Continutul
pietei monetare - cererea si oferta de moneda
Formarea si
miscarea masei monetare sunt in stransa legatura cu cererea
si oferta de moneda, ca elemente componente ale continutului
pietei monetare. Cererea de moneda reprezinta
acea cantitate de moneda pe care toate categoriile de persoane fizice
si juridice o solicita intr-o anumita perioada de timp,
avand ca motivatie utilitatile acesteia, date de functiile
pe care le indeplineste intr-o economie. Avand in vedere ca structura
masei monetare este reprezentata de mai multe categorii de active
monetare, grupate in functie de gradul lor de lichiditate, putem considera
ca cererea de moneda este sinonima cu ″preferinta
pentru lichiditate″. Cererea de moneda depinde in primul rand de
volumul operatiunilor de achizitionare a bunurilor si plata
a serviciilor, precum si de viteza de rotatie a monedei. Aceasta
cerere se afla in raport direct proportional cu volumul schimburilor
(exprimate in preturi) si in raport invers proportional cu
viteza de rotatie a monedei, astfel: M = PTV×; unde: M -
cantitatea de moneda ceruta, necesara tranzactiilor; T -
volumul fizic al tranzactiilor; P - pretul mediu al unei
tranzactii; V- viteza de rotatie a monedei (numarul mediu de
operatiuni de vanzare-cumparare si de plati mijlocite
de o unitate monetara, intr-o anumita perioada). Din
aceasta relatie se constata ca intr-o economie, cantitatea
de moneda ceruta de piata este in functie de
variatia preturilor, a volumului tranzactiilor si de viteza
de circulatie a monedei. Astfel: 1) cererea de moneda creste sau
se reduce proportional cu volumul tranzactiilor, cand nivelul
preturilor si viteza de circulatie raman constante; 2)
cererea de moneda creste, crescand implicit masa monetara, cand
viteza de circulatie scade si se reduce cand viteza de
circulatie creste; 3) masa monetara se afla in raport
direct proportional cu nivelul general al preturilor, ceilalti
factori ramanand constanti. In al doilea rand, cererea de
moneda depinde de volumul vanzarilor pe credit, care antreneaza
dupa sine platile scadente si platile care se
sting (compenseaza) reciproc intre agentii economici ce-si
acorda reciproc credit comercial, astfel: M =PTCPSPRV×−+−,
unde: PT - volumul total al tranzactiilor exprimat in preturi; C
- volumul vanzarilor pe credit; PS - volumul platilor scadente;
PR - volumul platilor care se compenseaza reciproc. De asemenea,
cererea de moneda este influentata de comportamentul
agentilor economici (atat persoane fizice cat si juridice)
fata de moneda, manifestat prin intensitatea inclinatiei
spre lichiditate. Inclinatia spre lichiditate are mai multe motivatii,
precum: motivul tranzactiilor curente; motivul precautiei
(cererea de bani pentru nevoi neprevazute); motivul speculatiei
(cererea speculativa de bani). Cererea de moneda se afla si
sub influenta ratei dobanzii, care reprezinta pretul
renuntarii la suma lichida. Daca rata dobanzii scada sub o
anumita limita (considerata minima), creste cererea
pentru bani lichizi care devin mai siguri daca sunt transformati in
componente nemonetare ale averii.
Cresterea ratei
dobanzii peste un anumit nivel reduce preferinta pentru lichiditate, banii
putand fi utilizati pentru crearea de depozite bancare sau cumpararea
de active financiare. Oferta de moneda reprezinta
cantitatea de moneda existenta intr-o economie, la dispozitia
utilizatorilor (populatie si agenti economici), sub forma
de numerar si moneda scripturala. Oferta monetara poate fi
evidentiata ca flux si ca stoc. Ca flux, pe o
anumita perioada de timp, ea este egala cu produsul dintre masa
monetara (M) si viteza de circulatie a banilor (V). Avand in
vedere ecuatia cantitativa a banilor (M×V=T×P), rezulta ca
fluxul monetar este egal cu fluxul real (T×P), respectiv cu produsul dintre
cantitatea de bunuri obtinute si comercializate (T), intr-o
anumita perioada si pretul mediu al acestor bunuri (P).
Privita ca stoc, oferta monetara reprezinta in fapt masa
monetara, adica ansamblul acivelor monetare sau instrumentelor
banesti existente intr-o economie la un moment dat, destinate
achizitionarii de bunuri si servicii, achitarii datoriilor,
constituirii economiilor in vederea investitiilor si a altor
plasamente. Componentele majore ale ofertei monetare (numerarul si moneda
scripturala) sunt puse in circulatie prin mecanisme diferite. Numerarul,
constituit din bancnote si monede metalice este emis de catre o
singura banca, care reprezinta autoritatea monetara a
natiunii, adica banca centrala (de emisiune). Aceasta
creeaza moneda sub forma de numerar prin urmatorul gen de
operatiuni: - cumpararea devizelor straine obtinute de
agentii economici in urma exporturilor de marfuri si servicii;
in schimbul devizelor achizitionate, banca centrala emite moneda
pe care o pune in circulatie; cantitatea de moneda din economie se
poate diminua atunci cand banca centrala vinde devize straine agentilor
economici care efectueaza operatiuni de import; - credite de
refinantare acordate bancilor comerciale care au nevoie de sume
suplimentare pentru a face fata retragerilor mai mari decat
depunerile realizate in aceeasi perioada de timp; - achizitia de
efecte publice (titluri de stat) precum bonuri de tezaur sau obligatiuni,
emise de stat pentru acoperirea partiala a deficitului bugetar.
Creatia monedei scripturale (de cont) este realizata de
catre bancile comerciale si institutiile de credit,
care, prin intermediul creditelor pe care le acorda agentilor
economici nebancari, sustin oferta de moneda intr-o economie, prin
mecanismul multiplicatorului creditului. Asadar, oferta de
moneda consta in punerea in circulatie a instrumentelor
monetare. Moneda incepe sa existe din momentul in care
paraseste depozitele bancii centrale sau ale altor
institutii bancare emitente si isi inceteaza existenta
cand revine in depozitele bancilor. Oferta de moneda scripturala
este de regula legata de operatiunea de creditare, astfel
ca rambursarea unei datorii in favoarea unei banci echivaleaza
cu o reducere a masei monetare, deci o scadere a ofertei.
