la cuvantul „commercium”, cu semnificatia de schimb cu ceva sau cu cineva;



Raspuns corect



Comertul a aparut ca urmare a aparitiei schimbului, determinat la randul sau de aparitia diviziunii sociale a muncii. In aceasta acceptie, diviziunea sociala a muncii reprezinta:

perioada de destramare a comunei primitive, odata cu trecerea la pastorit si agricultura.

este diviziunea prin care diversele comunitati sau membri ai comunitatilor au inceput sa se ocupe cu diverse forme de activitate productiva.

Diviziunea muncii nu a stat la aparitia schimbului, fiind o activitate distincta de comert.



Raspuns corect



Din punct de vedere istoric aparitia si dezvoltarea comertului este strict legata de diviziunea sociala a muncii. Comertul s-a separat, ca activitate economica distincta in societate, in momentul in care:

schimbul de produse nu a mai putut fi infaptuit de producatorii insisi datorita amplorii sale;

a avut loc largirea relatiilor de schimb din interiorul si din afara cetatilor antice (polisurilor), contribuind, alaturi de dezvoltarea mestesugurilor, la crearea civilizatiei acestor orase-state;

pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale au aparut negustorii, ca activitate distincta.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



In ansamblul ei, economia lumii antice a fost o economie inchisa, bazata pe:

mica productie agricola, productia comunitatilor rurale si productia agricola si mestesugareasca a marilor gospodarii exploatate cu munca sclavilor;

schimbul era impus de necesitatea satisfacerii nevoilor de produse mestesugaresti ale acestora, precum si de cerintele pentru bunuri de lux ale paturilor avute, asigurate in special de negustori;

relatii de schimb complexe, care necesitau intermediari in procesul de comercializare a bunurilor si serviciilor.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Comertul cunoaste o dezvoltare puternica incepand cu secolele:

XX cand comertul se contureaza in adevaratul sens al cuvantului.

XV si XVI, cand apar conditii noi pentru largirea schimbului si a pietei.

XVI-XVII, odata cu conturarea doctrinei mercantiliste, ale carei idei erau legate de promovarea comertului exterior ca mijloc de obtinere a unor cantitati tot mai mari de aur necesare intaririi puterii seniorilor si a statelor feudale.



Raspuns corect



In evolutia sa istorica, comertul cunoaste o mare dezvoltare, favorizat fiind de:

revolutia industriala si agricola, de dezvoltarea transporturilor, prin aparitia drumurilor aliniate si pietruite,

dezvoltarea transportului pe calea ferata si a navelor propulsate cu energia aburului;

de schimbarile in sistemul bancilor, monedei si creditului;

desfiintarea barierelor vamale dintre orase si provincii, prin perfectionarea institutiilor de drept comercial si a institutiilor de credit.

Toate acestea



Raspuns corect



In cadrul economiei nationale ramura comertului cuprinde:

activitatea agentilor economici, persoane fizice si juridice, care intermediaza schimbul intre producatori si consumatori;

activitatea care consta in cumpararea marfurilor de la producatori si revanzare catre alti agenti economici productivi cu scopul obtinerii unui profit;

agentii specializati sa infaptuiasca pentru cele mai multe bunuri circulatia acestora in conditii de eficienta superioara.



Raspuns corect



Subramurile comertului, fiecare cuprinzand in structura ei categorii diverse de agenti economici specializati in circulatia unei grupe sau subgrupe de produse, sunt:

comert cu mijloace de productie industriale;

comert cu produse agricole;

comert cu bunuri de consum social.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Comertul cu mijloace de productie industriale, cuprinde:

Vanzarea – cumpararea de bunuri industriale destinate consumului individual sau de grup;

activitatea agentilor comerciali specializati in cumpararea si vanzarea de bunuri industriale destinate consumului intermediar productiv (produse chimice, piese de schimb, materiale de constructie, furnituri etc.);



vanzarea – cumpararea unor bunuri care se fabrica in mod obisnuit de un singur producator si se vand unui numar mare de beneficiari.



Raspuns corect



O parte insemnata a bunurilor destinate consumului intermediar circula prin relatii de vanzare-cumparare directe intre producatori si consumatorii productivi, prin intermediul:

burselor de marfuri (pentru bunuri fungibile),

prin targuri interne si internationale de servicii;

prin societati de aprovizionare si desfacere ale producatorilor sau utilizatorilor.



Raspuns corect



Comertul cu mijloace de productie industriale, prin natura participantilor, este o activitate prin care are loc:

circulatia marfurilor este in principal en detail

un comert relativ inchis, numarul participantilor fiind restrans,

circulatia marfurilor este in principal en gros,

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Comertul cu produse agricole se realizeaza de catre:

agenti economici specializati in circulatia produselor cu caracter agro-industrial, care cumpara produse de la producatorii industriali si le vand fabricilor pentru prelucrare sau unor societati comerciale pentru desfacerea lor catre populatie;

agenti economici specializati in circulatia produselor cu caracter agricol, care cumpara produse de la producatorii agricoli si le vand fabricilor pentru prelucrare sau unor societati comerciale pentru desfacerea lor catre populatie;

producatori prin relatii directe cu fabricile de prelucrare, sau producatorii vand direct produse populatiei in pietele orasenesti, targuri deci, fara prezenta relatiilor de intermediere ale comertului.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Caracteristicile comertului cu produse agricole sunt:

productia este larg dispersata in spatiu si concentrata in timp, fata de consum, care este mai concentrat in spatiu (in localitatile urbane, exceptand autoconsumul producatorilor) si mai uniforma in timp,

marfurile au un grad ridicat de perisabilitate, ceea ce determina cheltuieli mai mari cu circulatia, pastrarea si conservarea produselor;

circulatia produselor agricole este ingreunata de sezonalitatea productiei.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Comertul cu bunuri de consum individual (de larg consum) se caracterizeaza prin:

vanzarea se face prin reteaua larga de magazine din cuprinsul localitatilor sau prin mijloace de comunicatii intre consumator si producator;

o parte din unitatile comerciale apartin si producatorilor care isi desfac astfel direct produsele;

o mare varietate de bunuri ceea ce a determinat specializarea acestei subramuri de comert pe domenii mai restranse privind grupe sau subgrupe de marfuri.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



In comertul cu bunuri de consum individual  se disting urmatoarele sectoare:

marfuri alimentare, alimentatie publica, servicii;

marfuri alimentare, nealimentare, alimentatie publica;

marfuri alimentare, marfuri nealimentare.



Raspuns corect



Comertul cu bunuri de larg consum este caracterizat prin:

numarul foarte mare de relatii ale agentilor economici cu furnizorii de marfuri si cu masa consumatorilor anonimi;

cererea este foarte diversificata, formata sub influenta a numerosi factori obiectivi (venituri, preturi, particularitati demografice etc.) si subiectivi (comportament de consum),

variatii sezoniere care impun conditii specifice de corelare a ofertei cu cererea sub aspectul retelei comerciale, formelor de vanzare, sezonului comercial.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Circulatia marfurilor cu ridicata (sau en gros), cuprinde:

actele de vanzare-cumparare de marfuri in partizi mari,

actele de vanzare-cumparare in partizi mici, care au loc intre comerciantii detailisti si consumatorii individuali sau direct intre producatori si acesti consumatori;

actele de vanzare cumparare desfasurate intre producatorii si consumatorii productivi, intre producatori si comercianti sau intre comercianti;

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Circulatia marfurilor cu amanuntul (sau en detail), cuprinde:

actele de vanzare-cumparare in partizi mici, care au loc intre comerciantii detailisti si consumatorii individuali sau direct intre producatori si acesti consumatori;

vanzarea – cumpararea bunurilor industriale de consum individual si a produselor agricole care intra in consum fara o prelucrare industriala, prin desfacerea de catre producatori;

actele de vanzare cumparare desfasurate intre producatorii si consumatorii productivi, intre producatori si comercianti sau intre comercianti;

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Comertul interior, cuprinde:

relatiile de intermediere a schimbului;

activitatea agentilor economici specializati in asemenea acte din interiorul tarii, cu capital autohton sau strain;

actele de vanzare-cumparare au loc prin intermediul monedei euro.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Comertul exterior, se caracterizeaza prin:

relatiile au loc prin intermediul monedei nationale si a monedelor tarilor partenere;

cuprinde relatiile de schimb cu strainatatea, relatii de export-import, efectuate de agenti economici specializati in asemenea acte;

alaturi de agentii specializati in acte de comert exterior, la infaptuirea schimbului cu strainatatea participa si producatorii prin relatiile directe cu firmele straine.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Agentii economici implicati in activitati comerciale realizeaza o serie de activitati specifice, pentru o buna eficientizare a activitatii si pentru cresterea profiturilor, dintre care amintim:

comertul studiaza cererea de marfuri satisfacuta, manifestata de beneficiari si constituie oferta sa de marfuri, prin relatii economice (contractuale) cu furnizorii;



formarea ofertei este insotita de procesul de stocare a marfurilor in depozite sau in reteaua de magazine,

necesitatea utilizarii de catre comercianti a unor forme de plata care avantajeaza pe consumator (partener), cum sunt cambiile, compensatia, creditul in comertul interior, pe langa alte avantaje legate de livrari.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Agentii economici implicati in activitati comerciale realizeaza o serie de activitati specifice, pentru o buna eficientizare a activitatii si pentru cresterea profiturilor, dintre care amintim:

deplasarea fizica a marfurilor, intre agentii economici, deoarece locul de productie nu corespunde cu cel de consum;

pastrarea marfurilor datorita separarii in timp pentru unele marfuri (este cu caracter sezonier) a momentului productiei de cel al desfacerii;

marfurile primite de la mai multi furnizori sunt asortate, prezentandu-se consumatorilor in varietatea de dimensiuni, modele, culori etc.,

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Agentii economici implicati in activitati comerciale realizeaza o serie de activitati specifice, pentru o buna eficientizare a activitatii si pentru cresterea profiturilor, dintre care amintim:

vanzarea marfurilor in unitati are loc in forme variate (prin intermediul vanzatorilor, prin autoservire, expozitii cu vanzare, prin corespondenta, internet etc.), care presupun tehnici specifice de desfasurare;

necesitatea vehicularii in relatiile de comert a unui mare numar de informatii asupra consumatorilor si nivelul veniturilor acestora;

selectarea informatiilor din bazele de date ale societatilor specializate in informatica.



Raspuns corect



Comertul, in acceptiunea sa de ramura a economiei nationale, indeplineste un important rol in procesul reproductiei, fiind:

un factor al cresterii economice;

unul din mijloacele principale de satisfacere a nevoilor de trai ale populatiei.

Unul din mijloacele principale de obtinere a profiturilor.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Functiile economice si sociale ale comertului, ca ramura a economiei nationale, sunt:

comertul contribuie la infaptuirea echilibrului monetar;

realizarea marfurilor, trecerea lor de la producator la consumator prin acte de vanzare-cumparare;

corelarea productiei cu consumul, a ofertei cu cererea.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Functiile economice si sociale ale comertului, ca ramura a economiei nationale, sunt:

comertul este influentat atat de productie cat si de consum;

comertul ajuta la infaptuirea repartitiei in interiorul firmei;

comertul realizeaza pregatirea marfurilor pentru vanzare.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Productia influenteaza hotarator comertul, deoarece:

productia determina obiectul comertului,

productia influenteaza comertul prin ritmul cu care acesta urmeaza schimbarile intervenite in dinamica si structura productiei;

productia determina ceea ce se va consuma in viitor indiferent de cerintele populatiei.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Comertul este influentat de consum, deoarece:

se vor comercializa doar acele bunuri care sunt recunoscute ca fiind de calitate;

aspectele definitorii ale consumului, cum sunt volumul si structura acestuia, localizarea lui teritoriala, sezonalitatea, formele de satisfacere (direct sau prin intermediul relatiilor de piata) determinand amploarea si structura masei de marfuri care circula prin comert,

particularitatile teritoriale ale consumului, influenteaza formele de vanzare utilizate de comert.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Infaptuirea repartitiei in economie, ca o componenta a politicii economice, impune numeroase exigente fata de calitatea activitatii comerciale:

dezvoltarea retelei comerciale astfel incat in fiecare localitate sa existe unitati diversificate ca profil, corespunzator nevoilor de aprovizionare ale tuturor categoriilor de consumatori;

studierea sistematica a ofertei de marfuri a populatiei, ca o conditie a satisfacerii ei corespunzator optiunilor foarte variate ale producatorilor;

angajarea personalului comercial dupa criterii care sa ateste aptitudinile de a lucra cu publicul;

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Raspuns corect



Infaptuirea repartitiei in economie, ca o componenta a politicii economice, impune numeroase exigente fata de calitatea activitatii comerciale:

asigurarea protectiei consumatorilor pentru calitatea produselor, libertatea de alegere, corectitudinea privind preturile cerute etc.;

ridicarea nivelului servirii comerciale prin acordarea de servicii comerciale cat mai variate consumatorilor;

pentru ca marfurile sa poata fi vandute ele trebuie sa fie prezentate in unitatile comerciale in structura sortimentala si sub aspectul calitativ ce le fac apte pentru a fi insusite de consumatori.

Varianta corecta este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.



Teme de referat si dezbatere

Rolul si importanta comertului la dezvoltarea economiei nationale;

Importanta comertului in cresterea calitatii vietii;

Dezvoltarea comertului romanesc in perioada 1990-2003;

Diversificarea serviciilor activitatii comerciale.

Schimbari majore intervenite in organizarea comertului cu amanuntul in Romania in ultimul deceniu.

Termeni cheie

*     Diviziunea sociala a muncii;

*     Comert;

*     Comert cu mijloace de productie industriale;

*     Comert cu produse agricole;

*     Comert cu bunuri de consum individual;

*     Comert cu ridicata (sau en gros);

*     Comert cu amanuntul (sau en detail);

*     Comertul interior;

*     Comertul exterior;

*     Realizarea marfurilor,

*     Formarea ofertei;

*     Pregatirea marfurilor pentru vanzare;

*     Stocarea marfurilor.








Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact