PRETURILE SI TARIFELE REGLEMENTATE

Romania, in contextul apropierii de reglementarile existente in Uniunea Europeana, a realizat cadrul legal privind reglementarea si supravegherea unor piete de interes national sau in care exista activitati de monopol natural.

Vom prezenta in continuare principiile acestor reglementari in conexiune cu formarea  tarifelor specifice in domeniile energiei electrice, telecomunicatiilor si serviciilor postale.

Reglementarea preturilor in domeniul energiei electrice

Sectorul energetic a fost in mod traditional considerat ca un sector in care monopolul natural este de neevitat. Aceasta prezumtie s-a bazat, in special, pe caracterul intensiv investitio 545d38f nal, pe importanta retelelor de transport si distributie si pe raritatea si concentrarea resurselor energetice pe plan mondial.

Data fiind importanta deosebita a acestuia, atat pentru ramurile economiilor nationale, cat si pentru asigurarea bunastarii populatiei, statul a preluat sarcina realizarii si exploatarii sistemului. Rezultatul acestei actiuni a constat in crearea unor colosi integrati pe verticala care, de regula, asigurau productia, transportul si distributia produselor energoelectrice. Pentru protectia consumatorilor "captivi', atat persoane fizice, cat si juridice, fata de furnizorul monopolist, au fost instituite mecanisme de control administrativ al preturilor, pentru a se preveni un abuz din partea acestuia.

1.1. Tendinte actuale in sectorul  energetic din Uniunea Europeana

In efortul de creare a pietei unice, la nivelul Uniunii Europene s-a conturat o se-rie de tendinte care urmaresc simultan:

- promovarea concurentei prin deschiderea pietei;

- asigurarea surselor de aprovizionare cu energie;

- protectia mediului.

Prevederile Tratatului de la Roma, privind instituirea Comunitatii Europene lasa  la latitudinea membrilor modul de organizare si functionare a acestor servicii, inclusiv in ceea ce priveste tipul de proprietate (articolul 86). Ceea ce contesta Tratatul este existenta acelor monopoluri care pot aduce atingere obiectivului de creare a pietei unice, bazata pe concurenta.

Directiva 96/92/CE stabileste cadrul minimal si etapele procesului de liberalizare a pietei produselor energetice. Au fost stabilite pragurile de deschidere a pietei (26% in 1999, 28% in 2000, 33% in 2003). Sunt definite, in functie de posibilitatea de a alege furnizorul de energie electrica, conceptele de "consumator eligibil' si "consumator captiv', ultimul fiind dependent de distribuitorul monopolist al energiei electrice. In categoria consumatorilor eligibili sunt incadrati consumatorii care realizeaza un consum anual peste o anumita limita (9 GWh, incepand cu 2003).

Distributia energiei electrice catre consumatorii captivi se realizeaza de catre operatorul monopolist al retelei de distributie, caruia i se pot impune obligatii de fur-nizare in anumite zone sau catre anumiti consumatori, pentru asigurarea serviciului universal. Preturile practicate de distribuitor pot fi reglementate de catre autoritatile statelor membre.

Deciziile strategice referitoare la forma de proprietate a operatorului/operatorilor monopolisti, privind regimul reglementat/negociat de acces la retea si privind modul de separare (juridica/contabila/manageriala) a activitatilor care constituie monopol natural sunt lasate la latitudinea statelor membre.

1.2. Piata energiei  electrice in Romania

In cadrul procesuiui de armonizare a legislatiei interne cu reglementarile comunitare a fost initiat un amplu proces de reformare a reglementarilor referitoare

la productia, transportal si distributia energiei electrice. Prin HG nr. 627/2000, Compania Nationala de Electricitate - CONEL S.A. a fost reorganizata, creandu-se Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., S.C. Termoelectrica S.A.,S.C. Hidroelectrica S.A. si Societatea Comerciala pentru Distribuirea Energiei Electrice Electrica S.A. Astfel s-a optat pentru:

-separarea legala a activitatilor care constituie monopol natural (transport si distributie)

-privatizarea in prima instanta a celor opt filiale regionale de distributie

- accesul reglementat ia retea.

Supravegherea pietei energiei electrice cade in sarcina Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE), institutie publica in subordinea Minis-rului Industriei si Resurselor. ANRE este autoritatea publica ce are competenta de elaborare a metodologiei de calcul al preturilor si tarifelor aplicabile activitatilor de monopol natural si de aproare a sistemelor de preturi si tarife pentru aceste activitati, urmarind ca obiectiv, protectia corespunzatoare a consumatorilor de energie.

Activitatile de monopol natural din domeniul energiei electrice sunt cele de transport si distributie a energiei electrice, precum si cele de alimentare a consumalorilor captivi de catre societatile de distributie a energiei electrice.

1.3. Modul de organizare a pietei

Tranzactionarea energiei electrice si a serviciilor de sistem, in Romania, se realizeaza in cadrul pietei en gros a energiei electrice, care functioneaza pe baza urmatoarelor principii:

a) piata se realizeaza prin aranjainente comerciale en gros cu energie electrica si

cu servicii asociate, intre participanti;

b) piata trebuie sa devina competitiva la nivelul producatorilor si furnizorilor de energie electrica si reglementata pentru activitatile de transport si de distributie;

c) in prima etapa, piata este compusa din:

. piata reglementata, prin contracte cadm si preturi reglementate, care acopera circa 67% din energia electrica tranzactionata;

. piata concurentiala compusa din unnatoatele segmente:

^> piata contractelor bilaterale intre fumizori si consumatori eligibili. Aceste contracte sunt reglementate, dar preturile simt negociate intre parti;

> piata spot, respectiv componenta pietei concurentiale pe care energia electrica necontractata este tranzactionata prin licitatie la Pretul Marginal de Sistem;

d) pretul pietei se formeaza printr-un mecanism specific;

e) participantii la piata, inclusiv consumatorii eligibili sunt indreptatiti sa aiba acces reglementat;

f) consumatorii eligibili pot alege fumizorul de energie electrica, cu care incheie contracte negociate;

g) racordarea la retele de transport si de distributie reprezinta un serviciu public obligatoriu;

h) participantii la piata beneficiaza de transport nediscriminatoriu.

Participantii la piata. Tipurile de participanti la piata en gros sunt:

producatorii

- fumizorii

- consumatorii eligibili;

- un operator de transport (Transelectrica);

- un operator de sistem (Hidroelectrica S.A.);

- un operator de distributie (Electrica S.A.).

Administrarea pietei en gros a eaergiei electrice. Administrarea pietei en gros este asigurata de S.C. OPCOM S.A., filiala a Transelectrica S.A., infiintata prin HG nr. 625/2000.

Pentru asigurarea bunei functionari a pietei, S.C. OPCOM S.A. are urmatoarele competente si atributii:

- asigura preluarea si prelucrarea ofertelor de vanzarc/cumparare de energie electrica si servicii de la participantii la piata;

- stabileste cantitatile de energie electrica si servicii tranzactionate zilnic la nivel interval baza de tranzactionare si decontare (respectiv durata unei ore si serveste ca unitate de masura a timpului in exprimarea tuturor relatiilor comerciale, contractuale sau pe piata spot, pe care puterea electrica si serviciile se exprima prin valorile medii);

- stabileste drepturile si obligatiile de plata ale participantilor la piata si asigura functionarea mecanismelor specifice de regularizare privind platile;

- colecteaza si face publice informatii despre piata, inclusiv prognoze pe termen scurt privind acoperirea cererii de catre oferta;

- determina si face publice preturile pietei pe interval baza de decontare, pre-cum si alte preturi sau obligatii banesti relevante pentru piata;

- urmareste si face publice pierderile de energie electrica in reteaua de transport;

- suspenda piata din propria initiativa sau la solicitarea operatorului de sistem;

- coordoneaza activitatea de prognoza a cererii de energie electrica pentru planificarea oprationala si programarea operativa a Sistemului Electroenergetic National(SEN);

- stabileste orele de varf si de gol de sarcina ale SEN.

1.4. Mecanismul de functionare si aranjamentele comerciale ale pietei

Rolul mecanismului pietei:

asigurarea unor relatii comerciale eficiente si sigure pentru consumatorii finali de energie electrica si pentru toti agentii economici din sector;

- introducerea unei presiuni concurentiale asupra agentilor economici din sec-tor, directa sau prin intermedml contractelor si tarifelor reglementate;

- trecerea graduala de la sistemul de monopol in alimentarea cu energie elec-trica, la piata pe deplin concurentiala.

Principalele tipuri de contracte incheiate pe piata en gros a energiei electrice sunt:

1) Contractul de tip FPA incheiat intre Societatea Nationala Nuclearelectrica si S.C. Electrica S.A., prin care este asigurata preluarea integrala a energiei electrice produse si a puterii disponibile a Nuclearelectrica, la pretul reglementat de ANRE. Pretul de achizitionare de catre fumizori a puterii disponibile acopera cheltuielile fixe de exploatare, cheltuielile pentru rambursarea creditelor si costul capitalului investit.

2) Contractul de portofoliu reprezinta forma principala de vanzare/cumparare a energiei electrice, asigurand atat fumizorul, cat si producatorul, impotriva riscului variatiei pretului pe piata. Sunt utilizate pentru contractarea unor cantitati ferme de energie electrica, profilate pe intervale baza de decontare si zile calendaristice, in functie de variatia orara a consumului prognozat, precum si serviciul de transport aferent. Valoarea acestor contracte include si costul reglementat al serviciului de transport.

3) Contractul pentru transportul energiei electrice. Serviciul de transport include si costurile reglementate ale serviciilor de sistem. Pierderile de energie electrica in reteaua de transport, precum si efectul restrictiilor din reteaua de transport asupra ordinii de merit sunt cuprinse in tariful reglementat de transport. In scopul fluidizarii platilor, costul serviciului de transport trebuie achitat de catre fumizori direct catre Transelectrica, pe baza avizului prducatorului caruia i-a fost prestat acest serviciu.

4) Contractul pentru servicii de sistem. Serviciile de sistem reprezinta servicii asigurate, de regula, de catre producatori, la cererea operatorului de sistem, pentru mentinerea nivelului de siguranta in functionarea sistemului electroenergetic, calita-tii energiei transportate la parametrii normali de functionare si pentru acoperirea pierderilor din reteaua de transport.

Serviciile de sistem se impart in 2 categorii:

- functionale, care reprezinta functia operatorului de sistem;

- tehnologice, fumizate de catre agentii economici participanti la piata (in conti-nuare denumite servicii de sistem).

Costul serviciilor de sistem cu exceptia costului energiei electrice pentru acope-rirea pierderilor in reteaua de transport va fi achitat de catre fumizorul de energie electrica sau de catre consumatorul eligibil direct furnizorului de servicii de sistem.

Ofertele de producere a energiei electrice. Producatorii sunt obligati ca, pentru fiecare zi de tranzactie, sa faca oferte ferme pentru fiecare interval baza de decontare pentru toate unitatile de productie pe care le detin in ziua anterioara celei pentru care se face programul de functionare a SEN, stabilit, pe baza acestor oferte de catre OPCOM S.A.

Ordinea de merit reprezinta ordinea in care producatorii de energie ofertanti sunt luati in considerare de catre dispecer pentru acoperirea cererii de energie electrica.

Prin ordinea de merit se stabilesc:

- puterea cu care participa fiecare unitate la acoperirea necesarului de energie electrica;

- pragul cererii de consum din sistem de la care intra in functiune fiecare unitate. Pretul marginal de sistem se determina ca medie ponderata a preturilor regle-mentate din contractele de portofoliu si contractul de tip PPA incheiat de S.N. Nuclearelectrica S.A. si S.C. Electrica S.A., prin care este asigurata preluarea integrala a puterii disponibile si a energiei electrice produse de Nuclearelectrica.

Metodologiile de stabilire a tarifelor si preturilor energiei electrice. In cadrul acestora se includ:

- c;

- metodologia de stabilire a tarifului pentru transportul energiei electrice;

- metodologia de stabilire a tarifelor pentru consumatorii finali captivi de ener-gie electrica.

Particularizam in continuare doar metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distributie a energiei electrice.

Metodologia de stabilire a tarifului pentru serviciul de distributie a energiei elecrice. Serviciul de distributie consta in exploatarea, intretinerea, dezvoltarea retelei de distributie in scopul transmiterii energiei electrice de la producatori/operatori de transport la consumatorii finali de energie electrica.

Operatorul de distributie asigura doua categorii de servicii:

- serviciul de distributie;

- serviciile de sistem ale retelelor de distributie a energiei electrice.

In prezent, distributia energiei este asigurata de S.C. Electrica S.A., prin cele opt filiale regionale (operatori) ale acesteia. Tarifele de distributie se determina pentru fiecare operator de distributie pe baza cheltuielilor aferente utilizarii retelelor de distributie ale acestuia si sunt unice pe teritoriul operatorului.

Tarifele se stabilesc pentru serviciul de distributie prestat, pentru categoriile de destinatari:

- fumizori alimentati din reteaua de distributie;

- consumatori eligibili alimentati din reteaua de distributie;

- alti operatori de distributie/transport pentru tranzitul energiei.

Nivelul tarifelor de distributie se fundamenteaza cu datele privind cheltuielile anuale ale operatorului. Tarifele pot fi revizuite periodic, odata cu revizuirea tarifelor reglementate pentru consumatori finali, daca se inregistreaza o variatie a costurilor unitare mai mare de 5% fata de cele previzionate.

Pentm fiecare din grupele de elemente de retea se stabilesc tarife specifice de tip monom, pe nivel de tensiune si tip de instalatii, si anume:

- tarif pentru linii de 110 kV;

- tarif pentru puncte de transformare 110 kV/MT (medie tensiune);

- tarif pentru linii MT;

- tarif pentru puncte de transformare Medie Tensiune/Joasa Tensiune;

- tarif pentru linii de Joasa Tensiune.

Stabilirea de catre ANRE a tarifelor pentru transportul si distributia energiei electrice se face pe baza unei metodologii care tine cont de categoriile de costuri ale operatorilor, dupa cum urmeaza:

a. costurile de exploatare si intretmere a retelei, referitoare la:

- exploatarea retelei;

- intretinere, interventii, reparatii;

- siguranta tehnica si a muncii;

- serviciile asigurate clientilor;

- amortizare;

- cheltuieli conexe pentru invesdtii;

b. costurile pentru consumul propriu tehnologic;

c. costurile financiare pentru dezvoltare (dobanzi, comisioane bancare si diferen-te de curs valutar legate de credite pentru investitii).

Cota de profit brut aplicabila la suma acestor costuri este de 8%.

Pentru fiecare grupa de elemente de retea se determina instalatiile componente si energia electrica livrata prin acestea (E_J), pentru serviciul de distributie destinat consumatorilor eligibili (E_CE,J), furmzorilor/consumatorilor captivi (E_F,J), cat si tran-zitului destinat altor operatori de distributie sau operatomlui de transport (E_T,J):

E_J = E_CE,J + E_F,J + E_T,J

De asemenea, pentru fiecare grupa, se determina costul asociat C_J prin insuma-rea componentelor C_I,J pe structura costurilor precizate mai sus:

C_J = suma   C_I,J

Profitul fiecarci grupe de elemente de retea se determina:

P_J  = suma   C_I,J x k_p/100

in care:

k- rata profitului brut;

C_I,J = costurile aferente fiecarei structuri.

Rata profitului aplicabila este de 8% pe an in raport cu costurile calculate in USD. Profitul total reglementat (P) operatorului de distributie se determina prin insu-marea profiturilor totale reglementate ale grupelor de elemente de retea:

P=suma P_J

Venitul total pentru fiecare din cele cinci grupe de elemente ale retelei (VT_J) se determina ca:

VT_J = C_J + P_J

iar venitul total reglementat (VT) al Operatorului de distributie este determinat prin insumarea veniturilor totale reglementate ale grupelor de elemente de retea:

VT = suma VT_J = C + P

Tarifele specifice de distributie pentru fiecare grupa de elemente de retea se cal-culeaza ca fiind raportul intre suma veniturilor totale VT_J si suma energiilor livrate consumatorilor E_J :

t_J = VT_J / E_J

In cazul consumatorilor eligibili, al furnizorilor de energie electrica sau al ope-ratorului de transport, tariful aplicabil se determina prin insumarea tarifelor aferente elementelor de retea utilizate.

2. Reglementarea preturilor in sectorul comunicatiilor

Domeniul comunicatiilor, in special cel al telecomunicatiilor, a cunoscut o dezvoltare tehnologica exploziva in ultimele doua decenii. Progresul tehnologic a constat in special in aparitia de noi tehnologii altemative de transmisie, utilizand noi platforme de comunicatii, ceea ce a permis aparitia de noi piete si, intr-o masura des-tul de consistenta, a concurentei pe pietele din sector.

Daca pana la inceputul anilor '80, sectorul era in mod traditional, dominat de uriase companii monopoliste, explozia de operatori pe piata a condus la regandirea politicii de dezvoltare a pietei si serviciilor.

Aparitia acestor noi tehnologii si servicii nu a eliminat insa in totalitate mono-polurile, in special cele naturale, a caror existenta deriva din importanta retelei fizice pentru fumizarea serviciilor si din faptul ca sunt utilizate in special resurse limitate (spatiul radioelectric, resursele de numerotatie etc), a caror utilizare rationala implica impunerea unor restrictii si din necesitatea asigurarii serviciului universal.

Problemele cele mai importante in acest domeniu apar pe piata serviciului de te-lefonie fixa si pe piata serviciilor postale.

- Piata telefoniei fixe. Importanta retelei fizice in fumizarea serviciilor de telecomunicatii si caracterul de foarte multe ori ineficient al constructiei de retele fizice paralele pentru fumizarea acelorasi servicii  a condus la cautarea febrila de noi solutii care pot fi grupate in doua categorii:

solutii fumizate de catre piata (de catre operatorii de piata);

- solutii administrative, impuse de catre autoritati, atunci cand piata nu a condus la eliminarea monopolului natural.

Solutiile fumizate de catre piata pot fi la randul lor clasificate in doua categorii:

fumizarea unor servicii de telecomunicatii prin mtennediul unor retele imtial dimesionate pentru alte utilizad cum ar fi utilizarea retelelor de transport si distributie a energiei electrice sau a celor de televiziune prin cablu

- fumizarea, prin intermediul retelei operatoruhri monopolist a unor servicii concurente cu cele oferite de acesta, prin intermediul unei tehnotogii diferite.

Totusi, piata nu a dezvoltat, pana in acest moment, solutii pentru eradicarea completa a monopolului pentru toate tipurile de servicii si nici pentru toate zonele geografice, fapt care a impus implicarea statului, in incercarea de a separa nucleul monopolului natural de celelalte componente ale serviciilor de telecomunicatii, in scopul crearii unui grad cat mai ridicat de concurenta.

In acest scop au fost impuse fostilor operatori monopolisti, care detin in proprietate reteaua de telefome fixa, obligatii legate in principal de:

- permiterea accesului la retea, in conditii nediscriminatorii a celorlalti operatori pentru fumizarea serviciilor chiar concurente. In acest scop, fostilor operatori monopolisti le-au fost impuse obligatii de separare a activitatilor legate de administrarea si fumizarea retelei de activitatile de furnizare, prin intermediul retelei, a serviciilor de telefonie. In acest mod, poate fi determinata posibila discriminare, prin pret sau prin conditii de acces, a operatorilor concurenti pe piata serviciilor de telefonie;

- interconectarea retelelor de telecomunicatii, astfel incat clientii unei companii de telefonie sa poata apela clientii unei alte companii.

In plus, interventia statului consta si in asigurarea serviciului universal, respectiv setul minim de servicii de o calitate determinata care este disponibil pentru toti utilizatorii, indiferent de localizarea lor geografica, la un tarif accesibil. Setul de servicii se refera, in principal, la asigurarea accesului la o locatie fixa, asigurarea unui serviciu de informatii si asigurare de telefoane publice cu plata.

Asigurarea serviciului universal poate implica si acordarea unor compensatii companiilor care sunt desemnate pentru fumizarea acestora, datorita faptului ca obligatia de asigurare a serviciului universal poate implica asumarea unor costuri suplimentare si desfasurarea unor activitati ineficiente din punct de vedere economic.

- Tendinte actuale in Uniunea Europeana. Procesul de liberalizare a serviciilor de telecomunicatii in Uniunea Europeana a fost initiat prin Directiva Comisiei Europene 90/388/EEC din 1990, prin care s-a solicitat Statelor Membre sa retraga drepturile speciale sau exclusive pentru fumizarea serviciilor de telefonie publica fixa pana cel mai tarziu la data de 01.01.1998 (au fost stabilite perioade mai lungi de liberalizare a pietei pentru Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania).

0 preocupare deosebita a fost generata de aparitia efectiva a concurentei pe piata serviciilor de telefonie fixa, dat fiind faptul ca disparitia drepturilor speciale sau exclusive existente nu garanteaza aparitia efectiva a concurentilor pe piata. In fapt, s-a constatat ca, in 1998, infrastructuri altemative ce puteau fi utilizate pentru fumizarea telefoniei vocale se aflau in proprietatea aceluiasi operator care detinea si reteaua de telefonie fixa. Doar 43% din gospodariile europene erau conectate fie la o retea de televiziune prin cablu, fie la un sistem de transmisie a programelor TV prin satelit. Peste 59% din aceste gospodarii erau deservite de un operator de televiziune prin cablu aflat in proprietatea fostului monopolist pe piata telefoniei fixe. Aceasta situatie de fapt a fost considerata ca fiind o piedica majora in calea dezvoltarii concurentei. In acest scop, prin noul set de directive din martie 2002 (Directiva 2002/21/EC privind cadrul general de reglementare in domeniul comumcatiilor electronice, Directiva 2002/20/EC privind autorizarea, Directiva 2002/22/EC privind serviciul universal si Directiva 2002/1/EC privind accesul si interconectarea) se incearca facilitarea intrarii unor noi operatori pe piata serviciilor de telefonie si incurajarea concurentei cel putin pe piata serviciilor. Pentru supravegherea pietelor se solicita statelor membre sa infiinteze autoritati nationale de reglementare, care, pe baza analizelor de piata efectuate in colaborare cu autoritatile de concurenta, poate impune operatorilor de pe piata obligatii legate de furnizarea serviciului universal, de acordarea accesului la retea, de interconectare a retelelor de telecomunicatii. In plus autoritatile de reglementare pot stabili metodologii de stabilire a tarifelor pentru serviciile de telecomunicatii, inclusiv telefonie, atunci cand constata ca un operator detine pozitia dominanta pe o anumita piata geografica.

Aceste masuri au ca scop principal dezvoltarea concurentei pe pietele serviciilor, astfel incat consumatorii europeni sa poata profita cat mai mult de beneficiile libe-ralizarii, care, oricum a condus la reducerea cu aproximativ 40% a tarifelor telefonice intemationale.

. Reglementaiea pietei serviciilor telefonice ia Romania. Incepand cu octombrie 2002, odata cu intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvemului nr. 79/2002 si cu infiintarea Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii, sunt introduse si in Romania regulile comunitare cu privire la supravegherea pietei serviciilor si retelelor de telecomunicatii, regulile specifice privind protectia concurentei si reglementarea preturilor in acest domeniu.

In scopul supravegherii pietelor, pe baza regulamentului privind identificarea pietelor relevante din sectorul comunicatiilor electronice si a regulamentului privind efectuarea analizelor de piata si determinarea puterii semnificadve de piata, ANRC efectueaza analize de piata pentru a determina daca un fumizor de servicii sau retele de telecomunicatii detine pozitie dominanta, respectiv daca are posibilitatea de a se comporta independent de clientii sau fumizorii sai. ANRC poate impune fumizorilor care detin pozitie dominanta obligatii de nediscriminare, de asigurare a evidentei contabile separata, de stabilire pe baza unei metodologii agreate etc.

Daca o analiza de piata indica absenta concurentei efective, care presupune ca operatorul in cauza este capabil sa mentina tarifele la un nivel excesiv de inalt sau sa reduca tarifele in mod nejustificat, in detrimentul utilizatorilor finali, ANRC poate sa impuna obligatii referitoare la recuperarea costurilor si controlul tarifelor, inclusiv obligatii de fundamentare a tarifelor in functie de costuri si obligatii privind evidenta contabila, pentru fumizarea anumitor forme de acces sau de interconectare. La impunerea obligatiilor ANRC va lua in considerare investitia facuta de operatorul in cauza si va permite existenta unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, tinand seama de riscurile asociate acestei investitii.

Orice mecanism de acoperire a costurilor sau orice metodologie de tarifare im-pusa trebuie sa promoveze eficienta economica si concurenta si sa maximizeze beneficiul consumatorilor. In acest scop ANRC poate sa ia in considerare tarifele practicate pe pietele concurentiale comparabile.

In cazul in care un operator are obligatia sa isi fundamenteze tarifele in functie de costuri, atunci proba faptului ca tarifele respective sunt determinate prin adaugarea la costuri a unei rate rezonabile de recuperare a investitiei se afla in sarcina operatorului in cauza. In vederea calcularii costului fumizarii eficiente a serviciilor, autoritatea de reglementare poate utiliza metode de contabilizare a costurilor, altele decat cele utilizate de operator. ANRC poate cere unui operator sa furnizeze toate informatiile care au stat la baza determinarii unor tarife si poate impune, daca este cazul, ajusari ale acestor tarife.

In situatia in care controlul tarifelor se realizeaza prin impunerea implementarii unui sistem de contabilitate a costurilor, descrierea acestui sistem trebuie facuta publica, indicandu-se cel putin principalele categorii in care sunt grupate costurile si regulile utilizate pentru alocarea costurilor. Indeplinirea obligatiilor de implementare a sistemului contabil trebuie auditata anual de un organism independent, rczultatele acestui audit urmand sa fie publicate in conditiile stabilite de ANRC.

Serviciul universal este compus din:

- asigurarea accesului la reteaua publica de telefonie, la un pimct fix;

asigurarea serviciului de informatii privind abonatii si registrele abonatilor;

- asigurarca de telefoane publice cu plata.

ANRC desenmeaza unul sau mai multi fumizori ai serviciului universal, pentru anumite zone geografice sau pentru intreg teritoriul Romaniei, pe baza conditiilor si procedurii nediscriminatorii stabilite de catre autoritate.

Tot ANRC are si rolul de a monitoriza nivelul si evolutia tarifelor serviciilor cuprinse in sfera serviciului universal, putand obliga furnizorii acestui tip de servicii sa aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice sau pe intreg teritoriul national sau sa respecte anumite formule de control al cresterii tarifelor.

3. Modul de reglementare si de control al tarifelor pe piata serviciilor postale

Si in domeniul serviciilor postale tendintele, atat pe plan european, cat si pe plan national, sunt legate de deschiderea pietelor catre concurenta in contextul asigurarii serviciului universal.

Serviciul universal este definit ca dreptul oricarui consumator de a beneficia de furnizarea permanenta a serviciilor postale de o calitate definita, la un pret accesibil, in orice punct de pe teritoriul Romaniei. Fumizorii serviciului universal sunt desemnati pe baza unor conditii si proceduri stabilite de catre ANRC si Consiliul Concurentei.

Pentru deschiderea graduala la concurenta, prin OG 31/2002 a fost stabilita limita maxima de gramaj (350 g) a trimiterilor de corepondenta inteme si intemationale pentru prestarea carora pot fi desemnati unul sau mai multi furnizori.Aceasta limita poate fi redusa prin Hotarare a Guvemului, ceea ce poate permite alinierea la normele europene m domeniu, care prevad o limita de 100 g incepand cu 1.01.2003, respectiv de 50 g incepand cu 1.01.2006.

Tarifele percepute pentru prestarea serviciilor postale se stabilesc avandu-se in vedere eficienta economica, asigurarea dreptului de acces la serviciul universal si dezvoltarea retelei postale. Tarifele serviciilor postale din sfera serviciului universal trebuie sa fie accesibile, transparente, nediscriminatorii si fundamentate pe costuri.

Funizorii de serviciu universal carora li s-a rezervat dreptul de a presta unul sau mai multe servicii postale din sfera serviciului universal au obligatia de a supune spre aprobare ANRC tarifele percepute pentru serviciile rezervate si de a le aduce la cunostinta publicului cu cel putin 30 de zile inainte de data la care acestea intra in vigoare. In vederea aprobarii tarifelor percepute pentru serviciile rezervate, autoritatea de reglementare va solicita avizul consultativ al Consiliului Concurentei.

In situatia in care un fumizor de serviciu universal aplica tarife reduse in cazul unui volum mare de trimiteri de la acelasi expeditor, el are obligatia de a aplica principiile transparentei si nediscriminarii atat cu privire la tarife, cat si cu privire la conditiile asociate acestora.

ANRC poate stabili in sarcina furnizorilor de serviciu universal obligatia mentinerii unui nivel uniform al tarifelor percepute pentru serviciile din sfera serviciului universal pe care sunt obligati sa le presteze, pe intreaga arie geografica in care presteaza aceste servicii.

Furnizorii de serviciu universal trebuie sa respecte urmatoarele principii la incheierea acordurilor privind cheltuielile terminale corespunzatoare trimiterilor postale intemationale:

- cheltuielile terminale sa fie fixate in functie de costurile prelucrarii si livrarii trimiterilor postale intemationale;

- nivelul tarifelor sa fie corespunzator calitatii serviciului;

- cheltuielile terminale sa fie transparente si nediscriminatorii.

Fumizorii de serviciu universal trebuie sa tina evidenta contabila separata, in cadrul contabilitatii inteme de gestiune, pentru fiecare dintre serviciile rezervate, pe de o parte, si pentru serviciile nerezervate, pe de alta parte. In evidenta corespunzatoare serviciilor nerezervate trebuie sa se urmareasca distinct serviciile incluse in sfera serviciului universal si cele care nu sunt incluse in aceasta sfera.

Metodologia de repartizare pe conturi a costurilor corespunzatoare serviciilor rezervate si serviciilor nerezervate se stabilesc de ANRC. Situatiile financiare anuale ale fiecarui fumizor de serviciu universal trebuie intocmite, prezentate spre auditare unui auditor financiar independent si publicate anual pe cheltuiala furnizorului si in conditiile stabilite de autoritatea de reglementare.